12 rețete de îngrășământ bio pentru

tomate: Cum hrănim roșiile cu cenușă,

drojdie sau bicarbonat

”Hrănirea” roșiilor este extrem de importantă având în vedere că acest pas

duce la o dezvoltare armonioasă a plantelor şi implicit la un rog bogat. În cazul
hrănirii trebuie ştiut că, în general, plantele au nevoie de cel puțin trei elemente de
bază: azot – fosfor – potasiu. Pe lângă aceste elemente, mai sunt, fireşte si celelalte,
la fel de importante: magneziu, calciu, fier, bor, cupru, zinc, mangan. Lipsa sau
excesul unora dintre elemente duce la un dezechilibru, care se răsfrânge nedorit
asupra recoltei ulterioare. 

În cultura ecologică aceste elemente pentru hrănirea roșiilor le găsim în general în

propria gospodărie. Fie că vorbim de apa de cenușă, cojile de banane sau bicarbonatul de
sodiu, acestea sunt la îndemâna oricum, ieftine și mai ales benefice pentru plante și sol.

Iată 12 rețete pe care le puteți folosi la hrănirea roșiilor!

Reţeta 1

Apa de cenuşă I – 500 gr de cenuşă opărim cu 5 litri apă fiartă sau fierbem 15
minute; lăsăm să se limpezească (decanteze), scurgem apa limpezită şi adăugăm încă 5
litri de apă apă de ploaie sau dacă nu avem, lăsăm apa în soare până se încălzeşte.

Apa de cenuşă II – luăm o găleată de 10 litri, punem cenuşă cam pe sfert şi

adăugăm apoi, peste ea, apă, aproape de plin. Lăsăm acoperit, afară, cam 1 săptămână –
10 zile. Scurgem apa limpede, adăugăm apă până la 10 litri şi folosim. Peste cenuşa
rămasă mai putem pune apă şi folosi încă de vreo două ori, numai că, în felul acestea,
fireşte, concentraţia va fi mai slabă.

Reţeta 2

Urzicile – în stare proaspătă punem o mână bună de urzici tocate în lăcaşul în care
este plantată roşia. În rest, se folosește purinul, adică maceratul de urzici.

Se umple pe jumătate o găleată de 10 litri cu urzici crude, fără flori şi fără rădăcini,
se acoperă cu apă călduţă și se lasă cam o săptămână – 10 zile la „dospit” în soare. Se
strecoară și se folosește 1 litru de purin la 10 de apă. În plus, opțional, se poate adăuga și
un pahar de cenușă.

Reţeta 3

–Soluţie de acid boric – 10 gr la 10 litri de apă călduţă. Stropim plantele pe frunze

şi mai ales pe flori, începând cu faza de îmbobocire. Se întăreşte sistemul imunitar, astfel
se împiedică „avortarea” lor, căderea mugurilor florali, a rodului. Stropim 1-2 ori pe
săptămână. Este şi un aport considerabil de bor pentru plantă.

1
  Reţeta 4

– Drojdia de bere – un excelent stimulator de creştere. Într-un borcan de 3 l

dizolvăm ½ pahar de zahăr sau dulceaţă/gem mai vechi, adăugăm 100 gr drojdie de bere,
acoperim şi lăsăm la „dospit” 1 săptămână. În acest răstimp mixtura  se va transforma
într-un excelent ferment: 1 pahar de „bragă” la 10 l de apă „stată”.

„Braga” va fi pe placul nu numai a tomatelor, dar şi pe placul vinetelor,

cartofilor, ardeilor. Le vom oferi cate ½ l fiecărei plante, fie direct la rădăcină, fie pe
frunze!

Reţeta 5

– Foi de ceapă și/sau usturoi – Într-o găleată punem doua mâini bune (cam 200 gr)
de foi de ceapă (şi /sau de usturoi). Opărim cu apă clocotită, acoperim. După ce s-a răcit –
strecurăm. Turnăm în recipiente separate şi păstrăm la loc întunecat şi răcoros. Folosim 2l
de soluţie la 10l apă „stată”.

 Reţeta 6

– Zerul, laptele degresat sau laptele bătut, kefirul pot fi folosite în calitate de
îngrăşământ şi de remediu anti-boli micotice: 1 litru de lichid, oricare dintre cele
enumerate, la 9 litri de apă, la care mai adăugăm câte 2-3 picături de tinctură de iod la
fiecare litru de lichid (cam 25 – 35 picături la găleata de 10 litri). Se stropeşte planta în
întregime. Din cap până-n picioare cam o dată la 7-10 zile

 Reţeta 7

– Soluţia de bicarbonat de sodiu, 1- 2 linguriţe la litrul de apă călduţă (cam 10

grame). Plantele se stropesc pe frunze, după care se vor pudra cu cenuşă.

Reţeta 8

– Cojile de banană, bogate în potasiu şi magneziu, se mărunţesc bine şi se

încorporează la rădăcină. O dată la plantare, apoi la fiecare muşuroire

 Reţeta 9

– Această rețetă poate fi folostă cu ușurință ca și îngrăşământ „universal”. Într-o

găleată de 10 litri punem 2 kg de cenuşă, adăugăm apă fiartă, amestecăm, lăsăm la
limpezit; strecurăm după răcire, adăugăm până la 10 litri de apă + 40 picături tinctură de
iod + 10 gr acid boric. Apoi, luăm 1 litru de soluţie şi o diluăm în 10 litri apă „stată”; apoi
udăm la rădăcină cam 1 litru pentru fiecare plantă.

Prima hrănire la plantarea la locul definitiv, a doua – în perioada de copilire, a

treia – în timpul înmuguririi (când se formează florile). Plantele cresc călite şi înfruntă
cu vitejie chiar şi temuta mană.

Reţeta 10

2
 –Propriile resturi de tomate. Se pare că roşiilor le place să crească pe propriile
resturi. Aşa că, după recoltare, alegem cele mai sănătoase şi curate plante, le uscăm, le
mărunţim şi le încorporăm pe locul ales pentru plantarea din anul viitor.

 Reţeta 11

– O hrană excelentă şi, deopotrivă, stavilă în faţa bolilor este şi acest amestec de
ierburi. Urzici (pentru azot) + tătăneasă (pentru potasiu) + ventricea sau tanacetum
(antimicotic) + pelin + coada calului(pentru siliciu) + verdeaţa de la morcovi (pentru
seleniu) se pun într-o găleată cam pe ½ , adăugăm apă, acoperim şi lăsăm preţ de 6-10
zile la „fezandat”, la căldură. Apoi strecurăm, diluăm cam 1:5 şi folosim 1 litru/ plantă.

 Reţeta 12

– Adunăm resturile de la ceaiurile băute peste toamnă-iarnă (frunzele opărite de la

ceaiul negru, verde sau alb) şi le utilizăm în calitate de îngrăşământ azotos, încorporat –
500 gr la fiecare metru pătrat.

 Atenție, ca regulă generală! Când preparăm amestecuri de ierburi, folosim doar

buruienele, plantele (fie ele medicinale sau condimentar-aromatice), care cresc pe
tarlaua noastră sau în imediata ei vecinătate, pentru că ele sunt burduşite cu elementele
hrănitoare din acea zonă.

Când hrănim și de ce trebuie să fugim de îngrășământul chimic

Dacă este prea cald, şi la îndemână avem doar îngrăşământ chimic riscăm ca hrana
să devină otravă, pentru că reacţia elementelor chimice la căldură mare este una toxică.
Așadar, ideal este să evităm cât se poate acest tip de îngrășământ.

Iată graficul de hrănire: 

Prima hrănire – se face la 20 de zile (3 săptămâni) după plantarea răsadului la

locul definitiv. Se administrează 1 litru de soluţie hrănitoare pentru fiecare plantă.

A doua hrănire – se face la o distanță 8 -10 zile de la prima, sau după ce s-a format
cel de-al doilea ciorchinaş floral. Se folosește 1 litru de soluţie hrănitoare pentru fiecare
plantă.

A treia hrănire – se face la o distanță de 10 zile de la a doua sau când s-a format
cel de-al treilea ciorchinaş floral. De astă dată 5 litri soluţie hrănitoare pentr fiecare metru
pătrat cultivat cu roșii.

A patra hrănire – se face la o distanță de 12 – 14 zile de la a treia folosind câte 10

litri (o găleată) de soluţie hrănitoare la fiecare metru pătrat de cultură de roșii.

Atenție! Nu hrănim imediat după ce am: copilit, cârnit, rupt frunze, cu alte
cuvinte, după ce am stresat planta de tomate.