📘

Comentariu Literar-Floarea Albastra

Data @Mar 18, 2021

Fișiere
http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/floare.php Structuring_a_Poem_Commentary.doc
relevante

Subiectul Floarea albastra Liric Mihai Eminescu Poezia

cursului

Săptămâna Săptămâna 15.03.21-22.03.21

Comentariu Literar-Floarea Albastra 1

 🌼 Mihai Eminescu
Floare-albastră

- Iar te-ai cufundat în stele

Şi în nori şi-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare

Grămădeşti-n a ta gândire
Şi câmpiile asire
Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite
Urcă-n cer vârful lor mare -
Nu căta în depărtare
Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi părul.
Ah! ea spuse adevărul;
Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeaţă,

Und-izvoare plâng în vale,
Stânca stă să se prăvale
În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,

Lângă balta cea senină
Şi sub trestia cea lină
Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti

Şi minciuni cu-a ta guriţă,
Eu pe-un fir de romaniţă
Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură

Voi fi roşie ca mărul,
Mi-oi desface de-aur părul,
Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie -
Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de vară,

Comentariu Literar-Floarea Albastra 2

 Mi-i ţinea de subsuoară,
Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,

Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,

Vom vorbi-n întunecime:
Grija noastră n-aib-o nime,
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură - şi dispare...

Ca un stâlp eu stam în lună!
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi, dulce floare!

..............

Şi te-ai dus, dulce minune,

Ş-a murit iubirea noastră -
Floare-albastră! floare-albastră!...
Totuşi este trist în lume!

"omul aflat sub curgerea timpului nu mai poate reveni asupra greșelilor de conduită
existențială"

Comentariu literar:
1.Introducere:
1.1.Date autor:
Mihai Eminescu (1850-1889), ”omul deplin al culturii românești” (C-tin Noica), a reflectat în creația sa lirico-
erotică un ansamblu de trăiri emoționale bine definite, ce se constituie într-un spațiu imaginar naturii
armonizate perfect cu stările interioare ale eului liric. Mihai Eminescu aparține perioadei clasice a literaturii,
alături de Ion Creangă, Ioan Slavici și I.L.Caragiale; încă de la publicarea primelor poezii, criticul literar Titu
Maiorescu îl caracterizează ca fiind ”poet în toată puterea cuvântului”, intuind geniul său și promovându-l în
cadrul cenaclului ”Junimea” și prin intermediul revistei ”Convorbiri literare”.

1.2.Date despre opera:

În poezia Floare albastră, eul liric imaginează o idilă ce are loc în mijlocul naturii, o fericire ce ar fi posibilă prin
intermediul visului, proiectată într-un viitor neprecizat, sub forma lirismului subiectiv.
Opera are la bază motivul literar al “florii albastre”, întalnit la romanticii europeni, pentru a ilustra sentimentul
de dragoste sau chipul iubitei, precum și tendința de proiectare a iubirii in infinit.

2.Structura textului .

Comentariu Literar-Floarea Albastra 3

 2.1.Titlul operei:
Titlul poeziei este o metaforă-simbol, un motiv romantic ce apare și în alte literaturi.Motivul “florii albastre” se
intalnește la romanticul german Novalis și semnifică la acesta împlinirea iubirii ideale după moarte, într-o altă
lume, cândva cu speranța realizarii cuplului.

La Eminescu reprezintă voința, dar și nostalgia nesfârșitului sau femeia ideală. De asemenea, floarea reprezintă
viața, gingășia, puritatea identificate cu idealul feminin, care, împreună cu albastrul, simbol al infinitului, al
depărtării mării și a cerului, proiectează sentimentul de iubire în eternitate.
MOTIVUL FLORII ALBASTRE ESTE UN MOTIV LITERAR ROMANTIC DIN LITERATURA UNIVERSALĂ CE
DESEMNEAZĂ IUBITA (LEOPARDI), DAR POATE FI ȘI UN OXIMORON, PENTRU A ARĂTA DIFERENȚA DE
VIZIUNE DINTRE CELE DOUĂ IPOSTAZE LIRICE.

2.2.Tema operei:
Temele romantice prezentate in opera sunt iubirea si natura,specific operelor eminisciene reprezinta
particularitatea de a le combina intr-un mod original.. Natura este doar un cadru fizic, cu o serie de componente
sufletești, căci este primitoare și ocrotitoare a dragostei perechii primordiale. Iubirea este vis și imaginație, un
eșec din motive nenumite, fiind tangibilă doar ca posibilitate.

2.3.Structura operei:
Poezia este alcătuita din patru secvențe lirice, două ilustrând monologul liric al iubitei, iar celelalte două
monologul lirico – filozofic al poetului.

Primele trei strofe exprimă monologul iubitei, care începe prin situarea iubitului într-o lume superioară, o lume
metafizică, el fiind „cufundat în stele/ Și în nori, și-n ceruri nalte”, semnificând un portret al omului geniu. El
meditează asupra unor idei superioare, semnificate prin câteva elemente ce simbolizează cultura, cunoașterea,
istoria, măreția, tainele și geneza universului, ca sugerare a înălțimii spiritual la care simte și gândește geniul:
„câmpiile Asire”, „întunecata mare”, „Piramidele-nvechite”. Iubita îl cheama în lumea reală, îndemnându-l să
abandoneze lumea ideatică și oferindu-i fericirea terestră: „Nu căta în depărtare/ Fericirea ta, iubite!”.
Strofa a IV-a este monologul liric al poetului în care se accentuează superioritatea preocupărilor și a gândirii
sale, prevestind finalul poeziei. Iubita este „mititică” și desi poetul recunoaște că „ea spuse adevărul”, se
desprinde o ușoară ironie privind neputința lui de a fi fericit cu acest fel de iubire enunțată cu superioritatea
omului de geniu („Eu am râs, n-am zis nimica”).
Următoarea secvență poetică, monologul liric al iubitei, începe printr-o chemare a iubitului în mijlocul naturii,
ale cărei elemente specifice liricii eminesciene: cadrul, izvorul, stâncile, prăpăstiile, văile sunt în armonie
desăvârșită cu sterile îndrăgostiților: „Hai în codrul cu verdeață/ Unde izvoare plâng în vale,/ Stânca stă să se
prăvale/ Îl prăpostia măreața.”

2.4.Prozodia:
Ritmul este trohaic, masura este de 7 – 8 silabe, iar rima este îmbrățișată, uneori asonantă: „căldura/ gură”,
„frunze/ ascunse”.„Floare albastră” este nu numai o poezie de dragoste, ci și o meditație cu rezonanțe asupra
aspirației către absolut în iubire, întrucât Eminescu suprapune peste tema erotica tema timpului, care este
motivul fundamental al întregii sale creații romantice.

3.Analiza operei din punct de vedere stilistic:

3.1.Stilistica operei:
În ceea ce privește stilistica poeziei, imaginile artistice se îmbină armonios cu figurile de stil. Astfel, tropii din
Floarea albastră sunt diverși, de la epitetele ornante, specifice primei creații eminesciene (”prăpastia măreață”,
”trestia cea lină”, ”bolta cea senină”), la personificări (”izvoare plâng în vale”), comparații (”voi fi roșie ca
mărul”, ”sărutări… dulci ca florile ascunse”), inversiuni (”de-aur părul”, ”dulce floare”), repetiții (”floare-
albastră, floare-albastră!...”,ce accentuează simbolul iubirii eterne), la metafore cu valoare de simbol (”râuri de

Comentariu Literar-Floarea Albastra 4

 soare”, ”ceruri nalte”, ”întunecata mare”) etc. Cuvântul ”dulce”, utilizat de patru ori în text, ca adjectiv sau
adverb, are valoare de simbol, redând apropierea gestuală dintre îndrăgostiți, unicitatea fetei, dar și suferința
profundă generată de irevocabila destrămare a visului de iubire.

3.2.Procedeele romantice:
Procedeele romantice utilizate de Eminescu în poezia Floare albastră sunt: preluarea motivului romantic al
”florii albastre”, prezentarea cadrului natural cu elemente specifice, problematica omului de geniu, interferența
speciilor literare idilă și pastel, combinarea registrului stilistic popular (”incalte”, ”nu căta”, ”de mi-i da o
sărutare” etc.) cu cel cult. De asemenea, se remarcă elemente lexicale din câmpul semantic al cosmicului (stele,
nori, ceruri, depărtări etc.), dar și din câmpul semantic al teluricului (codru, baltă, izvoare, vale, trestie, stâncă
etc.), relevând temetica naturii.

ELEMENTE ROMANTICE: - IPOSTAZA LIRICĂ FEMININĂ E VĂZUTĂ CA O FEMEIE ÎNGER, CADRUL NATURAL
ESTE EXCEPȚIONAL, MOTIVE LITERARE -ÎMBRAȚIȘARE, SĂRUTARE-, LUNA ESTE UN MOTIV LITERAR
POPULAR PRELUAT DIN FOLCLOR ȘI SUGEREAZĂ PRINCIPIUL FEMININ. ACEST LUCRU ÎNSEAMNĂ CĂ
IPOSTAZA LIRICĂ MASCULINĂ ARE REVELAȚIA FEMINITĂȚII , A IUBIRII, A DĂRUIRII , A IMPLICĂRII
SENTIMENTALE.

4.Concluzie:
Floare albastră este nu numai o poezie de dragoste, ci și o meditație cu rezonanțe asupra aspirației către absolut
în iubire, întrucât Eminescu suprapune peste tema erotică a timpului, care este motivul fundamental al întregii
sale creații romantice. Așadar, ”fiindcă nevinovăția este un semn al rămânerii departe de complicațiile sociale,
idila eminesciană se va petrece îndeosebi în cadrul unei naturi cât mai primare, cât mai aproape de Eden.” (G.
Călinescu)
EMIL ALEXANDRESCU SPUNE CĂ O POSIBILĂ INTERPRETARE A TITLULUI AR FI ACEEA CĂ FOLAREA
ÎNSEAMNĂ IMANENTUL , ADICĂ VIAȚA MATERIALĂ, REPREZENTATĂ DE IPOSTAZA LIRICĂ FEMININĂ, PE
CÂND ALBASTRUL AR ARĂTA PREOCUPĂRILE IPOSTAZEI LIRICE MASCULINE, PREOCUPATE DE
CUNOAȘTERE, DE ABSTRACT,, DE TRANSCENDET.(CEEA CE NU E MATERIAL)
GENIUL, ÎN POEZIA EMINESCIANA, E INSPIRAT DIN FILOZOFIA LUI SCHOPENHAUER CARE SPUNE CĂ
INDIVIDUL GENIUL E NEFERICIT ȘI NU POATE FERICI PE NIMENI.

Comentariu Literar-Floarea Albastra 5