Sunteți pe pagina 1din 5

STILURILE FUNCȚIONALE

1. Stilul beletristic
2. Stilul științific
3. Stilul juridico-administrativ
4. Stilul publicistic
5. Stilul colocvial

Stilul beletristic = Stilul artistic – stilul operelor literare și se deosebește de toate


celelalte stiluri prin scopul estetic și dimensiunea ficțională.

Trăsături:

 Faptele sunt relatate de către un narator;


 Prezintă personaje;
 Se remarcă prin prezența expresivității, caracteristică a limbajului dată de utilizarea
figurilor de stil , a imaginilor artistice, a timpurilor verbale, a semnelor de punctuație cu
valoare expresivă;
 Sunt utilizați termeni polisemantici, cu sens conotativ;
 Este prezentă atât funcția tranzitivă a limbajului, cât si cea reflexivă (funcția tranzitivă
urmărește transmiterea unei informații, iar funcția reflexivă urmărește transmiterea unor
sentimente);
 Se remarcă încărcătură afectivă;
 Pot fi valorificate toate registrele limbii;
 Apare o totală libertate în sensul respectării sau ignorăriinormelor limbii;
Stilul științific – limba îndeplinește funcția de comunicare în domeniul științei și tehnicii.
Forme de manifestare: discursul științific, comunicările științifice, colocviile, prelegerile, studiile
științifice și tehnice, articolele de specialitate, frânturi din manualele școlare (fizică, chimie,
biologie).

Trăsături:
 Exprimarea obiectivă, impersonală;
 Lipsa încărcăturii afective și a elementelor de expresivitate;
 Utilizarea termenilor monosemantici, cu sens denotativ;
 Funcția tranzitivă a limbajului;
 Corectitudine, concizie, claritate, accesibilitatea mesajului, proprietatea
termenilor;
 Pe lângă registrul standard al limbii, regăsim registrul neologic;
 Se folosesc elemente extraverbale de comunicare: desene, scheme etc.
 La nivel morfologic apar:
o verbe cu valoare imperativă (a se vedea, a se observa, a se urmări
etc);
o substantive provenite din infinitive lungi (selectarea, demonstrarea,
accelerarea)
o pluralul academic – folosirea persoanei I plural în locul singularului.
Stilul juridico – administrativ – acest stil are două aspecte și se manifestă pe două
domenii de activitate.

Aspectul administrativ – limba îndeplinește funcția de comunicare în relațiile oficiale, între


instituții, între persoane și instituții.

Forme: cererea, procesul-verbal, curriculum vitae, raportul oficial, scrisorile oficiale, discursurile
oficiale etc.

Aspectul juridic – limba îndeplinește funcția de comunicare în domeniul juridic. Forme:


Constituția, legea, ordonanța, ordinul, trimiterea în judecată, recursul, apelul etc.

Trăsături:

 Exprimarea obiectivă, impersonală;


 Lipsa încărcăturii afective și a elementelor de expresivitate;
 Utilizarea termenilor monosemantici, cu sens denotativ;
 Funcția tranzitivă a limbajului;
 Corectitudine, concizie, claritate, accesibilitatea mesajului, proprietatea termenilor;
 Pe lângă registrul standard al limbii, regăsim registrul neologic;
 La nivel morfologic apar:
o verbe impersonale, reflexiv impersonale sau impersonale la diateza pasivă
(trebuie, se știe, se interzice, este interzis etc);
o expresii verbale impersonale (este obligatoriu, este necesar)
o substantive provenite din infinitive lungi (modificare, notificare, cerere,
încredințar, aprobare);
o locuțiuni adverbiale (în mod necesar, în mod obligatoriu);
 La nivel stilistic apr clișee lingvistice: formule de adresare, formule de încheiere,
obligativitatea datei, a semnăturii, structura specifică anumitor tipuri de acte și norme
juridice (structura textelor de lege în capitole, articole, alineate, structura specifică
cererii, procesului-verbal).
Stilul publicistic – îndeplinește funcția de comunicare în presa scrisă și audiovizuală. Se
situează la granița dintre stilul juridic-administrativ și cel științific, pe de o parte, și cel colocvial și
artistic, pe de altă parte, împrumutând trăsături din ambele categorii.

Forme: articolul de ziar/revistă, interviul, cronica, editorialul, știrea, comentariul, reportajul,


interviul, ancheta, masa rotundă etc.

Trăsături:

 Se remarcă atât funcția tranzitivă a limbajului, cât și funcția reflexivă;


 Sunt utilizați atât termeni monosemantici, cât și polisemantici, atât cu sens denotativ,
cât și conotativ;
 Se remarcă atât scopul informativ, cât și persuasiv;
 Textul poate fi lipsit de expresivitate sau poate utiliza elemente de expresivitate;
 Unele forme reclamă lipsa încărcăturii afective, altele o permit;
 Pot fi utilizate toate registrele limbii, în măsura în care autorul dorește să trezească
interesul, să impresioneze publicul;
 Comunicarea poate îmbrăca forme aparținând celorlalte stiluri;
 Urmărește captarea atenției publicului prin imagini, titluri incitante, uneori șocante;
 Se remarcă deseori atitudine polemică.
Stilul colocvial – îndeplinește funcția de comunicare în viața cotidiană, între prieteni și
membrii familiei.

Trăsături:

 Se remarcă o totală libertate în sensul respectării sau ignorării normelor limbii, fără ca, în
acest caz, scopul să fie valorificarea artistică a limbajului;
 Poate valorifica toate registrele stilistice ale limbii;
 Termenii pot fi atât monosemantici, cât și polisemantici, atât cu sens denotativ, cât și
conotativ;
 Sunt utilizate atât funcția tranzitivă a limbajului, cât și cea reflexivă;
 Este stilul cu cea mai accentuată încărcătură afectivă;
 Comunicarea este naturală, relaxată;
 Oscilează între concizie și abundență în exprimare;
 Sunt utilizate și mijloace nonverbale și paraverbale de comunicare (gesturi, sunete,
mimică, poziția corpului etc).