Boli cu transmitere sexuala

(sifilisul, gonoreea, chlamydia, scabia, SIDA)

Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact sexual (normal, oral sau
anal), dar care pot fi transmise si pe alte cai. Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de
contactul sexual, mai putem intilni: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace etc.) sau de
la mama la fat etc.

Aceste boli pot fi clasificate in doua mari categorii :

Bolile cu transmitere sexuala majore, din care fac parte:

- sifilisul;

- gonoreea sau blenoragia;

- sancrul moale;

- granulomul inghinal;

- limfogranulomatoza inghinala.

Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte:

- uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de chlamydii,
mycoplasme,candida albicans, tricomonas vaginalis)

- tricomonaza urogenitala;

- candidozele urogenitale;

- herpesul genital;

- vegetatiile veneriene;

- Molluscum contagiosum;

- scabia;

- pediculoza;

- unele forme de hepatita virala.

Nevoile de ingrijiri medicale la pubertate sunt crescute. In prezent, numarul bolilor cu transmitere sexuala
(BTS) sunt la un maxim istoric. Exista 333 milioane de cazuri de BTS in lume (sifilis, chlamydia, gonoree,
tricomonaza). 1 din 4 adolescenti are o infectie cu transmitere sexuala, 60% din cazurile raportate fiind in
randul adolescentilor.
In timp ce bolile cu transmitere sexuala (BTS) afecteaza persoanele de toate varstele, BTS-urile afecteaza in
special tinerii care au relatii scurte, multipli parteneri sexuali si un sistem imunitar slab, vulnerabil la infectii.
Cea mai comuna boala cu transmitere sexuala din lume este Human Papilloma Virus (HPV), un virus de ADN,
contractat in urma contactului sexual, care are peste 200 tulpini diferite. Conform studiilor, 80% din populatie
risca sa contracteze virusul HPV pana la varsta de 50 de ani, in timp ce 99% din cazurile de cancer endometrial
sunt cauzate de virusul HPV (negi genitali). Te poti proteja de infectiile cu HPV cu ajutorul vaccinului impotriva
HPV. Desigur, trebuie sa consulti medicul pediatru sau ginecolog cu privire la vaccinul HPV.

Alte boli cu transmitere sexuala frecvente sunt: chlamydia, gonococul, sifilis, tricomoniaza, herpesul genital,
virusul imunodeficientei umane dobandite/SIDA (HIV) si hepatita B (HBV) si C (HCV).

Cazurile raportate de chlamydia si gonoree au crescut la nivel mondial si se estimeaza ca 6,8% din
adolescentii care au relatii sexuale sunt infectati cu chlamydia, in timp ce 620 adolescenti din 100.000 locuitori
risca sa contacteze virusul anual.

Infectiile cu transmitere sexuala (ITS) au o gama de semne si simptome, cum ar fi scurgerile vaginale
neobisnuite sau cu miros neplacut, senzatie de durere sau arsura la urinare, durere in timpul contactului sexual.
De asemenea, pot trece neobservate pana la aparitia complicatiilor.

Din acest motiv este foarte important sa mergi la ginecolog o data pe an daca ai o viata sexuala activa.
Informatiile, cunostintele si consultarea, precum si utilizarea mijloacelor contraceptive cum ar fi prezervativul,
reprezinta cel mai bun mod de a preveni bolile cu transmitere sexuala.

In ultimul deceniu, infectia cu HIV, cea mai periculoasa infectie alaturi de sifilis, a provocat epidemii fara
precedent.Exprimarile clinice ale bolilor cu transmitere sexuala apar mai ales in regiunea genitala, dar pot fi
evidente si in cavitatea bucala, pe tegument sau la nivelul ochilor - conjunctival. In zona genitala, simptomele
se manifesta prin secretii neobisnuite, dureri in zona pelvina, arsuri, prurit, senzatie de iritatie, dureri in timpul
actului sexual (dispareunie) sau la urinare (disurie). Prezenta tuturor acestor simptome nu este obligatorie -
unele dintre ele disparand de la sine, desi infectia ramane in organism pana la tratare sau cronicizare.

Primul pas in tratarea bolilor cu transmitere sexuala este consultul medical si diagnosticarea corecta. Nu
este recomandat tratamenulul empiric sau ca urmare a consultarii altor surse de informare neoficiale de multe
ori incorecte. Medicul poate fi unul de familie in prima faza ce va va trimite la un specialist in boli dermato-
venerice, care va face analize si va aplica tratamentul corespunzator.

Acest tratament trebuie continuat pe toata perioada recomandata, chiar daca simptomele dispar, iar actul
sexual poate fi reluat dupa 3 zile de la incetarea tratamentului in conformitate cu recomandarile medicului
specialist.

Riscul de infectare cu aceste boli este mai mare in contactul sexual cu mai multi parteneri, atunci cand nu
este folosit prezervativul ca mijloc de protectie si cand sunt utilizare droguri injectabile intravenos, cand
partenerul se drogheaza sau are la randul lui mai multi parteneri sexuali.

Sifilis
Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea
forme congenitale (sifilisul congenital - in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte
forme nu foarte bine delimitate:

- latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive;

- forme de trecere intre secundar si tertiar etc.

 Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o
eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei
pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala,
mamelonara, buzele, limba, amigdalele etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza,
suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor.

Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema - simptomele pot aparea in 3-6 saptamani,
determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si determina rozeola
silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de
mancare, dureri de cap(cefaleea) si musculare, articulatii ce dor, rinoree etc). Se poate instala sifilisul latent sau
cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare
in masa.

Gonoreea
In cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual: secretii abundente galben
- verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome
pot disparea dupa 8 saptamani - dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce
apar sunt fimozele, prostatite, stricturi uretral etc.

Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectate si foarte rar prin folosirea
in comun a obiectelor sanitare, prosoape, bureti etc. Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si
in cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata, tratamentul este de scurta
durata.

Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare, prezentand un risc mare de contaminare.

Chlamydia
Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai frecventa boala cu
transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta bacterie traieste doar in interiorul celulelor si este greu de
depistat deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte
abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii etc).

Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea
ce priveste tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau prezenta
simptomelor) si dureaza intre 14-21 de zile, constand in antibioterapie tintita.

Scabia
Aparitia scabiei presupune prezenta unui parazit femela care sapa un canal in piele in care depune 2 - 3
oua pe zi timp de o luna, ceea ce determina prurit tegumentar si iritarea pielii – leziuni de grataj. Transmiterea
acestui parazit se face atat pe cale sexuala, cat si prin contacte curente - gen folosirea in comun de lenjerie si
haine. Simptomele sunt reprezentate de mancarimi (prurit localizat) pe fata interioara a mainilor, intre
degete, in regiunea sanilor si a organelor genitale. In privinta tratamentului, acesta se aplica atat partenerilor
sexuali, cat si persoanelor care coabiteaza cu cei infectati cu scabia. Lenjeriile si obiectele personale folosite de
persoanele infectate necesita dezinfectarea.
SIDA
SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un deficit a sistemului
imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod
tipic persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le
combata – infectii oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda
pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele,
globulele albe, celule sistemului nervos.

Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar
este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori – forme de cancer. Evolutia unei infectii cu HIV
difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte
rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa
12 saptamani de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.

Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi
combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce
la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida
albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.

Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate, zgariate sau inflamate
ale pielii si tesuturile sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care acesta se transmite sunt
sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.

Prevenirea bolilor cu transmitere sexuala.(BTS)

Elementul principal al preventiei este educatia. Aceasta urmareste evitarea practicilor sexuale neprotejate
prin reducerea numarului si frecventei contactelor sexuale, evitarea practicilor cu risc crescut si folosirea de
bariere de protectie, cum sunt prezervativele. Pentru a reduce riscul de aparitie a BTS: practicati sexul protejat.

Folosirea prezervativului in timpul actului sexual nu elimina riscul contactarii unei BTS, dar il poate diminua.
Folosirea corecta si constanta a prezervativului reduce riscul de transmitere a BTS. Se recomanda folosirea
prezervativului la fiecare contact sexual, mai ales in cazul relatiilor sexuale cu parteneri mai putin cunoscuti.

Singurele metode sigure de a preveni bolile cu transmitere sexuala sunt:

- abstinenta sexuala sau o relatie monogama cu o persoana care nu are o boala ce poate fi transmisa pe
cale sexuala.
- evitati anumite practici sexuale
- limitati numarul de parteneri sexuali
- contraceptivele au doar rol de a preveni o sarcina nedorita, ele neasigurand prevenirea BTS

Majoritatea BTS sunt tratabile daca sunt depistate precoce si daca se instituie tratamentul potrivit. In ciuda
progreselor inregistrate in screening-ul, diagnosticul si tratamentul bolilor cu transmitere sexuala (BTS),
incidenta acestora se mentine crescuta.
De retinut!
In ultimii ani, bolile cu transmitere sexuala au crescut ca numar si vor creste in continuare daca nu se vor lua
masuri drastice pentru combaterea mecanismului care permite propagarea acestor afectiuni in randul
populatiei.

Cu toate ca s-au luat masuri pentru combaterea acestor boli si au aparut medicamente noi si eficiente de
tratament, numarul acestor boli creste alarmant si apar cazuri noi la o parte insemnata a populatiei, ceea ce
constituie pentru viitor un semn de alarma.

Probabil factorul social - economic in care ne aflam la ora actuala, existenta prostitutiei clandestine si a unui
“vagabondaj” sexual mai mare permite inmultirea acestor afectiuni cu grave consecinte asupra populatiei si a
starii de sanatate.

Contactele sexuale ocazionale mai ales cu persoane necunoscute, ingreuneaza desfasurarea unei anchete
epidemiologice corecte, ceea ce face ca sursa de infectie sa nu fie descoperita, acest lucru fiind esential in
stoparea fenomenului de extindere rapida a bolilor cu transmisie sexuala.

Educatia sanitara si antiveneriana a populatiei la ora actuala lasa de dorit fiind una din metodele cele mai
eficace de prevenire si combatere a acestor afectiuni, ea nu este aplicata in mod corespunzator cu rezultate
negative vizibile.