Basmul terapeutic

Basmul terapeutic se poate folosi pentru a obţine o schimbare profundă. Elevii se

recunosc pe ei înşişi de cele mai multe ori în personajele din basm iar soluţiile la anumite
probleme îşi găsesc rezolvarea. Basmul terapeutic iluminează.

Se recomandă:

 să fie folosit la timpul potrivit;

 să fie folosit în forma potrivită;

 să nu fie analizat;
 să fie asociat şi cu alte tehnici de consiliere.

„Mă gândesc la cineva care să ne accepte aşa cum suntem, care să aibe puterea unui
vrăjitor şi să topescă pietrele cu lumină, care să ne aducă fericirea în ciuda tuturor
vicisitudinilor, care să se lupte cu balaurii care ne pândesc noaptea , care să ne
poată transforma in persoana care ne-am dori să fim. Dar ieri am descoperit că
acest Cineva magic este faţa pe care o vedem în oglindă: suntem noi şi măştile pe
care ni le-am făurit.”
Richard Bach

Iesirea din ceaţă

Era odată un băiat pe care-l chema Bogdan.El avea niste ochişori frumoşi negri ca două
mure dar trişti şi temători .Locuia cu mama lui. Mama , pe care o iubea foarte tare a
plecat în vizită la părinţii ei, bunicii lui Bogdan. Din cauza unei întâmplări neprevăzute
mama i-a telefonat si i-a spus că nu poate veni acasă şi că el, Bogdan va trebui să facă o
călătorie , că are nevoie de el acolo unde se afla ea şi că de data asta o va face singur
pentru că ea nu va putea să-l insoţească. Când a auzit acest lucru ochii i s-au umplut de
lacrimi şi i-a spus mamei că nu vrea să meargă , că-i este teamă , mai ales ca va fi nevoit
sa treacă printr-o pădure lungă şi întunecoasă .Mama i-a comunicat ca va trebui să vină
pentru că are nevoie de el..De dragul mamei şi-a luat inima in dinţi şi a pornit la

1
drum.Deşi era ziuă când a pornit , drumul era mai intunecat decât dacă ar fi fost intuneric,
era ceaţă de nu vedeai la doi metri in jurul tău .Din acest motiv trebuia să fie extrem de
atent..I se părea că de acolo din ceaţă vin înspre el fel şi fel de vietăţi care scoteau tot
felul de sunete.I se făcuse aşa de frică , era aşa pustiu , nu era nimeni de la care să inveţe
câte ceva, era singur aşa cum era de cele mai multe ori, mai ales când mama nu era acasă.
Din ceaţa densă parcă se auzeau aceleaşi strigăte şi cuvinte batjocoritoare pe care le auzea
în fiecare zi la şcoală. Işi strângea la piept ghiozdanul pe care-l avea de teamă sa nu-i fie
luat şi folosit ca minge de fotbal aşa ca în fiecare zi.Dar nu cedează, merge înainte prin
ceaţa densă , prin întuneric şi frig. Dintr-o dată apare pădurea pe care-o avea de străbătut,
zgomotele ameniţătoare deveniseră şi mai puternice, teama tot mai mare, parcă vedea
umbre mari apropindu-se.Una dintre ele cea mai mare şi mai fioroasă era chiar a
colegului său Nicu care numai cu câteva zile înainte îl bătuse aşa de rău.Lacrimile îi
şiroiau pe obraji, dar nu se va opri, nu va răspunde provocărilor de data asta aşa cum
făcea şi el de fiecare dată .Dintr-odată se vede o luminiţă, undeva in departare, a început
să alerge, îşi simţea inima de parcă vroia să-i iasă din piept..Acum începuse să zărească
câte ceva , nişte copăcei mai mari şi mai mici se întindeau pe marginea drumului, apoi
nişte flori şi uite ... o rază minunată de soare. Dintr-o data teama a dispărut şi a inceput să
se simtă mai bine.Din păcate era singur ca de cele mai multe ori , când era în pădure , din
cauza fricii nu a realizat cât de singur este dar acum şi-ar fi dorit un prieten lângă el.
Dintr- o dată intr-o poieniţă şi-a zărit colegii de clasă , se jucau cu mingea şi erau foarte
veseli. Când l-au văzut au inceput cu insultele, râsetele la fel ca de fiecare dată. Bogdi a
inceput şi el să injure şi să ameninţe ca de obicei . Au început să-l lovească cu pietre şi
atunci Bogdi a fugit cu ochii în lacrimi, foarte nefericit. După câţiva metri rupt de
oboseală s-a aşezat pe o buturugă a unui copac.Dintr-un tufiş a ieşit un pui de lup.Bogdi a
dat să se ridice să o ia la fugă dar văzând că puiul era aşa frumos şi nu părea deloc fioros
s-a aşezat la loc.Lupul cel tânăr s-a apropiat incet, adulmecând şi s-a aşezat lângă
băiat.Băiatul a început să-l mângăie şi l-a intrebat:
“De ce nu se joacă nimeni şi cu mine? de ce nu vor să fie şi cu mine prieteni?”
Atunci lupul i-a spus “Prietenii sunt cei mai preţioşi în viaţă, sunt ca nişte perle, câteodată
sunt ascunşi , trebuie doar să şti să-i cauţi şi apoi când i-ai găsit să şti să-i păstrezi.”Şi
lupul cel tânăr a inceput să-i spună că dacă vrei să te placă cei din jurul tău trebuie să te

2
placi tu mai intâi, să crezi despre tine că eşti o persoană cu adevărat valoroasă , să fii
prieten cu tine insuţi “
Nu stiu cum vine asta a răspuns Bogdi.
Atunci lupul cel tânăr i-a spus
“ Îţi voi arăta eu cum vine asta”
A dispărut imediat in lăstărişul care creştea la marginea pădurii.Bogdi s-a intristat
deodată , era dintre puţinii care îi vorbiseră aşa frumos.După câteva momente de
aşteptare, exact când băiatul se pregătea să plece lupul s-a intors.In mână avea o cutie.S-a
aşezat şi i-a spus băiatului:
“ Aici în cutie vei găsi o perlă foarte valoroasă, ai grijă păstreaz-o cu mare grijă , te va
ajuta mereu in viaţă”
A inmânat cutia băiatului şi apoi s-a facut nevăzut in adâncul pădurii.
Băiatul s-a aşezat şi a deschis cutia, acolo pe fundul cutiei era o OGLINJOARĂ care îi
oglindea chipul. Parcă nu se recunoştea, a cui erau ochii aştia aşa luminoşi? Parcă era
altul se vedea INTR-UN ALT FEL.Inima i-a fost cuprinsă de o mare mulţumire cum nu
mai simţise niciodată.Acum ştia ce are de făcut.A luat-o la fugă inapoi la poieniţa în care
erau colegii lui.Acolo i-a gasit pe toţi. În prima fază nu l-au recunoscut, îi străluceau ochii
şi avea un zămbet pe buze. I-a întrebat cu un ton prietenos :
“ Dragii mei mai aveţi un loc liber în echipa voastră?” “ Eu am mers un drum foarte
lung prin ceaţă dar acum am ieşit la lumină şi nu o să mă mai tem.şi nu o să mai fiu
răutăcios Atunci Nicu i-a spus:
“Eşti binevenit “,
După ce Nicu a răspuns aşa , toţi ceilalţi i-au dat mâna şi l-au invitat la o partidă de fotbal
alături de ei.La finalul meciului Bogdi a fost foarte obosit , dar foarte fericit cum nu mai
fusese niciodată , a inţeles că dacă ai o inimă bună, ochii zâmbitori şi luminoşi nu o să
mai fi singur niciodată.
La capătul drumului , îl aştepta mama care atunci când l-a văzut şi-a dat seama că băiatul
ei se schimbase şi că nu va mai fi singur niciodată, şi-a dat seama că băiatul ei a găsit
perla ascunsă in scoica fermecată.
Psiholog Mioara Trandafir