Sunteți pe pagina 1din 2

Grupele etologice de organizare

a animalelor
Elefanții sunt mamiferele mari care formează familia Elephantidae  din
ordinul Proboscidea. În prezent sunt recunoscute trei specii: elefantul
african (Loxodonta africana), elefantul african de pădure (L. cyclotis) și elefantul
asiatic (Elephas maximus). Toți elefanții au câteva trăsături distinctive, dintre care
cel mai notabil este trompa lungă, utilizată în multe scopuri, în special pentru
respirație, ridicarea apei și apucarea obiectelor.
Datorită dimensiunii lor mari, elefanții au un impact enorm asupra mediilor
lor și sunt considerați specie-cheie. Obiceiul lor de a dezrădăcina copacii poate
transforma savana în pajiște; atunci când sapă după apă pe timp de secetă, ei
creează locuri de adăpat ce pot fi folosite și de alte animale. Ei pot mări locurile de
adăpat când se scaldă și se bălăcesc în ele.
Femelele de elefant își petrec întreaga viață în grupuri familiale strânse
matriliniare, dintre care unele sunt formate din mai mult de zece membri,
incluzând trei perechi de mame cu urmașii lor și sunt conduse de matriarha care
adesea este cea mai în vârstă femelă. Ea rămâne liderul grupului până la moarte sau
până când nu mai are energia pentru a juca acest rol; un studiu asupra elefanților
din grădinile zoologice a arătat că atunci când matriarha moare, nivelurile de
corticosteron („hormon de stres”) cresc dramatic la elefanții supraviețuitori. Când
matriarha își încheie rolul, fiica ei cea mai mare îi ia locul; acest lucru se întâmplă
chiar dacă sora ei este prezentă.  Matriarhele mai în vârstă tind să fie decidenți mai
eficienți.

O familie de elefanți africani: se observă poziția protejată a puilor în mijlocul


grupului
Cercul social al femelei elefant nu se termină neapărat cu unitatea de familie
mică. În cazul elefanților din Parcul Național Amboseli din Kenya, viața unei
femele implică interacțiunea cu alte familii, clanuri și subpopulații.
Familiile pot să se asocieze și să se unească unele cu altele, formând ceea ce
se numește grup de legătură. Acestea sunt în mod obișnuit alcătuite din două
grupuri familale care pot fi strâns legate datorită faptului că făceau anterior parte
din același grup de familie care s-a împărțit după ce a devenit prea mare pentru
resursele disponibile. În timpul sezonului uscat, familiile de elefanți se pot grupa
împreună și formează un alt nivel de organizare socială cunoscut sub numele de
clan. Grupurile din cadrul acestor clanuri nu formează legături puternice, dar își
apără teritoriile de sezon uscat împotriva altor clanuri. Există, de obicei, nouă
grupuri într-un clan. Populația de elefanți din Amboseli este în mai departe
împărțită în subpopulații „centrale” și „periferice”.
Unele populații de elefanți din India și din Sri Lanka au organizații sociale
de bază similare. Se pare că există unități de familie coezive, dar și agregări mai
slabe. S-au observat „unități de îngrijire a puilor” și „unități de îngrijire a tinerilor”.
În sudul Indiei, populațiile de elefanți pot conține grupuri de familie, grupuri de
legătură și, eventual, clanuri. Grupurile de familie tind să fie mici, constând din
una sau două femele adulte și descendenții lor. Un grup care conține mai mult de
două femele adulte plus descendenți este cunoscut sub numele de „familie unită”.
Populațiile de elefanți din Malay au unități de familie chiar mai mici și nu
au nici o organizare socială mai mare decât familia sau grupul de legătură.
Grupurile de elefanți din pădurile africane constau, în general, dintr-o femeie
adultă cu unul până la trei urmași. Aceste grupuri par să interacționeze unul cu
celălalt, în special la curățarea pădurilor.
Viața socială a masculului adult este foarte diferită. Pe măsură ce se
maturizează, un mascul petrece mai mult timp la marginea grupului său și se
asociază cu masculi din afară sau chiar cu alte familii.

O familie de elefanți făcând baie, comportament care întărește legătura


socială