INTRODUCERE

Conform Normativului de siguranţă la foc, fiecare construcţie are

un grad de rezistenţă la foc stabilit prin proiectare, în funcţie de riscul
de incendiu sau categoria de pericol, de destinaţie, de categoria de
importanţă a construcţiei. Acest grad de rezistenţă la foc este
caracterizat de elementul cel mai dezavantajos privind comportarea lui
la foc. Fiecărui element de construcţie i se stabileşte prin încercări o
limită de rezistenţă la foc şi o clasă de combustibilitate. Materialele de
construcţii se clasifică din punct de vedere al comportării la foc şi al
aportului pe care îl au la iniţierea şi dezvoltarea incendiului, în două
grupe:

• materiale incombustibile – cele care nu ard, nu se aprind, nu

se termodegradează sub influenţa temperaturilor înalte notate
cu CO;
• materiale combustibile – cele care se aprind, ard sau se
degradează sub influenţa temperaturii înalte.

Materialele combustibile se împart după modul cum se inflamează,

în patru clase de combustibilitate: practic neinflamabile (1), dificil
inflamabile (2), mediu inflamabile (3) şi uşor inflamabile (4). Prin
normele specifice fiecărei activităţi se impune utilizarea materialelor
combustibile numai din clasa 1 şi 2 de combustibilitate. Deoarece
materialele de construcţii din lemn, plastice şi textile fac parte din
clasa 4 de combustibilitate, este necesar a li se îmbunătăţi
comportarea la foc. Acest lucru se obţine prin tratarea la suprafaţă sau
în masa materialelor, cu substanţă inhibitoare de flacără care pot
întârzia aprinderea materialului şi pot reduce viteza de propagare a
incendiului.

Substanţele inhibitoare de flacără acţioneaza prin formarea unui

strat absorbant al gazelor inflamabile din descompunerea materialelor
combustibile, formarea unei bariere pentru flăcări, descompunerea în
gaze inerte care diluează amestecul combustibil şi reducerea
cantităţilor de distilate gudronoase şi favorizarea producerii unui strat
de reziduu carbunos cu mare stabilitate la acţiunea flăcării.

În dezvoltarea unui incendiu intervin numeroşi factori cum ar fi

forma şi dimensiunile încăperii, sarcina termică existentă (cantitatea
de material combustibil), poziţia şi natura materialelor combustibile,
locul şi modul de iniţiere a incendiilor, posibilitatea de disipare a
căldurii şi de ventilare a incendiului, dispunerea încăperii în clădire etc.
 Riscul de incendiu este criteriul de performanţă care reprezintă
probabilitatea globală de izbucnire a incendiilor, determinată de
interacţiunea proprietăţilor specifice, materialelor şi substanţelor
combustibile cu sursele potenţiale de aprindere, în anumite
împrejurări, în acelaşi timp şi spaţiu. Identificarea, evaluarea şi
controlul riscurilor de incendiu se fac conform legii şi potrivit
reglementarilor specifice. Riscul de incendiu se va stabili şi se va
preciza obligatoriu, pe zone, spaţii, încăperi, compartimente de
incendiu, clădiri sau instalaţii tehnologice, asigurându-se încadrarea în
nivelurile de risc sau în categoriile de pericol de incendiu,
corespunzător prevederilor reglementărilor specifice. Rezistenţa la foc
este proprietatea unui element de construcţie sau a unei structuri de a-
şi păstra pe o durată determinată stabilitatea, etanşeitatea la foc
şi/sau izolarea termică cerută şi/sau alta funcţiune specializată, într-o
încercare la foc standardizată. Nivelurile rezistenţei la foc a
elementelor de construcţii se stabilesc în unităţi de timp (ore şi
minute), precizându-se, după caz, dacă sunt rezistente, stabile sau
etanşe la foc. Propagarea flăcărilor pe suprafaţa materialelor şi a
elementelor combustibile ale construcţiilor depinde de natura acestora,
de modul de alcătuire (dimensiuni, continuitate, goluri interioare etc.)
şi de viteza specifică de propagare a flăcării. Este important să se
utilizeze materiale şi alcătuiri care au o viteză redusă de propagare a
flăcărilor şi luarea, după caz, a măsurilor pentru întreruperea
continuităţii elementelor de construcţii, finisajelor sau a materialelor de
protecţie (izolare), etanşarea golurilor de trecere şi a străpungerilor
sau prevederea de instalaţii şi de sisteme adecvate de protecţie.

Ignifugarea reprezintă operaţiunea de impregnare a unui material

combustibil la foc (textil sau lemn) cu substanţe ignifuge pentru a-i
mări rezistenţa la ardere şi a-l proteja împotriva focului. Ignifugarea nu
este o garanţie a faptului că acel material nu va arde niciodata la
expunerea la foc. Rezistenţa acestui material în urma procedeului de
ignifugare presupune rezistenţa la foc pe o anumită perioadă, dar
numai în condiţiile în care sursa de foc va fi îndepărtată de pe material.
Un proces de ignifugare, corect executat şi întreţinut de-a lungul
timpului, poate să reducă mult cheltuielile care ar putea să apară în
situaţia izbucnirii unui incendiu. Materialele sau substanţele ignifuge
împiedică totodată propagarea focului. Tratarea unui material
combustibil se face cu ignifuganţi numiţi “antipirene” în scopul
modificării capacităţii de aprindere şi a arderii independente. O
ignifugare corect executată poate localiza un incendiu în focarul iniţial,
prin limitarea aprinderii şi arderii în continuare a materialelor de
construcţie, jucând rolul de barieră, sau poate prelungi faza de ardere
lentă, ceea ce duce la neafectarea rapidă a structurii de rezistenţă şi,
totodată, posibilitatea unei intervenţii din interior, fără a se ajunge la
faza de ardere generalizată. Ignifugarea se trece din faza de
proiectare, proiectantul fiind cel cu atribuţii şi drepturi de a alege
substanţa. Ignifugarea materialelor şi produselor combustibile este
recomandată la construcţiile noi, la modificarea sau schimbarea
destinaţiei ori a condiţiilor de utilizare a celor existente, precum şi
periodic, la expirarea perioadei de menţinere a calităţii lucrării de
ignifugare, la tratamente termice şi acustice interioare şi la
construcţiile provizorii combustibile pentru ateliere, remize, depozite,
magazii etc., în care se lucrează cu substanţe combustibile sau cu foc
deschis. Pentru alegerea produsului de ignifugare trebuie ţinut cont de
elemente precum condiţiile minime stabilite de proiectant, clasa de
combustibilitate a materialului ce urmează a fi ignifugat, esenţa
materialului lemons, condiţiile specifice în care este aplicată substanţa
ignifugă, locul unde este executată lucrarea de ignifugare şi
elementele ce vor fi ignifugate.

Ignifugarea nu exclude şi alte măsuri de protecţie la foc, cum ar

fi: instalaţii de semnalizare, instalaţii de stins incendii şi mijloace de
primă interventie.

De-a lungul timpului, schimbările intervenite în industria

construcţiilor au dus la găsirea de noi metode şi materiale ignifuge,
mai eficiente şi capabile să corespundă nevoilor şi exigenţelor de
asigurare a securităţii la incendiu a persoanelor, echipamentelor şi
clădirilor. Caracterizarea compoziţiilor de materiale de protecţie la foc
s-a realizat prin teste preliminare de încercare la foc şi microscopie
optică computerizată.

O tendinţă actuală în design-ul clădirilor include lăsarea

elementelor structurale la vedere. În unele cazuri, designerii doresc să
lase elementele din oţel neprotejate, dar într-o astfel de situaţie o
analiză tehnică trebuie să arate o structură adecvată rezistenţei la foc
pentru a necesarul măsurilor de protecţie la foc pentru ocupanţi,
conţinutul umpluturilor, dimensiunile structurii din oţel, configuraţia
clădirii şi anticiparea expunerii la incendii. O parte structurală trebuie
clasificată fie ca un cadru structural primar sau o parte secundară.
Stâlpii, marginile şi grinzile au conexiuni directe cu coloanele şi
contopirea părţilor proiectate pentru a suporta încărcările
gravitaţionale; sunt definite ca şi cadru structural primar.
Componentele structurale ale pardoselii şi acoperişului clădirii, care nu
au legătură cu stâlpii, sunt considerate componente secundare şi nu
sunt părţi componente din cadrul structural.

Materialele rezistente la foc obişnuite folosite pentru protejarea

structurii din oţel includ materiale ignifuge sub formă de spray, film
subţire intumescent, bază de răşini epoxidice, fibră minerală etc. Multe
produse asigură rezistenţa la foc pentru clădirile protejate. În general,
materialele ignifuge ar trebui:

• să furnizeze protecţia termică solicitată;

• să fie eficiente şi uşor de aplicat, într-o grosime uniformă;
• să fie rezistente la coroziune, dezagregrare şi îmbătrânire;
• să reziste la abraziunile ce deteriorează rezistenţa elementelor;
• ideal, să fie materiale noncombustibile.

Riscul de incendiu – criteriul de performanţă care reprezintă

probabilitatea globală de izbucnire a incendiilor, determinată de
interacţiunea proprietăţilor specifice materialelor şi substanţelor
combustibile, cu sursele potenţiale de aprindere, în anumite
împrejurări, în acelaşi timp şi spaţiu.

Niveluri: redus (mic); mediu (mijlociu); ridicat (mare).

Rezistenţa la foc – proprietatea unui element de construcţie

sau a unei structuri, de a-şi păstra, pe o durată determinată
stabilitatea, etanşeitatea la foc şi/sau altă funcţiune specializată, într-o
încercare la foc standardizată.

Comportarea la foc – a construcţiilor şi a instalaţiilor, în

ansamblu sau a unor părţi componente este determinată de
contribuţia la foc a elementelor materialelor şi substanţelor
combustibile utilizate, în raport cu rezistenţa la foc asigurată.

Stabilitatea la foc – a construcţiilor şi instalaţiilor sau a

compartimentelor de incendiu reprezintă caracteristica globală,
exprimată în unităţi de timp (ore, minute), între momentul izbucnirii
incendiului şi, momentul în care structura de rezistenţă respectivă îşi
pierde capacitatea portantă şi se prăbuşeşte ca urmare a acţiunii şi a
efectelor incendiului.
 ۞ Vopsea termospumantă (intumescentă)

Vopselele termospumante sunt acoperiri acrilice pe baza de

apă cu pigmenţi intumescenţi ce realizează protecţia la foc
a structurilor metalice printr-o aplicare simplă şi rapidă
rezultând o încărcare mică a structurilor de rezistenţă a
clădirilor. Vopselele de protecţii la foc sunt vopsele pasiv-
reactive care aplicate pe suprafaţa structurilor metalice,
măresc rezistenţa la foc a acestora prin formarea unui strat
de spumă izolatoare.
Este recomandată folosirea vopselelor termospumante mai ales în spaţiile
interioare unde structura de rezistenţă metalică rămâne vizibilă, cum sunt showroom-
urile auto, hypermarket-urile, spaţiile de prezentare ş.a. Produsul nu degaje fum sau
gaze toxice Sistemul de bază este un amestec de substanţe termospumante cu răşini
acrilice, ce are ca mediu de dispersie solventul, atât în mediul interior, cât şi în cel
exterior. Rezultă un fluid uşor aplicabil, netoxic, monocomponent, ce are un Ph de 7-
8%. Limita de rezistenţă la foc este cuprinsă între 30 şi 90 de minute.
 Structură de oţel protejată cu vopsea intumescentă

Peliculele de fim intumescent sunt aplicate prin pensulare

sau direct cu spray pe elementul structural din oţel, la o
grosime relativ mică. La expunere la caldură, sunt supuse unei
schimbări chimice şi formează un strat cu caracter izolator de
15 până la 30 de ori mai gros decât grosimea stratului iniţial.
Peliculele pot fi aplicate într-un singur strat la cea mai mică
grosime, dar cu cât numărul straturilor este mai mare, cu atât
creşte grosimea stratului şi protecţia. Timpul de uscare trebuie
să fie alocat pentru mai multe aplicări. Este necesară o
ventilaţie adecvată în timpul procesului de aplicare de spray.
Rezultat după ardere

Un strat final de vopsea normală poate fi aplicat peste pelicula de vopsea

intumescentă uscată pentru a căpăta aspectul dorit al finisajului final.

Peliculele de fim intumescent sunt aplicate prin pensulare sau direct cu spray
pe elementul structural din oţel, la o grosime relativ mică. La expunere la caldură,
sunt supuse unei schimbări chimice şi formează un strat cu caracter izolator de 15
până la 30 de ori mai gros decât grosimea stratului iniţial. Peliculele pot fi aplicate
într-un singur strat la cea mai mică grosime, dar cu cât numărul straturilor este mai
mare, cu atât creşte grosimea stratului şi protecţia. Timpul de uscare trebuie să fie
alocat pentru mai multe aplicări. Este necesară o ventilaţie adecvată în timpul
procesului de aplicare al spray-ului. Un strat final de vopsea normală poate fi aplicat
peste pelicula de vopsea intumescentă uscată pentru a căpăta aspectul dorit al
finisajului final.

Aplicarea vopselei pe suprafaţa metalică se face prin:

 • pregătirea suprafeţei - cu grunduire anticorosivă obişnuită (grosimea
stratului de 50 μm) sau grunduri pe bază de răşini alchidice şi acrilate cu fosfat
de zinc şi a celor epoxidice cu două componente. Suprafeţele din oţel trebuie
să fie degresate şi curăţate prin sablare. Dacă este posibilă doar curăţarea
manuală, atunci, se degresează suprafaţa şi se curăţă cu peria de sârmă. Se
îndepărtează straturile cu aderenţă slabă; dacă este necesar se şlefuieşte uşor,
se îndepărtează praful şi se ajustează cu grundul potrivit. Pentru suprafeţele
galvanizate se îndepărtează praful şi grăsimile şi se aplică un strat de grund
potrivit.
• aplicarea unui strat de acoperire – prin pensulare (cel puţin două straturi),
rolă sau pulverizare fără aer. Nu se aplică la temperature mai mici de +50C şi
umiditate relativă a aerului de peste 80%. Se aplică un strat de email alchidic
pentru obţinerea unei culori dorite;
• verificare – se măsoară tipul şi grosimea stratului uscat de grund. Stratul
anticorosiv trebuie să fie nedeteriorat. Se măsoară şi grosimea stratului umed
în timpul vopsirii, precum şi grosimea stratului uscat după vopsire.

۞ Materiale termospumante ecologice

Materialele termospumante sunt caracterizate de aspectul, stabilitatea,

cantitatea de substanţă uscată şi pH-ul lor, iar pentru peliculele pe care le formează au
fost determinate aderenţa la substraturi, indicele de expandare şi structura spumelor
rezultate în urma arderii.
Abordarea cercetărilor privind materialele ecologice de protecţie la foc
prezintă importanţă nu doar din punct de vedere ştiinţific şi al progresului tehnologic,
dar şi din cel al impactului asupra societăţii prin realizarea de materiale performante
şi sigure, urmărindu-se realizarea de materiale ecologice termospumante care să nu
aibă în compoziţie solvenţi şi produşi cu clor, iar la aplicare să nu utilizeze grunduri
de aderenţă. Este foarte important ca materialul sa asigure protecţie şi să fie estetic şi
în starea normală de funcţionare, în toate domeniile în care s-a stabilit că pot fi
aplicate, nu numai în caz de incendiu.
Un sistem termospumant de protecţie la foc conţine elemente de bază care
formează 1-2 straturi izolatoare de spumă expandat:
• sursă de carbon – polioli. Sursa de carbon este constituită din molecule care
pierd hidrogen şi formează o „spumă solidă de cărbune” cu densitate şi
grosime îndeajuns de mare pentru a asigura nepropagarea focului.
• sursă de acid (agent de deshidratare) - fosfaţi sau polifosfaţi de amoniu.
Aceştia se descompun şi acţionează drept catalizatori ai reacţiei de formare a
spumei carbonice (spumă rigidă), care are grad mare de expandare, aderenţă la
substraturi, capacitate de izolare termică a substraturilor, durată mare de
rezistenţă la foc şi nu degajă gaze toxice.
 • agent de expandare sau sursă de gaz – liant ce nu conţine clor. La foc,
liantul formează o peliculă topită în care se dezvoltă gazele incombustibile,
netoxice care expandează şi izolează suportul, prevenind arderea.
Se pot realiza compoziţii de materiale ecologice termospumante de protecţie la foc
pe bază de melamină ca liant şi agent de expandare, fosfat de amoniu diacid,
monoacid şi polifosfat de amoniu ca sursă de acid, pentaeritritoli ca sursă de carbon,
şarje minerale incombustibile (ex: caolin, bentonită, alumină monohidratată şi
trihidratată) şi apă ca mediu de dispersie. Şarjele minerale trebuie să aibă o rezistenţă
termică ridicată, dimensiuni mici şi o greutate specifică adecvată pentru a nu
împiedica dezvoltarea spumei la ardere. Formarea reţelelor anorganice-organice în
straturile de protecţie conduce la coeziune, răspunsul ansamblului peliculă de
protecţie-substrat având ca rezultat îmbunătăţirea aderenţei, a proprietăţilor mecanice
şi a rezistenţei la îmbătrânire.
Peliculele supuse la foc au avut indici de expandare de 2000-5000% determinaţi în
teste la scară redusă, în funcţie de fluxul de căldură, grosimea peliculei, natura şi
geometria suprafeţei pe care sunt aplicate. Timpul de rezistenţă la foc determinat pe
stâlpi metalici a fost mai mare de 60 de minute, iar spuma formată a fost rezistentă şi
aderentă la suportul metalic. Materialele ecologice termospumante de protecţie la foc
realizate nu conţin în compoziţie solvenţi şi produşi halogenaţi, la aplicare nu
utilizează grunduri de aderenţă şi au rezistenţă mare la foc.

۞ Plăci din gips-carton rezistente la foc

Plăcile din gips-carton sunt plăci realizate din ipsos, cu feţele şi muchiile
longitudinale îmbracate cu un carton special aderent la miez, de culoare albă. Miezul
de ipsos poate fi impregnat împotriva acumulării umidităţii sau armat suplimentar cu
fibre de sticlă în proporţie de 2 %, cu lungimi ale fibrelor cuprinse între 3 şi 30 de
milimetri.
La interior, pot fi folosite în încăperi cu
umiditate normală, pentru realizarea placărilor la
pereţi şi tavane, a tencuielilor uscate, a pereţilor
despărţitori şi tavanelor suspendate. Deasemenea
există plăci concepute special pentru încăperile cu
umiditate ridicată (băi şi bucătării din locuinţe) ce
pot servi ca strat suport pentru placări ceramice.
Plăcile rezistente la foc se folosesc pentru placări ale
pereţilor şi tavanelor, ghene antifoc, pereţi
despărţitori şi tavane cu exigenţe sporite de protecţie
la foc, amenajări de mansarde. Plăcile impregnate
rezistente la foc pot fi şi rezistente la umiditate şi
sunt recomandate în încăperi umede (băi şi bucătării
din locuinţe, ghene de instalaţii). Grosimile plăcilor
 sunt de 9,5 mm, 12,5 mm, 15 mm şi pot avea canturi
cu muchie longitudinala aplatizata semirotunda, în
funcţie de producători. Alte dimensiuni: lăţime
standard 1200 mm şi lungimi de 2000/ 2500/ 2600/
2750/ 3000 mm.

Plăcile din gips-carton sunt suport pentru orice tip de strat de acoperire. Materialul
este natural, nu conţine substanţe toxice daunătoare sanătăţii oamenilor. Pentru
menţinerea rezistenţei mecanice, plăcile trebuie depozitate pe un suport plan, în
poziţie orizontală şi trebuie protejate împotriva umidităţii.
Pentru debitarea plăcilor se utilizează un cutter sau un cuţit pentru plăci. După
desprinderea bucăţilor de placă, muchiile trebuie corectate şi fasonate cu rindeaua.
Aceasta facilitează prelucrarea rosturilor. În nici un caz cartonul nu trebuie smuls în
lungul suprafeţelor de tăiere.
Fixarea plăcilor pe suport se face fie prin lipire directă pe suprafaţa unui perete
existent, în cazul placărilor, sau fie prin fixarea cu şuruburi speciale pe o structură
auxiliară metalică sau din lemn, în funcţie de configuraţie. Cu sau fără bandă de armare a
rosturilor din hârtie, fibră de sticlă, sau autoadezivă, rosturile se şpacluiesc manual. Se
vor şpaclui şi elementele de fixare ale plăcilor (capetele şuruburilor). În cazul placării cu
mai multe straturi, se vor şpaclui rosturile fiecărui strat. În zonele critice (muchii tăiate),
se recomandă şpacluirea cu bandă de armare din hârtie. Înainte de aplicarea pastei de
umplere a rosturilor, se va aştepta până la dispariţia eventualelor modificări de formă şi
dimensiuni ale plăcilor, datorate variaţiilor de temperatură şi umiditate ce ar rezulta din
lucrările de aplicare şapă sau de tencuire. La operaţiunea de şpacluire, temperatura în
încăperi trebuie sa fie de +10C. Temperatura mediului ambiant şi a clădirii trebuie sa fie
de + 5C.
Înainte de aplicarea unei vopsele sau a unui strat de acoperire, plăcile din gips-
carton se grunduiesc. Grundul trebuie sa fie corespunzător vopselei sau stratului de
acoperire. În cazul plăcilor de gips-carton care sunt expuse neprotejat timp îndelungat
acţiunii luminii, se poate produce îngălbenirea cartonului. Evitarea îngălbenirii se
poate face prin aplicarea unui grund special.

Pe plăcile din gips-carton se pot aplica următoarele straturi de acoperire:

• Zugrăveli: Culori de dispersie pe bază de materiale sintetice rezistente la apă şi la

frecare, materiale pe bază de raşini sintetice, vopsele pe bază de ulei, vopsele pe bază
de lac mat, vopsele pe bază de raşini alchidice, vopsele pe baza de răşini polimerice,
vopsele poliuretanice (PUR), vopsele epoxidice (EP) în funcţie de scopul utilizării şi
în funcţie de cerinţe.
• Tapet: de hârtie, textile şi pe bază de materiale sintetice.

• Straturile de acoperire alcaline, de exemplu cele pe bază de var, silicat de sodiu şi

silicaţi, nu sunt potrivite ca straturi de acoperire pentru straturile de bază din plăci din
gips-carton.

۞ Pereţi de compartimentare nestructurali şi tencuieli uscate rezistente

la foc din panouri tip sandwich

Pereţii de compartimentare
nestructurali şi tencuielile uscate
rezistente la foc sunt realizate din panouri
fixate pe structură metalică. Se prinde
câte un panou pe fiecare parte a cadrului
suport cu şuruburi autoperforante,
protejate anticorosiv, iar între ele se poate
pune un strat izolator de vata minerală.
Structura de susţinere este formată din
profile de ghidaj, de tip U, realizate din
tablă zincată şi dispuse la partea
superioară şi inferioară a peretelui şi
prinse cu şuruburi în pardoseală şi în
planşeu, montanţi, de tip C, realizaţi tot
din tablă zincată, sunt prinşi la partea
superioară şi la partea inferioară cu
şuruburi autoperforante în interiorul
profilelor de ghidaj, şi o pastă pentru
umplerea eventualelor rosturi şi degradări
ale panourilor. Un exemplu de astfel de
panou îl găsim la firma Coneco România
SRL.

Acesta are în compoziţie magnezită, diverşi silicaţi, substanţe fungicide şi

antimucegai şi aditivi ce conferă materialului caracteristici fizico-mecanice bune,
stabilitate dimensională la variaţii termice şi de umiditate şi rezistentă sporită la foc.
Panourilor au inserate pe ambele feţe ţesătură din fibră de sticlă, acoperita cu strat
subţire din materialul din care este confecţionat întreg panoul. Rezistenţa la foc a
panourilor este cuprinsă între 90 şi 180 de minute, în funcţie de tipul de panou utilizat
si al structurii metalice şi de grosimea stratului de vată minerală.
۞ Plafoane suspendate rezistente la foc din panouri tip sandwich

Plafoanele suspendate pline fixate pe structură metalică au rolul de a proteja

contra focului elemente de construcţii sau instalaţii aflate la partea superioară a
încăperilor. Panourile rezistă la foc până la 180 de minute, dar şi la o umiditate
relativă ridicată (până la 100%). Au aceeaşi compoziţie, acelaşi aspect şi aceleaşi
caracteristici fizico-mecanice ca şi panourile pentru pereţi de compartimentare
nestructurali şi tencuieli uscate.
Panourile se fixează pe structuri metalice ortogonale, din profile de tablă
zincată, suspendate prin acorare cu tije reglabile de plafonul încăperii.
Plăcile nu contin azbest sau alte fibre organice drept urmare nu sunt necesare
măsuri de lucru speciale. Ca şi în cazul altor materiale de protecţie pasivă la foc,
grosimea plăcilor se calculeaza în funcţie de factorul de masivitate al elementului ce
trebuie protejat.
۞ Ignifugarea materialelor şi produselor din lemn şi/sau pe bază de lemn

Soluţiile folosite pentru protejarea lemnului pot avea pe lângă proprietăţi ignifuge
şi proprietăţi hidrofuge, insectofungicide, asigurând protecţia împotriva cariilor,
ciupercilor sau microorganismelor ce determină degradarea în timp a materialului
lemnos. Eficacitatea ignifugării este de minim 3 ani de la aplicare.
La alegerea produselor ignifuge şi a procedeelor de ignifugare trebuie analizată esenţa
materialului lemnos şi particularităţile de impregnare ale acestuia, condiţiile specifice
în care acesta este utilizat (interior sau exterior) şi dispunerea vizibilă sau nevizibilă a
materialului, precum şi rolul acestuia în construcţie (de rezistenţă, finisaj, decorativ
etc.)
Produsele ignifuge pe bază de apă nu se aplică în cazul suprafeţelor pe care au loc
condensări sau suprafeţe ce nu sunt ferite de precipitaţii, care necesită să fie spălate pe
riodic etc. În aceste cazuri se pot folosi produse ignifuge de impregnare solubile în ap
ă, dacă
suprafeţele respective sunt protejate prin finisări peliculogene (vopsele, emailuri, etc.)
rezistente la apă. Aplicarea produselor ignifuge pe suprafaţă poate fi făcută atât asupr
a produselor înainte de montare, cât şi asupra construcţiei deja executate. În primul ca
z, deteriorările straturilor ignifuge provocate prin manipulare vor fi rectificate prin tra
tarea suplimetară a suprafeţelor după montare, iar în al doilea caz este recomandabil a
se aplica ignifugarea pe măsura realizării lucrărilor, pentru a se asigura o
acoperire cât
mai completă a întregii suprafeţe lemnoase care intră în construcţie. Ignifugarea prin
impregnare se realizează pe lemnul fasonat în dimensiunile
de utilizare. În cazul în care pe şantier, la montaj, apare necesitatea unor mici prelucră
ri, zonele respective vor fi reignifugate cu acelaşi produs, aplicat cu pensula.
Suprafeţele ignifugate pot fi acoperite cu vopsea pe bază de ulei, emailuri alchidic
e, vinarom etc., numai dacă încercarea la foc a fost efectuată cu aceste tipuri de finisaj
e.

Ignifugarea materialelor combustibile se poate face prin:

• tratament de suprafaţă (pulverizare şi/sau pensulare);

• prin impregnare (în instalaţii speciale);
• în masa materialului.

Pentru începerea lucrărilor de ignifugare,la preluarea frontului de lucru de

ignifugare se verifică cu atenţie suprafaţa suport (lemnul trebuie să nu fie putred, să
nu aibă coajă, etc.), umiditatea lemnului trebuie sa fie de maxim 10% – pentru
elementele de finisaj şi maxim 18% – pentru celelalte, iar umiditatea atmosferică
trebuie să fie de maxim 70% şi temperatura atmosferică de minim 10°C.

Pregătirea suprafeţelor se face prin curăţarea acestora (de praf, noroi, var, vopsea
sau impuritati, inclusiv protectii ignifuge anterioare) prin periere, răzuire, spălare
chimica etc. Se chituiesc toate crăpăturile, fisurile, nodurile, îmbinările şi golurile
existente pe suprafeţele care se protejează cu chit. Se tratează cu substanţă rosturile
(de chertare), apoi se aplică două straturi de soluţie ignifugă.

În cazul ignifugării cu produse de suprafaţă a materialelor derivate din lemn de tip

PAL, PFL, PAF, OSB, aplicarea se face prin procedee de tratare la suprafaţă, ţinând
cont de temperatura mediului şi de compatibilitatea suport-produs. Uscarea
materialelor ignifugate se va realiza în timp cât mai scurt, astfel încât produsele să nu
fie degradate de umiditate (se pot folosi aeroterme, ventilatoare).
 La încheierea lucrărilor se verifică lucrarea de ignifugare executată.

۞ Mortarul rezistent la foc

Este un mortar industrial pulbere cu gramulaţie fină fabricat dintr-o bază de

sulfat de calciu cu densitatea redusă cu ajutorul unor minerale expandate şi completat
cu diverşi aditivi pentru a facilita aplicarea lui mecanică, atunci când este amestecat
cu apă, şi pentru a optimiza caracteristicile fizico - chimice ale produsului odată ce a
fost aplicat şi întărit pe elementul structural ce face obiectul protejării. Este un mortar
conceput pentru acoperirea elementelor de structura a clădirilor în scopul de a asigura
o protecţie pasivă în cazul unui incendiu. Este conceput sa menţină stabilitatea şi
capacitatea portantă a elementelor menţionate mai sus până când focul este stins sau
clădirea este evacuată. Mortarul se poate aplica mecanic.
Orice reparaţie necesară poate fi executată mecanic sau manual. Este utilizat
pentru aplicaţii la interiorul clădirilor. Nu trebuie aplicat la temperaturi cu valori
extreme (<5 grC ; >40 grC). Suprafaţa elementului de structură trebuie să fie uscată,
curată, lipsită de grăsimi şi praf, pentru obţinerea aderenţei optime a mortarului.
Aderenţa poate varia în cazul utilizării unui grund sau altul. Aderenţa este
corespunzătoare chiar în cazul absenţei grunduirii, dacă suprafaţa metalului este
curată.
În condiţii normale nu este necesară utilizarea vreunei plase sau a unor suporţi
suplimentari pentru a se obţine o aderenţă corectă a mortarului la structura protejată.
Totuşi, când suprafaţa structurii de protejat nu garantează aderenţă sau posibilităţi
mecanice de fixare se recomandă fixarea unei plase sau a unui suport similar de
suprafaţă de protejat.

۞ Cortine verticale rezistente la foc

Cortinele rezistente la foc sunt echipamente automate care acţionează ca

bariere în calea propagării focului. Controlează viteza cu care se extinde focul şi
salvează căile de evacuare. În regim de stand-by sunt ascunse în tavanul fals,
acestea desfăşurându-se numai în caz de incendiu, acţionate de sistemul de senzori
pentru foc. Acestea sunt proiectate, dimensionate şi montate pentru a preveni
răspandirea incendiului în clădire.
 Cortina este invizibilă Coborâre parţială Protecţie totală

Cortinele rezistente la foc comprimă tehnologia avansată a barierelor

rezistente la foc în role care sunt închise în huse compacte din metal. Cortinele
rămân invizibil retractate în condiţiile în care spaţiul nu este ameninţat de foc.
Ansamblul cu o singură rolă are 5 metri standard. Deşi se lasă automat în
momentul incendiului, cortina nu blochează ieşirea ocupanţiilor din spaţiul afectat
şi permite intrarea echipajului de pompieri. Ansamblul cu role multiple este folosit
pentru developarea în paralel a două rânduri de cortine. Rolele sunt aşezate una sub
alta, reuşind astfel sa acopere înălţimi mai mari de 5 metri. Sunt coordonate de un
sistem inteligent de derulare sincronizat.

ansamblu cu o rolă

ansamblu cu două role

Înălţimile standart pentru cutiile metalice de capăt:

 Modalitatea de instalare a cutiilor metalice de capăt

Ataşată pe tablă cutată Ataşată pe grindă Ataşată pe perete Ataşată la plafon

Există mai multe opţiuni de fixare pentru a acoperi o gamă largă de

configuraţii.

Modalitatea de mascare a cortinelor

Mascare la nivel Mascare cu fantă Mascare cu fantă ascunsă

Modalitatea de acces la cortină

 Modalitatea în care cortina interacţionează cu pereţii

Fixare la capăt Fixare la faţă Încastrare

۞ Sticla cu protecţie la foc

Geamurile termorezistente cu
borosilicaţi sunt rezultatul combinaţiei
perfecte între tehnologia de turnare
"float" - pe pat de plumb topit - şi
proprietăţile tehnice specifice date de
borosilicaţi - dilatări termice minime.

Geamul este produs din două sau mai multe panouri de sticlă, separate printr-
un intercalar intumescent transparent, oferind o opţiune transparentă pentru pereţii
tradiţionali. Pot fi încadrate în rame perimetrale sau intermediare din lemn, oţel şi pot
fi supuse la procedee speciale de lipire termorezistentă. Sticla fină şi deschiderile mari
permit posibilităţi inovatoare de punere în practică. Sistemul de sticlă cu protecţie la
foc are o gama largă de aplicaţii: uşi cu protecţie la fum, ferestre de înalt nivel, pereţi
despărţitori cu sticlă multistrat, faţade, acoperişuri; protejează interioarele de flăcări şi
fum până la două ore. Deasemenea poate fi folosită în sisteme de rame din lemn sau
metal.
Sticla rezistentă la foc este o sticlă transparentă multi-laminată care combină
integritatea cu izolarea performantă şi protecţia la impact. Deasemenea poate acoperi
o gamă largă de cerinţe suplimentare, cum ar fi: rezistenţa la căldură, diminuarea
zgomotului, siguranţa la impact, controlul radiaţiilor solare, protecţia la agresiunile
zilnice şi designul.
Clasificarea sticlelor rezistente la foc:

• sticla etanşă la foc - oferă o protecţie de 30 minute şi calităţile specifice de

securitate ale geamului călit.
• sticla silico-sado-calcica - poate asigura o perioadă de integritate de până la
90 minute sub acţiunea focului, păstrând aceeaşi calitate de siguranţă a sticlei
călite. În acelaşi timp sunt şi geamuri de securitate, robuste la montaj, şi
transport având o greutate redusă. Pot fi colorate în masă, satinat, imprimat,
serigrafiat sau de protecţie solară, pot fi folosite în poziţie verticală, înclinate
sau orizontale. Grosimele standard sunt de 5, 6, 8 si 10mm. Asigură o
protecţie simetrică împotriva focului. Sunt stabile la radiaţiile UV, în contact
cu focul rămân transparente.
• sticla călita monolitică - reduce transmiterea căldurii printr-o depunere
specială pe una dintre feţe. Este o sticlă de securitate, are o grosime redusă
faţă de alte tipuri de sticlă şi este utilizată în interior cât şi în exterior.
Protecţia la foc este asimetrică sau simetrică, stabilă la radiaţiile UV, în
contact cu focul rămâne transparentă, limitează radiaţiile termice prin
depunerea specială unilaterală care respinge căldură. Grosimea standard este
de 6mm.
• sticla stratificată cu un intercalar dintr-un gel termo-reactiv rezistent.
Reduce transmisia de radiaţii termice prin intercalarul din gel termo-activ.
Este o sticlă de securitate stratificată simetrică, cu rezistenţă sporită în caz de
 spargere, rezistenţă crescută la umiditate datorită sigilării perimetrale.
Grosimea standard este de 11mm, poate fi combinată cu geam de control
solar, colorat în masă, reflexiv sau opacizat. În caz de incendiu, gelul se
solidifică şi devine opac.
• sticla calită stratificată cu un intercalar dintr-un gel termo-reactiv.
Reduce transmisia de radiaţii termice datorită stratului de gel termo-reactiv.
Robust la montaj şi transport, ambele foi sunt călite. Este rezistentă la
umiditate datorită sigilării perimetrale, ideală pentru montaje de mari
dimensiuni. Grosimea standard este de 13 mm ( EW30) 14 mm ( EW 60 pana
la 90). Are protecţie simetrică la foc. Are diverse posibilităţi decorative, în caz
de incendiu, gelul se solidifică, constituind un ecran protector opac.
• sticla stratificată cu un intercalar cu gel termo-reactiv care la o anumită
temperatură se solidifică şi devine un scut termic. Prezintă siguranţă
sporită în caz de cădere, rezistent la umiditate. Grosimea standard este de 17
mm ( EI 30) şi 25mm ( EI 60). În caz de incendiu se opacizează şi devine scut
termic.
• sticlă călită şi umplutură cu gel termo-reactiv care, la o anumită
temperatură, se solidifică şi devine scut termic. Gradul de protecţie creşte
cu numărul straturilor de gel. Este rezistent la umiditate, robust la montaj şi
transport, ambele foi fiind călite, pot fi montate înclinat pentru acoperişuri şi
luminatoare şi prezintă stabilitate la radiaţiilor UV. Grosimea standard este de
16 mm ( EI 30), 24 mm (EI 60), 36 mm (EI 90) şi 58 mm (EI 120). În caz de
incendiu formează un strat protector opac şi prezintă diverse posibilităţi
decorative.
• perete despărţitor din sticla cu profile verticale fabricat din sticlă
laminată şi umplut cu gel termo-reactiv. Gradul de protecţie este direct
proporţional cu numărul straturilor de gel. Este rezistent la foc şi are protecţie
contra radiaţiilor de cald până la 60 minute din ambele părţi, panou antifoc pe
toata înălţimea încăperii şi perete despărţitor, rezistent la foc, în întregime din
sticlă. Uşurează montajul şi reduce riscul de spargere, acest lucru fiind
caracteristic geamului călit. În caz de incendiu devine opac. Are rezistenţă la
radiaţiile UV din ambele părţi şi o reacţie simetrică la foc.

۞ Uşi cu protecţie la foc (URF-uri)

Sistemele de închidere de înaltă calitate cu protecţie împotriva focului şi

fumului protejează căile de evacuare şi salvare, şi deasemenea pot constitui şi sisteme
anti-efracţie. Firmele producătoare încearcă pe cât posibil să obţine cele mai bune
performanţe anti-foc, păstrând totodată un design plăcut al uşilor. Protecţia împotriva
incendiilor cunoaşte mereu noi dezvoltări şi îmbunătăţiri detaliate.
Pe lângă accesoriile standard, uşile pot fi dotate cu bare antipanică, dispozitive
de închidere secvenţială, dispozitive de control-acces etc.
 Scurtă clasificare a uşilor în funcţie de rezistenţa la foc, exprimată în minute:

1. Uşi rezistente la foc 30 minute cu una sau două canate

 Sunt uşi metalice cu unul sau două canate, pline sau vitrate. Prevăzute cu toc
metalic (de exemplu din oţel galvanizat) montat pe colţul zidăriei, au grosimea foii
de uşă cu dimensiuni variabile în funcţie de producător între 45 şi 55 mm, fălţuite
pe trei laturi. Uşile sunt prevăzute cu garnituri termospumante.

2. Uşi rezistente la foc 60 minute

Sunt uşi metalice pivotante sau glisante, pline sau vitrate, care au grosimea foii
de uşă cu dimensiuni cuprinse între 55 şi 65 mm. Prevăzute cu toc metalic, fabricat
din tablă de oţel galvanizat, montat pe colţul zidăriei. Uşa se pot monta în zidărie,
beton, beton poros sau pereţi de gips carton. Deasemenea, uşile se pot confecţiona şi
din lemn, cu deschidere tot prin pivotare sau glisare a foii de uşă.

3. Uşi rezistente la foc 90-120 minute

Sunt uşi metalice, pline sau vitrate, care au grosimea foii de uşă cu dimensiuni
de minim 65 mm. Prevăzute cu toc metalic, fabricat din tablă de oţel galvanizat. Uşa
se poate monta în zidărie, beton, beton poros sau pereţi de gips carton.
۞ Fibre textile rezistente la foc

Din punct de vedere al modului de a se aprinde materialele textile, sunt:

• uşor aprinzibile:
o fibră naturală (bumbac, in, canepă, iută);
o materiale plastice;
o lână în ţesătură uşoară.
• greu aprinzibile:
o fibră de sticlă;
o lână în ţesătură grea.

Pentru ignifugare, fibrelele textile se impregnează cu o soluţie care este

fabricată din materii prime pure, nu conţine rebuturi toxice sau deşeuri industriale.
Este un produs ecologic care nu prezintă pericol pentru sănătatea oamenilor şi nu
poluează mediul înconjurător.

Produsul este o soluţie apoasă de săruri organice şi anorganice (uree, formol,

borax, acid boric, înmuietor). Este o soluţie ignifugă incoloră, folosită pentru
tratarea materialelor textile celulozice şi a tesăturilor care contin maxim 50% fibre
sintetice. Prin tratarea ţesăturilor se acţionează pentru întârzierea procesului de
aprindere, mărind rezistenţa la foc a ţesăturilor, prin limitarea propagării flăcării.
Produsul este destinat pentru tratarea ţesăturilor textile celulozice 100% (ţesături
din in, cânepa, bumbac) şi ţesături cu maxim 50% fibre sintetice în expoziţii,
teatre, cinematografe, locuri cu aglomeraţie de persoane, nave, aeronave, valori
monetare, artistice, magazine, şcoli, spitale şi alte încăperi, unde la producerea
unui incendiu sunt angrenate materiale textile. Soluţia are o insolubilitate de 1% şi
timp de uscare care variază între 4 şi 24 de ore – în funcţie de modul de uscare
liberă sau forţată. După îndepărtarea flăcării, materialul textil nu menţine flacăra,
iar pe suprafaţa lui nu există puncte incandescente.

Pentru ca produsele ignifuge să pătrundă în ţesătură şi să adere mai bine la fibră,

în scopul obţinerii unei ignifugări eficace, este necesar ca în prealabil ţesătura
să fie spălată curăţată de praf şi impurităţi. Ignifugarea nu trebuie să schimbe
aspectul materialelor textile (culoare, textură, aspect) şi nu trebuie să le înrăutăţească
rezistenţa mecanică şi la radiaţii ultraviolete.
Produsele ignifuge solubile în apă se vor aplica numai pentru ignifugarea
materialelor destinate tapiţării, decorării sau pavoazării în interiorul încăperilor.
Aceste produse nu se vor aplica în cazul în care încăperile respective au o umiditate re
lativă mai mare de 70%. Calitatea lucrărilor de ignifugare, respectiv eficacitatea
ignifugării, este condiţionată de respectarea tehnologiei de aplicare a produsului.

Materialele textile utilizate în construcţii se aduc la ignifugare, prin metodele:

• imersie şi fulardare – aplicate în general materialelor în văl;

• pulverizare – aplicată materialelor ce nu pot fi demontate;
• termodegradare – când se doreşte obţinerea unor produse cu caracteristici
precizate (ex. fibra tip carbon).

Produsul se aplică pe ţesături prin fulardare sau pulverizare, fără ca aceste

metode să influenţeze supleţea, rezistenţa mecanică sau alte caracteristici ale
ţesăturii crude sau calitatea tratamentului aplicat.

La tratamentul prin fulardare soluţia are un pH de 7-7,5, impregnarea şi

stoarcerea se fac rapid şi perfect uniform, iar uscarea uniformă se produce la
temperaturi sub 60BC cu o umiditate reziduală de 7–8% pentru bumbac şi 10-11%
pentru celelalte tipuri de textile.

La ignifugarea prin pulverizare soluţia se va pulveriza cât mai fin şi uniform

pe suprafaţa materialului textile, trebuie să aibă un pH neutru de 7-7,5, iar
ţesăturile nu se storc şi se usucă în aer liber între 4 şi 24 de ore. Eficacitatea în timp
a ignifugării este de minim 2 ani, în condiţii normale de exploatare (umiditate
maxim 80%). Consumul specific realizat se verifică luându-se o bucată de material
ce are dimensiunea de 0,25 m, se pulverizează cu soluţie, aceasta cântărindu-se
înainte şi după pulverizare; se face diferenţa de mase şi se înmulţeşte cu 4
rezultând cantitatea de substanta/mp. La materialele tip pluş sau catifea
pulverizarea se face pe dos.

La impregnarea prin fulardare se poate adăuga în baia de impregnare o cantitate

de muiant, pentru o udare cât mai rapidă a materialului textil. În acelaşi scop, la
ignifugarea prin pulverizare şi în special la ignifugarea pluşului, se va adăuga soluţie
de ignifugare o cantitate de muiant, în funcţie de greutatea şi desimea materialului. Ig
nifugarea prin pulverizare se execută pe ţesăturile care au fost montate în
rame de uscare sau anumite locuri, care nu mai pot fi demontate pentru a fi impregnat
e prin fulardare. Înacest caz, rezultate bune se obţin când soluţia este pulverizată cât
mai fin pe suprafaţa textilelor. Ignifugarea ţesăturilor prin pulverizare se consideră
terminată când sa pulverizat toată soluţia calculată, când ţesătura respectivă s-a
uscat complet şi uniform. În cazul impregnării prin fulardare, cantitatea de
substanţă ignifugă uscată se stabileşte în funcţie de cantitatea în kilograme de material
textil care urmează a fi impregnat.

Deasemenea, există compozitele de ultimă generaţie din

fibră de carbon care sunt folosite pentru diverse aplicaţii.
(exemplu: yahturi sau vestele ignifuge ale pompierilor).
Sunt fibre textile high-tech, utilizate într-o sumedenie de
domenii, de la ingineria civilă, agricultură, sport şi
transporturi, la aeronautică şi medicină, iar aplicaţiile lor
devin pe zi ce trece tot mai sofisticate. Fibrele de carbon
sunt produse prin piroliză controlată a precursorilor
organici în formă fibroasă, un procedeu ce constă, în
esenţă, într-un tratament termic aplicat precursorului prin
care se înlătura oxigenul, nitrogenul şi hidrogenul din
lanţurile atomice, pentru a rezulta fibrele de carbon.

Deasemenea, există compozitele de ultimă generaţie din fibră de carbon care

sunt folosite pentru diverse aplicaţii. (exemplu: yahturi sau vestele ignifuge ale
pompierilor). Sunt fibre textile high-tech, utilizate într-o sumedenie de domenii, de la
ingineria civilă, agricultură, sport şi transporturi, la aeronautică şi medicină, iar
aplicaţiile lor devin pe zi ce trece tot mai sofisticate. Fibrele de carbon sunt produse
prin piroliză controlată a precursorilor organici în formă fibroasă, un procedeu ce
constă, în esenţă, într-un tratament termic aplicat precursorului prin care se înlătura
oxigenul, nitrogenul şi hidrogenul din lanţurile atomice, pentru a rezulta, în cele din
urmă, fibrele de carbon. Acestea din urmă sunt obţinute prin carbonizare la
temperaturi medii şi au un conţinut de carbon cuprins între 93 şi 95%, în timp ce
obţinerea fibrelor de grafit implică o operaţiune specifică, grafitizarea, care are loc la
temperaturi înalte, carbonul elementar conţinut depăşind procentul de 99%.
 Rezistenţa incredibilă este una dintre caracteristicile multor fibre textile produse
în ultimele decenii, în special începând cu 1960, după apariţia fibrelor de carbon şi a
aramidelor (fibre de poliamidă rezistente la foc). Kevlar este numele comercial al unei
astfel de fibre aramidice, o alcătuire „musculoasă“ care, în combinaţie cu structuri
textile sofisticate, poate susţine greutăţi de sute de tone şi rezistă la temperaturi ce
topesc metalul. Acest material textil foarte uşor şi aproape indestructibil este perfect
pentru carene, căşti militare şi fuselaje de avion, piese auto şi armaturi pentru
anvelope. Combinaţii unice de fibre high-tech şi structuri textile transformă
materialele viitorului în adevărate „scuturi“: rezistente la tăieri, la abraziuni, la
gloanţe sau la înţepături, ele conferă protecţie atât împotriva temperaturilor extreme,
cât şi a ameninţărilor biologice sau chimice.

۞ Tapet ignifug

Clasicul tapet este de multe ori cea mai bună opţiune pentru a creea un decor
elegant, distins şi select, deoarece nu se demodează niciodată. Producătorii de tapet
au preluat modelele clasice şi le-au transformat în unele care se potrivesc cu stilul
contemporan. Se poate folosi ca finisaj al pereţilor atât într-o reşedinţă privată, cât
şi în hoteluri, restaurante sau săli de evenimente. Datorită descoperirilor tehnice
din domeniu au apărut multe tipuri de tapet realizat din materiale care respiră, sunt
contra insectelor şi au chiar proprietăţi izolante. Astfel, tapetul poate fi folosit chiar
şi în bucătării sau băi.

Ca protecţie ignifugă, condiţiile sunt îndeplinite de către tapetul vinilic şi

tapetul textil (în funcţie de producător acesta din urmă are incorporată tehnologia
Teflon). Din punct de vedere al caracteristicilor tehnice tapetul clasic vinilic este
lavabil sau super lavabil, cu rezistenţă mare la acţiunea razelor solare, iar tapetul
textil rezistă împotriva petelor şi murdăriei, şi este deasemenea rezistent la acţiunea
razelor solare. Tapetul vinilic reprezintă acoperirea unui strat suport cu o peliculă
de plastic ( exemplu de strat suport: bumbac, fibră de sticlă, hârtie).

Exemple de tapet
 Tapetul decorativ schimbă considerabil aspectul vizual al spaţiului, îi conferă
un plus de caracter şi creează o atmosfera confortabilă şi plăcută. Tapetul poate
pune în valoare anumite structuri arhitecturale sau piese de mobilier din încăpere.

Noutăţi în domeniul tapetului reprezintă combinarea tehnologiei compoziţiei

fluorescente cu grafica 3D, rezultând pe perete picturi elaborate. Pigmentul se
reflectă sub acţiunea neonului dând un efect 3D. Un astfel de tapet se realizează
din fibre speciale de poliester, fiind un produs ecologic ce nu emite substanţe
alergice. Este uşor de întreţinut, ignifug, impermeabil şi antistatic.

Un alt tip de tapet ignifug este tapetul din fibră de sticlă. Mult mai rezistent mult
mai rezistent la şocuri decât celelalte tipuri de tapet, are costul de întreţinere foarte
mic deoarece poate fi vopsit de mai multe ori fără a-i fi afectate calităţile. Este activ la
respiraţie, permeabil la vapori şi rezistent la solicitări deosebite (frecare, lovire).
Sticla, deşi nu este un produs organic, în combinaţie cu vopselele pe bază de latex
permite zidului să respire, nefiind un mediu propice dezvoltării mucegaiului şi a
ciupercilor. Din aceste motive îl se poate folosi chiar şi în baie şi bucătărie. Datorită
proprietăţilor enumerate mai înainte folosirea acestui tip de tapet este recomandată
mai ales in clinici, spitale şi hoteluri. Utilizarea materialului din fibră de sticlă
minerală pură oferă peretelui o structură aparte şi acoperă neregularităţile
suprafeţelor.
Conferă rezistenţă deosebită în timp a stratului support şi păstrează dimensiunile
datorită adezivului cu care este aplicat. Oferă o senzaţie de căldură şi confort.
Tapetul din fibră de sticlă se poate vopsi cu vopsele pe bază de latex mate sau
lucioase. Fibrele de sticlă neţesute sunt executanţi discreţi. Ele creează suprafeţe
uniforme şi pun în evidenţă culorile.

۞ Spumă poliuretanică antifoc

Spuma rigidă de poliuretan este un sistem dispers

format dintr-un lichid în care sunt răspândite bule
de gaz separate între ele de lichidul respectiv,
care , ulterior, după aplicare se solidifică. Este o
spumă monocomponentă, autoexpandabilă, gaz
propulsor şi care nu afectează stratul de ozon. Se
aplică cu ajutorul unui pistol de tipul “click&fix”
şi are coeficientul de topire ridicat până la 229 de
minute.
 Spuma rigidă de poliuretan este un sistem dispers format dintr-un lichid în
care sunt răspândite bule de gaz separate între ele de lichidul respectiv, care ,
ulterior, după aplicare se solidifică. Este o spumă monocomponentă,
autoexpandabilă, gaz propulsor şi care nu afectează stratul de ozon. Se aplică cu
ajutorul unui pistol de tipul “click&fix” şi are coeficientul de topire ridicat până la
229 de minute.

În afară de rezistenţa mare la foc, spuma poliuretanică este un izolant eficient

împotriva fumului şi gazelor, aderă pe majoritatea substraturilor (cu excepţia
Teflon, PE şi PP) şi un grad înalt de izolare termica şi acustică. Prezintă bune
capacităţi de fixare şi de umplere, nu are contracţii post-expandare şi poate fi
vopsită după întărirea completă. Se usucă în condiţii de umiditate atmosferică şi
poate fi tăiată după circa 25 de minute. De exemplu, timpul de întărire pentru
cordon de 30 mm grosime este de două ore. Rezistenţa termică variază, în funcţie
de producător, între -400C şi +900C (valabil pentru spuma întărită).

Înalta capacitate de izolare termică se regăseşte la puţine materiale izolante.

Această caracteristică se datorează joasei conductibilităţi termice care îl are gazul
spumant inclus in interiorul celulelor inchise (acestea sunt în proporţie de 70%).
Spuma rigidă de poliuretan pentru izolaţii termice are o densitate de 30 - 60 kg/m3.
Absorbţia de apă a acestui material se produce în funcţie de condiţiile ambientale şi
poate să aibă loc prin umectare sau prin difuzie şi condens de vapori. Este influidă
prin densitate. Spuma are o rezistenţă mare la îmbătrânire faţă atunci când intră în
contact cu gazele de eşapament sau atmosferă industrială, foarte agresivă.

Expusă la foc, spuma poliuretanică nu generează particule incandescente, are un

indice scăzut de propagare a focului şi devine casanta; limitează aprinderea în
continuare a materialelor de construcţii (îndeosebi în cazul structurilor din material
lemnos), jucând rolul de barieră, sau poate prelungi faza de ardere lentă, ceea ce duce
la neafectarea rapidă a structurii de rezistenţă şi totodată, posibilitatea unei intervenţii
din interior, fără a se ajunge la faza de ardere generalizată. Are o greutate redusă şi
este o materie sintetică, duro-plastică, foarte uşoară, ce nu îngreunează construcţia, ci
din contră, o consolidează. Prezintă caracteristici fonoabsorbante excelente, reducând
zgomotul cu până la 40 Db. Are o rezisenţă bună la compresiune şi este un produs
ecologic, care se recomandă ca sistem izolator în cazul celor care suferă de astm,
alergii şi sensibilităţi respiratori.

Spuma rigidă de poliuretan are aplicaţii din cele mai diverse, cum ar fi:
instalarea ramelor de ferestre şi uşi antifoc, izolant antifoc între pereţi despărţitori,
tavane şi pardoseli, umplerea cavittăţilor, crearea ecranărilor fonice, izolarea găurilor
din acoperişuri, izolarea găurilor de trecere prin zidărie a cablurilor şi ţevilor, crearea
de antifonări, fixarea materialelor izolatoare, aplicarea straturilor pentru amortizări de
sunet, îmbunătăţirea izolării termice a spaţiilor de racier etc.
 Pentru folosire se agită tubul, se introduce tubul în pistol şi se umezesc
suprafeţele prin spray-ere. Cavităţile trebuie umplute cu material numai în proporţie
de 80%, deoarece spuma va expanda. Se repetă agitarea tubului pe parcursul lucrării
de execuţie. Dacă spuma este aplicată în mai multe straturi se umezeşte suprafaţa de
lucru după fiecare strat. Surplusul de spumă proaspată poate fi îndepărtat utilizând
acetona. Spuma întărită se poate îndepărta doar mecanic. Temperatura optimă pentru
efectuarea lucrării este de 20-250C.
Spuma întărită trebuie protejată de razele ultraviolete prin vopsire sau
aplicarea unui strat izolator (silicon, MS Polymer, poliuretanic sau acrilic).

۞ Ignifugarea maselor plastice

Materialele plastice sunt substanţe polimerizate organice cu conţinut ridicat de

carbon, care constituie cauza combustibilitatii lor.

Arderea materialelor plastice are o serie de trăsături specifice:

• datorită temperaturii se produce o deformare mare;

• prin descompunerea termică rezultă produse gazoase inflamabile;
• temperatura de aprindere şi ardere este foarte joasă;
• arderea în sine este rapidă şi însoţită de degajare de căldură radiantă de gaze
fierbinţi şi de fum;
• cad picături incandescente ce sunt noi focare de incendiu.

Aceste caracteristici creează un risc ridicat de pericol pe care îl prezintă utilizarea

materialelor plastice.Combustibilitatea maselor plastice depinde de gradul de oxidare
în care se găsesc elementele din combinaţie. Exemplu: un material plastic este format
din carbon şi hidrogen, are o combustibilitate foarte mare datorită afinităţii acestor
elemente cu oxigenul.

Combustibilitatea poate fi apreciata în funcţie de următorii parametrii:

• influenţa monomerilor;
• structura materialelor plastice;
• greutatea moleculară;
• urme de solvenţi (mai ales la materialele spongioase);
• plastifianţi;
• forma materialelor plastice.

Propagarea incendiului depinde foarte mult şi de forma pieselor din material

plastic. Exemplu: la un material plastic spongios propagarea este rapidă şi chiar foarte
rapidă. Arderea depinde de viteza de descompunere a materialelor plastice şi de faptul
că se topesc cu uşurinţă, ceea ce duce la favorizarea răspândirii flăcărilor prin crearea
de focare noi. Viteza de ardere este mare, cu degajări mari de căldură. Temperaturile
din ardere se ridică la aproximativ 12000 C.

Metodele de reducere a combustibilităţii materialelor plastice sunt următoarele:

• prin mijloace chimice reactive – folosirea intervenţiei în molecula

monomerului sau polimerului;
• prin mijloace aditive – folosirea unor substanţe organice şi anorganice care se
adaugă în polimeri.
o anorganici: sărurile de amoniac, fosfaţi, trioxidul de stibiu, fibră de
sticlă, azbest, făina de mica, făina de roci);
o organici: parafine halogenate, compuşi ai fosforului, sulf etc.
• vopsele şi straturi de protecţie;
o vopsele: spumante, obişnuite ignifuge.
o straturi de protecţie din metal, ipsos, lemn ignifugat etc.

Ignifugarea maselor plastice se realizează prin tratament în masă (este cea mai
eficientă metodă) – pentru polistiren expendat, extrudat, poliuretan, răşini -, prin
aplicarea unor tratamente de suprafaţă – pentru PVC, polipropilenă, poliesteri – sau
prin termodegradare succesivă.
 Subiecte abordate în lucrare

INTRODUCERE
Vopsea termospumantă (intumescentă)
Materiale termospumante ecologice
Plăci din gips-carton rezistente la foc
Pereţi de compartimentare nestructurali şi tencuieli uscate rezistente la
foc din panouri tip sandwich
Plafoane suspendate rezistente la foc din panouri tip sandwich
Ignifugarea materialelor şi produselor din lemn şi/sau pe bază de lemn
Mortar rezistent la foc
Cortine verticale rezistente la foc
Sticla cu protecţie la foc
Uşi cu protecţie la foc (URF-uri)
Fibre textile rezistente la foc
Tapet ignifug
Spumă poliuretanică antifoc
Ignifugarea maselor plastice
 Bibliografie
- motor de cautare: Google -

• www.coneco.ro (fişele tehnice)

• www.primosal.ro
• www.bicau.rostaticlegislatiec_58_1996.pdf
• www.bicau.roindex. phpri=1&si=8&i=1920
• www.liv.roplaca-gips-carton-gkf-12-5-mm---placa-rezistenta-la-foc-p-
179.htmlosCsid=dd67eeeef74e5b2
• www.ignifugari.ro
• www.descopera.ro (fibre indestructibile)
• www.zsozo.rohormannusirezistente_la_focT30_T60_T90_T120
• http://www.silicoman.esrl.ro/?pag=pro&pro=467&cat=1913&title=
%20ANTIFOC%20%20SOUDAFOAM%20FR
• http://74.125.77.132/search?
q=cache:Efx3FDbF66IJ:www.soudalromania.ro/mm/file/Spuma
%2520poliuretanica%2520antifoc%2520CLICK%26FIX
%2520750%2520ml.pdf+spuma+poliuretanica+antifoc&hl=ro&ct=clnk&cd=4&g
l=ro
• http://www.sigura.ro/ro/produse/compartimentarea-spatiilor-pentru-confinarea-
incendiilor/usi-din-lemn-sau-metal-si-compartimentari-pline-sau-vitrate.html
• FORUMUL REGIONAL AL ENERGIEI – FOREN 2008, Neptun, 15-19 iunie
2008 (partea despre materiale ecologice)
• http://www.sigura.ro/ro/produse/protectia-la-foc-a-structurilor-constructive-si-
etansarea-penetratiilor/lacuri-si-vopsele-sistemul-unitherm.html
• http://www.sigura.ro/ro/produse/compartimentarea-spatiilor-pentru-confinarea-
incendiilor/sticla-re-cu-protectie-la-foc.html
• www.deko-professional.ro/ft/deko_ps112.pdf
• www.lacurisivopsele.com.ro/docs/pyroplast-hw_all_technical
%20data/fisatehnica_hw100.doc