Metode de tratament contemporane in domeniul sănătății

mintale. Reabilitarea psihosocială a persoanelor cu

probleme de SM. Psihofarmacologia. Doliul. Suicidul.
Moartea.

Tratamente eficiente pentru disfuncţiile mintale listeaza secolul 20 si încep cu

afirmațiile că:
Ú Depresia poate fi cu succes tratată cu medicamente anti-depresante şi cu
ajutorul intervenţiilor psihologice;
Ú Reabilitarea psiho-socială şi terapia de familie, în combinaţie cu medicaţiile,
reduc rata recidivei schizofreniei de la 50% la 10%;
Ú Intervenţiile complexe de scurtă durată, au demonstrat o reducere de 30% a
consumului de alcool;
Ú Tratamentul pentru dependenţa de droguri este eficient prin reducerea
abuzului de droguri cu 40-60%.
Metode de intervenție utilizate în sănătatea mintală
Ú Psihofarmacologia
Ú Psihoterapia
Ú Reabilitarea psihosocială

PSIHOFARMACOLOGIA.
Prinicipalele Medicamente Psihofarmacologice utilizate în psihiatrie sunt:
Ú Antipsihotice
Ú Antidepresive
Ú Anxiolitice
Ú Hipnotice
Ú Cognitive
Ú Psihostimulativele

REABILITAREA PSIHOSOCIALĂ A PERSOANELOR CU

PROBLEME DE SM. Pag 28 suport de curss

Suport cu prelegeri pag 336

Reactia de doliu
PUBLICAT PE APRILIE 29, 2019 DE DR. CARMEN VOCHESCU
Pierderea unei persoane dragi este o experienta prin care trec aproape toti oamenii.
Multi depasesc aceasta incercare prin propriile eforturi, in timp ce altii au nevoie de
ajutor.

In primele momente ale pierderii (zile-saptamani) persoana este socata, perplexa,

poate sa planga, sa fie agitata, deconectata de orice alta emotie sau refuza sa creada in
disparitia persoanei dragi. Treptat intelege ca trebuie sa se confrunte cu realitatea si
apar sentimentele specifice pierderii: tristetea, neajutorarea, izolarea care pot dura
saptamani sau luni, in functie de resursele de adaptare ale fiecaruia. Se pot asocia
sentimente de frustrare, furie legata de circumstantele decesului sau de soarta celui
care a murit. Procesul de revenire are loc atunci cand persoana accepta ceea ce s-a
intamplat si incepe sa se adapteze la contextul nou creat.
Dificultati ce trebuie depasite dupa deces:
-sa accepte realitatea pierderii (e mult mai usor de acceptat la nivel intelectual decat
emotional)

-sa faca fata sentimentelor asociate cu pierderea: durerea, anxietatea, vinovatia, furia,
etc.

-sa gaseasca solutii de a umple rolurile pe care le avea persoana decedata in viata sa,
sa isi redefineasca propria identitate dupa pierdere

-sa gaseasca motivatia si mijloacele de a-si continua existenta mai departe

Semne si simptome:
-tristete, plans, neajutorare, retragere sociala, insingurare, dor intens si recurent fata de
ce s-a pierdut, evitarea discutiilor despre deces

-tulburari de somn, vise cu persoana decedata, senzatia prezentei persoanei disparute,

oboseala, lipsa de energie

-tulburari de apetit, vinovatie si autoreprosuri, furie, lentoare in activitate

-tulburari de atentie si concentrare, confuzie si perplexitate

-anxietate, senzatie de gol in stomac, tensiune in piept, nod in gat, lipsa de aer,
intoleranta la zgomot, fenomene disociative

-vizitarea locurilor si obiectelor care ii amintesc de persoana disparuta, pastrarea cu

sfintenie a lucrurilor ce i-au apartinut

Doliul nu are niste stadii bine stabilite, ci e un proces cu suisuri si coborasuri, fiecare
persoana reactionand in felul sau. Cu cat trece timpul trairea pierderii devine mai
putin intensa, dar exista si cazuri cand pusee de traire a doliului pot sa mai apara si
dupa ani de zile.

Felul cum traiesc si exprima oamenii doliul este influentat de multi factori:

-natura relatiei si a atasamentului cu persoana disparuta;

-intelesul pe care subiectul il confera mortii, construit pe baza interpretarilor si

credintelor despre moarte, a traditiilor spirituale/religioase

-modul, circumstantele si locul in care persoana a decedat; decesul neasteptat, cel

violent sau din accidente este mai terifiant decat cel dupa o suferinta cronica, cu
deznodamant asteptat (supravietuitorul isi imagineaza suferinta, durerea si
sentimentele celui care a murit);

-felul in care persoana a experimentat alte episode de doliu din viata sa, numarul
situatiilor similare prin care a trecut
-varsta si sexul: femeile sunt mai vulnerabile in fata pierderii, batranii de asemenea-
caci le evoca un deznodamant la care se asteapta si ei;

-trasaturile de personalitate ale persoanei, nivelul de control si reglare emotionala

Doliul complicat
Doliul este un eveniment profund traumatic, iar individul care il experimenteaza este
intr-o situatie vulnerabila in care riscul de a se transforma in patologie este foarte
mare. Doliul complicat apare la 10-15% din toate reactiile la doliu.

Simptome:

-ganduri ruminative legate de persoana disparuta, dor intens, retragere sociala

excesiva

-dificultatea de a accepta ca persoana a murit si uneori cautarea acesteia

-pierderea scopurilor in viata, cu sentimente de inutilitate si absenta planurilor de

viitor

-absenta raspunsurilor emotionale sau traire subiectiva de detasare, incetosare a mintii

-sentimente intense de insingurare

-sentimentul ca viata este goala si lipsita de sens

-sentimentul ca o parte din sine a murit

Putem considera doliul ca fiind complicat daca intensitatea simptomele mentionate

mai sus au o intensitate crescuta si durata de cel putin 6 luni si daca determina o
afectare importanta a functionarii sociale, ocupationale sau a altor arii de functionare
a individului.

Factori de risc:

-anumite trasaturi de personalitate: dependenta, teama de abandon

-lipsa unui suport social adecvat

-pierderi multiple in antecedente, confruntarea cu multiple evenimente de viata

negative, coexistenta de factori psihostresanti

-conditie de sanatate precara;

-antecedente de depresie si anxietate.

Persoanele cu doliu complicat au riscul de a dezvolta diferite afectiuni psiho-somatice

(tulburari cardio-vasculare, hipertensiune arteriala, colon iritabil, etc) pot prezenta o
scadere a imunitatii, risc de neoplazii, dar si tulburari psihiatrice: tulburari de somn,
abuz de substante, tulburari depresive si anxioase, risc de suicid.

Indicii ale doliului complicat:

-persoana nu poate vorbi despre deces fara sa simta o durere sufleteasca extrema

-evenimente minore declanseaza reactii intense de durere sufleteasca

-in discursul persoanei apar frecvent temele pierderii

-persoana este incapabila sa indeparteze lucruri ce au apartinut persoanei decedate

-persoana apare cronic depresiva, manifesta permanent sentimente de vinovatie si

stima de sine scazuta , are impulsuri auto-destructive

-anxietate recurenta legata de boli si moarte.

Doliul intarziat
Principala caracteristica a doliului intarziat este absenta disconfortului separarii de
persoana disparuta imediat dupa deces: absenta gandurilor ruminative, a dorului
intens si a cautarii acesteia, absenta retragerii sociale, etc. Expresia emotionala este
redusa in intensitate, persoana traieste doliul doar la nivel intelectual, respectiv
intelege pierderea, afirma durerea, dar nu o exprima emotional. La un moment dat,
mai devreme sau mai tarziu, vor aparea inevitabil si trairi emotionale intense, dor de
persoana disparuta, simptome de depresie, insomnie, cu alte cuvinte trairea doliului.

Cum putem ajuta o persoana aflata in doliu

Individul care traieste doliul isi da seama ca trece printr-o criza existentiala si totusi
solicita rareori ajutor specializat din proprie initiativa. De cele mai multe ori familia
sau prietenii sunt alarmati cand apar dificultati de functionare, stari patologice ori
incapacitatea de adaptare la pierdere.

Ce putem face in aceasta situatie:

-fiecare individ traieste doliul in modul sau particular; nu exista un model standard
despre cum trebuie exprimat doliul, deci apropiatii nu trebuie sa ii impuna felul in
care considera ei ca trebuie sa reactioneze

-primul lucru concret pe care poate sa-l faca cel afectat este sa se intoarca spre familie
si prieteni si sa vorbeasca despre framantarile lui, sa nu traiasca singur doliul.

-a-i fi alaturi este cel mai eficient ajutor pe care poate sa-l primeasca cineva aflat in
aceasta situatie: persoana afectata are nevoie de un prieten, nu de un expert; are
nevoie sa impartaseasca cu cineva ceea ce simte si nu sa ii se dea sfaturi despre ce ar
trebui sa simta

-are nevoie sa fie validat, sa i se spuna ca durerea sa este normala, umana, acceptabila,
de inteles
-trebuie sa fie ascultat empatic, suportiv, cu rabdare, fara a fi intrerupt sau contrazis in
legatura cu ceea ce simte

-ne putem exprima compasiunea prin prezenta fizica si emotionala, atat in tacerile cat
si in confesiunile sale

-atunci cand banuim ca ceea ce simte individul a depasit granitele normalitatii, este
bine sa ii propunem si sa il si insotim la nevoie la un specialist (psihiatru, psiholog)

O persoana depaseste pierderea odata cu trecerea timpului si cu suportul celor din jur,
accepta pierderea si dobandeste un nou inteles asupra identitatii sale si a vietii.

Recomandari:

-nu lupta cu durerea si celelalte sentimente pe care le ai, da-ti voie sa simti fara a
incerca sa iti impui ce este acceptabil sa simti sau in cat timp trebuie sa iti treaca

-nu te grabi cu tine, da-ti rabdare, indiferent de asteptarile pe care le ai in general de la

tine

-nu te compara cu altii; nimeni nu poate sa-ti spuna ce sa simti si cand sa te opresti;

-da-ti voie sa iti exprimi sentimentele: daca vrei sa plangi, fa-o! acestea sunt
modalitati ale recuperarii din doliu;

-nu-ti spune cum ar trebuie sa te simti si nu lasa pe altii sa-ti spuna cum ar trebui sa o
faci;

-cauta ajutor in afara, vorbeste despre pierderea ta, despre trairile tale, nu gandi ca
protejezi familia ta daca nu vorbesti despre ea

-incearca sa mentii o viata normala

-nu fa schimbari majore (alta locuinta, alt job, relatii noi) in primul an de doliu;
incearca sa-ti pastrezi radacinile acolo unde le ai, pentru a avea un sentiment de
securitate

-ai grija de tine, alimenteaza-te corect, incearca sa te odihnesti si sa dormi cat mai
bine, fa exercitii fizice; acestea iti vor reduce tensiunea;

-evita sa consumi alcool sau droguri;

-da-ti mici pauze din doliu, incearca sa te relaxezi, sa faci lucruri care iti faceau
placere alta data, sa mergi la teatru sau la cinema, sa citesti o carte, sa asculti muzica,
sa iesi in oras cu un prieten

-cat poti de des, fa ceva creativ, picteaza, planteaza flori sau copaci, scrie in jurnalul
tau
-implica-te in cauze si activitati comunitare care ii pot ajuta pe altii

Ce ajutor poate oferi psihoterapeutul / medicul psihiatru

-un specialist poate ajuta individul sa se reinsereze in viata obisnuita, cu tot ce
presupune ea: munca, familie, odihna, recreere

-il poate ajuta sa inteleaga ca sentimentele si gandurile legate de doliu sunt un mod de
a tine persoana pierduta aproape, ca nu e necesar sa lupte cu aceste sentimente

-il poate ajuta sa traseze o linie despartitoare intre trairea doliului si functionarea
zilnica

-ii poate reda increderea ca are capacitatea si puterea sa inceapa sa traiasca din nou si
ca acest fapt nu inseamna ca intoarce spatele persoanei pierdute sau ca o uita

-il poate ajuta sa inceapa sa se adapteze la rolul si contextul nou creat, sa preia
responsabilitatile care ii revin, sa ia decizii, sa-si reia obligatiile sociale si profesionale
asumate anterior;

-sa discute despre situatiile care ar putea declansa reactii emotionale acute de doliu si
sa invete cum sa le faca fata (ex participarea la comemorari, aniversari, intalniri care
resusciteaza amintirea persoanei pierdute)

– sa identifice si sa accepte schimbarile care se petrec cu el insusi, sa incerce sa isi

restructureze gandurile legate de pierdere, sa le dea un inteles

-medicul psihiatru poate sa ii acorde tratament medicamentos atunci cand situatia o

impune (insomnii, anxietate, depresie, etc)