CUPRINS

Capitolul 1…………………………………………………………..……….….…….2
Notiune. Reglementare…………………………………………..…….………….2

Capitolul 2…………………………………………………….…………...……….….3
Conventia europena si jurisprudenta Curtii de la Strasbourg………………..........3

Capitolul 3…………………………………………………………………….….........8
Protocolul aditional la Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea
Informatica………………………………………………………………………….…8

Capitolul 4……………………………………………………………………..………9
Protectia impotriva discriminarii in sistemul U.E………..……………………….9

Capitolul 5…………………………………………………...….……………….……10
Protectia impotriva discriminarii in dreptul roman………………………………10

Bibliografie………………………………………………………………...………….15

1
 Interzicerea oricarei discriminari

Notiune. Reglementare

Articolul 14 al Conventiei europene se refera la obligatiile statelor de a asigura

exercitarea drepturilor si libertatilor prevazute in acest document juridic international cu caracter
regional fara discriminare de sex, rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau orice alte opinii,
origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta
situatie.
Astfel, principiul nediscriminarii este prevazut de Conventia europeana, fiind inteles ca
aceasta lista de diferite motive de discriminare nu este limitativa, ci numai enumerativa1. Spre
exemplu, Curtea Europeana a statuat ca principiul se aplica in situatia diferentelor de tratament
fondate asupra orientarii sexuale2.
Prin aceasta dispozitie care consacra dreptul persoanei de a nu fi supusa niciunei
discriminari, Conventia europeana traduce in viata principiul de baza al egalitatii tuturor fiintelor
umane, enumerat de art. I din Declaratia universala a drepturilor omului, si anume: ,,Toate
fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. Ele sunt inzestrate cu ratiune si
constiinta si trebuie sa se comporte unele fata de celelalte in spiritual fraternitatii".
Asa cum preciza Frederic Sudre, ,,principiul nediscriminarii este un principiu matricial al
protectiei internationale a drepturilor omului", care ,,presupune ca indivizilor egali sa le fie
rezervat un tratament egal si implica existenta unei norme ce prescrie egalitatea de tratament"3; el
este recunoscut atat in instrumentele O.N.U., de la Carta O.N.U. la Pactul intemational cu privire
la drepturile civile si politice (art. 26), cat si in toate documentele internationale de sustinere si de
afirmare a drepturilor omului (de exemplu, Carta, Carta Africana, s. a. ).
De pilda, Carta stipuleaza,in art.21 ca: ,,1 . Se interzice orice discriminare bazata, in
special pe motive de sex, rasa, culoare, origini etnice sau sociale, caracteristici genetice, limba,
religie sau convingeri, opinii politice sau orice alta opinie, apartenenta la o minoritate nationala,
avere, nastere, handicap, varsta sau orientare sexuala. 2. (...) se interzice orice discriminare pe
motiv de nationalitate."

1
A se vedea J.-F.Renucci, Traite de Droit Europeen des droits de I'homme, op. cit.,
p.139.
2
A se vedea CEDO, hotararea din 21 decembrie 1999, in cauza Salgueiro da Silva Mouta
contra Portugaliei, parag. 36.
3
A se vedea Fr. Sudre, Drept european si international al drepturilor omului, op. cit.,
p.202.

2
 Tot astfel, Comisia europeana impotriva rasismului si intolerantei4 (ECRI) a adoptat 8
recomandari statelor membre in acest domeniu (spre exemplu, Recomandarea nr. 3 din 6 martie
1998 privind lupta contra rasismului si intolerantei fata de cetatenii romi, Recomandarea nr. 6
din 15 decembrie 2000 privind lupta impotriva difuzarii pe internet de materiale rasiste,
xenofobe sau antisemite, Recomandarea nr. 7 din 13 decembrie 2002 cu privire la legislatia
nationala in materia luptei contra rasismului si discriminarii rasiale, Recomandarea nr. 8 din l7
martie 2004 privind lupta contra rasismului in cadrul actiunilor de combatere a terorismului).
Prezinta, de asemenea, importanta in aceasta materie Recomandarile Comitetului de
Ministri al Consiliului Europei, de pilda, Recomandarea 97 (21) din 30 octombrie 1997 privind
mass-media si promovarea unei culturi de toleranta, Recomandarea 2001(6) din l8 iulie 2001
privind prevenirea rasismului, a xenofobiei si a intolerantei in sport, precum si Recomandarile
Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, de exemplu, Recomandarea 1275 (1995) din 28
iunie 1995 privind lupta impotriva rasismului, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei,
Recomandarea 1543 (2001) din 8 noiembrie 2001 privind rasismul si xenofobia in spatiul
informatic.

Conventia europeana si jurisprudenta Curtii de la Strasbourg.

In ceea ce priveste Conventia europeana, in doctrina s-a relevat ca in materia

discriminarii este reglementata o dubla interdictie, aceasta dualitate explicandu-se prin faptul ca
art. 14 nu consacra decat o interdictie limitata, in vreme ce Protocolul nr. 12 la Conventia
europeana contine o interdictie generala5.
Asadar, prevederile art. 14 din Conventia europeana nu stipuleaza o interdictie generala a
discriminarii care sa se refere la toate drepturile omului si la libertatile fundamentale recunoscute
in legislatiile nationale ale statelor contractante.
Abia dupa intrarea in vigoare a Protocolului nr.12 la Conventia europeana referitor la
interzicerea generala a discriminirii, la data de I aprilie 2005, ,,toate persoanele aflate sub
jurisdictia statelor contractante vor putea invoca in fata instantei europene incalcarea dreptului la
nediscriminare de catre autoritatile nationale nu numai cu privire la drepturile si libertatile
garantate de Conventie si/sau de protocoalele sale aditionale, ci si cu privire la orice drept
recunoscut in legislatia nationala a statului contractant in cauza, cu indeplinirea conditiilor
necesare pentru sesizarea Curtii: epuizarea cailor interne de atac si sa nu fi trecut 6 luni de la data
ramanerii definitive a hotararii judecatoresti interne in care se concretizeaza, incalcarea
invocata"6.

4
Statutul ECRI a fost aprobat prin Rezolutia Comitetului de Ministri al Consiliului Europei
(2002) 18 din 13 iunie 2002, Potrivit art. I al Statutului ECRI, acesta este un organism al
Consiliului Europei, format din cate un reprezentat al Guvemului fiecarui stat, insarcinat cu
combaterea rasismului, discriminarii rasiale, xenofobiei, antisemitismului si intolerantei in Europa din perspectiva
Conventiei europene, a protocoalelor aditionale la aceasta si a jurisprudentei Curtii Europene. ECRI reprezinti un
mecanism de monitorizare independent, a carui activitate acopera toate masurile necesare pentru combaterea
violentei, discriminarii si prejudiciilor cu care sunt confruntate persoanele sau grupurile de persoane pe motiv de
rasa, culoare, limba, religie, nalionalitate si origine nationala sau etnica.
5
A se vedea -/. -F.Renucci, Traite de Droit Europeen des droits de I'homme, op. cit., p. 139.

6
C. Birsan, op. cit., vol. I, p. 890.

3
 Pentru ca o persoana aflata, sub jurisdictia unui stat contractant sa poata beneficia de
prevederile art. I din Protocolul nr. 12 la Conventia europeana, statul respectiv trebuie sa fi
ratificat acest protocol. In caz contrar, apar consecinte institutionale, adica ,,competenta
organelor Conventiei de a controla conformitatea dispozitiilor din legile lor nationale (ale statelor
contractante care n-au ratificat Protocolul nr. 12 - n.n.) prin care se apara drepturi si libertati ale
omului cu cele cuprinse in art. 14 este limitata numai la eventualele discriminari care s-ar
produce cu privire la exercitiul drepturilor si libertatilor garantate de Conventie"7.
Cu toate acestea, asa cum rezulta atat din doctrina, cat si din jurisprudenta organelor de la
Strasbourg, nu se poate afirma faptul ca, pana la intrarea in vigoare a protocolului mentionat, ar
fi existat - in absenta inserarii in Conventia europeana a unui principiu general al nediscriminarii
- o discriminare relativa la drepturi si libertati pe care acest document nu le recunoaste.
Potrivit lui Frederic Sudre, art. 14 nu mareste numarul drepturilor si libertatilor garantate,
ci intareste protectia acestora.
Mai mult, conform practicii organelor jurisdictionale ale Conventiei europene, pe de o
parte, aplicabilitatea acestui articol nu poate fi redusa doar la ipotezele de incalcare concomitenta
a unui alt articol al Conventiei europene, deoarece ar fi lipsita astfel de orice efect util8, iar, pe de
alta parte, acest articol are o semnificatie autonoma, in sensul ca el completeaza celelalte clauze
normative ale Conventiei europene si face ,,parte integranta din fiecare dintre dispozitiile ce
garanteaza drepturi si libertati (Afacerea lingvistica belgiana)"9.
Solutionand aceasta din urma cauza, Curtea Europeana a precizat si faptul ca, pentru o
posibila acceptare a discriminarii, este necesar sa existe ,,o justificare obiectiva si rezonabila",
urmarindu-se un ,,scop legitim" si respectandu-se ,,un raport de proportionalitate rezonabil intre
scopul urmarit si mijloacele utilizate pentru realizarea lui"10.
Apoi, Curtea de la Strasbourg a statuat in jurisprudenta sa ca exista doua criterii
cumulative pentru a caracteriza o discriminare, si anume: 1. sa existe o deosebire de tratament in
exercitiul drepturilor; 2. lipsa unei motivari obiective si rezonabile a acestei diferente de
tratament (aplicatie a principiului proportionalitati)11.
Astfel, Curtea Europeana, in interpretarea art. 14, interzice existenta unui tratament
diferit al persoanelor aflate in situatii comparabile12. De asemenea, constituie o discriminare lipsa
unei diferente de tratament in cazul in care situatiile nu sunt identice (discriminarea pozitiva)13.
7
M. Bossuyt, Article l4 (Commentaire), in L.-E. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, op. cit.,
p.479, apud C. Birsan, op. cit., vol. I, p.891.
8
A se vedea: CEDO, hotararea din 16 decembrie 1997 ,in cauza Biserica catolica din Chania
contra Greciei, parag. 47; Fr. Sudre,Drept european si international al drepturilor omului,
op. cit., p.202-203.
9
In acest sens, a se vedea: CEDO, hotararea din 23 iulie 1968, in cauza Afacerea ,,lingvistica
belgiana", parag. 9 (in drept, I,B.); Fr. Sudre, Drept european si international al drepturilor
omului, op. cit., p. 203; B. Selejan-Gulan, op. cit., p. 199.
10
D. Cdlin, Reflectii asupra unei decizii a Curtii Constitutionale, in R.D.P. nr. 3/2006,
p. 95.
11
A se vedea: CEDO, hotararea din 23 iulie 1968, in cauza Afacerea,,lingvistica belgiana",
parag. 34; CEDO, hotararea din 28 noiembrie 1984, in cauza Rasmussen contra Danemarcei,
pang.34; J.-F.Renucci, Traite de Droit Europeen des droits de I'homme, op. cit., p. 142
12
A se vedea: CEDO, hotararea din 23 noiembrie 1983, in cauza Van der Mussele contra
Belgiei, parag. 45; CEDO, hotararea din 28 mai 1985, in cauza Abdulaziz, Cabales si Balkandali
contra Marii Britanii, parag.78.
13
A se vedea CEDO hotararea din 26 februarie 2004, in cauza Natchova s.a. contra Bulgariei,
parag.158.

4
 Mai mult, instanta europeana a transformat obligatia negativa a statelor contractante de a
nu discrimina, intr-o obligatie pozitiva, in sensul asigurarii egalitatii de tratament, respingand,
astfel, ,,teoria potrivit careia nu poate exista o violare a art. 14 fara incalcarea altui articol"14.
Prin urmare, nesocotirea art. 14 din Conventia europeana este cel putin la fel de
semnificativa pentru reclamant, ca si violarea unui drept substantial (de pilda, art. 14 a fost
invocat mai ales cu referire la interdictia muncii forate sau obligatorii, dreptul la respectul vietii
private si de familie, dreptul de proprietate s.a.).
De asemenea, prevederile art. 14 nu se refera doar la cazurile de incalcare a drepturilor, ci
au in vedere orice masura de limitare discriminatorie a exercitiului drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale stipulate in Conventia europeana15.
Curtea Europeana a avut deseori prilejul sa se pronunte in aceasta materie, dispozitiile
art. 14 fiind amplu explicate si precizate prin spetele solutionate de aceasta instanta.
Astfel, in cauza Hoffrnann contra Austriei16, Curtea Europeana s-a pronuntat asupra
petitiei introduse de reclamanta Hoffrnann, cetateana austriaca, care s-a casatorit cu M.S., din
casatoria lor rezultand doi copii, ambii botezati in religia catolica. Mai tarziu, reclamanta a
abandonat religia catolica adoptand convingerile sectei ,,Martorii lui Iehova".
La data de 17 octombrie 1983, reclamanta a intentat o actiune de divort contra lui M.S.,
luand si copiii.
Instantele din Austria au admis divortul, dar au dispus incredintarea copiilor lui M.S.
Epuizand caile de atac nationale, reclamanta s-a adresat instantelor europene pentru
apararea drepturilor omului.
Comisia Europeana a admis punctul de vedere al reclamantei, apreciind ca s-a produs o
incalcare a art. 8 din Conventia europeana coroborat cu art. 14, dupa care a sesizat Curtea
Europeana, .
Analizand actele prezentate, instanta europeana a considerat ca motivarea instantelor
austriece, in sensul ca prin incredintarea copiilor reclamantei s-ar putea produce consecinte
negative asupra vietii sociale a acestora care s-ar afla sub influenta unei minoritati religioase cu
un caracter specific, constituie o diferenta de tratament intre cei doi soti bazata pe religia pe care
o practica fiecare dintre acestia.
In concluzie, o asemenea diferentiere de tratament a fost considerata ca discriminatorie,
Curtea Europeana apreciind ca exista o violare a prevederilor art. 14 din Conventia europeana.
De asemenea, conform jurisprudentei Curtii Europene, au mai fost considerate deosebiri
de tratament nejustificate: diferenta de tratament fiscal dintre rezidenti si nonrezidenti17; diferenta
nejustificata de tratament in plata pensiilor18; diferenta de tratament a partenerului supravietuitor
dintr-un cuplu homosexual fata de cel dintr-un cuplu heterosexual in legatura cu dreptul de a
ramane in dormitorul comun19 s.a.

14
B. Selejan-Gulan, op. cit., p. 203.
15
A se vedea I. Ionescu, op. cit., p. 94.
16
A se vedea CEDO, hotararea din 23 iunie 2003, in cauza Hoffman contra Austriei,
parag. 6-15, 26-27, 33-36.
17
A se vedea CEDO, hotararea din 23 octombrie 1990, in cauza Darby contra Suediei,
parag.33-34.
18
A se vedea CEDO, hotararea din 26 noiembrie 2002, in cauza Buchen contra Cehiei,
parag.76.
19
A se vedea CEDO, hotararea din 24 iulie 2003, in cauza Karner contra Austriei,
parag.4I-43.

5
 Totodata, Curtea Europeana a statuat ca este justificata diferenta de tratament intre adulti
si minori referitor la detentia provizorie sau intre sindicate in cadrul sistemului consultarii
sindicale20, deoarece, in primul caz, se are in vedere caracterul ocrotitor al procedurii aplicabile
minorilor, iar, pentru cel de-al doilea caz, necesitatea de a tine cont de reprezentativitatea
sindicala pentru a evita orice grevare a consultarilor sindicale21.
Revenind asupra cazului S.W. contra Marii Britanii22, asa cum s-a relevat mai inainte,
Curtea Europeana a respins reclamatia lui S.W. in sustinerea solutiei sale instanta europeana a
motivat, printre altele, ca ideea absentei oricarei imunitati a sotului in cazul violarii sotiei este
conforma nu numai naturii institutiei casatoriei intr-un stat civilizat, dar si obiectivelor
fundamentale ale Conventiei europene, a carei esenta, este respectul demnitatii si libertatii
umane.
Mai mult, apreciem ca solutia in aceasta speta isi are justificare si in temeiul art. 14 din
Conventia europeana, potrivit caruia exercitarea drepturilor si libertitilor recunoscute de
Conventia europeana (inclusiv respectul cuvenit libertatii si demnitatii umane) trebuie sa fie
asigurata, fara nicio deosebire bazata, printre altele, si pe sex.
Totastfel, nu exista o violare a prevederilor art, l4, daca in cazul unor acte de terorism
(situatie de pericol grav) autorititile unui stat utilizeaza mijloace discriminatorii pentru a asigura
eficienta luptei contra elementelor teroriste23.
Cu referire la interpretarea dispoziliilor art. 14 din Conventia europeana de catre Curtea
Europeana dupa anul 2000, in literatura noastra juridica de specialitate de data recenta s-a aratat,
cu drept cuvant, ca aceasta a ,,urmat o evolutie care, chiar daca timida, poate oferi argumente
juridice importante pentru judecatorii nationali sau pentru aparatorii drepturilor omului. Aceasta
cu atat mai mult cu cat in ultima vreme evolutiile din societatile nou intrate in familia Consiliului
Europei dezvaluie un grad de intoleranta in cazuri dintre cele mai importante"24.
De exemplu, cu prilejul solutionarii unei cauze, instanta de contencios european al
drepturilor omului introduce conceptul de discriminare indirecta, adica persoanele care se gasesc
in situatii evident diferite sa fie tratate diferit. Curtea Europeana a precizat ca ,,dreptul de a nu fi
discriminat in exercitarea drepturilor garantate in Conventie este violat de asemenea cand
Statele, fara o justificare obiectiva si rezonabila esueaza sa trateze diferit persoanele care se afla
in situatii semnificativ diferite".
Astfel, instanta europeana a apreciat ca nu exista niciun motiv temeinic pentru a interzice
de la profesia de contabil autorizat o persoana, condamnata din motive religioase sau care tin de
constiinta proprie (este vorba despre o condamnare pentru refuzul pe motive religioase si
filozofice de a purta uniforma militara), aceasta neputand fi considerata ca fiind o ,,atitudine
necinstita, culpabila moral, astfel incat sa pericliteze abilitalite persoanei condamnate de a-si
exercita profesia ".
In concluzie, Curtea Europeana a considerat ca au fost nesocotite prevederile

20
A se vedea CEDO, hotararea din27 octombrie 197 5,in cauza Sindicatul national al politiei
belgiene contra Belgiei , parag. 49.
21
In acest sens, a se vedea si J.-F.Renucci,Traite de Droit Europeen des droits de l'homme,
op. cit., p. 145.
22
A se vedea CEDO, hotararea din 22 noiembrie 1995, in cauza S.W. contra Marii Britanii,
parag.44.
23
A se vedea: CEDO, hotararea din l8 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii,
parag. 227 -232; G. Antoniu s.a., Reforma legislatiei penale, op, cit., p. 321
24
L Ionescu, op. cit., p. 105

6
art. 14,in sensul ca autoritatile nationale trebuiau sa-l trateze diferit pe petitionar fata de
persoanele cu condamnari pentru infracfiuni grave, iar statul parat ar fi trebuit ,,sa introduca
exceptii adecvate in prevederile legale care interzic persoanelor condamnate de infractiuni
serioase sa profeseze in calitate de contabili autorizati, astfel incat sa evite discriminarile pe
criteriul religiei sau constiintei"25.
Intr-o alta cauza26, instanta europeana a drepturilor omului insereaza, in cadrul
obligatiilor procedurale pozitive, obligatia de a desfasura o ancheta cu privire la eventualitatea
existentei unui mobil rasist in cazul unor acte de violenta. Instanta europeana a retinut ca statele
au obligatia generala, in temeiul art. 2, de a desfasura o ancheta efectiva in cazul infractiunilor de
omor. Aceasta obligatie trebuie indeplinita fara discriminare, potrivit art. 14 din Conventia
europeana.
In cazul in care exista o suspiciune ca la originea unui act de violenta au fost motive
rasiste, este important ca ancheta oficiala sa fie efectuata cu diligenta si impartialitate, in
considerarea necesitatii de a reafirma in permanenta condamnarea de catre societate a rasismului
si a urii intemeiate pe motive etnice si de a apara increderea minoritatilor in capacitatea
autoritatilor de a le proteja in fata violentelor rasiste.
In cazul in care s-a stabilit ca violentele au avut la baza motive rasiste, a efectua o
ancheta in acelasi mod ca in cazurile in care lipsesc asemenea conotatii echivaleaza cu a inchide
ochii cu privire la natura specifica a anumitor acte ce aduc atingere drepturilor fundamentale.
Absenta unei distinctii in cazul in care situatiile avute in vedere sunt esential diferite poate
constitui un tratament incompatibil cu art. 14 din Conventia europeana.
In sfarsit, in, cauza Moldovan s.a. contra Romaniei27, Curtea Europeana a constatat
incalcarea de catre statul roman a art. 14 din Conventia europeana combinat cu dispozitiile art. 6
si art. 8 ale aceluiasi document international, apreciind ca autoritatile judiciare romane au
savarsit o ,,fapta de discriminare flagranta"28.
In fapt, in toamna anului 1993, in urma unei dispute care a avut loc in barul din centrul
satului Hadareni (judetu Mures) intre persoane de etnie roma si ne-roma, soldat cu decesul unui
ne-rom, a izbucnit un incident grav intre cele doua etnii din sat, care a dus la pierderi de vieti
omenesti in randul romilor si la numeroase pierderi materiale de partea acestora.
Curtea Europeana a aratat ca statul roman a incalcat prevederile conventionale mai
inainte mentionate, apreciind ca: originea roma a petitionarilor a determinat, in principal, durata
excesiv de mare, precum si rezultatul procedurilor in fata instantelor nationale; remarcile
discriminatorii de natura rasiala facute in mod repetat de autoritati pentru a reduce despagubirile
materiale; lipsa oricarei justificari din partea statului parat pentru diferenta de tratament care le-a
fost aplicata petitionarilor.

25
A se vedea: CEDO, hotararea din 6 aprilie 2000, in cauza Thlimmenos contra Greciei,
parag.33-49; L Ionescu, op. cit., p. 100-101.
26
A se vedea CEDO, hotararea Marii Camere din 6 iulie 2005, in cauza Natchova s.a. contra
Bulgariei, parag, 160- l6l .

27
A se vedea CEDO, hotararea din 12 iulie 2005, in cauza Moldovan s.a. contra Romaniei,
parag. 139-140 (M. Of. nr. 317 din l0 aprilie 2006). in legatura cu acest caz, pentru mai multe
detalii, a se vedea si D. Gergely, Discriminarea rasiala echivalent al tratamentului degradant.
Motivarea Curtii Europene privind discriminarea ca,,tratament degradant" in cauza Moldovan
si altii contra Romaniei, in Noua Revista de Drepturile Omului nr. l/2006, p. 69-80.
28
L Ionescu, op. cit., p. 100, 104-105

7
 De asemenea, problema respectarii prevederilor art. 14 din Conventia europeana se pune
si in ceea ce priveste tratamentul preferential aplicat cetatenilor (resortisantilor) statelor membre
ale U.E. in materia expulzarii.
In literatura de specialitare29, s-a aratat ca exista o dubla justificare care apare in acelasi
timp obiectiva si rezonabila. In primul rand, ne referim la specificul ordinii juridice comunitare,
iar, in al doilea rand, la instaurarea unei cetatenii a U.E. Astfel, conditiile cerute de instantele de
la Strasbourg pentru a legitima o diferenta de tratament sunt pe deplin indeplinite. Astfel,
Comisia Europeana30 apreciaza, ca, in materie de politie a strainilor, faptul ca un stat acorda un
tratament preferential resortisantilor tarilor fata de care acesta are in vedere o politica de
integrare in cadrul unei ordini juridice comune (de pilda, situatia statelor membre U.E.) nu
constituie un tratament discriminatoriu deoarece se bazeaza pe o justificare obiectiva si
rezonabila. Mai mult, organele de la Strasbourg, recunoscand specificul comunitar, verifica daca
resortisantii comunitari beneficiaza de garantiile procedurale stipulate de dreptul comunitar in
vederea asigurarii adecvarii masurilor nationale, intrand in sfera comunitara, la drepturile
fundamentale31.
In ceea ce priveste interdictia generala in materia discriminirii, prevazuta in Protocolul nr.
12, in raportul explicativ s-a aratat ca, desi principiul egalitatii nu este prevazut explicit, acesta
este strans legat de principiul nediscriminarii32.
Potrivit art. I din Protocolul nr.l233,notiunea de,,discriminare" este cea stabilitia de Curtea
Europeana in interpretarea art. 14, temeiurile enumerate cu titlu exemplificativ in baza carora
este stabilita existenta unei discriminari fiind, de asemenea, identice34.
Pe de o parte, art. I al Protocolului nr. 12 asigura o protectie contra discriminirii provenita
din partea autoritatilor publice. Aceasta nu are ca scop sa impuna statelor o obligatie pozitiva
generala de a lua masuri pentru a evita sau pentru a remedia toate cazurile de discriminare in
relatiile dintre persoanele private. Pe de alta parte, nu s-ar putea exclude total impunerea unor
obligatii pozitive. In ceea ce priveste relatiile intre persoanele particulare, absenta protectiei
contra discriminarii in acest domeniu poate sa fie atat de grava incat sa angajeze
responsabilitatea statului pe terneiul art. 1 din Protocolul nr. 12.35 Rezulta, asadar, ca obligatiile
pozitive ale statului in domeniul relatiilor intre particulari au ca obiect, cel mult, relatiile din
sfera publica care sunt in mod obisnuit reglementate de lege, si pentru care statul are o anumita
raspundere36.

Protocolul aditional la Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea

29
A se vedea.l -F. Renucci, Traite de Droit Europaeen des droits de I'homme, op. cit., p. 143.
30
A se vedea Comisia Europeand, hotararea din 7 august l996,in cauza Chorfi contra Belgiei,
parag.2 (in drept).
31
A se vedea./. -F.Renucci, Traite de Droit Europeen des droits de I'homme, op. cit., p. 143.
32
2)A se vedea Raportul explicativ la Protocolul nr, 12 parag. 15. Raportul este disponibil pe
site-ul: htp://conventions.coe.int/Treaty/FR /Reports/HtmV 1 77.htm.
33
Art. I al Protocolului nr. l2 prevede ca: ,,Exercitarea oricarui drept prevazut de lege trebuie
sa fie asigurat fara nicio discriminare bazata,in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie,
opinii politice sau orice alte opinii, origine nafionala sau sociala, apartenenta la o minoritate
nationala, avere, nastere sau oricare alta situatie.
34
A se vedea Raportul explicativ la Protocolul nr. 12, parag. l8-20.
35
Ibidem, parag. 25-26.
36
Ibidem, parag. 28.

8
informatica

In materia criminalitatii informatice, in sistemul conventional a fost adoptat la 28 ianuarie

2003 Protocolul aditional la Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea informatica,
referitor la incriminarea actelor de natura rasista si xenofoba savarsite prin intermediul sistemelor
informatice37.
Inca din preambulul acestui protocol aditional se afirma necesitatea garantarii unei
aplicari exhaustive si eficiente a tuturor drepturilor omului, fara diferentiere sau discriminare,
astfel cum sunt stipulate in instrumentele europene si in alte instrumente internationale (cu
referire la Conventia europeana si Protocolul nr. 12 al acesteia privind interzicerea generala a
discriminarii, la conventiile Consiliului Europei existente privind cooperarea in materie penala,
la Conventia internationala a Natiunilor Unite asupra eliminarii tuturor formelor de discriminare
rasiala din 2l decembrie 1965, actiunea comuna a Uniunii Europene din 15 iulie 1996, adoptata
de Consiliu U.E., in temeiul articolului K.3 al T.U.E, referitoare la actiunea impotriva rasismului
si xenofobiei).
Astfel, faptele de natura rasista si xenofoba sunt apreciate ca fiind o violare a drepturilor
omului si o amenintare pentru statul de drept si stabilitatea democratica.
Articolul 3 din protocol afirma necesitatea adoptarii de catre fiecare stat a unor masuri
legislative, pentru a incrimina ca infractiuni faptele de distribuire sau punere, in orice mod, la
dispozitia publicului, fara drept, prin intermediul unui sistem informatic, a materialelor rasiste si
xenofobe, atunci cand sunt comise cu intentie. In conceptia documentului european prin material
rasist si xenofob se intelege orice material scris, orice imagine sau orice alta reprezentare de idei
sau teorii care sustine, incurajeaza sau incita la ura, discriminare sau violenta impotriva oricarei
persoane sau unui grup de persoane, pe considerente de rasa, culoare, ascendenta sau origine
nationala sau etnica, precum si religie daca este folosit ca pretext pentru oricare dintre acesti
factori.
Tot astfel, statele vor trebui sa incrimineze amenintarea, prin intermediul unui sistem
informatic, cu savarsirea unei infractiuni grave ori insultarea, in public, prin intermediul unui
sistem informatic: (i) unor persoane pentru motivul apartenentei la un grup care se identifica prin
rasa, culoare, ascendenta sau origine nationala sau etnica, precum si religie, daca este folosita ca
pretext pentru oricare dintre motive sau (ii) unui grup de persoane care se distinge prin una din
aceste caracteristici. Este necesar insa ca aceste fapte sa fie comise cu intentie si fara drept.

Protectia impotriva discriminarii in sistemul U.E.

Spre deosebire de art. 14 din Conventia europeana si art. I al Protocolului nr. 12, in
dreptul comunitar nu exista o dispozitie generala si unica care sa consacre principiul

37
Romania a semnat la 9 octombrie 2003 acest protocol, neratificandul pana in prezent. La
nivel european protocolul a fost semnat pana la finalul anului 2007 de 3l de state, fiind ratificat
numai in 11 dintre acestea (Albania, Armenia, Bosnia gi He(egovina, Cipru, Danemarca, Franta,
Letonia, Lituania, Slovenia, Fosta Republica Yugoslavia, Macedonia, Ucraina).

9
nediscriminarii in orice domeniu38. Aceasta a determinat C.E.J. sa faca din acesta un principiu
fundamental de drept comunitar39.
In sistemul comunitar, art. 12 din T.C.E. prevede ca in domeniul de aplicare a acestui
tratat este interzisa orice discriminare intemeiata pe motive de cetatenie sau nationalitate (in
acelasi sens, a se vedea art. 3l parag. I T.C.E., art.39 parag.2 T.C.E., art. 54 T.C.E. ). Tot astfel,
Consiliul U.E. a stabilit modul de aplicare a principiilor egalitatii de tratament intre persoane fara
deosebire de rasa sau origine etnica prin Directiva 20001431CE din29 iunie 2000.
Comisia U.E a elaborat cartea verde privind egalitatea si nediscriminarea in spatial U.E.
in acest sens, Consiliul U.E. a adoptat Actiunea comuna contra rasismului si a xenofobiei
96/443/JAI din l5 iulie 1996 (in scopul asigurarii unei cooperari judiciare efective in materia
infractiunilor care vizeaza asemenea activitati) si a elaborat un proiect de decizie-cadru in
materia luptei contra rasismului si a xenofobiei, in scopul uniformizarii legislatiilor statelor
membre U.E. in domeniul infractiunilor prin care se sanctioneaza rasismul sau xenofobia,
apreciind ca necesara prevederea unor sanctiuni penale privative de libertate cat si a unor
pedepse accesorii sau complementare (inclusive pentru instigare, complicitate sau tentativa)
efective, proportionale si descurajatoare pentru aceste fapte.

Protectia impotriva discriminirii in dreptul roman

Legislatia romana este intr-o larga masura in acord, pe de o parte, cu orientarile de

principiu ale Curtii Europene in interpretarea art. 14 din Conventia europeana, precum si cu
recomandirile Comisiei Europene impotriva rasismului si a intolerantei (ECRI), ale Comitetului
de Ministri sau ale Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei ori conventiile adoptate sub
egida acestei institutii 40 si, pe de alta parte, cu actiunile intreprinse in aceasta materie in cadrul
U.E.
Constitutia Romaniei41 recunoaste egalitatea in drepturi a tuturor cetatenilor in fata legii
si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari si prevede ca dispozitiile
38
A se vedea J.-F. Renucci Traite de Droit Europeen des droits de I'homme, op. cit.,
p. 599
39
A se vedea: C.E.J. cauza 13163,Italia contra Comisiei, [963]; C.E.J. cauza C-l3ll9'7,
Romero, |9971; C.E.J. cauza 152173, Sotgiu contra Deutsche Bundespost, U9741. Pentru o
analiza detaliata, a se vedea R. Hernu, Principe d'dgalitd et principe de non-discrimination
dans la jurisprudence de la Cour de Justice des Communautds Europennes, Librairie Generale
de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2003; P. English, The European Union and discrimination
Law, in M. Sargeant, Discrimination Law, Ed. Pearson Longman,2004,p.12-44;A. McColgan,
Discrimination Law, Text, Cases and Materials, 2nd edition, Hart Publishing, 2005.
40
Raportul si Recomandarile ECRI in privinta Romaniei din anul 2005 sunt disponibile pe
site-ul: http://www.coe.inVtle/human_rights lec.ill-ecril2-country-by country_approach/romania/
Romania%20th ird %20report%o20 -%o20 cri} 6 -3Yo20r omani an.pdf.
41
Potrivit Recomandarii ECRI nr. 7 din l3 decembrie 2002 cu privire la legislatia nationala in
materia luptei contra rasismului si discriminarii rasiale, Constitutia trebuie sa consacre principiul
egalitalii de tratament, angajamentul statului de a promova egalitatea, cat si dreptul persoanelor de
a nu fi discriminate pe baza de rasa, culoare, 1imba, religie, nationalitate sau origine nalionala sau
etnica. Constitutia poate dispune ca exceptii la principiul egalitatii de tratament pot fi prevazute
prin lege, dar cu o conditie: ca acestea sa nu constituie discriminari. Constitutia trebuie sa prevada
ca exercitarea libertatii de exprimare, reuniune sau exprimare poate fi limitata in scopul combaterii
rasismului. Astfel de restrictii trebuie sd fie conforme cu prevederile Conventiei europene.

10
constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor urmeaza sa fie interpretate si aplicate in
concordanta cu Declaratia universala a drepturilor omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care
Romania este parte [art.20 alin. (l)].
De asemenea, art. 30 alin. (7) din Constitutie prevede posibilitatea restrangerii libertatii
de exprimare in cazul in care aceasta vizeaza indemnul la ura nationala, rasiala, de clasa sau
religioasa, incitarea la discriminare.
Articolul 20 din Constitutia Romaniei nu cuprinde nicio referire la Conventia europeana.
Daca in ceea ce priveste forma initiala a legii fundamentale din anul 1991 exista o explicatie
logica pentru aceasta, deoarece la data la care ea a fost promulgata Romania nu devenise inca
membra a Consiliului Europei si nu ratificase Conventia europeana, consideram ca legiuitorul
constituant nu mai are nicio justificare pentru faptul ca nu a mentionat acest document in textul
art.20 cu ocazia revizuirii Constitutiei din anul 2003.
De lege ferenda, la urmatoarea revizuire a Constituliei Romaniei se impune aceasta
precizare, intrucat insasi Carta, in chiar preambulul ei, face trimitere expresa la drepturile care
rezulta din Conventia europeana, cu atat mai mult cu cat Romania a devenit membra a UE. din
data de I ianuarie 2007.
De asemenea, in literatura juridica de la noi s-a exprimat parerea ca aceasta obligatie a
statelor de a asigura exercitarea drepturilor si libertatilor prevazute de Conventia europeana fara
nicio discriminare ar trebui in principal consacrata in Constitutia Romaniei pentru a da si un
suport constitutional prevederii din legea penala care incrimineaza abuzul in serviciu prin
ingradirea unor drepturi (art.247 C.pen.).
Pe de alta parte, noul cuprins al art.247 C.pen. adoptat prin Legea nr.27812006 pentru
modificarea si completarea Codului penal, precum si pentru modificarea si completarea altor
legi, raspunde pe deplin exigentelor impuse de art. l4 din Conventia europeana, si corespunde
prevederilor art. 1 parag. 1 si 2 al Protocolului nr. 1242.
Astfel, daca in vechiul text al art.247 C.pen. era incriminata fapta functionarului public
de a ingradi folosinta sau exercitiul drepturilor vreunui cetatean, ori crearea pentru acesta a unor
situatii de inferioritate pe temei de nalionalitate, rasa43, sex sau religie, in actualul text sunt
prevazute si alte temeiuri (motive) de discriminare care in temeiul acestui text, exercitarea
42
In temeiul acestui text, exercitarea oricarui drept prevazut de legea nationala a unui stat
contractant este asigurator, fara nicio discriminare, bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare,
limba, religie, opinii politice sau alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o
minoritate nafionala, avere, nastere sau oricare alti situatie si nimeni nu poate face obiectul unei
discriminari din partea unei autoritati publice, daca aceasta ar fi intemeiata pe unul din motivele
aratate anterior.
43
Potrivit Recomandirii ECRI nr. 7 din l3 decembrie 2002 prin rasism se intelege credinta
si un motiv precum rasa, culoarea, limba, religia, nafionalitatea sau originea nafionala sau etnica
justifica desconsiderarea unei persoane sau a unui grup de persoane sau justifica notiunea de
supcrioritate a unei persoane sau a unui grup de persoane. Prin discriminarea rasiala directa se
intelege orice tratament diferentiat bazat pe rasa, culoare, limba, religie, nationalitate sau origine
nationala sau etnica care nu are o justificare obiectiva si rezonabila. Tratamentul diferentiat nu
are o justificare obiectiva si rezonabila daca acesta nu urmdreste un scop legitim sau daca nu
exista un raport rezonabil de propotionalitate intre mijloacele utilizate si scopul vizat. Iar, prin
discriminarea rasiala indirecta se are in vedere cazul in care un factor aparent neutru, cum ar
fi o dispozitie, un criteriu sau o practica, nu poate fi respectat la fel de usor de persoane sau
dezavantajeaza persoane ce apatin unui grup care se distinge pe baza de rasa, culoare, limba,
religie, nationalitate sau origine nationala sau etnica, cu exceptia cazului in care acel factor are o
justificare obiectiva si rezonabila. Acesta din urma ar fi cazul in care se urmareste un scop legitim si
in care exista un raport rezonabil de propotionalitate intre mijloacele utizate si scopul urmarit

11
oricarui drept prevazut de legea nationala a unui stat contractant este asigurator, fara nicio
discriminare, bazata, in special, pe sex, pe rasa, culoare, limba, religie, opinii politice sau alte
opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la o minoritate nationala, avere, nastere sau
oricare alta situatie si nimeni nu poate face obiectul unei discriminari din partea unei autoritati
publice, daca aceasta ar fi intemeiata pe unul din motivele aratate anterior.
Atrag raspunderea penala a functionarului public pentru infractiunea de abuz in serviciu
prin ingradirea unor drepturi, si anume; etnie, limba, gen, opinie, apartenenta politica,
convingeri, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie
HIV/SIDA.
Tot astfel, este incriminata si infractiunea de instigare la discriminare (art. 317 C.pen.),
potrivit careia instigarea la ura pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare
sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala
cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani
sau cu amenda.
In aceasta privinta, Curtea Constitutionala a aratat44 ca: ,dispozitiile art. 317 din Codul
penal, care incrimineaza propaganda nationalist-sovina si atatarea urii de rasa sau de nationalitate
(in forma existenta in reglementarea anterioara Legii nr.27812006 - n.n.), nu contravin
Constitutiei si nici textelor internationale invocate, deoarece niciunul dintre aceste texte nu
legitimeaza savarsirea unor asemenea fapte."
Curtea Constitutionala a apreciat ca: ,,nu poate primi sustinerea autorului exceptiei, in
sensul ci prin dispozitia legala atacata se restrang drepturi si libertati fundamentale ale
cetatenilor, cum ar fi dreptul la asociere, dreptul la informatie, libertatea constiintei sau libertatea
de exprimare, dat fiind ca exercitarea acestor drepturi si libertati nu implica intoleranta nationala
sau rasiala, adica negarea drepturilor si libertatilor altor persoane pe criterii de apartenenta
nationala ori rasiala.
Libertatea, ca principiu fundamental al statului de drept, este temelia tuturor principiilor
morale si presupune elaborarea unor asemenea norrne de drept care sa garanteze tuturor
persoanelor sa se manifeste potrivit propriilor optiuni in relatiile cu ceilalti membri ai
colectivitatii. Tocmai de aceea, exercitarea unei propagande nationalist-sovine reprezinta, in
esenta, o manifestare abuziva a drepturilor si libertatilor de mai sus."
De asemenea, Curtea Constitutionala a respins si ,,sustinerea ca prin incriminarea
propagandei nationalist-sovine si a atatarii urii de rasa sau de nationalitale se lezeaza, principiile
constitutive si functionale ale statului roman si unicitatea poporului ori principiile pluralismului
politic si egalitatii in drepturi, caci faptele incriminate prin dispozitia atacata sunt straine literei si
spiritului normelor care consacra principiile amintite.
Dimpotriva, tolerarea unor asemenea fapte ar contraveni tuturor dispozitiilor
constitutionale invocate de autorul exceptiei, precum si conventiilor internationale la care
Romania este parte."
In acelasi sens, avand in vedere aceleasi argumente prezentate mai sus, Curtea
Constitutionala s-a pronuntat si cu privire la actualele dispozilii ale art. 317 C.pen. Astfel,
instanta de contencios constitutional a aratat45 ca: ,,...prin art. I punctul 66 din Legea nr.
44
A se vedea Plenul Curtii Constitutionale, Decizia nr. 480/2004 (M. Of. nr. 1097 din l4
decembrie 2004). Pentru o analiza a jurisprudentei Curtii Constitutionale in aceasta materie, a se
vedea ?". Toader, A. Stoica, N. Cristus, Codul penal si legile speciale - doctrina, jurisprudenta,
decizii ale Curtii Constitutionale, hotarari C.E.D.O, op. cit., p. 486.
45
A se vedea Plenul Curtii Constitutionale, Dccizia nr. 92012006 (M. Of. nr. 50 din
23 ianuarie 2007).

12
27812006, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, si care,
potrivit art. VIII, a intrat in vigoare la 30 de zile de la publicare, s-a modificat art.317 C.pen.,
denumindu-se instigarea la discriminare (...). Dupa cum se poate observa, solutia legislativa
anterioara a fost preluata in noua reglementare, situatie fata de care Curtea urmeaza sa se
pronunte asupra acesteia din urma.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca dispozitiile art. 317 din
Codul penal au mai fost supuse controlului instantei de contencios constitutional, prin raportare
la aceleasi dispozitii din Legea fundamentala invocate de acelasi autor si in prezenta cauza si cu
motivari similare. Astfel, prin Decizia nr. 480 din 9 noiembrie 2004, Curtea a respins ca
neintemeiata exceptia de neconstitutionalitate pentru considerentele acolo aratate.
Deoarece pana in prezent nu au intervenit elemente noi de natura sa determine
schimbarea acestei jurisprudente, considerentele deciziilor mentionate mai sus isi pastreaza
valabilitatea si in prezenta cauza."
Apreciem ca in procesul de individualizare a pedepsei, instantele de judecata trebuie sa
retina existenta circumstantei agravante legale prevazute de art. 75 alin. (l) lit. d) C.pen.
(savarsirea unei infractiuni din motive josnice) daca inculpatul a urmarit savarsirea infractiunii in
scopul manifestarii urii intemeiata pe motive de rasa, culoare nationalitate, etnie, limba, religie,
categorie sociala, convingeri, orientare sexuala, varsta, handicap, apartenenta politica etc. (daca
acest motiv nu a fost apreciat de legiuitor ca forma agravata a infractiunii).
Totodata, consideram ca definitia data discriminarii prin art. 2 alin. (l) din Ordonanta
Guvernului nr. 13712000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare,
republicata46, al carui nou cuprins a fost adoptat prin Legea nr. 32412006 pentru modificarea si
completarea acestei ordonante47, acopera intru totul exigentele Conventiei europene si ale
Protocolului nr. 12 la aceasta in domeniul discriminarii. Astfel, prin discriminare, potrivit art. 2
alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 137 /2000 se intelege ,,orice deosebire, excludere,
restrictie sau preferinta, pe baza de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, categorie sociala,
convingeri, sex, orientare sexuala, varsta, handicap, boala cronica necontagioasa, infectare HIV,
apartenenta la o categorie defavorizata,,precum si orice alt criteriu care are ca scop sau efect
restrangerea, inlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, in conditii de egalitate, a
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in
domeniul politic, economic, social si cultural sau in orice alte domenii ale vietii publice".
Mai mult, conform art. 16 din Ordonanta Guvernului nr. 137/2000, republicata, pentru
asigurarea aplicarii principiului nediscriminarii a fost creat Consiliul National pentru Combaterea
Discriminarii48, ca,,autoritate de stat in domeniul discriminarii, autonoma, cu personalitate
juridica, aflata sub control parlamentar si totodata garant al respectarii si aplicarii principiului
nediscriminarii, in conformitate cu legislatia interna in vigoare si cu documentele internationale
la care Romania este parte (inclusiv Conventia europeana - n.n.)".
In fine, in literatura juridica romana de data recenta49, s-a aratat ca dispozitiile art, l0 alin.
(l) din Legea nr.241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale50, care conditioneaza
reducerea pedepsei inchisorii ori, dupa caz, posibilitatea aplicarii pedepsei amenzii sau a unei
46
M. Of. nr. 99 din 8 februarie 2007.
47
M. Of. nr.626 din 20 iulie 2006.
48
Pentru o prezentare a cazurilor de discriminare analizate de Consiliul National pentru
Combaterea Discriminarii, a se vedea C. Jura, Combaterea Discriminarii in Romania, Ed. All
Beck, 2004, p.32-57.
49
A se vedea D. Calin, op. cit., p. 96.
50
2) M. Of. nr.672 din 27 iulie 2005.

13
sanctiuni administrative, de acoperirea integrala a prejudiciului cauzat de inculpat in cursul
urmaririi penale sau al judecatii, pana la primul termen de judecata, incalca atat art.16 alin. (1)
raportat la art.4 alin. (2) din Constitutia Romaniei, art. 2 alin. (l) din Declaratia universala a
drepturilor omului, cat si art. 14 prin raportare la art. 5 alin. (l) din Conventia europeana si art. I
din Protocolul nr. 12 din aceeasi conventie. Prin urmare, se considera ca aceste dispozitii legale
sunt atat neconstitutionale, cat si neconventionale, urmand chiar - in opinia autorului - ca insasi
Curtea Constitutionala sa-si modifice practica in viitor (a se vedea, in acest sens, Decizia
nr.69712005)51.
Incriminarea actelor de natura rasista si xenofoba savarsite prin intermediul
sistemelor informatice reprezinta inca domeniul in care legiuitorul roman nu a facut niciun
demers, desi a semnat Protocolul aditional la Conventia Consiliului Europei privind
criminalitatea informatica, fara a-l ratifica dupa mai bine de 4 ani ai fara a demara o activitate
legislativa menita sa ofere raspunsuri legale adecvate la propaganda de natura rasista si xenofoba
savarsita prin intermediul sistemelor informatice.
Apreciem ca, de lege ferenda, in contextul reformei legislative in materie penala trebuie
manifestata o preocupare deosebita pentru incriminarea activitatilor infractionale la care se face
referire in Protocol aditional la Conventia Consiliului Europei privind criminalitatea informatica,
in scopul armonizarii dispozitiilor de drept substantial privind lupta impotriva propagandei
rasiste si xenofobe, cu standardele europene in domeniu.

51
M. Of. nr. 90 din 3l ianuarie 2006.

14
BIBLIOGRAFIE

C. Birsan, Conventia europeana a drepturilor omului, Ed.All Beck

CEDO, hotararea din 12 iulie 2005, in cauza Moldovan s.a. contra Romaniei,

CEDO, hotararea din 21 decembrie 1999, in cauza Salgueiro da Silva Mouta contra Portugaliei,
parag. 36.

Dccizia nr. 92012006 (M. Of. nr. 50 din 23 ianuarie 2007).

Fr. Sudre, Drept european si international al drepturilor omului,

J.-F.Renucci, Traite de Droit Europeen des droits de I'homme,

Jura, Combaterea Discriminarii in Romania, Ed. All Beck, 2004,

M. Bossuyt, Article l4 (Commentaire), in L.-E. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert,

Udroiu Predescu-Cedo

15