UNIVERSITATEA PETROL-GAZE PLOIEȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE 50485

CONTRACTUL DE LEASING

Lect. Univ. Dr. Dr. Studentă

Radulescu Dragos Lucian Manea A.D. Andra
 Contractul de leasing

Leasing-ul este o operaţie juridică complexă prin care o persoană (de obicei o societate
specializată), cumpără un bun pentru a-l închiria unei alte persoane (utilizator), care la sfârşitul
contractului de locaţie are posibilitatea de a cumpăra bunul respectiv contra unui preţ rezidual (preţ
convenit în aşa fel încât să se ţină seama, cel puţin în parte, de vărsămintele efectuate cu titlu de chirie,
adică de amortizare a bunului pe această cale).
Leasingul este definit in dictionarul Business Terms-Chambers Commercial Reference ca fiind un
contract in care detinatorul unui lucru da voie altcuiva sa-l foloseasca pentru o anumita perioada de timp ,
in schimbul unei sume de bani .Cel care este imprumutat are uneori oportunitatea sa cumpere lucrul in
timpul sau dupa expirarea perioadei de folosire . Un avantaj al leasingului este acela ca nu se cere
utilizatorului sa cheltuie o suma mare de bani inainte de a primi orice beneficiu de pe urma folosirii
bunului1.

Obiectul contractului de leasing îl constituie închirierea temporară a bunurilor de investiţii, a

bunurilor imobiliare, a serviciilor. Cel mai frecvent se închiriază maşini şi utilaje.

Elementele definitorii ale contractului de leasing sunt:

- cumpărarea unor bunuri în scopul închirierii lor;
- închirierea acestor bunuri în scopul unei redevenţe locative;
- folosirea acestor bunuri de către client în scopuri profesionale;
- latitudinea clientului să achiziţioneze bunul respectiv la sfârşitul locaţiunii.

În contractul de leasing sunt implicate mai multe părţi, şi anume:

 cumpărătorul – persoana care cumpără bunul pentru a-l închiria;
 vânzătorul – persoana care vinde bunul şi care poate fi chiar producătorul
acestui bun;
 clientul – persoana care are nevoie şi, deci, solicită maşina sau utilajul respectiv
în locaţie.

1
John Simpson – “Business Terms –Chambers Comercial reference “

2
 Formele leasing-ului

Leasing-ul se imparte in doua forme principale: financiar si operational. O operatie de leasing

poate fi clasificata drept financiara daca sunt indeplinite urmatoarele conditii:

 riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul
incheierii contractului de leasing;

 partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera dreptul de

proprietate asupra bunului utilizatorului;

 Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel
mult 50% din valoarea de piata pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi
exprimata;

 perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normata
de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de proprietate nu este transferat.

Leasing operational, spre deosebire de leasing-ul financiar, presupune, folosirea bunului finantat pe
o perioada limitata de timp, fara asumarea unor riscuri si beneficii aferente proprietarului, in general,
pentru rezolvarea punctuala a unor activitati specifice.Astfel, utilizatorul este obligat sa returneze obiectul
finantat la finele perioadei de leasing, inca de la incheierea contractului, riscul de realizare al valorii
ramase neamortizate revenind locatorului.

Natura juridică a leasing-ului

Leasing-ul este o formă de finanţare cu termen, care se caracterizează prin faptul că obiectul
contractului se referă la un echipament care urmează să fie folosit numai în scopuri profesionale. Bunurile
sunt cumpărate de către locator numai pentru a fi date în locaţie. Durata locaţiei trebuie să corespundă
duratei economice de utilizare a maşinilor sau echipamentelor respective. Ratele chiriei sunt fixate astfel
încât să permită amortizarea valorii bunurilor. Utilizatorul are latitudinea să opteze pentru achiziţionarea
bunului la un preţ care să corespundă valorii sale reziduale.

Leasing-ul este o operaţiune care cuprinde:

 un contract de vânzare-cumpărare;

3
  un contract de locaţiune;
 un contract de mandat;
 un contract prealabil privind promisiunea de vânzare pe care o face cumpărătorul, care
valorează drept vânzare din momentul în care sunt concretizate toate elementele esenţiale
ale vânzării.

Rolul finanţatorului este de a finanţa afacerea, neavând vreo influenţă asupra mersului acesteia,
ceea ce îngăduie acestuia să cedeze contractul său, dacă circumstanţele o cer. În acelaşi timp, leasing-ul
are trăsăturile caracteristice ale unui contract de adeziune, deoarece la încheierea sa utilizatorul nu are
posibilitatea să aducă modificări clauzelor stipulate.

Principalele forme ale leasing-ului

Formele leasing-ului sunt diferite, fiind determinate şi folosite în funcţie de posibilităţile de

finanţare ale furnizorului, de limitele pieţei, gradul de organizare şi desfacere a produselor la export.
 după obiectul său, leasing-ul poate fi mobiliar (se refera la echipamente industriale,
posibilitatea utilizatorului sa achizitioneze echipament la expirarea timpului de locatie)
sau imobiliar.
 în raport de implicarea părţilor, leasing-ul este direct (incheierea contractului are loc
intre furnizor si client) sau indirect (realizat prin intermediul unei societati specializate).
 după conţinutul ratelor leasing-ul este financiar (perioada de bază a închirierii este
recuperat preţul de export, costurile auxiliare şi se obţine un anumit beneficiu) sau
operaţional (în perioada de bază se obţine numai o parte din preţul de export).
 după procedurile de calcul al ratelor, leasing-ul este net (ratele cuprind preţul net de
vânzare al echipamentului şi beneficiul realizat din utilizarea bunului respectiv) sau brut
(ratele includ: preţul net de vânzare al bunurilor închiriate; cheltuielile efectuate pentru
întreţinerea şi reparaţiile echipamentelor, maşinilor sau utilajelor închiriate; beneficiile
realizate pe parcursul utilizării lor).
 după durata închirierii, leasing-ul poate fi pe termen scurt sau pe termen lung (se
încheie un singur contract pentru întreaga perioadă).
 mai sunt întâlnite: leasing-ul experimental (închirierea bunurilor pe o perioadă scurtă de
două sau de trei luni, în mod experimental), leasing-ul ordinatoarelor (finanţarea şi
comercializarea calculatoarelor şi a altor echipamente), renting-ul (mijloace de transport)
şi lease-back-ul. Fiind un mijloc de finanţare deosebit de ingenios, lease-back-ul este

4
 utilizat într-o măsură tot mai mare. Prin lease-back, proprietarul, fără să piardă
echipamentul care îi serveşte onorarii comenzilor, obţine capital în scopul dezvoltării
activităţilor sale economice.

Efectele contractului de leasing

În contractul de leasing, obligaţiile vânzătorului sunt:

 să livreze un echipament de calitate, adică în stare de funcţionare;
 să asigure asistenţa tehnică a personalului care îl va exploata;
 să asigure piesele de schimb necesare reparaţiilor;
 să efectueze reparaţiile echipamentului închiriat, în măsura în care defecţiunile nu
sunt din culpa utilizatorului.

Utilizatorul (beneficiarul) are obligaţia:

 să plătească ratele chiriei, la termenele şi condiţiile stipulate în contract. Atunci
când utilizatorul nu va respecta termenele de plată asumate sau nu va achita
integral sumele datorate conform contractului, finanțatorul în baza titlului
executoriu, care este contractul de leasing, va putea demara procedura executării
silite a debitorului. În cazul în care dreptul de creanță privește rata de leasing,
finanțatorul va putea să treacă la executarea silită a utilizatorului, imediat ce
termenul la care creanța a devenit exigibilă a fost depășit sau alternativ va putea
declara rezilierea contractului, cea ce va impune drept consecință prevederile art.
15491 C.Civ.2, respectiv de a nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale,
recuperarea sumelor datorate urmând procedura de drept comun.
 să exploateze bunul închiriat prin respectarea instrucţiunilor tehnice;
 să nu efectueze modificări în construcţia echipamentului închiriat; în cazul în care
asemenea modificări sunt necesare, utilizatorul are obligaţia să solicite acordul
societăţii de leasing;
 să conserve bunul în stare de funcţionare;
 să asigure echipamentul închiriat în folosul societăţii de leasing.

Societatea de leasing are, la rândul ei, câteva obligaţii care sunt specificate in clauzele stipulate in
contract. Astfel, societatea are obligaţia să înlocuiască bunul avariat. De asemenea, aceasta poate înlocui
2
Art.1549.”Dreptul la rezolutiune sau reziliere
(1) Dacă nu cere executarea silită a obligaţiilor contractuale, creditorul are dreptul la rezoluţiunea sau, după caz,
rezilierea contractului, precum şi la daune-interese, dacă i se cuvin.”

5
echipamentul învechit, uzat sau depăşit, înlocuire implicand perceperea unei chirii majorate si are dreptul
de a controla modul in care este exploatat echipamentul supus inchirierii.
Dacă beneficiarul nu plăteşte ratele la termenele şi în condiţiile stipulate în contract societatea de
leasing are dreptul să rezilieze contractul, iar clientul are obligaţia: să restituie echipamentul; să suporte
cheltuielile aferente; să plătescă ratele restante ale chiriilor. Mai mult, beneficiarul este obligat să
plătească o indemnizaţie forfetară de reziliere, care reprezintă ratele restante viitoare.

Finanţatorul primeşte bunul înapoi, având posibilitatea să-l reînchirieze unei alte persoane sau să-
l vândă, în timp ce primeşte şi plata integrală a tuturor ratelor.

Utilizatorul, fiind cel cu precadere interesat in incheierea unui contract de leasing trebuie sa
respecte cu strictete clauzele acestui contract pentru ca afacerea sa se deruleze cu succes. Din acest motiv,
instantele arbitrale se pronunta mereu in favoarea creditorului.

Clauzele abuzive din contractele de leasing

Diferentele dintre clauzele contractuale continute de ofertele societatilor de leasing de pe piata
romaneasca sunt exclusiv de formulare, efectele finale ale acestora fiind identice.

Cine doreste sa contracteze un leasing financiar pentru un autoturism, de exemplu, si analizeaza in

acest scop ofertele mai multor societati romane de leasing nu face decat sa constate similaritatea
conditiilor oferite de acestea si faptul ca devine nerelevant cu care dintre ele ajunge sa incheie contractul
de leasing. Toate societatile pun conditii la fel de impovaratoare iar calcului redeventelor si al altor taxe
duc la aproape acelasi rezultat. Aceste asemanari au dus la o diminuare accentuata a concurentei pe piata
leasingului din Romania.

In general, criteriul de alegere il reprezinta societatea de leasing cu care colaboreaza in mod

obisnuit dealerul sau furnizorul bunului.

Clientul este instiintat de la bun inceput ca oferta societatii de leasing nu este negociabila, astfel
incat totul se reduce la o decizie unica - isi asuma sau nu clientul riscul?

6
Bibliografie:
 
Costin, M.N., Dicţionar de drept internaţional al afacerilor, vol. II, Cluj

Popescu. T.R., Dreptul comerţului internaţional. Bucureşti, 1983

https://pdfslide.net/documents