Evoluţia in timp şi spaţiu a practicilor agricole

Agricultura reprezintă, în zilele nnoastre, unul dintre sectoarele cheie ale economiei mondiale,
aflat într-o continuă transformare, conformă cu cerinţele societăţii contemporane. Ea reprezintă primul
furnizor de resurse alimentare pentru cele peste 7 mld. locuitori ai planetei. Agricultura este o ramură a
producției materiale care are ca obiect cultura plantelor și creșterea animalelor în vederea obținerii unor
produse alimentare și a unor materii prime.

Apariţia agriculturii este relativ recentă şi s-a produs după sfârşitul ultimei perioade glaciare
(acum 10000 de ani). Până în acel moment omul era culegător şi vânător. Primul pas in agricultură a fost
domesticirea animalelor şi apoi cultivarea plantelor. Deosebit este fenomenul prin care agricultira a apărut
simultan în mai multe regiuni ale planetei fiind vorba despre o apariţie spontană şi nu de o iradiere dintr-
un loc de origine.

În Orientul Apropiat, Mesopotamia şi Egipt au apărut primele culturi de orz, grâu, bumbac, vita de
vie şi au fost domesticite primele animale. În America Latină s-au cultivat prima dată porumbul, cartoful,
floarea –soarelui, fasolea, tutunul, tomatele, ardeiul. În Asia de Sud- orezul, soia, ceapa, ceaiul, trestia de
zahăr. Pornind de la aceste nucleee de apariţie a agriculturii, plantele au fost răspândite pe întreaga
suprafaţă a planetei, îndeosebi după Marile descoperiri geografice.

În paralel cu diseminarea culturilor agricole are loc o dezvoltare prograseivă a tehnicilor şi

practicilor agricole (mecanizare, chimizare), care a determinat ca în zilele noastre agricultura să aibă
aspecte asemănătoare activităţilor industriale.

În ultimii ani există o conştientizare a elementelor de mediu şi se urmăreşte o restricţionare a

fertilozatorilor chimici şi a pesticidelor în scopul unei hrane mai sănătoase, dar preţurile sunt pe măsură.

Astăzi există mari diferenţieir în ceea ce priveşte practicile agricole şi modul de organizare a
spaţiului agricol în raport cu nivelul de dezvoltare a ţărilor.

Tipuri şi structuri teritoriale agricole

Principalele tipuri de agricultură diferă în funcţie de nivelul de dezvoltare a regiunilor şi ţărilor dar şi
de regiunilr naturale în care sunt situate. Rezultă astfel 2 mari tipuri de agricultură:

1. Agricultura de subzistenţă (tradiţională)

O întâlnim în regiunile cu terenuri agricole de calităţi diferite, cu un randament redus, în general cu

predominarea caracterului intensiv şi producţii care fac faţă cu greu necesităţilor populaţiei
 numeroase. De asemenea uneletele şi mijloacele prin care se realizează activităţile agricole sunt
rudimentare.

Tipuri componente:

-agricultură itinerantă- culturi translatate pe spaţii noi obţinute prin defrişare sau incendiere

-agricultură bazată pe păstorit nomad- specifică regiunilor aride şi semiaride

- agricultură extensivă- datorită solurilor mai putin fertile şi restricţilor climatice

-agricultura intensivă a orezului specifică sud-estului asiatic şi inculsă în această categorie datorită
populaţieri ridicate ci nu randamentului scăzut.

2. Agriclutura comercială

Elementul specific îl reprezintă realizarea unor producţii agricole destinate comercializării. Are
caracter intensiv, procedeele agrotehnice sunt moderne, producţiile sunt mari, sunt angrenate în activitate
un număr mic de persoane, este adaptată la cerinţele pieţii.

Tipuri componente:

- Agricultură predominant cerealieră – pe soluri fertile în zona temperată

- Agricultură mixtă – specifică unor regiuni mai reci unde plantele de cultură sunt dublate de o
creştere intensivă a animalelor
- Agricultură bazată pe creşterea extensivă a animalelor – are ca scop producerea laptelui şi a cărnii
în scopula comercializării (Europa NV, N SUA, SE Canadei, Noua Zeelandă).
- Agricultură mediteraneană cu un specific dat de palntele de cultură

Structura agricolă desemnează o combinaţie de elemente fizice, biologice şi umane în interacţiunea lor
profundă. Este o formă de organizare agricolă. Prin urmare există o varietate mare de structuri (structura
din preeriile americane, structura de tip polder, structură de tip pampas etc)

Structura agricolă bazată pe irigaţii – foarte extinsă în Asia de Sud produsul principal fiind orezul.
Irigaţiile constituie factorul principal al producţiei.

Sructura agricole bazată pe plantaţie – frecventă în zona tropicală şi subtropicală, foloseşte forşac de
muncă salariată, produce pentru comerţ (cafea, trestie, ananas, arahide, banane).

Strucutră agricolă periurbană – în statele dezvoltate, este o agricultură de piaţă bazată pe cerinţele
oraşului. Este caracteristică policultura, este o agricultură speculativă dependentă de capitalul urban.