Mir X Xi Xii Iv Iei

BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
1. Abrudan I, Cândea D., - coordonatori - Manual de inginerie economică – ingineria și

managementul sistemelor de producție, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2002
2. Bârsan, I., - Management investițional - note de curs - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu,
2005
3. Bințințan, P., - Strategii și politici de investiții, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005.
4. Cistelecan, L., - Economia, eficiența și finanțarea investițiilor, Editura Economică, București,
2002.
5. Gheorghe, C., - Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Universității
„Transilvania” Brașov, 2008
6. Manolescu, Ghe. Management financiar, Editura Economică, 1995
7. Românu, I., Vasilescu, I., ș.a. - Managementul investițiilor, Editura Teora, București, 1996
8. Sârbu F. A. Managementul investițiilor, Curs pentru învățământul la distanta, Reprografia
Universității Transilvania din Brașov, 2008
MATERIALUL PREZENTAT NU EXCLUDE CONSULTAREA
BIBLIOGRAFIEI MINIMALE PENTRU PREGĂTIREA EXAMENULUI DE
SEMESTRU, INFORMAȚIILE PREZENTATE ÎN FORMAT *.PPT FIIND
PRELUATE DIN LITERATURA DE SPECIALITATE DOAR CU CARACTER
DE INFORMARE, TOATE DREPTURILE DE AUTOR FIIND ALE CELOR ÎN
DREPT - IDENTIFICAȚI ÎN BIBLIOGRAFIA INDICATĂ!
Vă mulțumesc!
1. Abrudan I, Cândea D., - coordonatori - Manual de inginerie economică – ingineria și managementul sistemelor de producție, Editura Dacia, Cluj-Napoca 2002
2. Bârsan, I., - Management investițional - note de curs - Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, 2005
4. Cistelecan, L., - Economia, eficiența și finanțarea investițiilor, Editura Economică, București, 2002.
5. Gheorghe, C., - Analiza economico-financiară a întreprinderii, Editura Universității „Transilvania” Brașov, 2008
8. Sârbu F. A. Managementul investițiilor, Curs pentru învățământul la distanta, Reprografia Universității Transilvania din Brașov, 2008
INFLUENŢA FACTORULUI
TIMP ASUPRA PROCESULUI
INVESTIŢIONAL
TIMPII OPERATORI PENTRU PROCESUL
INVESTIŢIONAL
 Procesul de realizare a investiţiilor şi de
recuperare a fondurilor consumate se
desfăşoară în timp.
 De acest aspect trebuie să se ţină seama
atunci când, în calculul eficienţei, se compară
investiţiile cu profitul rezultat prin punerea în
funcţiune a capitalului fix, întrucât investiţiile
alocate în prezent nu mai sunt echivalente,
sub influenţa timpului, din punct de vedere
valoric cu profitul ce se va obţine în viitor.
OBSERVAȚIE:
 o abordare corectă a proceselor
investiţionale, în vederea
fundamentării ştiinţifice a
deciziei, necesită analiza lor
dinamică, adică ţinând seama de
influenţa a factorului timp.
Timpii operatori în procesul investiţional sunt:
 durata necesară pentru elaborarea
documentaţiei tehnico-economice;
 durata de execuţie a lucrărilor de investiţii pe
şantier;
 durata atingerii parametrilor proiectaţi;
 durata de recuperare a fondurilor de investiţii
cheltuite;
 perioada stabilită pentru restituirea
creditelor;
 durata de funcţionare a obiectivului respectiv.
În conformitate cu timpii operatori
menţionaţi mai sus, până la momentul
punerii în funcţiune a obiectivului se
disting 2 perioade :
1. durata necesară pentru elaborarea
documentaţiei tehnico – economice;
2. durata de execuţie a lucrărilor de
investiţii.
INFLUENŢA FACTORULUI TIMP ASUPRA INVESTIŢIILOR
ÎN PERIOADA DE EDIFICARE A OBIECTIVULUI
 În perioada de edificare a obiectivului de investiţii se
consumă fondurile fără să se obţină venituri şi se
caracterizează prin imobilizări de resurse umane şi
materiale în activităţi cum sunt: elaborarea studiului de
fezabilitate, proiectarea obiectivului şi executarea lucrărilor
de construcţie-montaj pe şantiere, etc.
 Pe parcursul perioadei de proiectare, imobilizările de
resurse financiare sunt mici. Această perioadă este marcată
de momentul luării deciziei de investire şi de momentul
încheierii lucrărilor de documentare pentru investiţii.
OBSERVAȚIE:
- ţinând seama că în perioada de proiectare
fondurile băneşti cheltuite fie că sunt mici, în
comparaţie cu volumul de investiţii necesare
edificării propriu-zise a obiectivului, fie că se
suportă din surse extrainvestiţionale (cum este
cazul cheltuielilor alocate cercetării)
- această perioadă nu ocupă un loc central în
cadrul procesului investiţional.
 Micşorarea duratei de cercetare-proiectare are însă
efecte benefice, cum sunt: reducerea riscului de uzură
morală la viitoarele produse, câştigarea pieţelor de
desfacere şi obţinerea unui preţ de vânzare ridicat (cel puţin
pentru o perioadă de timp), recuperarea investiţiilor în
avans faţă de termenul stabilit etc.
 Durata de execuţie pe şantier este aceea în care se
consumă cea mai mare parte din valoarea investiţiei şi
începe cu deschiderea şantierului, terminându-se cu
începerea probelor tehnologice şi a punerii în funcţiune.
 În perioada de execuţie a obiectivului, eficienţa
economică a investiţiilor este influenţată de fondul de
investiţii alocat, duratei de execuţie, modul cum au fost
eşalonate fondurile de investiţii şi capacităţile de
producţie puse parţial în funcţiune în acest interval.
- Eşalonarea investiţiilor influenţează în mod
direct imobilizările de fonduri care reprezintă
pierderi potenţiale.
- În general, investiţiile pot fi eşalonate în mod
crescător (varianta I), uniform (varianta II) sau
descrescător (varianta III).
- Deoarece o sumă cheltuită rămâne
imobilizată până la începerea funcţionării
obiectivului, şi chiar peste acest moment, până
la recuperarea efectivă, varianta mai
convenabilă este varianta I, la care imobilizările
sunt cele mai mici.
Pentru evaluarea eficienţei economice pe această perioadă,
prin prisma mărimii imobilizărilor şi a pierderilor datorate
acestor imobilizări, se folosesc o serie de indicatori, şi
anume: BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
1. Mărimea imobilizărilor totale
Aşa cum rezultă din matricea de mai jos, un fond de investiţii

alocat într-un an h va rămâne imobilizat până la sfârşitul perioadei
de execuţie a obiectivului.
 De exemplu, investiţia cheltuită în
anul unu va rămâne imobilizată şi în
anul doi, şi în anul trei de execuţie,
până la darea în funcţiune a
obiectivului. Investiţia efectuată în anul
doi va rămâne imobilizată în anii
următori, până la terminarea execuţiei
obiectivului.
 În acest caz, mărimea imobilizărilor totale de
investiţii se obţine însumând toate elementele
matricei, adică:
în care:
 Mi - mărimea imobilizărilor totale;
 d - durata de execuţie a obiectivului;
 Ih - fondul de investiţii cheltuit în anul h;
 k - factor de corecţie, care poate lua valorile 0,
1/2 sau 1, în funcţie de momentul la care se
consideră că s-a cheltuit investiţia, sfârşitul
anului, mijlocul anului sau începutul anului.
 În activitatea practică realizarea unui obiectiv
de investiţii, în funcţie de mărimea sa, se face în
câteva luni, un an sau doi ani.
 Aplicarea formulei de mai sus devine concludentă
dacă h nu reprezintă numărul anilor, ci
numărul zilelor.
 În acest caz, formula de mai sus devine:
 Fiecare beneficiar, constructor sau alt factor
care contribuie la realizarea procesului
investiţional, se preocupă pentru darea parţială
in folosinţă a unor capacităţi de producţie, care
să ducă atât la diminuarea imobilizărilor de
fonduri, cât şi la obţinerea unei producţii
suplimentare.
 În acest caz, mărimea totală a imobilizărilor se va
calcula cu formula:
în care: Mi- mărimea imobilizărilor;

j - anul punerii în funcţiune a capacităţii parţiale:
I'h - valoarea investiţiei corectată cu profitul obţinut în
anul h al edificării obiectivului (I'h = Ih − Ph).
2. Imobilizarea specifică
 Variantele de investiţii, care se compară nu
prevăd întotdeauna aceeaşi capacitate
de producţie.
 În asemenea cazuri, o variantă care
prevede o capacitate mare de producţie
va necesita şi fonduri mai mari de
investiţii în raport cu celelalte variante,
ceea ce va conduce, implicit, la o valoare
mai mare a imobilizărilor totale de
fonduri.
 Pentru a evita erorile ce pot apărea atunci
când se compară variante cu capacităţi de
producţie diferite, se utilizează indicatorul
imobilizare specifică, ce se calculează cu
formula:
în care:
mi - imobilizarea specifică
q - capacitatea de producţie
 În cazul în care se dau parţial în folosinţa capacităţi
de producţie, imobilizarea specifică se calculează cu
formula:
3.Efectul economic al imobilizărilor
 Acest indicator reflectă efectul nerealizat ca
urmare a scoaterii din circuitul productiv a
resurselor investiţionale, prin relaţia:
 Ei - efectul economic al imobilizării

 e - coeficientul de eficienţă economică al obiectivului
respectiv (sau coeficientul de eficienţă economică mediu
pe ramura respectivă sau domeniul de activitate)
4. Efectul economic specific al imobilizărilor
 Este firesc ca la o variantă la care efortul
investiţional este mai mare şi efectul
economic al imobilizărilor să fie mai mare,
dar şi capacitatea de producţie ce va fi pusă
în funcţiune va fi superioară.
 Deci, în cazul capacităţilor de producţie ce
diferă de la o variantă la alta se impune
asigurarea comparabilităţii prin calculul
efectului economic specific al imobilizărilor.
Relaţia de calcul pentru acest indicator
este:
în care:
δi - efectul economic specific al
imobilizărilor
q - capacitatea anuală de producţie
Ei - efectul economic al imobilizării.
5. Efectul economic al reducerii duratei de
execuţie
 În analiza economică este important să se
sublinieze care vor fi avantajele
întreprinzătorului în cazul în care
constructorul reduce durata de execuţie
prevăzută în contract.
 Este de subliniat că reducerea duratei de
execuţie a obiectivelor de investiţii
contribuie la micşorarea imobilizărilor şi,
deci, la creşterea venitului net.
Efectul economic al reducerii duratei de
execuţie
Ed se poate determina cu ajutorul relaţiei:
în care:
Ed - efectul economic al reducerii duratei de execuţie a
investiţiilor;
e - coeficientul de eficienţă economică a obiectivului
respectiv;
Mf - valoarea mijloacelor fixe;
dp - durata de execuţie programată;
d - durata de execuţie realizată.
 Indicatorii reprezentaţi, deşi au o serie de
avantaje, nu reflectă totuşi întreaga
pierdere provocată de timp, fiind construiţi
pe baza principiilor indicatorilor statici, care
nu surprind şi efectele propagate.
 În economie, fenomenele şi procesele economice
se petrec tocmai după acest principiu, al
efectului propagat, care arată că un câştig
aduce alt efect suplimentar, iar o pierdere
generează noi pierderi.
 O metodă, care surprinde tocmai acest efect
propagat, este tehnica actualizării.
TEHNICA ACTUALIZĂRII
1. PRINCIPIILE ACTUALIZĂRII
În calculele de eficienţă economică se compară mărimea
profitului ce se preconizează a fi obţinut dintr-o acţiune
productivă, cu fondurile de investiţii necesare.
 Până acum nu s-a ţinut însă seama de faptul că fondurile
de investiţii se cheltuiesc într-o anumită perioadă, iar
profitul se obţine într-o altă perioadă.
 Mai mult decât atât, fondurile de investiţii se cheltuiesc
într-o perioadă relativ scurtă, de 1-2 ani, iar profitul se
obţine pe parcursul unei perioade îndelungate, de 10-20 ani
în cazul utilajelor şi 60-80 ani în cazul clădirilor.
Timpul acţionează ca un factor distinct, proces care,
în domeniul investiţional de care ne ocupăm, se
cunoaşte sub denumirea de influenţa factorului
timp asupra investiţiilor şi rezultatelor lor.
Ne propunem ca, în cadrul acestui capitol, să
cuantificăm tocmai influenţa factorului timp
asupra întregului proces investiţional.
 Prin urmare, dacă până acum am efectuat o
analiză statică, vom încerca aici desfăşurarea
unei analize dinamice.
OBSERVAȚIE:
 Deoarece în analiza dinamică se aduc toate
valorile dispersate în timp la un singur
moment, acest procedeu poartă numele de
actualizare.
 Întrucât în activitatea practică momentul de
referinţă, adică momentul unic la care se aduc
fondurile de investiţii cheltuite şi toate veniturile ce
vor fi deţinute, poate fi un moment oarecare din
viitor, chiar din trecut (altul decât cel actual),
procedeul folosit este cunoscut sub denumirea de
tehnica actualizării sau tehnica discontării.
Întreaga tehnică a actualizării se bazează pe
următorul raţionament:
- să ne imaginăm o sumă de un leu care este
investită productiv într-un anumit domeniu
la începutul unui an
- După trecerea primului an, ca urmare a
folosirii ei în procesul de producţie, va aduce un
profit a, în anul următor fondul utilizat va fi
(1+a), iar rezultatul este (1+a)2 şi aşa mai
departe, astfel încât, după h ani suma de un leu
devine (1+a)h
OBSERVAȚIE:
În consecinţă, o investiţie de o U.M.
făcută astăzi echivalează peste h
ani nu cu o suma de o U.M. ci de
(1+a)h U.M., dacă ţinem seama de
influenţa factorului timp.
Expresia (1+a)h se numeşte factor de
fructificare şi se notează cu zI.
OBSERVAȚIE:
Factorul de fructificare zI se
foloseşte la aducerea în prezent a
unor sume investite în trecut sau
la ducerea din prezent a sumelor
investite, spre viitor, mărind aceste
sume, deoarece întotdeauna zI >1.
 Problema se poate pune şi invers,
adică, dacă o U.M. investită în
prezent devine peste h ani (1+a)h,
atunci, care va fi valoarea actuală
(prezentă) a unei U.M. ce se va
obţine în anul h?
 Aceasta va fi: 1/(1 + a)h care este
tocmai factorul de actualizare z folosit
la aducerea în prezent din viitor a
sumei de o U.M.
 Dacă se notează cu x suma investită în
prezent şi cu y suma totală acumulată
peste h ani, atunci vom avea
y =x(1+a)h de unde x = y/(1 + a)h în
care x reprezintă valoarea actuală a y
U.M. obţinute în anul h.
 Factorul de actualizare: z =
se foloseşte la aducerea în prezent a unor sume ce se vor
realiza în viitor, micşorând aceste sume, deoarece
întotdeauna z < 1.
 Semnificaţia economică a coeficientului a este
următoarea: el reprezintă profitul ce poate fi obţinut
într-un an, ca urmare a sumei de o U.M. investită
productiv la începutul acelui an.
 În cazul în care se apreciază că în perioadele
următoare va interveni o inflaţie pe piaţa internă
sau internaţională, o sporire considerabilă a
dobânzilor la capital sau când investiţiile se efectuează
în condiţii de risc accentuat, rezultatele finale trebuie
corectate în mod corespunzător.
2. RATA DE ACTUALIZARE
Rata de actualizare serveşte evaluării corecte a
proiectului de investiţie numai dacă se bazează
pe costul capitalului.
Stabilită astfel, ea ne permite să evităm riscul
unor decizii greşite în privinţa proiectelor, şi
anume:
- de a adopta proiecte mai puţine rentabile
(în cazul când nivelul său ar fi prea mic) sau
- să respingem proiecte bune, rentabile (în
cazul când nivelul său ar fi prea ridicat).
OBSERVAȚIE:
 Legătura strânsă dintre cele două concepte –
costul capitalului şi rata de actualizare –
explică faptul că sunt folosite interschimbabil în
limbajul specialiştilor.
 În economia noastră, stabilirea unui nivel
adecvat al ratei de actualizare, necesar
evaluării reale a proiectelor, este o problemă
complicată, datorită slabei funcţionări a pieţei
de capital, existenţei inflaţiei ce deformează
rata dobânzii etc.
 În metodologia recomandată se prevăd două
modalităţi de stabilire a ratei de actualizare
financiară şi anume:
• pentru obiectivele care sunt finanţate, în
principal, din împrumuturi – rata dobânzii la care
s-a obţinut împrumutul;
• pentru obiectivele care se realizează prin
autofinanţare – rata medie de rentabilitate din
ramura căreia îi aparţine.
 Rata de actualizare financiară stabilită astfel
reprezintă nivelul minim admisibil pentru ca un
proiect să fie acceptabil.
 Totodată, atunci când este cazul, se vor adăuga rate
privind inflaţia, riscul etc.
 Metodologia românească porneşte în
stabilirea ratei de actualizare de la costul
unei surse sau a alteia de finanţare, la
care se adaugă ratele de inflaţie, de risc etc.
 Astfel, nivelul ratei de actualizare
depinde de:
 nivelul ratei neutre sau rata dobânzii
fără risc (risk free rate) notată cu „i”;
 mărimea riscului;
 rata anuală a inflaţiei.
 Regulile generale pentru stabilirea nivelului
ratei de actualizare prin trecerea de la i la a
sunt:
 dacă proiecţia cash-flow-ului se face în
preţuri curente a trebuie să conţină şi
componenta inflaţionistă previzionată a
preţurilor (deci anedeflatat)
 dacă proiecţia cash-flow-ului se face în
preţuri constante a nu va conţine
influenţa inflaţiei (deci adeflatat).
 calculul lui adeflatat este:
adeflatat = idefl + mărimea riscului
 Un exemplu ipotetic de evaluare a riscului în
calculul ratei de actualizare este redat mai jos
astfel:
adefl = idefl + 6%
+ mărimea riscului taliei firmei 2%
+ riscul pierderii managerilor cheie 1%
+ riscul financiar 0%
+ riscul pentru structura producţiei 3%
+ riscul pentru dependenţa de clienţi 1%
+ riscul aferent previziunilor 4%
+ riscul de ţară 5%
adefl = 22%
Există şi variante când:
adefl = idefl x (1+R),
unde R reprezintă prima de risc economic global.
 Riscul legat de talia firmei se referă la dimensiunile
ei şi la poziţia pe piaţă.
 În cazul în care firma are o poziţie de monopol
sau acţionează pe o piaţă de tip oligopol mărimea
riscului este zero în primul caz şi 1% în al doilea caz.
 Dacă firma are o poziţie redusă şi acţionează pe o
piaţă cu concurenţă monopolistică mărimea
riscurilor este mai mare, respectiv între 2-5%;
 Riscul legat de pierderea managerilor cheie, se
referă la modificările în structura stuff-ului.
 Astfel managerii cheie sunt persoanele care prin
acţiunea lor contribuie la bunul mers şi la menţinerea
imaginii firmei.
 Dacă în firmă nu există înlocuitori capabili să preia,
în caz de nevoie, sarcinile oamenilor cheie de
succes, mărimea riscului creşte şi trebuie cotat
corespunzător.
 Riscul financiar se referă la structura financiară a
bilanţului firmei.
 Astfel, pentru o întreprindere care funcţionează fără
apelarea la credite pe termen lung, mărimea acestui
risc este zero. Cu cât gradul de dependenţă faţă de
creditorii pe termen lung este mai mare cu atât şi
mărimea riscului financiar creşte. BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
 Structura producţiei se referă la numărul tipurilor de
produse existente în fabricaţie şi la gradul de flexibilitate al
producţiei.
 Dacă producţia se bazează pe un număr restrâns de
produse şi flexibilitatea este limitată, mărimea riscului
este mai mare şi invers.
 Dependenţa faţă de clienţi (interni şi externi) se
calculează prin ponderea acestora în totalul vânzărilor;
 Mărimea riscului derivat din pierderea unor clienţi
creşte pe măsură ce ponderea acestora în totalul vânzărilor
este mai mare.
 Previziunile prin însăşi caracterul lor de anticipare, pot să
fie corecte, apropiate sau nerealiste.
 De aceea în cazul în care acestea nu se fac în mai multe
variante (pesimistă, probabilă şi optimistă) ci într-o singură
variantă, este necesară notarea unui risc de nerealizare
a acestora. BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
FORMULE DE PRINCIPIU UTILIZATE ÎN
CALCULELE DE ACTUALIZARE
 În continuare, se vor stabili formulele de principiu
utilizate în calculele de actualizare plecând de la
indicatorul randament economic al investiţiilor, calculat în
forma statică cu formula:
în care:
R - randamentul economic al investiţiilor în forma statică;
Pt - profitul total;
It - volumul total al investiţiilor.
 Randamentul economic al
investiţiilor, în forma dinamică, se
calculează cu relaţia:
în care:
Ra, Pta, Ita reprezintă randamentul
economic al investiţiilor, profitul şi
investiţiile, toate actualizate la
acelaşi moment.
 Considerăm că
ne aflăm la momentul punerii în
funcţiune a obiectivului de investiţii.
 În acest caz, profitul se va actualiza folosind
factorul de actualizare z, respectiv:
în care:
 Ppta- profitul total actualizat la momentul
punerii în funcţiune a obiectivului;
 D - durata de funcţionare a obiectivului;
 Ph - profitul anual;
 a - rata de actualizare.
 Investiţiile actualizate se calculează astfel:
în care:
 Ipta- investiţiile totale actualizate la momentul
punerii în funcţiune a obiectivului;
 z' - factorul de fructificare;
 d - durata de execuţie a obiectivului ;
 Ih - investiţiile anuale.
OBSERVAȚIE:
 Utilizarea factorului z sau z’ depinde de poziţia
anului respectiv faţă de momentul de
referinţă.
 Astfel, dacă o valoare (fie investiţii, fie profit)
a fost înregistrată într-un an, iar anul
respectiv precede momentul de referinţă,
atunci acea valoare se actualizează cu
factorul de fructificare z’.
 Invers, dacă valoarea în cauză s-a realizat
într-un an situat după momentul de
referinţă, atunci se aplică factorul de
actualizare z. BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
Se impune o remarcă deosebit de importantă şi anume:
în cazul aplicării factorului de actualizare, h
ia valorile 1, 2,…, h, iar atunci când se aplică
factorul de fructificare, h ia valorile 0,1,2,…,h
− 1, unde h reprezintă intervalul de timp cuprins
între momentul la care se face actualizarea şi
momentul în care se obţine ultima sumă ce se
actualizează.
Valoarea 0 pentru h în cazul folosirii
factorului de fructificare se exprimă tocmai
prin faptul că suma ce urmează a fi actualizată
a fost înregistrată la sfârşitul anului.
În cazul în care profitul anual este egal pe
întreaga perioada de funcţionare a obiectivului,
profitul total actualizat este:
Expresia este suma factorilor de
actualizare pentru D ani.
Pentru actualizarea la un moment viitor al
profitului, de exemplu scoaterea din funcţiune
a obiectivului, se va folosi factorul de
fructificare, deoarece în acest caz anii premerg
momentul de referinţă.
Rezultă:
Prin urmare, dacă profitul anual este
egal pe întreaga perioadă de
funcţionare a obiectivului, acesta,
actualizat, se poate calcula astfel:
MOMENTE DE REFERINŢĂ ALE
ACTUALIZĂRII
Calculele de actualizare se pot

efectua la orice moment, chiar
anterior sau posterior perioadei în
care se execută lucrările de investiţii.
Numim data la care se face
actualizarea moment de referinţă.
Principalele momente de referinţă din
viaţa economică a unui obiectiv sunt:
m - momentul adoptării deciziei de
investiţii;
n - momentul începerii lucrărilor de
investiţii;
p - momentul punerii în funcţiune a noului
capital fix;
v - momentul scoaterii din funcţiune a
capitalului fix.
Vom prezenta grafic aceste momente de referinţă şi
perioadele pe care le delimitează.
Cele patru perioade de pe grafic semnifică:
g - perioada de elaborare a documentaţiilor tehnico -
economice ale obiectivului de investiţii, de obţinere a
avizelor şi a aprobărilor necesare realizării
obiectivului;
d - durata de execuţie a lucrărilor de investiţii;
f - perioada de graţie (sau de răgaz) scursă între
momentul punerii în funcţiune şi începerea restituirii
creditelor primite;
D - durata eficientă de funcţionare a obiectivului de
investiţii.
Pentru determinarea unui indicator de
eficienţă economică a investiţiilor în forma
dinamică, la orice moment de referinţă, este
necesară parcurgerea următoarelor etape
de calcul:
1. Se stabileşte indicatorul pe care dorim
să-l actualizăm şi se calculează mărimea
sa în forma statică pentru a o putea, în
final, compara cu mărimea dinamică.
2. Se stabileşte momentul de referinţă la care
se face actualizarea, se reprezintă pe o axă
orizontală (axa timpului) numai trei din cele
cinci momente importante din viaţa
economică a obiectivului şi anume n, p şi
v.
Dacă momentul de referinţă ales figurează printre
cele trei, nu se mai înscrie pe axa timpului nici un
alt moment.
Dacă momentul de referinţă este m sau u, se
înscrie şi acest moment pe axa respectivă.
Se notează momentul de referinţă ales cu zero.
3. Se înscrie indicatorul (profit sau investiţie)
pe axa reprezentată.
4. Se trasează triunghiurile actualizării, unul

pentru investiţii, altul pentru profit (la
momentul restituirii creditelor se trasează
doua triunghiuri).
Prin aceste triunghiuri se stabileşte
formula de calcul ce se va aplica,
respectiv, utilizându-se factorul de
actualizare sau factorul de fructificare.
5. Se aplică formulele de calcul
corespunzătoare pentru determinarea
indicatorului în forma dinamică, urmărind ca
puterea binomului (1 + a) să fie dată de numărul
de ani cuprinşi între momentul la care se face
actualizarea şi momentul la care se află suma ce
se actualizează.
6. Se compară datele actualizate cu cele stabilite

iniţial, în forma statică, şi se trag concluziile ce se
impun.
ACTUALIZAREA LA MOMENTUL LUĂRII
DECIZIEI (m)
La început, înscriem pe axa timpului
momentele n, p şi v.
Întrucât momentul de referinţă ales (m) nu
figurează printre acestea, înscriem pe axa
timpului şi momentul m.
După aceea, se trasează triunghiurile
actualizării şi se notează prin haşurare,
intervalele pe care se găsesc indicatorii ce
urmează a fi calculaţi.
Întotdeauna triunghiurile actualizării au
vârful în stânga şi baza în dreapta. BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
Aşa cum sunt orientate vârfurile
triunghiurilor, la momentul m, ne
semnifică micşorarea sumelor respective,
prin actualizarea la momentul luării
deciziei.
În continuare, vom actualiza investiţiile,
profitul, randamentul economic al investiţiilor
şi termenul de recuperare al investiţiilor.
1.Investiţii totale actualizate
Se observă că investiţiile se
eşalonează pe o perioadă care, în
raport cu momentul de referinţă
ales (m), este viitoare.
În consecinţă, investiţiile actuale
se vor micşora folosindu-se
factorul de actualizare z:
Aşa cum se observă din reprezentarea grafică,
pentru perioada de elaborare a documentaţiei
de investiţii nu se cheltuiesc resurse
investiţionale.
În acest caz relaţia devine:
Actualizarea la momentul luării deciziei
de investire
2.Profitul actualizat.
Pentru profit, de asemenea, perioada
de realizare este o perioadă viitoare în
raport cu momentul luării deciziei.
Actualizarea profitului se va face
folosind factorul de actualizare z.
Profitul total actualizat la momentul luării deciziei
g d  D
1
P 
m
ta h 1 (1  a) h
 Ph
În perioada de elaborare a documentaţiei

tehnico-economice (g) nu se obţine profit şi, de
asemenea, pe durata de execuţie a obiectivului (d),
ceea ce impune ca acest fapt să se reflecte în
formula prezentată mai înainte, respectiv:
g d  D g d g d  D
1 1 1
P 
m
ta h 1 (1  a) h
 Ph  
h 1 (1  a )
h
 Ph  
h  g  d 1 (1  a )
h
 Ph
În practica economică se consideră că

profitul anual este constant în timp (Ph -
constant) ceea ce favorizează aplicarea unei
formule restrânse, prin folosirea sumei S
prezentată mai sus, respectiv.
g d  D
1 1 1 (1  a ) D
1
Ptam  Ph   P  g d
 S  P  g d

    
h h h D
h  g  d 1 (1 a ) (1 a ) (1 a ) a (1 a )
Această relaţie are avantajul că reduce
calculele şi asigură, prin relaţia matematică,
comparaţia dintre profitul actualizat la
diverse momente de referinţă.

3. Randamentul economic al
investiţiilor.
Doi indicatori actualizaţi se pot
compara dacă actualizarea s-a făcut la
acelaşi moment de referinţă.
Pentru stabilirea formulei de calcul a
randamentului economic actualizat la
momentul luării deciziei, se pleacă de
la relaţia:
m
P
R  1 m
a
ta
m
I ta
R - randamentul economic actualizat la
m
a
momentul luării deciziei (m);
Ptam - profitul actualizat la momentul (m);
I tam - investiţiile actualizate la momentul

(m). BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
 Pentru calculul randamentului
economic actualizat al investiţiilor
se pot folosi două relaţii, după cum
profitul se modifică în timp sau rămâne
constant, astfel:
sau
OBSERVAȚIE:
Prima relaţie prezentată poate fi
folosită întotdeauna, indiferent de
evoluţia profitului anual, iar
cea de-a doua relaţie prezentată poate
fi folosită numai în cazul în care
profitul anual este constant pe
întreaga durată de funcţionare a
obiectivului (D).
4. Termenul actualizat de recuperare
al investiţiilor.
În cazul calculului termenului de
recuperare dinamic se pleacă de la
perioada de timp în care investiţiile
au fost compensate de profit:
g  d T
It 
h  g  d 1
P
h
Pentru calculul termenului actualizat
de recuperare a investiţiilor este
necesară impunerea condiţiei ca
investiţiile totale actualizate să fie
egale cu profitul actualizat însumat
pe durata de recuperare a
investiţiilor (profitul de recuperare
actualizat).
 Astfel, pentru momentul considerat al
luării deciziei se poate scrie:
g  d Tam
1
I  
m
 Ph
h  g  d 1 (1  a )
ta h
 unde - termenul actualizat de

recuperare a investiţiilor,
care se obţine prin
încercări succesive.
 În cazul în care profitul anual este
considerat a fi constant:
Tam
Ph 1
g d 
I 
m

(1  a) h 1 (1  a )
ta h
 În forma restrânsă relaţia de calcul
este:
Tam
Ph (1  a)  1
I  m
g d

(1  a)
ta Tam
a  (1  a)
 Expresia finală a termenului
actualizat de recuperare se poate
scrie astfel:
T 
m log Ph  log Ph  a  I  (1  a)  m
ta
g d

log(1  a)
a
ACTUALIZAREA LA MOMENTUL
ÎNCEPERII LUCRĂRILOR DE INVESTIŢII
(n)
 - se localizează pe axa timpului momentele
n, p şi v. Întrucât momentul de referinţă
ales (n) se regăseşte pe această axă, se
pot trasa triunghiurile actualizării
 - se trasează triunghiurile actualizării şi se
notează prin haşurare, intervalele pe care
se găsesc indicatorii ce urmează a fi
calculaţi BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
 Întrucât toţi anii la care se referă
procesul economic analizat
(perioadele d şi D ) reprezintă
perioade viitoare faţă de momentul
la care se face actualizarea (n),
rezultă că se va folosi factorul z.
1. Investiţii totale actualizate.
Se stabilesc cu formula:
d
1
I 
n
 Ih
h 1 (1  a )
ta h
n
I ta
- investiţia totală actualizată la
momentul începerii lucrărilor de
investiţii.
2. Profitul total actualizat.
Deoarece profitul se află la un
moment viitor faţă de momentul ales
pentru actualizare şi de această dată
se va folosi factorul de actualizare z.
 În acest caz, g D
1
se poate scrie P  n
 Ph
h 1 (1  a )
ta h
relaţia de calcul:
 În perioada de execuţie a
obiectivului, dacă nu se dau parţial în
folosinţă capacităţi de producţie, nu
se obţine profit şi relaţia prezentată
anterior devine:
d D d d D
1 1 1
Pta  
n
 Ph   Ph    Ph
h 1 (1  a ) h 1 (1  a ) h  d 1 (1  a )
h h h
n
unde P ta - reprezintă valoarea actualizată la momentul
n a profiturilor totale, ce se vor obţine în viitor.
 Profitul astfel calculat arată ce
valoare are astăzi, la momentul
începerii execuţiei, profitul obţinut
pe întreaga durată de funcţionare a
obiectivului (D).
 În cazul în care profitul este egal
în timp (Ph= constant), profitul total
actualizat la momentul începerii
lucrărilor de investiţii se poate scrie
sub forma:
d D
1 1 D
1 1 (1  a ) D
1
Pta  Ph  
n
Ph  d 
  Ph  
h 1 (1  a ) h
(1  a ) h 1 (1  a ) h
(1  a ) d
a  (1  a ) D
3. Randamentul economic actualizat
al investiţiilor.
Formula randamentului economic

actualizat al investiţiilor pentru momentul
începerii lucrărilor de investiţii este:
n
P
R  1 n
a
ta
n
I ta
 Această formulă se poate scrie în
funcţie de relaţiile de calcul a
investiţiilor actualizate şi profitul
actualizat la momentul începerii
execuţiei obiectivului, pentru cele două
situaţii, şi anume: cazul general şi cazul
în care profitul este egal în timp (Ph -
constant): BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
d D
1

h  d 1 (1  a )
h
 Ph
Ra  d
n
1 sau
1
h 1 (1  a )
h
 Ih
1 (1  a)  1 D
  Ph
(1  a) a  (1  a)
d D
Ra 
n
d
1
1

h 1 (1  a )
h
 Ih
4.Termenul actualizat de recuperare
al investiţiilor.
Termenul actualizat de recuperare a
investiţiilor se calculează, pentru
momentul considerat, aplicând relaţia:
T nlog Ph  log Ph  a  I  (1  a)  n
ta
d

log(1  a)
a
5.Cheltuieli actualizate recalculate. În
formă statică, acest indicator se
calculează pe baza relaţiei:
K  I t  Ch  D
în care:
K - cheltuielile statice recalculate;
Ch - cheltuielile anuale de producţie;
D - durata de funcţionare a obiectivului
economic.
În formă dinamică, indicatorul se
calculează prin însumarea investiţiilor totale
actualizate cu masa cheltuielilor totale de
producţie, de asemenea actualizate.
Formula de principiu devine:
în care:
K a  I ta  Cta
Ka - cheltuielile actualizate recalculate;
Ita - investiţiile totale actualizate;
Cta- cheltuielile de producţie totale
actualizate. BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
 În cazul actualizării la momentul n
relaţia de mai sus devine:
K  I C n
ta
n
ta
n
ta
 Pentru investiţii relaţia de calcul este:
d
1
I 
n
 I
h 1 (1  a )
ta h h
În cazul cheltuielilor de producţie, se
procedează similar ca şi în cazul profitului,
se poate scrie:
d D
1
C 
n
 Ch
h 1 (1  a )
ta h
în care:
Ch - reprezintă cheltuielile anuale de
producţie.
 Cum în perioada de execuţie a
obiectivului economic nu se obţine
profit, deci nu apar nici cheltuieli cu
producţia, relaţia devine:
d D d d D
1 1 1
Cta  
n
 C h   Ch    Ch
h 1 (1  a ) h 1 (1  a ) h  d 1 (1  a )
h h h
În cazul în care cheltuielile anuale de
producţie sunt egale pe toată durata
de funcţionare a obiectivului atunci
relaţia de calcul se poate scrie sub forma:
d D
1 1 D
1 1 (1  a ) D
1
Cta  
n
 Ch Ch  d 
  Ch  
h  d 1 (1  a ) h
(1  a ) h 1 (1  a ) h
(1  a ) d
a  (1  a ) D
Cheltuieli specifice actualizate
recalculate.
I C n n I C n n
ka 
n ta ta k  n
a
ta
d D
ta
qh  D q
h  d 1
h
în care:
n
k a - cheltuieli specifice actualizate recalculate;
qh - capacitatea de producţie anuală;
D - durata de funcţionare a obiectivului.
 Indicatorul astfel calculat, exprimă
efortul total actualizat, cu investiţia şi
cu producţia, ce revine la o unitate de
capacitate de producţie.
 Formula de calcul este:
d d D
1 1

h 1 (1  a )
h
 Ih  
h  d 1 (1  a )
h
 Ch
k 
n
a d D
q
h  d 1
h
 În cazul în care cheltuielile anuale de
producţie sunt egale în timp, relaţia de
calcul devine:
d
1 1 (1  a)  1 D

h 1 (1  a )
h
 I h  Ch  
(1  a) a  (1  a)
d D
k 
n
a d D
q
h  d 1
h
Acest indicator se poate calcula şi în funcţie
de valoarea producţiei.
 În acest caz, valoarea producţiei se va
actualiza în aceleaşi condiţii ca şi profitul
sau costurile de producţie.
Formula de calcul, pentru situaţia în care
costurile şi valoarea anuală a producţiei
sunt constante, este:
d
1 1 (1  a) D  1

h 1 (1  a )
h
 I h  Ch  
(1  a) a  (1  a) D
d
ka 
n
1 (1  a) D  1
  Qh
(1  a) a  (1  a)
d D
PUNERII ÎN FUNCŢIUNE A
NOULUI OBIECTIV (p)
Din poziţiile celor două triunghiuri,
faţă de momentul de referinţă, se
constată că investiţiile se vor
multiplica prin actualizare, iar profitul
se va micşora.
Investiţii totale actualizate.
Faţă de momentul ales, investiţiile sunt

cheltuite într-o perioadă trecută, fapt
pentru care sumele se vor mări prin
actualizare şi se va folosi relaţia de
multiplicare a factorului zI, respectiv:
d 1 d 1
I   z  I h   (1  a)  I h
p
ta
I h
h 0 h 0
Profitul total actualizat.
Perioada în care se obţine profitul
este o perioadă viitoare în raport
cu momentul de referinţă ales (p),
drept urmare, profitul se va micşora
prin actualizare.
Formula va fi:
D
1
P 
p
 Ph
h 1 (1  a )
ta h
În cazul în care profitul este constant,
relaţia prezentată mai sus devine:
D
1 (1  a)  1 D
P  Ph  
p
 Ph  S  Ph 
  
ta h D
h 1 (1 a ) a (1 a )
PROFITUL astfel calculat exprimă

cuantumul, la acest moment, al profitului
obţinut pe durata de funcţionare a viitorului
obiectiv de investiţii.
Randamentul economic actualizat al
investiţiilor.
Calculul acestui indicator se va face având la
bază formula de principiu:
p
P
R  1 p
ta
ta
p
I ta
Şi în acest, caz randamentul economic
actualizat al investiţiilor arată câte U.M.
profit final actualizat se obţin de la o U.M.
investiţii actualizate. BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:
Termenul actualizat de recuperare al
investiţiilor.
Egalând investiţiile actualizate la momentul

punerii în funcţiune a noului obiectiv cu
profiturile actualizate pe termenul actualizat
de recuperare, obţinem:
Tap
1
I 
p
 Ph
h 1 (1  a )
ta h
ÎNCEPERII RESTITUIRII
CREDITELOR PRIMITE
 Cum momentul începerii restituirii
creditelor primite, nu se află printre cele
trei momente clasice considerate, respectiv
n, p, v, se reprezintă pe axa timpului şi
momentul (u).
Investiţiile totale actualizate.
Perioada de realizare a investiţiilor este o
perioadă trecută în raport cu momentul la
care se face actualizarea (u).
În acest caz, se aplică factorul de
multiplicare z', respectiv:
f  d 1
I 
u
ta  (1  a)
h o
h
 Ih
Cum în perioada cuprinsă între începerea
funcţionării noului obiectiv şi începerea
restituirii creditelor nu se fac investiţii,
relaţia de calcul se poate scrie sub forma:
f  d 1 f 1 f  d 1
I 
u
ta  (1  a)
h o
h
 I h  (1  a)  I h 
h o
h
 (1  a)
h f
h
 Ih
Pentru momentul considerat, actualizarea
profitului prezintă următoarea
particularitate:
- pentru actualizarea profitului aferent
perioadei f, se va folosi factorul de
multiplicare zI, iar pentru actualizarea
profitului aferent perioada (D – f) se
va utiliza factorul de actualizare z.
 Formula de calcul în acest caz este:
f 1 D f
1
P   (1  a)  Ph  
u
 P h
h 1 (1  a )
ta h h
h 0
 Dacă profitul anual este constant,
relaţiile pot să fie prezentate sub forma
următoare:
f 1 D f
1  (1  a ) f
 1 (1  a ) D f
 1
Pta   (1  a)  Ph  
u h
 Ph    D f 
 Ph
h 1 (1  a ) a  (1  a)
h
h 0  a 
investiţiilor.
Pentru cele două situaţii, formulele de calcul

sunt:
f 1 D f
- cazul general 1

h 0
(1  a)  Ph  
h 1 (1  a )
h
 Ph h
Rau  f  d 1
1
 (1
h f
 a ) h
 Ih
- profitul este egal în timp
 (1  a)  1 (1  a) f
 1 D f
  D f 
 Ph
 a a  (1  a) 
Ra 
u
f  d 1
1
 (1  a ) h
 Ih
h f
Termenul actualizat de recuperare al
investiţiilor.
Pentru stabilirea termenului actualizat de
recuperare a investiţiilor la momentul
începerii restituirii creditelor primite, se pot
întâlni două situaţii şi anume:
 - termenul actualizat de recuperare
este mai mic decât perioada cuprinsă între
momentul începerii funcţionării noului
obiectiv şi momentul începerii restituirii
creditelor Tau  f ;
 - termenul actualizat de recuperare
este mai mare decât intervalul f T f a
u
situaţia inversă
După efectuarea calculelor matematice,
ambele situaţii se reduc la formula unică de
calcul:
Ta 
u log Ph  (1  a ) f
 log Ph  (1  a ) f
 a  I n
ta  
log(1  a)
ACTUALIZAREA LA
MOMENTUL SCOATERII DIN
FUNCŢIUNE A
CAPITALULUI FIX (v)
Actualizarea la acest moment se face,
folosind în ambele cazuri considerate,
cel al profitului şi cel al investiţiilor,
formulele de actualizare bazate pe
factorul de fructificare.
Investiţiile totale actualizate.
Pentru actualizarea efortului investiţional se

va folosi factorul de fructificare (1+a)h, iar
relaţia de calcul precizată de literatura de
specialitate este:
d  D 1
I 
V
ta  (1  a)
h 0
h
 Ih
Cum în perioada de funcţionare a
obiectivului nu se fac cheltuieli de
investiţii, relaţia se poate scrie sub
forma:
d  D 1 D 1 d  D 1
I 
v
ta  (1  a)
h o
h
 I h  (1  a)  I h 
h o
h
 (1  a)
h D
h
 Ih
Pentru momentul scoaterii din funcţiune

a capitalului fix relaţia de stabilire a
profitului total actualizat este:
D 1
P   (1  a)  Ph
v
ta
h
h 0
În cazul în care profitul anual este
constant pe toată durata de funcţionare a
capitalului fix, această relaţie devine:
D 1
(1  a)  1 D
P  Ph   (1  a)  Ph  S  Ph 
v
ta
h I
h 0 a
 Formulele de actualizare a profitului la
momentul încheierii perioadei de
funcţionare a capitalului fix permit
evaluarea profitului la acest moment,
cu luarea în calcul a posibilităţilor de
utilizare ulterioară / reinvestire a acestora.
 Suma rezultată cuprinde atât profitul
obţinut în urma funcţionării capitalului fix,
cât şi profitul obţinut ca urmare a
reinvestirii profitului iniţial.
investiţiilor.
Indicatorul se calculează în funcţie de profitul
actualizat şi investiţiile actualizate.
Relaţia de calcul finală este prezentată mai
jos:
D 1
 D
1
P v  (1  a ) h
 Ph
(1 a )
 Ph
R v  ta  1 R v  h0
a v a d  D 1
1 Rv  a 1 a d  D 1
I ta
 (1  a)  I h
h D
h
 (1  a ) h
 Ih
h D

Mir X Xi Xii Iv Iei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Mir X Xi Xii Iv Iei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ:

1. Abrudan I, Cândea D., - coordonatori - Manual de inginerie economică – ingineria și

Aşa cum rezultă din matricea de mai jos, un fond de investiţii

în care: Mi- mărimea imobilizărilor;

 Ei - efectul economic al imobilizării

Expresia este suma factorilor de

actualizare pentru D ani.

Calculele de actualizare se pot

4. Se trasează triunghiurile actualizării, unul

6. Se compară datele actualizate cu cele stabilite

În perioada de elaborare a documentaţiei

În practica economică se consideră că

Această relaţie are avantajul că reduce

calculele şi asigură, prin relaţia matematică,

comparaţia dintre profitul actualizat la

diverse momente de referinţă.

Ptam - profitul actualizat la momentul (m);

I tam - investiţiile actualizate la momentul

 unde - termenul actualizat de

Formula randamentului economic

Faţă de momentul ales, investiţiile sunt

PROFITUL astfel calculat exprimă

Egalând investiţiile actualizate la momentul

Pentru cele două situaţii, formulele de calcul

Pentru actualizarea efortului investiţional se

Pentru momentul scoaterii din funcţiune

S-ar putea să vă placă și