Prezenta lucrare prezinta o actiune ce are loc asupra aparatului genital femel cu

scop economic, terapeutic, pentru a putea realiza aceasta operatie, se impune

cunoasterea detaliata a conductului (canalului)pelvin, deoarece el adaposteste, in
afara gestatiei-partial la unele specii si in totalitate la altele-aparatul genital femel;
trebuie sa se bazeze pe cunoasterea temeinica a fiecarui element component in
parte cat si a elementelor din interiorul sau.
In prezenta lucrare am detaliat in serie animala din punct anatomic aparatul genital
femel, am detaliat despre anestezia generala, pregatirile preoperatorii
APARATUL GENITAL FEMEL

Aparatul genital femel este format din ovare, reprezentand organele esentiale ale
sexului, si dintr-un sistem de cai conductoare, in componenta carora intra
oviductele, uterul, vaginul si vestibulul vaginal, in comunicare cu exteriorul printr-
un orificiu delimitat de vulva. In totalitate luate, aceste formatiuni sunt dispuse in
regiunea sub lombara si cavitatea pelvina, suspendate in buna parte prin
intermediul unor cute ale seroasei peritoneale, denumite in mod generic
urogenitale. La femela, aceste cute, fiind mai intinse in suprafata, mai poarta
denumirea de ligamente largi.

Ovarele

Ovarele, analoage testicolelor de la mascul, se dezvolta ca si acestea in perioada

embrionara, pe seama eminentelor genital, indeplinind o dubla functie: gametogena
si endocrina. Ele sunt organe pare, aproape simetrice, suspendate in regiunea
sublombara, intre rinichi si extremitatea craniala a cornului uterin, aproximativ in
dreptul soldului. Avand, in general, o forma eliptica si volum variabil in raport de
specie, fiecare ovar prezinta: doua fete( lateral si mediala), de obicei neregulate,
datorita foliculilor de Graaf sau corpilor galbeni; o margine
dorsal(margomesovarica), uneori cranial, oferind loc de insertie portiunii
anterioare a ligamentului larg; o margina ventral, libera(margo libera), uneori
caudala, opusa precedentei; un pol cranial(extremitas tubaria), orientat catre
pavilionul trompei uterine si un pol caudal(extremitas uterina), dispus catre varful
cornului uterin.

1
Ovarele sunt suspendate la marginea anterioara a ligamentelor largi, care apar
dedublate la acest nivel formand de fiecare parte o adevarata loja, denumita bursa
ovariana. Avand aspect variat in seria animalelor domestice, bursa ovariana este
delimitata de doua foite, dintre care una mediala si alta laterala.

Foita mediala, reprezentand mezovariul(ligamentum ovarii proprium), se insera pe

marginea dorsala a ovarului, prelungindu-se de la polul caudal al sau la
extremitatea craniala a cornului uterin. Acest mezou cuprinde intre cele doua lame
componente intarituri fibro elastice si musculare netede, alcatuind, pe de o parte,
lig. Utero-ovarian, interpus intre varful cornului uterin si polul caudal al ovarului,
iar pe de alta parte, lig. Suspensor al ovarului, dispus aproape vertical la marginea
anterioara a ligamentului larg.

Foita laterala, reprezentand mezosalpinxul(mesoturbarium), formeaza principalul

mijloc de suspensie al oviductului si secundar al ovarului. Intre cele doua lame ale
sale se diferentiaza . de asemenea, lig. Tubo-ovarian, alcatuit dintr-un fascicol de
fibre elastice si musculare netede, care acompaniaza unul din franjurile
pavilionului, pentru a se prinde pe marginea ventrala a ovarului.

Structura. Ovarul este alcatuit din albuginee, tesut propriu, vase si nervi.

Albugineea este o membroana fibroasa periferica, inextensibila, groasa de 10-100

microni, reprezentand o condensare a stromei ovariene.ea este acoperita cu un
epiteliu cubic simplu(epiteliu germinativ), care la nivelul hilului se continua cu
epiteliul endoteliform al ligamentului larg.

Tesutul propriu cuprinde doua zone, dintre care una corticala si alta medulara.

Zona corticala (zona parenchymatosa), consistenta la palpare, contine folicului de

Graaf si corpi galbeni in diferite stadii de evolutie. Fiecare folicul este format
dintr-o teaca periferica(theca folliculi), caprtusita la interior cu celule foliculare,
constituind stratul granular (stratum granulosum).

Acest strat prezinta intr-o parte a sa o aglomerere de celule-cumulus oophorus- in

centrul caruia se gaseste ovula. Interiorul foliculului este ocupar de lichid folicular.
Consecutiv dehiscentei, in locul foliculului Graaf se dezvolta corpul galben(corpus
luteum), cu rol endocrin.

2
Zona medulara (zona vasculosa) contine o masa de tesut fibros, in care se intretaie
numeroase vase si nervi.

Diferente

IAPA prezinte ovare reniforme, suspendate in regiunes sublombara, cel drept la

nivelul vertebrei L3-L4, iar cel stang la nivelul L4-L5. Privite, in general, sunt mai
voluminoase decat la restul femelelor domestice, avand lungimea maxima de 8,5
cm si greutate variabila intre 40-80 g. fetele ovarului sunt netede, convexe si
consistente la palpare, marginea mezoovarica fiind prevazuta cu o redusa
scobitura, corespunzatoare hilului( hilus ovarii) , iar marginea libera oferind o
scizura adanca, ce divide organul respectiv in doua portiuni aproape egale. In
fundul acestei scizuri se gaseste o fanta lunga de aproximativ 5 mm deumit sant
sau fosa de ovulatie.

La iapa, ovulatia are loc numai la locul fosei amintite, contrar altor mamifere, la
care procesul respectiv, se produce pe toata suprafata ovarului. Acest lucru se
explica prin aceea ca epiteliul germinativ este restrans, la femelele mature, exclusiv
in santul de ovulatie. Ca o consecinta a acestui fapt, zona corticala, ovigera, situata
in jurul santului de ovulatie, ia o dispozitie centrala, contrar celorlalte mamifere, la
care ocupa fata periferica a ovarului.

VACA poseda ovare mai reduse decat iapa, avand lungime maxima de 4-5 cm si
greutatea variabila intre 14-20g. se caracterizeaza in mod deosebit prin aspectul lor
oval, neexistand in acest caz un sant de ovulatieasemanator celor de la solipede.
Suprafata, de culoare usor galbuie, apare putin accidentata, datorita foliculilor de
Graaf sau corpilor galbeni, care proemina din loc in loc. La animalele tinere,
ovarele sunt situate aproximativ in unghiul de bufurcatie al coarnelor uterine, iar la
vacile adulte,indeosebi la cele care au fatat de mai multe ori, se gasesc in cavitatea
abdominala. Ligamentele largi formeaza burse ovariene excesiv de dezvoltate.

OAIA si CAPRA au ovarele asemanatoare rumegatorului mare, acestea fiind

proportional mai mici, mai plate cu diametrul mare de aproximativ 1,5 cm.

SCROAFA prezinta ovare muriforme, aspect pe care-l imprima fie foliculii de

Graaf, destul de numerosi, fie corpii galbeni, care proemina pe toata suprafata lor.
Avand obisnuit volumul unei nuci, ele apar mai detasate de regiunea sublombara

3
si, in general mai apropiate unul de altul decat la alte specii. Din punct de vedere
topografic, sunt dispuse la nivelul unui plan trasversal, care trece putin anterior de
cele doua ughiuri externe ale iliului. Bursa ovariana, foarte spatioasa, acopera
complet ovarul, in interiorul sau deschizandu-se pavilionul trompei printr-un
orificiu larg.

CATEAUA prezinta ovare mici, eliptice, dispuse mult anterior, la nivelul

vertebrelor L3-L4, in apropierea marginii posterioare a rinichilor. In general au o
culoare gri-roscata si sunt complet inchise in bursa ovariana, care comunica cu
cavitatea peritoneala printr-un orificiu foarte ingust, dispus medial.

PISICA poseda ovare asemanatoare, dar proportional mai mici decat cele de catea,
inchise intr-o bursa ovariana care comunica larg cu cavitatea peritoneala.

IEPUROAICA are ovarele alungite si de culoare alb-roza, suprafata lor fiind usor
neregulata. Spre deosebire de prestul mamiferelor domestice, acestea sunt dispuse
in afara burselor ovariene.

OVIDUCTELE( salpinx s. tubae uterinae)

Oviductele constituie portiunea initiala a cailor genitale femele si se dezvolta in

perioada embrionarape seama canalelor lui Müller, ca si uterul si vaginulin
prelungirea carora se gasesc. Ele sunt reprezentate prin doua conducte inguste,
flexuoase, dispuse intre foitele seroasei ale mezoului salpinxului, avand rolul de a
facilitatransportul ovulei de la ovar la uter. Intinzandu-se intre formatiunile
citatemai sus, ovar-uter, fiecare oviduct poate fi sistematizat in trei portiuni
principale:un corp si doua extremitati, dintre care una ovariana si alta uterina.

Extremitatea ovariana, sau abdominala, este prevazuta la toate femelele domestice

cu o dilatatie in forma de palnie, denumita pavilionul trompei uterine(infundibulum
tubae), a carui circumferinta apare adesea franjurata. Fata sa externa, neteda, este
acoperita de peritoneu, in temp ce fata interna, captusita cu mucoasa oviductului,
prezinta numeroase pliuri, constituind fimbriae tubae. Acestea converg catre un
orificiu relativ central- ostium abdominale tubae—prin care se stabileste
comunicarea cailor genitale cu cavitatea peritoneala. Unul sau o redusa parte din
pliurile mucoasei pavilionuluise insera pe ovar, alcatuind fimbriae ovaricae-,

4
acestea continand in structura lor fascicule de fibre musculare netede,care
formeaza lig. Tubo-ovarian.

Corpul oviductului, dispus intre foitele mezosalpinxului, descrie numeroase

indoituri, care se sterg treptat pe masura ce ne apropiem de varful cornului uterin.

Extremitatea uterina, reprezinta adesea printr-o usoara strangulatie –istmus tubae- ,

se continua in mod direct cu cornul uterin de la nivelul unui ingust orificiu- ostium
uterinum tubae.

Structura. Oviductul este alcatuit dintr-o seroasa, care se continua cu foitele

mezosalpinxului, o musculoasa, formata din doua planuri de fibre (longitudinal si
circular), si o mucoasa, prevazuta cu numeroase falduri longitudinale ce astupa in
buna parte lumenul acestui conduct.

Diferente

IAPA are oviductul lung de 15-30 cm, caracterizat in mod deosebit pri aspectul sau
extrem de flexuos. Pavilionul de circa 4 cmdiametru, apare foarte franjurat, iar
extremitatea uterina se termina in varful cornului uterin printr-un orificiu ingust
dispus in centrul unei proeminente, numita tuberculul uterin (papilla uterina).

VACA prezinta oviductul mai putin flexuos decat cel de iapa, lungimea sa variind
intre 15 si 30cm. Extremitatea ovariana este prevazuta cu un pavilion relativ
festonat, mult mai liber si situat mai la distanta de ovar, iar extremitatea uterina se
continua insensibil cu cornul uterin, al carui varf apare foarte subtiat.

OAIA are oviductul lung de aproximativ 10-15 cm deosebindu-se de acelamal

rumegatorului mare prin existenta unei formatiuni speciale, denumita organul lui
Rosenmüller (epoophoron), dispusa in grosimea ligamentului larg. Aceasta
formatiune reprezinta o ramasita a corpului lui Wolff in perioada embrionara si
este alcatuita din cateva canalicule, ce converg catre un canal central, orientat catre
ovar.

SCROAFA poseda un oviduct putin flexuos , a carui lungime variaza intre 15-
30cm . Pavilionul foarte evazat , este lipsit de franjuri, iar extremitatea uterina se
continua cu farful cornului corespunzator fara o demarcatie precisa.

5
CATEAUA are oviductul putin sinuos, lung de aaproximativ 6-10cm . cranial se
deschide in interiorul bursei ovariene , iar caudal se continua in mod transantcu
varful cornului uterin.

PISICA prezinta oviductul asemanator celui de catea, atingand in general lungimea

de 5-6cm.

IEPUROAICA are oviductul lung de aproximativ 10cm prevazut cu un pavilion

foarte larg. Extremitatea caudala se prelungeste cu uterul, fara o demarcatie
evidenta.

Uterul (uterus)

Uterul este un organ tubular, de obicei impar, avand rol sa adaposteasca produsul
de conceptie si sa-l elimine atunci cand acesta atinge un anumit grad de dezvoltare.
De aspect in general variat, rezulta in perioada embrionara din contopirea partiala
in planul median a canalelor lui Müller. In raport de modul si nivelul la care s-a
produs fuzionarea celor doua canale genitale, deosebim la mamiferele domestice
urmatoarele tipuri de utere: uterus duplex(iepuroaica); uterus bicornis non septus
(iapa) si uterus bicornis septus (vaca, scroafa si catea).

Fiind dispus la intrarea in bazin si in interiorul cavitatii pelvine, uterul este fixat la
peretii acesteia prin intermediul ligamentelor largi. Din punct de vedere anatomic ii
deosebim , de obicei, o portiune bifida craniala, constituind coarnele uterine si o
portiune impara caudala, reprezentand corpul si gatul uterin.

Coarnele uterine (cornua uteri), dispuse divergent la intrarea in bazin, au o lungime

variabila in functie de specie. Ele apar, in general, exagerat de lungi la scroafa si
catea, mult mai scurte la rumegatoare si la iapa, acest factor fiind strans legat de
numarul de fetusi pe care ii poarta. Traiectul poate fi rectiliniu(catea), curbat, cu
convexitatea fie ventrala, fie dorsala (iapa si rumegatoare), sau foarte
flexuos(scroafa).

Fiecare corn uterin, avand aspect cilindric sau conic, ofera: doua fete(laterala si
mediala), netede, o mare curbura (margo liber) convexa, si o mica curbura (margo
mesometricus), concava, pe care se insera ligamentul de sustinere al uterului.
Extremitatea sa anterioara sau varful se continua in mod direct cu oviductul, iar
extremitatea posterioara sau baza se prelugeste cu corpul uterin.

6
Corpul uterin(corpus uteri), de aspect cilindric, usor turtit dorso-ventral, este dispus
in cavitatea pelvina sau la nivelul intrarii ei, intr-o pozitie aproape orizontala. El
prezinta, in general, o fata superioara in raport cu rectumul, o fata inferioara in
contact cu vezica urinara si doua margini laterale, groase, oferind loc de insertie
ligamentelor largi. Anterior se continua cu coarnele uterine, prezentand in plan
median unghiul de unire intercornual, iar posterior se prelungeste cu gatul uterin.

Gatul uterin(cervix uteri), stabilind continuitatea uterului cu vagina, este

reprezentat printr-o portiune usor strangulata al carei perete este deosebit de gros.
Intrucat la majoritatea speciilor domestice gatul uterin proemina in fundul vaginei,
i se pot deosebi: o portiune prevaginala sau corpul gatului uterin (corpus cervicis
uteri), libera, de aspect cilindric sau tronconic, prezentand in centru deschiderea
externa a uterului(ostium uteri externum). In unele cazuri (iapa,rumegatoare),
mucoasa formeaza pe suprafata sa pliuri radiare caracteristice, constituind floarea
involta. Portiunea intravaginala a gatului uterin este circumscrisa la baza de un
fund de sac inelar-fornix vaginae-, rezultat din indoirea mucoasei peretelui vaginal.

Uterul, in totalitate luat, delimiteaza in interior cavitatea uterina(cavum uteri)

formata din:

-o cavitate centrala(cavum uteri proprium), dispusa la nivelul corpului uterin;

-doua cavitati cornuale (cava tubaria), corespunzatoare celor doua coarne uterine,
in continuare cranial cu lumenul oviductelor;

-un canal uterin (canalis cervicis) foarte ingust, situat la nivelul gatului ,
comunicand pe de o parte cu cavitatea corpului uterin, iar pe de alta parte cu
vagina.

In ceea ce priveste mentinerea in pozitie naturala a uterului, ea se realizeaza prin

continuarea sa cu vagina, raportul cu organele din jur si prin intermediul
ligamentelor largi.

Ligamentele largi (mesometrium s. lig. Latum),in numar de doua, cate unul de

fiecare parte, suspenda atat corpul cat si coarnele uterine. Fiecare ligament are
aspect neregulat triunghiular , fiind mai larg in partea sa anterioara, unde se
continua cu mezosalpinxul si mezovariul. Prin marginea superioara, el se fixeaza
pe regiunea sublombara si la peretii laterali ai bazinului, iar prin marginea

7
inferioara, pe corpul si mica curbura a cornului uterin. Fara laterala a ligamentului
larg este prevazuta la unele specii cu o duplicatura secundara, constutuind
ligamentul rotund(lig. Teres uteri), orientat catre traiectul inghinal.

Structura. Uterul este format din: seroasa, musculoasa, mucoasa, vase si nervi.

-seroasa(perimetrium) imbraca in totalitate uterul, prelungindu-se pe intreg

traiectul cu ligamentele largi, cranial pe oviducte,iar caudal pe vagina; la nivelul
acesteia se curbeaza, confundandu-se cu seroasa fundurilor de sac pelviene.

-mucoasa(miometrum), relativ groasa, cuprinde in componenta sa trei

straturi(circular intern, vascular si longitudinal extern), uneori putin distincte. La
nivelul ligamentelor largi, detaseaza fascicule de fibre, ce se prelungesc intre
lamele seroase ale acestora.

-mucoasa(endometrium), de obicei subtire si plisata in repaos, apare foarte

modificata in timpul caldurilor, dar mai ales in gestatie. La rumegatoare, in mod
special, este prevazuta cu umeroase proeminente rotunjite, denumite cotiledoane
sau carunculi.

Diferente

IAPA prezinta uterul dispus atat in cavitatea pelvina cat si la intrarea

acesteia.coarnele uterine, lungi de aproximativ 20-25 cm, sunt usor divergente
cranial, iar fiecare in parte este cilindric si putin arcuit, cu o mica curbura dorsal.
Corpul uterin, mult mai lung decat la celelalte specii, masoara aproximativ 15-
20cm . Gatul uterin, de consistenta relativ moale, are lungime variabila intre 6 si
6,5cm , prezentand in fundul vaginului o evidenta floare involta. Caavitatea uterina
este relativ mica. Continuitatea sa cu lumenul oviductelor se realizeaza de fiecare
parte printr0un ingust orificiu dispus in varful tuberculului uterin (papilla uterina).
Mucoasa care o captuseste formeaza pliuri longitudinale , ce converg catre canalul
cervixului , in interiorul caruia acestea apar inalte si dese.

Ligamentele largi, de forma net triunghiulara, sunt prevazute cu cate un redus

ligament rotund, a carui extremitate ovariana are aspect fusiform.

VACA prezinta uterul dispus aproape integral in cavitatea pelvina, exceptie facand
multiparele, la care acesta depaseste nivelul marginii anterioare a pubisului.

8
Coarnele uterine, lungi de aproximativ 30-35cm, sunt arcuite in spirala, avand
mica curbura ventral(invers decat la iapa). Ele apar contopite catre baza pe o
distanta de 10-15cm, limita de separare fiind marcata pe fata dorsala printr-un sant
median, iar in interior printr-un septum alungit. In unghiul de divergenta exista un
scurt mezou intercornual (lig. Intercornuale), format din doua cute musculo-
seroase neegale. Extremitatea anterioara a fiecarui corn apare usor subtiata,
continuitatea sa cu oviductul realizandu-se fara o limita de demarcatie. Corpulk
uterin este foarte scurt, avand in medie 3-6cm lungime. Gatul uterin, lung de
aproximativ 8cm, ofera un perete gros si dur, iar portiunea intravaginala este
prevazuta cu doua sau chiar trei flori involte. Mucoasa, relativ groasa, prezinta 80-
120 carunculi, al caror volum creste exagerat in perioada de gestatie. Ei sunt
dispusi atat la nivelul corpului, cat , mai ales, al coarnelor uterine, in interiorul
carora formeaza cate patru siruri paralele. Relevam de asemenea faptul ca, la
nivelul canalului cervical, mucoasa formeaza, pe langa cute longitudinale, si cute
transversale avand in totalitate deschiderea catre vagin, fapt care face foarte dificil
accesul catre cavitatea uterina.

Ligamentele largi contin intre lamele seroase o mare cantitate de fibre musculare
netede.

OAIA are uterul asemanator celui de vaca, diferentele referindu-se indeosebi a

coarnele uterine, care in principiu sunt proportional mai lungi, mai conice si mai
apropiate intre ele. In ceea ce priveste carunculii, apar usor scobiti in perioada de
gestatie, luand aspect de cupa. Mentionam de asemenea faptul ca celulele mucoasei
uterine sunt impregnate adesea cu un pigment negru, care in unele cazuri este
destul de abundent.

La capra, carunculii au suprafata relativ plata.

SCROAFA prezinta uterul dispus aproape integral i cavitatea abdominala ,

suspendat de ligamentelargi enorme, cu aspect de mezenter.coarnele uterine, foarte
lungi si flexuoase, masoara in medie 40-60cm, depasind la multipare cu mult
aceasta limita. Extremitatea lor ovariana, de obicei subtiata, se continua cu
oviductele, fara o limita de demarcatie.

Se deosebesc, in general, de intestine, cu a caror anse vin in contact, prin faptul ca

sunt mai consistente la palpare si au suprafata prevazuta cu striatii longitudinale.

9
Corpul uterin, de aspect ovoid, masoara 5-6cm lungime. Gatul uterin, lung de
aproximativ 9cm, nu proemina in fundul vaginei, lipsind astfel floarea involta.
Mucoasa formeaza la nivelul cervixului un fel de tuberculi papilari, dispusi pe
doua sau trei randuri paralele, care dispar treptat catre vagin.

CATEAUA are uterul dispus in cea mai mare parte in cavitatea abdominala.
Coarnele uterine, lungi de 15-20cm, sunt rectilinii si subtiri, avand un
calibrusensibil uniform pe toata lungimea. Privite in ansamblu, afecteaza in
generalaspectul literei V si apar reunite in partea lor posterioara printr-un scurt
mezou. Corpul uterin masoara in medie 4-5cm. Gatul uterin, de aspect cilindric,
este prevazut cu o scurta portiune intravaginala, careia ii lipseste insa floarea
involta. Cavitatea uterina este relativ mica, mai ales la ivelul corpului, datorita unui
pinten intercornual care se prelungeste in interiorul sau.

Ligamentele largi, de aspect semicircular, sunt prevazute cu cate un ligament

rotund, foarte dezvoltat, care strabate intreg traiectul inghinal, ajungand sub pielea
regiunii respective.

PISICA are uterul asemanator celui de catea, insa proportional mai mic in raport cu
talia.

IEPUROAICA prezinta uter dublu(uter duplex), usor flexuos, avand lungimea de

10-12cm. Extremitatea craniala formeaza de fiecare parte cate un fund de sac la
unirea sa cu oviductul, iar extremitatea caudala se deschide in vagin prin doua
orificii.

Vaginul(vagina)

Vaginul este un organ musculo-membranos de aspect tubular, in continuitate

cranial cu gatul uterin, iar caudal cu vestibulul vaginal. El reprezinta portiunea
terminala a cailor genitale propriu-zise, contribuind, alaturi de vestibulul vaginal si
vulva , la formarea organului copulator femel. In perioada embrionara, vaginul
rezulta din contopirea mediana a extremitatii posterioara a canalelor lui Müller.
Fiind dispus orizontal de-a lungul cavitatii pelvine, vaginul se gaseste in raport
lateral cu peretii acesteia, dorsal cu rectumul, iar ventral cu vezica urinara si uretra.

10
Privit din exterior,el apare in general uniform, peretele sau fiind foarte dilatabil,
indeosebi in momentul parturitiei, cand conductul vaginal isi mareste calibrul in
mod considerabil.

La extremitatea posterioara, continuitatea sa cu vestibulul vaginal este marcata de

deschiderea externa a uretrei sau meatul urinar, iar la femelele tinere, care nu au
avut contact sexual, poate exista si o cuta mucoasa, corespunzatoare himenului.

In partea anterioara, tranzitia catre cervix se face in majoritatea cazurilor prin

indoirea mucoasei, rezultand un fund de sac inelar, denumit fundul vaginei( fornix
vaginae). Acesta delimiteaza portiunea intravaginala a gatului uterin, prevazuta
uneori cu pliuri radiare, constituind floarea involta.

Structura. Peretele vaginal cuprinde in componenta sa seroasa, musculoasa si

mucoasa(de asemenea vase si nervi).

-seroasa acopera vaginul total sau numai partial(in raport de specie), pentru a
rasfrange in portiunea sa posterioara catre peretii cavitatii pelvine si orgaele din
jur. Acest lucru face posibila delimitarea a doua funduri de sac, dintre care unul
recto-vaginal sau a lui Douglas, dispus dorsal deasupra vaginei si ligamentelor
largi pana la rectum, iar altul vezico-vaginal, intinzandu-se ventral pana la vezica
urinara si ligamentele sale laterale. Inapoia acestor funduri de sac, vaginul este
imbracat de tesut conjunctiv retroperitoneal.

-musculoasa, relativ subtire, prezinta in principiu o structura asemanatoare

uterului, cele trei straturi (circular intern, vascular si longitudinal extern) fiind in
acest caz foarte putin distincte. Catre extremitatea posterioara cuprinde in
componenta sa si fibre musculare striate, provenind din m. constrictor anterior al
vulvei (constrictor vestibuli).

-mucoasa, plisata longitudinal, adera intim la stratul muscular, avand in general o

culoare roza. In perioada de calduri, datorita congestiei puternice, devine rosie,
pentru ca in starea de gestatie sa fie palida si relativ uscata. La nivelul meatului
urinar, mucoasa formeaza o redusa cuta uro-genitala, orientata caudal.

Diferente

11
IAPA are vaginul cilindroid, turtit dorso-ventral, prevazut cu un perete subtire si
foarte extensibil. Lingimea sa masoara in medie 20-25cm, diametrul vertical 3-
5cm, iar cel orizontal 6-8cm. Destins, poate ajunge la un calibru de 10-12cm,
pentru ca in momentul fatarii aceasta limita sa fie cu mult depasita. Seroasa
imbraca numai extremitatea anterioara a vaginului, prelungindu-se dincolo de
cervix 8-10cm pe fata superioara, iar pe cea inferioara in medie 3-4cm. In rest,
suprafata sa externa este acoperita exclusiv de tesut conjunctiv retroperitoneal.
Musculoasa formeaza un strat subtire, alcatuit din fibre musculare netede, dirijate
in diverse sensuri, amestecate cu tesut conjunctiv si numeroase fibre elastice.
Mucoasa, plisatalongitudinal, adera intim la stratul muscular.

VACA are vaginul lung de 30-35cm, prevazut cu un perete mult mai gros decat la
iapa, a carui extremitate anterioara este marcata de gatul uterin, foarte consistent.
Fata sa externa este acoperita de peritoneu numai in cele 2/3 anterioare.

Privit la interior, vaginul prezinta in mod caracteristic doua conducte submucoase

paralele, denumite canale Gaertner(ductus epoophori longitudinales). Ele isi au
originea in fundul de sac in apropierea cervixului, parcurgand apoi toata podeaua
vaginului, pentru a se deschide de o parte si de alta a meatului urinar. In cazuri
rare, aceste conducte se pot prelungi dea lungul tractusului genital catre ovare,
fiind dispuse in acest caz pe directia insertiei uterine a ligamentelor largi. Se
considera a fi vestigii ale canalelor lui Wolff, corespunzand canalelor deferente de
la mascul.

OAIA are vaginul asemanator rumegatorului mare, insa proportional mai mic,
neintrecand 7-8cm lungime. Submucoasa este lipsita de canale Gaertner.

SCROAFA prezinta vaginul lung de aproximativ 10-12cm. Peretele sau este, in

general, subtire catre extremitatea posterioara, devenind mai gros si foarte
consistent in portiunea sa anterioara. Mucoasa relativ groasa si plisata longitudinal,
ofera o submucoasa, in grosimea careia se remarca existenta a doua canale
Gaertner.

CATEAUA are vaginul foarte lung, raportat la talie, masurand in medie 5-10cm.
Datorita acestui fapt, el poate depasi marginea anterioara a pubisului. Peretele sau,
foarte dilatat, delimiteaza o cavitate vaginala cu un calibru care creste usor catre
extremitatea caudala. Mucoasa, relativ groasa, este lipsita de canalele lui Gaertner,

12
oferind in schimb numeroase pliuri longitudinale mai evidente pe plafon in
apropierea cervixului.

PISICA prezinta vaginul asemanator celui de catea, insa proportional mai mic,
masurand in medie 2cm. Pe podea, de o parte si de alta a meatului urinar, exista
cate un mic fund de sac asa zis a lui Skene(ductus paraurethralis), invizibil cu
ochiul liber.

IEPUROAICA are vaginul extrem de lung,in medie de 6-8cm. Mucoasa prezinta

falduri longitudinale, iar in grosimea peretelui ventral (in apropierea meatului
urinar) se observa doua orificii ale canalelor lui Gaertner.

Vestibulul vaginal(vestibulum vaginale)

Vestibulul vaginal este un conduct mixt, genito-urinar, analog uretrei intrapelvine

de la mascul, dezvoltandu-se ca si acesta in perioada embrionara pe seama
sinusului urogenital. Fiind dispus intre tabla ischiatica si rectum(in masa de tesut
conjunctiv retroperitoneal), vestibulul se prelungeste cranial cu vaginul, iar
caudalcomunica cu exteriorul prin intermediul orificiului vulvar. Lungimea sa este
variabila in functie de specie, apreciindu-se, in general, aproximativ jumatate din
cea a vaginului. Privit la interior, el apare turtit transversal, peretii sai venind in
contact unul cu altul in planul median. Mucoasa care-l captuseste este, de obicei,
neteda si roza, devenind rosie in perioada de calduri. Examinata cu atentie, ea
prezinta la majoritatea speciilor o serie de orificii, dintre care unele dispuse pe
peretii laterali, reprezentand deschiderile glandelor lui Bartholin sau vestibulare
mari(gll.vestibulares majores), iar altele mult mai reduse pe podea, corespunzand
deschiderii glandelor vestibulare mici(gll. Vestibulares minores). Cele din urma
sunt dispuse de obicei liniarsi convergent catre baza clitorisului.

La extremitatea anterioara, vestibulul comunica larg cu vaginul prin orificiul

vestibulo-vaginal(introitus vaginae), al carui contur ofera la majoritatea
femelelortinere himenul, iar pe podea, imediat inapoia sa, meatul urinar.

Meatul urinar(meathus urethrae), reprezentand deschiderea externa a uretrei, este

situat in partea anterioara a podelei vestibulare, la nivelul unei usoare des

13
Castrarea femelelor(ovariectomia)

14
Bibliografie

1.Patologia reproductiei si clinica obstetricala, 1986, l.Runceanu, R.Nicorigi,

D.Tanase

2.Anatomia animalelor domestic,Y.Ghetie

3.Indrumator de lucrari practice pentru meseria de veterinar, 1993, M.Moisiu,

E.Marcu, C.Pivoda

4.Bolile obstetrical-ginecologice la animale editia aIIa,2009, Dan Drugociu

15