LP 3

CALEA PARENTERALA DE ABSORBTIE

Calea intravenoasa: administrarea se face prin injectare, direct in sangele circulatiei
sistemice venoase. Indicata exclusiv pentru actiunea generala. Substantele administrare iv sunt
exclusiv hidrosolubile. Formele farmaceutice trebuie sa fie sterile si apirogene.
Calea intramusculara: administrarea se face prin injectare, direct in tesutul muscular.
Indicata pentru actiunea generala, forme cu efect retard (Moldamin). Substantele absorbite im
sunt lipo si hidro solubile. Nu sunt admise substante iritante pentru tesuturi.
Calea subcutanata: administrarea se face prin injectare la nivelul dermului. Utilizarea
caii subcutanate este indicata pentru actiunea generala si pentru forme farmaceutice cu efect
retard. Substantele administrate sunt lipo si hidro solubile. Nu sunt admise substante iritante
pentru tesuturi.

FORME FARMACEUTICE SPECIFICE CAII PARENTERALE

Solutiile injectabile - sunt preparate farmaceutice sterile şi apirogene, obţinute pe cale
industrială. Prin filtrare şi sterilizare se îndepărtează impurităţile din soluţie şi
microorganismele. Soluţia injectabilă este condiţionată în fiole, flacoane sau seringi
preumplute. Fiolele sunt recipiente de sticlă prevăzute cu o prelungire în care se introduce o
singură doză dintr-un medicament. Substanţele active conţinute se prezintă ca soluţii adevărate,
emulsii sau suspensii. Ca solvenţi se folosesc apa distilată sau bidistilată, uleiuri vegetale,
solvenţi sintetici, rareori solvenţi anhidri (propilenglicol). Pentru preparatele cu acţiune
prelungită se folosesc solvenţi anhidri, miscibili cu apa sau uleiul, soluţii de macromolecule -
gelatină, carboximetilceluloză sodică, polivinilpirolidona, dextran, alginat de sodiu. Flacoanele
sunt recipiente de sticlă prevăzute cu un dop de cauciuc şi uneori armătură metalică. Pot conţine
soluţii, emulsii, suspensii sau substanţe active sub formă de pulbere care se dizolvă
extemporaneu.
Perfuziile - sunt soluţii sterile, apirogene care se administrează intravenos în cantitate
mare (250, 500, 1000 ml), în ritm lent, picătură cu picătură, cu ajutorul aparatului de perfuzie.
Nu pot fi decât soluţii adevărate, deoarece emulsiile provoacă embolie. Se condiţionează în
flacoane sau pungi de plastic. Se întrebuinţează pentru restabilirea echilibrului hidroelectrolitic,
ca înlocuitori de plasmă, pentru introducerea unor medicamente care se elimină prea repede, în
scop nutritiv.
 Mai amintim de implante subcutanate (in special cu hormoni sexuali,
anticonceptionale), dispozitive cu pompe computerizate pentru autoadministrare pe cale sc a
analgezicelor morfinomimetice si micropompe osmotice, reincarcabile (micropompa cu
insulina fiind controlata si reglata prin nivelul glicemiei).

CALEA CUTANATA DE ADMINISTRARE

Se utilizeaza pentru actiunea locala (afectiuni dermatologice- antipruriginoase,
antiinflamatoare, antimicrobiene, antifungice) si sistemica (TTS cu eliberare prelungita).

FORME FARMACEUTICE SPECIFICE CAII CUTANATE DE ADMINISTRARE

a. Forme lichide
Soluţii pentru uz extern (solutio) - sunt utilizate pentru aplicare pe tegumente şi
mucoase pentru badijonare, comprese, fricţiuni, spălături. Conţin substanţe active dizolvate în
următorii solvenţi: apă distilată, alcool diluat, ulei de floarea soarelui, glicerol (produce solutii
dense, vascoase, favorizand un contact prelungit al substantei active cu mucoasa; in concentratii
de peste 50% produce senzatie de arsura pe suprafata mucoasei), glicolii si derivatii (buni
solventi pentru multe substante medicamentoase si cu buna toleranta locala) (exemplu: Carmol,
Sol. Rivanol 0.1%).
Suspensii pentru uz extern (suspensio) – conţin substanţe insolubile, care se
dispersează în apă sau ulei. Necesită agitare înainte de aplicare, numindu-se mixturi.
Substanţele insolubile care intră în compoziţie sunt oxidul de zinc, amidonul, talcul. (exemplu:
Suspensie antipruriginoasa).
Pulverizatiile (spray) sunt solutii sau suspensii medicamentoase administrate sub
presiune, avand avantajul ca se disperseaza omogen pe toata suprafata expusa si patrund in toate
pliurile cutanate. (exemplu: Oximed, Cicatridina).

b. Forme semisolide
Unguentele (unguentum, unguenta) – sunt preparate farmaceutice de consistenţă
moale, care se aplică pe tegumente şi mucoase în scop de protecţie sau terapeutic.
Cerinţe generale pentru unguente: să aibă aspect omogen; să-şi menţină consistenţa
la 36C; să adere de tegumente sau mucoase; să nu râncezească; să aibă pH 4,5 – 8,5; să cedeze
uşor substanţa activă; să penetreze uşor 

 Compoziţia: substanţa sau substanţele active şi excipienţi. Alegerea excipientului se
face dupa proprietatile fizico-chimice ale substantelor active si dupa scopul urmarit (protector
sau curativ). Dupa puterea de penetrabilitate se diferentiaza:
- excipienti cu penetrabilitate slaba (lanolina, vaselina, ulei de parafina) servind pentru
unguentele de suprafata, protectoare; respinge apa, nu se spala si impiedica iesirea pasiva a apei
din piele (efect ocluziv) (exemplu: Bepanthen ung)
- excipienti cu penetrabilitate importanta (excipint ulei/apa cu emulgator anioactiv- laurilsulfat
de sodium, cetilsulfat de sodium, macrogoli, carbopoli) care permit patrunderea substantei
active pana la hipoderm- efect mai intarziat ca gelurile.
Cremele sunt preparate medicamentoase sau cosmetice din grupa unguentelor care
contin o cantitate mare de apa (cel putin 20%). Cu ajutorul aceste baze substanta active patrunde
pana la nivelul dermului (exemplu: Fluocinolon N, Diprogenta crema, Triderm crema,
Advantan crema).
Gelurile contin excipienti (baze) de unguent hidrosolubile care formeaza solutii
coloidale. Se prezinta sub forma unor mase gelatinoase capabile sa-si pastreze forma. Agentii
hidrofili pot fi spalati usor si nu impiedica pierderea transcutanata de apa. Evaporarea este
simtita ca un efect de racorire (exemplu: Diflex gel, Diclac gel, Sindolor gel).
Pasta este tot o varietate de unguent care are o consistenta mai tare, deoarece contine o
cantitate mare de pulberi medicamentoase insolubile 50-60%. Excipientul poate fi apa, apa-
alcool, eventual o cantitate mica de substanta grasa. Nu se topeste la temperature corpului si
prin intindere pe piele formeaza un strat protector (exemplu: Sudocrem, Cutaden).

c. Forme solide
Pudrele sunt pulberi fine si uscate constituite din una sau mai multe substante
medicamentoase, la care se adauga sau nu excipienti (exemplu: Baneocin, Talc).
Dispozitive terapeutice transdermice (TTS) sunt utilizati pentru efectul sistemic. Se
gasesc sub forma de plasturi prevazuti cu un rezervor de substanta active (sub forma de gel sau
unguent), un strat adeziv care prinde sistemul de piele si folia protectoare externa care se
indeparteaza in momentul aplicarii pe tegument. Avantajele acestei forme medicamentoase
sunt reprezentate de comoditatea administrarii, posibilitatea asigurarii unor concentratii stabile
timp indelungat, in caz de supradozare indepartarea plasturelui cu incetarea imediata a actiunii
substantei (exemplu: Nitroderm, Exelon, Climara).
 RETETA

Reteta (prescriptia, ordonanta medicala) reprezinta indicatia scrisa prin care se cere
prepararea sau eliberarea unor medicamente si in care se arata modul si durata de tratament.
Conceputa ca un act stiintific si oficial eliberat de medic, reteta medicala constituie un mijloc
de legatura intre medicul consultant si farmacistul care urmeaza sa prepare si sa elibereze
medicamentele necesare bolnavului. Pentru farmacist reteta este si un act legal de justificare si
contabilizare a medicamentelor in general si a celor cu regim special de eliberare cum sunt
toxicele si stupefiantele in particular.
Reteta se compune din urmatoarele parti successive: Superscriptio, Inscriptio,
Invocatio, Prescriptio, Instructio, Subscriptio, Adnotatio
Superscriptio: Partea initiala a retetei, cu antetul tiparit. Cuprinde: localitatea; unitatea
sanitara emitenta; gratuitate sau nu.
Inscriptio: Parte a retetei care cuprinde o serie de date despre pacient: Numele
bolnavului; Datele personale ale bolnavului; Numarul fisei medicale; Diagnostic,etc.
Invocatio: A II-a parte a retetei si reprezinta modul de adresare a medicului catre
farmacit. Este reprezentata de cuvantul “recipe” care inseamna “ia”.
Prescriptio: Este partea principala a retetei ce cuprinde medicatia prescrisa si cantitatile
corespunzatoare. Pot fi prescrise medicamente industrial, oficinale sau magistrale, fiecare cu
indicatii exacte privind redactarea.
a) Medicamete industriale (specialitati) se inscriu in reteta:
- Cu denumirea comerciala, cand medicul doreste ca bolnavul sau sa primeasca produsul unei
anumite firme sau cand preparatul farmaceutic prescris contine un amestec de substante active;
- Cu denumirea comuna international, cand in farmacie se gaseste acelasi medicament produsde
mai multe firme si medical nu are o preferinta.
b) Medicamente oficinale se va scrie numele din farmacopee. Ele sunt alcatuite din una sau mai
multe componente avand o singura denumire oficinala, ceea ce face sa nu fie necesara
transcrierea formulei complete. Medicamentele oficinale se pot prescrie ca atare sau incluse in
medicamente magistrale.
Exemplu: Alcool boricat 4%, Solutie Rivanol 0,1%, Apa oxigenata 3%)
c) Medicamentele magistrale: permit individualizarea tratamentului prin adaptarea dozelor la
caracteristicile individuale ale pacientului atunci cand preparatele industriale nu satisfac acest
deziderat. Preparatul magistral contine una sau mai multe componente care se trec in
urmatoarea ordine:
- medicamente de baza contin substanta active care justifica prescriptia;
- medicament adjuvant potenteaza efectul medicamentelor de baza;
- substante auxiliare excipienti, vehiculi, agenti pentru corectarea gustului si mirosului,
solubilizanti, etc. Fiecare substanta se scrie pe rand, iar in dreptul ei se scrie cu cifre arabe, in
grame cantitatea. Daca dozele reprezinta zecimi de gram cantitatile se vor scrie dupa sistemul
zecimal (papaverini hydrochloride 0,30g).
Daca intr-o formula magistrala sunt prescrise 2 sau mai multe componente in aceeasi
cantitate aceasta nu se repeta pentru fiecare substanta in parte ci in dreptul ultimului component
precedat de abreviatia ”aa” (Ana partis= din fiecare parti egale) se scrie cantitatea.
Lichidele se prescriu tot in grame. Cele in cantitati mici sub 1-2g se scriu in picaturi cu
cifre romane urmate de abrevierea gtt, gttis (lat.gutta,-ae=picatura) sau scris in limba romana
(menthae aetherolei Vgttis). Componentele sunt scrise in formula magistrala in functie de
importanta si rolul pe care il au in realizarea efectului terapeutic: substante toxice, puternic
active, anodine, solvent, vehicule, excipienti.
Instructio: Parte a retetei care cuprinde o serie de indicatii ale medicului catre farmacist
cu privire la forma farmaceutica, cantitatea de medicament care se prepara, modul de eliberare
cat si recomandari adresate bolnavului.
Intructiile sunt scrise sub forma unor abrevieri: M.f.sol =amesteca sa fie solutie; M.f.ung
M.f.pulv M.f.supp.
Pentru a indica modul de eliberare a medicamentului se folosesc urmatoarele abrevieri:
D.t.d (dentur tales doses) = da asemenea doze; Div.in.d.aeq (divides in doses equalis) = divide
in doze egale; D.s. (dentur signetur)= da si semneaza, sau se elibereaza cu eticheta intern,
extern.
In cazul in care medicamentul este destinat unui copil tot aici se specifica si varsta
acestuia. Modul de administrare al medicamentului se scrie in limba romana pentru a fi
cunoscut de bolnav.
Subscriptio: Cuprinde semnatura si parafa prescriptorului si stampila unitatii sanitare.
In general prescriptiile medicale au un timp de valabilitate limitat dupa care nu mai pot fi
utilizate, altele sunt retinute in farmacie. Cuprinde si unele indicatii ca: „cito” = imediat;
„statim!” = urgent; „periculum in mora” = pericol de întârziere; „verte” = întoarce reţeta. La
depăşirea dozelor maxime medicul este obligat să scrie pe reţetă expresia „sic volo” = aşa
doresc.
Adnotatio: Ultima parte a retetei care e completata de farmacist si cuprinde data,
stampila farmaciei, numarul de inregistrare al retetei, pretul precum si o serie de modificari
impuse de tehnologia de preparare (corectarea dozelor depasite, denumirea excipiantilor
utilizati,etc). In farmaciile cu circuit deschis la eliberarea unui medicament la cerere,
farmacistul trebuie sa se asigure ca pacientul a receptat complet si corect informatiile privind
actiunea medicamentului, modul de administrare, durata tratamentului, efectele secundare
posibile, interactiuni. In farmaciile de circuit inchis eliberarea medicamentelor se efectueaza
respectand urmatoarele instructiuni:
- In cazul in care medicamentul nu este eliberat in ambalajul original se va conditiona
intr-un ambalaj propriu pe care se trece denumirea exacta concentratia si cantitatea eliberata.
- Nu se va folosi acelasi ambalaj pentru mai multe medicamente
- Pentru acelasi bolnav, toate medicamentele se vor pune intr-un ambalaj mai mare,
farmacistul raspunde de calitatea medicamentelor si a tuturor produselor farmaceutice in
momentul eliberarii lor.

Prescrierea substantelor si preparatelor stupefiante de tip TABII se face pe formulare

speciale, securizate sau in condici de prescriptii medicale ori condici de aparat, destinate
exclusiv prescrierii acestora, in cadrul unitatilor sanitare umane sau veterinare in conditiile
prevazute in normele metodologice. Prescriptia trebuie eliberata din farmacie in cel mult 10
zile de la data prescrierii. Formularele au culoare galbena. Contine maxim 3 pozitii.
Prescrierea substantelor si preparatelor stupefiante de tip TABIII se face pe formulare
care se retin la eliberare, in conditiile prevazute. Prescriptia trebuie eliberata din farmacie in cel
mult 30 de zile de la data prescrierii. Formularele au culoare verde. Contine maxim 3 pozitii.
Prescriptiile TABII si TABIII se elibereaza in 4 exemplare: pacient, farmacie, medic si CAS.
Reteta electronica, introdusa inca din 2012. Are valabilitate 30 zile pentru retetele
eliberate pentru medicamente cronice sau 48h pentru retetele eliberate in regim acut si subacut.
Avantaje: se reduce numarul de fraude; permite reactualizarea automata a retetei pentru
pacient cronic; diminuarea erorilor date din cauza scrisului; faciliteaza centralizarea
informatiilor; faciliteaza comunicarea medic-pacient; permite verificarea asigurarii pacientului
Dezavantaje: imposibilitatea utilizarii sistemului cand sunt pene de curent sau cand nu
functioneaza conexiunea cu CAS.
Pe retetele electronice, TABII si TABIII se vor trece DCI medicamentelor. Doar in cazul
produselor biologice se poate trece denumirea comerciala, dar in asociere si cu DCI.