TEMA 5.

PERFECTAREA SETULUI DE DOCUMENTE

PRIVIND REALIZAREA TRANZACŢIEI COMERCIALE

5.1. Documentaţia pentru export.

Documentele – reprezintă un text scris sau tipărit care oglindeşte

şi adevereşte un fapt sau o acţiune în timp. Totodată, documentele
trebuie să reflecte cu exactitate condiţiile contractului de comerţ
exterior, în caz contrar, importatorul poate să nu primească marfa, iar
exportatorul – încasarea valutară pentru marfa de export expediată.
Documentele ce confirmă îndeplinirea tranzacţiei cu contractantul
străin, cu alte cuvinte, furnizarea mărfii de către vânzător, transportarea
sa, asigurarea, păstrarea în depozite, trecerea prin vamă, s-a acceptat
să se numească comerţ exterior.
În practica mondială, se disting documentele comerciale şi finan-
ciare. Documentele comerciale oferă caracteristica calitativă, cantita-
tivă şi valorică a mărfii. Aceste documente le perfectează pe formula-
rele sale vânzătorul, iar cumpărătorul achită plata contra lor. La ele se
referă conturile, documentele de asigurare, certificatele, documentele
de transport etc. Documentele financiare reflectă datoriile pe care im-
portatorul trebuie să le achite exportatorului – cambii, cecuri.
În dependenţă de funcţiile pe care le îndeplinesc, documentele de
comerţ exterior se pot distribui în următoarele grupe:
1. De asigurare a producerii de mărfuri de export.
2. De pregătire a mărfii pentru expediere.
3. Documentele comerciale.
4. Documentele privind operaţiunile bancare de decontare.
5. Documentele de transport.
6. Documentele de asigurare.
7. Documentele de expediţii şi transport.
8. Documentele vamale.
Documentele care însoţesc marfa din punctul de expediere până
în punctul de destinaţie se numesc documente de însoţire a mărfu-
rilor. La ele se referă, de obicei, documentele care intră în grupele
comerciale, de transport şi vamale. În afară de aceasta, mai sunt docu-
mentele de repartizare a mărfurilor, adică pentru a deveni posesorul de
mărfuri, trebuie să devii deţinător de documente. De exemplu, invoice
(factură, conosament).
Documentele întocmite în legătură cu expedierea mărfii (de obicei,
ele se enumeră în contract), se numesc de expediere.
Documentele se perfectează pe formulare speciale şi conţin anumite
rechizite (indici). Rechizitele comune tuturor documentelor sunt:
– Denumirea firmei exportatoare (sau expeditorului mărfii) şi a
firmei importatoare (sau destinatarului).
– Adresele lor, numerele de telefon, telex, e-mail.
– Denumirea documentului.
– Data şi locul de eliberare.
– Numărul contractului sau al comenzii şi data semnării sale, nu-
mărul dispoziţiei, specificarea expedierii, denumirea şi descrierea
mărfii, cantitatea sa (numărul de locuri, greutatea netă şi brută,
cubatura), tipul de ambalaj şi marcajul.
Documentaţia privind asigurarea producerii de marfă pentru
export include:
– Ordinul de cumpărare – document eliberat la întreprindere pentru
a cumpăra articole sau materiale necesare pentru producerea sau
fabricarea mărfurilor, care au fost comandate de cumpărător sau
propuse pentru vânzare în alt mod.
– Instrucţiunea pentru producere – document eliberat la întreprin-
dere pentru producerea mărfurilor care au fost comandate sau
vor fi propuse pentru vânzare.
– Tabel de facturare – document eliberat la întreprindere şi conţi-
nând informaţii despre mărfurile vândute şi folosit ca bază pentru
alcătuirea contului comercial.
– Bon de livrare din depozit – document eliberat la întreprindere
şi conţinând indicaţia de a elibera mărfurile din depozit care au
fost comandate de client.
– Instrucţiunea privind ambalajul – document eliberat la întreprin-
dere şi conţinând instrucţiuni cu privire la modul de ambalare a
mărfurilor.
– Dispoziţie de transportare internă – document ce conţine instruc-
ţiuni relativ la transportarea mărfurilor la întreprindere.
– Documentele statistice şi alte documente administrative interne –
documente eliberate la întreprindere în scopul de a colecta date

2
 statistice cu privire la producţie şi alte date statistice interne,
precum şi în alte scopuri administrative.
Documentaţia de pregătire a mărfurilor pentru export:
– Cererea pentru închirierea vasului – document în care furnizorul
roagă transportatorul să-i rezerveze loc pentru o anumită expe-
diere şi indică mijlocul de transport, timpul de expediere etc.
– Instrucţiunea de expediere – document ce conţine informaţii
amănunţite despre marfă şi cerinţele exportatorului ce ţin de
transportarea sa.
– Dispoziţie de expediere (transportări aeriene) – documentul
întocmit de expeditorul mărfii în care se indică datele în detalii
despre lotul de mărfuri, care permite liniei aeriene sau agentului
acesteia să pregătească borderoul mărfii pentru transportarea
aeriană.
– Ordin de transportare (transportare internă) – document ce
conţine instrucţiuni referitor la transportarea locală a mărfurilor,
de exemplu, din depozitul întreprinderii la depozitul transporta-
torului, care va exporta ulterior marfa.
– Aviz de pregătire a mărfii pentru expediere – document eliberat
de furnizor şi anunţând cumpărătorul că mărfurile comandate
sunt gata de expediere.
– Ordin de expediere – document eliberat de furnizorul care expe-
diază marfa cumpărătorului/destinatarului.
– Aviz de expediere – document prin intermediul căruia vânzăto-
rul sau expeditorul încărcăturii informează destinatarul încărcă-
turii privind expedierea mărfurilor.
– Aviz despre repartizarea documentelor – document prin care
Partea responsabilă de emiterea setului de documente de comerţ
extern indică diferiţi destinatari de originale şi copii ale acestor
documente, precum şi numărul de exemplare expediate fiecăruia
dintre aceştia.
– Permis de furnizare – document eliberat de cumpărător care
permite expedierea mărfurilor după ce a primit de la vânzător
avizul privind gradul de pregătire a mărfii pentru expediere.
Dacă firma îndeplineşte operaţiunea de comerţ extern pentru prima
dată, pentru expedierea mărfii, ea trebuie să se înregistreze la vamă.

3
În acest scop, în organele vamale este necesar a prezenta documentele
următoare:
1. Statutul companiei (copia).
2. Certificatul de înregistrare de stat al companiei (copia).
3. Certificatul de acordare a numărului de identificare (codul fiscal)
(copia).
4. Copia licenţei, dacă marfa este de licenţă.
5. Adeverinţa codului TVA (copia).
6. Adeverinţa codului (copia).
7. Adeverinţa de la bancă despre existenţa contului curent şi codul
bancar.
8. Declaraţia privind repartizarea valutei.
9. Contractul (acordul).
10.Factura (invoice).
11.Borderoul de expediţie.
12.Certificate: de provenienţă, de calitate, fito, de corespundere.
13.Mandat cu dreptul de a legaliza documente.
14.Fişa cu modele de semnături ale conducătorilor de firmă şi am-
prenta ştampilei acesteia.
În prezent, conform legislaţiei Republicii Moldova, la momentul
expedierii mărfurilor de export sunt necesare documentele:
1. Contul comercial.
2. Specificarea, documentaţia tehnică, lista obiectelor ambalate.
3. Certificatul de calitate.
4. Certificatul de provenienţă.
5. Certificatul de corespundere.
6. Certificatele veterinar, sanitar, fitosanitar şi de carantină (în funcţie
de tipul de marfă).
7. Documentele privind asigurarea.
8. Documentele de transport.
9. Declaraţia de repatriere a valutei.
10.Documentele valutare.
Caracteristica valorică a mărfii se face în contul comercial şi în
contul pro forma.
Contul comercial este documentul de bază de decontare. El con-
ţine cerinţa vânzătorului faţă de cumpărător privind plata sumei indi-

4
cate în el pentru marfa de export furnizată. În acest cont, alături de
rechizitele generale, se indică de asemenea:
– Preţul pentru o unitate de marfă şi suma totală a contului
sau plata care se cuvine.
– Condiţiile fundamentale în livrarea de mărfuri.
– Modul de plată şi forma de calculare.
– Denumirea băncii unde trebuie să fie efectuată plata.
– Informaţii privind plata costului traficului (când se achită
şi de către cine).
– Informaţii privind asigurarea (cine plăteşte) şi mărimea
primei de asigurare (în livrările în condiţii „CIF”).
Facturile de obicei se emit într-un număr mare de exemplare (uneori
până la 25) ce ţine de îndeplinirea de către facturi a unor funcţii foarte
diverse. Factura e necesară pentru prezentare: băncii pentru a primi de
la cumpărător plăţile datorate; societăţii de asigurare pentru calculul
primei de asigurare la asigurarea mărfii; organelor valutare din ţara
importatoare în caz de restricţii valutare pentru importator la primirea
valutei străine; organelor vamale în calculul taxelor vamale; Camerei de
Comerţ sau altor organizaţii pentru eliberarea de certificate (originea
mărfii, veterinar, sanitar, fitosanitar, de carantină, de corespunderi);
organelor guvernamentale pentru a obţine licenţe de export-import;
firmei de expediere şi transport, care primeşte marfa pentru a o trans-
porta, sau la calea ferată pentru perfectarea facturii de cale ferată (deoarece
calea ferată îşi asumă responsabilitatea pentru integritatea mărfurilor
transportate); organelor de statistică pentru evidenţa statisticii de comerţ
exterior.
După funcţiile îndeplinite facturile comerciale pot fi clasificate în
următoarele tipuri: factura, contul de specificaţie, antecalculul.
Factura (engl. – invoice, account, final invoice; fr. – facture;
germ.– Rechnung, Factura, Handelsfaktura) se emite, de obicei, după
primirea finală a mărfii de către cumpărător. În afară de destinaţia sa
de bază, ca document care indică suma datorată ca plată pentru marfă,
factura se emite pe formulare stabilite şi asemenea facturi servesc con-
comitent şi ca certificat de origine a mărfii sau se asociază cu acesta.
Contul de specificaţie (engl. – invoice-specification; specified
account; fr. – facture de specification; germ. – Rechnungsverzeichnis) –

5
uneşte rechizitele contului şi specificările. În el, de obicei, se indică
preţul pentru o unitate a articolului după categorii şi calităţi, precum şi
preţul total al întregului lot de mărfuri. Se emite în acele cazuri când
lotul conţine mărfuri de diferit asortiment. Uneori el este numit cont
(factură) de specificaţie.
Antecalculul (engl. – preliminary; [provisional] invoice; fr. –
facture provisoire; germ. – provisorische Rechnung, vorlaufige
Rechnung) – se emite în acele cazuri când marfa se ia în primire în
ţara de destinaţie sau prin livrări pe părţi. Acesta conţine informaţii
privind cantitatea şi preţul lotului de mărfuri şi este supus la plată.
După recepţionarea sau livrarea întregului lot vânzătorul scrie factura
în care se efectuează calculul final.
Contul pro forma (engl. – proforma invoice, proforma account;
fr. – facture simulee; germ. – Proforma-Rechnung) – acesta este un
document care, ca şi factura, conţine informaţii privind preţul şi valoa-
rea lotului de mărfuri, dar nu reprezintă un document spre decontare,
deoarece nu conţine revendicări la achitarea sumei totale indicate în
el. Neîndeplinind funcţia principală de document de plată, contul pro
forma totuşi îndeplineşte celelalte funcţii ale contului. Dacă contul pro
forma conţine indicaţii la preţul fiecărui tip sau calitate de marfă, el se
numeşte contul pro forma de specificaţie. Contul pro forma poate fi emis
pentru marfa descărcată, dar încă nu realizată, şi invers. Mai frecvent,
contul pro forma se emite la livrările de marfă pentru consignaţie, iar-
maroace şi licitaţii. În contul pro forma expediat consignatorului, pot fi
indicate suma, care proprietarul mărfii (consignantul) are de gând s-o
primească, şi cheltuielile suportate de el la expedierea mărfii. Contul
pro forma poate servi, de asemenea, şi ca deviz de cheltuieli, prin care
importatorul ia cunoştinţă de datele principale privind marfa pe care
vrea s-o achiziţioneze, de ordinea decontărilor şi să stabilească mărimea
cheltuielilor. La numărul documentelor care reflectă caracteristica
mărfii sau a lotului, se referă şi specificarea, documentaţia tehnică,
lista obiectelor ambalate.
Specificaţia (engl. – shipping specification; fr. – specification;
germ. – Spezifikation) – conţine lista tuturor tipurilor şi calităţilor de
mărfuri, care fac parte din categoria dată, cu indicarea locului fiecă-

6
reia, cantităţii şi genului de marfă. Specificarea, de obicei, completează
contul mărfurilor livrate de diverse calităţi şi denumiri.
Documentaţia tehnică – este o cerinţă la livrările de utilaj şi la
mărfurile tehnice de consum de durată lungă şi necesară pentru asigu-
rarea reglării moderne a acestora şi exploatării corecte. La documen-
taţia tehnică se referă paşaportul, formularele şi descrierile articolelor,
instrucţiuni privind asamblarea şi exploatarea, diverse scheme, desene,
lista pieselor de rezervă, instrumentelor, dispozitivelor etc. Lista docu-
mentaţiei tehnice necesară este dată de obicei în condiţiile standarde şi
tehnice care sunt o parte indispensabilă a contractului. Documentaţia
tehnică se perfectează în limba ţării cumpărătorului sau în altă limbă
la indicaţia cumpărătorului. La mărfurile care se produc în serie, docu-
mentaţia tehnică trebuie să se imprime în mod obligatoriu prin metoda
tipografică.
Lista obiectelor ambalate (engl. – packing list, case contens note,
contens list; it. – specificatio de colis; germ. – Packzettel) – conţine
lista tuturor tipurilor şi calităţilor de mărfuri care se află fiecare la locul
său stabilit (ladă, cutie, container) şi este necesară de obicei în acele
cazuri când în acelaşi ambalaj se află mărfuri diferite după asortiment.
Lista obiectelor ambalate se aranjează în ambalaj astfel încât cumpă-
rătorul s-o observe uşor, sau se pune într-un buzunar special ataşat în
partea exterioară a cutiei. Lista obiectelor ambalate conţine următoa-
rele date: cantitatea fiecărei varietăţi (numărul de exemplare în amba-
laj), numărul ambalajului (locul).
Lista obiectelor ambalate se foloseşte ca supliment la factură în
cazul când se expediază un mare număr de denumiri de mărfuri sau
când cantitatea, greutatea sau conţinutul fiecărui loc individual sunt
diferite. Lista obiectelor ambalate urmează să se deosebească de certi-
ficatul containerului de expediere, care se foloseşte în alte scopuri.
Lista obiectelor ambalate şi factura au practic un conţinut identic,
deosebirea constă doar în faptul că în lista obiectelor ambalate nu se
indică preţul.
Lista obiectelor ambalate poate avea forma unui borderou de com-
pletare. Borderoul de completare, de obicei, conţine lista pieselor,
ansamblurilor, agregatelor unei maşini întregi, ambalate în câteva
locuri de marfă, cu descrierea conţinutului fiecărui loc. Borderoul de

7
completare are notaţia ca fracţie, la numărător se indică numărul de
ordine al lotului încărcat, iar la numitor – numărul de locuri în lotul
dat. Se perfectează borderoul de completare de către întreprinderea
producătoare până la încărcarea întregului lot de mărfuri.
La documentele mai importante, care certifică calitatea mărfurilor
livrate, pot fi atribuite certificatul de calitate, obligaţia de garanţie, pro-
tocolul experimentelor, permisul pentru expediere.
Certificatul de calitate (engl. – certificate of quality; fr. – certi-
ficat de qualite; germ. – Qualiatszeugnis) – certificat care legalizează
componenţa cantitativă a mărfii livrate în realitate şi corespunderea ei
condiţiilor contractului. În el se face caracteristica mărfii sau se confirmă
corespunderea calităţii mărfii anumitelor standarde sau condiţiilor teh-
nice ale comenzii. Certificatul de calitate se eliberează de laboratoarele
firmei producătorilor. Obligaţia de garanţie sau scrisoarea de garanţie –
document care confirmă că marfa livrată (mai frecvent utilajul) cores-
punde condiţiilor unui contract anume. Ea poate să conţină, de aseme-
nea, garanţia furnizorului referitor la funcţionarea neîntreruptă a utila-
jului cu respectarea regulilor de exploatare de către cumpărător.
Protocolul verificărilor se întocmeşte după ce vânzătorul împreună
cu reprezentantul cumpărătorului (denumit inspector sau recepţioner)
efectuează controale complete în ziua şi ora stabilite în prealabil la
întreprinderea vânzătorului. Protocolul verificărilor, care uneori este
numit certificat, conţine o expunere amănunţită a rezultatelor controa-
lelor cu instrucţiunile privind corespunderea mărfii confecţionate con-
diţiilor comenzii. Protocolul probelor se expediază imediat după efec-
tuarea acestora. De obicei, în baza protocolului de verificări, Părţile
semnează actul de predare-recepţionare.
Autorizaţia pentru expediere se eliberează reprezentantului cumpă-
rătorului după efectuarea verificărilor de recepţionare la întreprinderea
furnizorului în scopul de a stabili corespunderea mărfii condiţiilor din
contract. Autorizaţia de expediere conţine informaţii referitor la data
expedierii conform contractului, data pregătirii şi a verificărilor efec-
tuate şi instrucţiuni care se referă la faptul că acest produs poate fi
expediat în ţara anume în conformitate cu indicaţiile reprezentantului
cumpărătorului.
Certificatul de provenienţă – acest document, eliberat de organul
competent în ţara exportatorului, care admite a stabili ţara producăto-

8
rului mărfii exportate. Acest certificat poate fi de două tipuri: obişnuit
şi forma A.
Certificatul de provenienţă obişnuit – doar confirmă originea
mărfii, iar forma A, după cum s-a menţionat anterior (a se vedea com-
partimentul … din această lucrare) mai oferă dreptul şi la anumite pri-
vilegii în cadrul PSO. În afară de aceasta, acest document nu permite
pătrunderea mărfurilor din ţările care au fost supuse unor sancţiuni.
De exemplu, după primul război cu Irakul, SUA a stabilit un control
asupra faptului ca mărfurile din această ţară să nu fie exportate prin ţările
terţe.
Certificatul de provenienţă în Republica Moldova se emite de
Camera de Comerţ şi Industrie (CCI) la solicitarea exportatorului în
baza Actelor de expertiză privind producătorul şi asupra producţiei
finite care se întocmesc în baza documentelor prezentate referitor la
întreprindere, procesul tehnologic, sursele şi calitatea materiei prime şi
tranzacţia de export. Uneori se cere ca Certificatul de provenienţă să
fie autentificat de consulul în ţara căruia se exportă marfa. Această
operaţiune are denumirea de legalizare consulară. De obicei, consulul
aprobă doar semnătura persoanei care eliberează acest Certificat.
Totodată, e necesar a ţine seama că CCI doar certifică, confirmă dec-
laraţia ofertantului despre originea mărfii. Responsabilitatea pentru
datele reale privind originea mărfii o poartă ofertantul – exportatorul.
Certificatul de corespundere se emite de organul special din
ţara exportatorului şi este destinat pentru certificarea modelelor mărfii,
adică corespunderea STAS-urilor în privinţa elementelor toxice în pro-
dusul de export. Acest document în Republica Moldova se întocmeşte
de către Departamentul de standardizare, metrologie şi control tehnic
şi include: însuşi Certificatul de corespundere şi Raportul de testare a
modelelor de producţie.
Certificatele veterinare, sanitare, fitosanitare şi de carantină
(în dependenţă de tipul produsului) se eliberează de către organele
respective în ţara de export întru adeverirea faptului că marfa livrată
după hotare este în stare sănătoasă.
Certificatul veterinar – documentul care certifică că animalele
sau păsările vii nu sunt infectate de paraziţi sau boli, dar şi, de asemenea,

9
trebuie să conţină informaţii relativ la vaccinarea sau altă tratare la care
au fost supuse.
Certificatul sanitar – document eliberat de un organ competent
al ţării exportatoare şi certificând că produsele alimentare şi produsele
animaliere, inclusiv produsele de carne, sunt utile oamenilor pentru
consum, cu indicarea în caz de necesitate a informaţiilor relativ la
controlul efectuat.
Certificatul fitosanitar – document emis de organul competent
al ţării exportatoare şi adeverind neinfectarea plantelor, fructelor şi
legumelor şi valabilitatea lor pentru consum, cu oferirea indicaţiilor
relativ la dezinfecţie sau alt tratament la care ele, posibil, să fi fost
supuse. În Moldova acest Certificat se eliberează de către Inspectoratul
Principal de Stat pentru carantina fitosanitară din RM.
Certificatul de carantină – se emite de către organele oficiale de
carantină sau de protecţie a plantelor din ţara exportatoare şi certifică
precum că materialele respective nu sunt infectate cu dăunători şi boli
şi că ele provin din raioane prospere în sensul de carantină. De obicei,
supravegherii de carantină sunt supuse seminţele, bulbii de ceapă,
puieţii, materia primă de bumbac, pânza de bumbac, fructele uscate,
materia primă de tutun, lână ş.a., care pot fi purtători de dăunători ce
provoacă maladiile plantelor.
În practică controlul veterinar, fitosanitar şi reguli de carantină
foarte frecvent serveşte ca mijloc de interzicere directă a importului
din unele ţări a anumitelor mărfuri şi într-un şir de cazuri se foloseşte
pentru a duce o politică de discriminare relativ la anumite ţări.
Documentele de asigurare – reflectă relaţiile reciproce dintre
agentul de asigurare şi asigurat. Rolul agentului de asigurare constă în
compensarea pagubelor suportate de asigurat în caz de accident contra
plăţii în prima de asigurare. La documentele de asigurare se atribuie:
– Poliţa de asigurare – eliberată de agentul de asigurare
(compania de asigurare), document certificând contractul de
asigurare şi conţinând condiţiile din contractul încheiat în care
agentul de asigurare se obligă pentru o plată concretă să
compenseze asiguratului (exportatorului/importatorului) pierderile
ce ţin de riscuri (cazuri de accidente) stipulate în contract.

10
 Poliţa de asigurare se eliberează asiguratului de către compania de
asigurare în baza cererilor sale şi documentelor prezentate privind
întreprinderea şi tranzacţia de export (import) şi după plata de către el
a primei de asigurare. Totodată, data emiterii şi intrării în vigoare tre-
buie să fie mai devreme decât expedierea mărfii.
Poliţele de asigurare sunt de mai multe tipuri şi au diverse denu-
miri în dependenţă de ordinea perfectării asigurării şi caracterul riscu-
lui. Astfel, pentru poliţa de voiaj, asigurarea obiectului se face pentru
o anumită perioadă de timp, pentru poliţa mixtă – atât pentru un anu-
mit voiaj, cât şi pentru un anumit termen.
Poliţa de asigurare se perfectează pe formulare cu antet ale com-
paniei de asigurare şi se semnează de agentul de asigurare şi asigurat
sau de expeditorul său în portul de expediere a mărfurilor. Ea conţine
următoarele date de bază: denumirea asiguratorului şi asiguratului con-
diţiile de asigurare, mărimea sumei de asigurare (adică mărimea com-
pensării plătită de către asigurator în caz de nimicire sau deteriorare a
mărfii asigurate), mărimea primei de asigurare, introdusă de către asi-
gurat ca plată pentru asigurare.
- Poliţa generală de asigurare – prezintă în sine un contract de lungă
durată între asigurator şi asigurat. În el se arată termenul de valabi-
litate, volumul şi limitele răspunderii asiguratorului, termenele de
plată a primei de asigurare şi alte condiţii şi clauze speciale.
- Certificatul de asigurare – document eliberat de compania de asi-
gurare asiguratului certificând că asigurarea s-a realizat şi că poliţa
a fost eliberată. Un astfel de certificat la o încărcătură concretă se
utilizează în general în cazul când mărfurile sunt asigurate în con-
formitate cu condiţiile poliţei generale de asigurare sau a poliţei
nevalutare. La cererea asiguratorului, el poate să fie schimbat pe
poliţa de asigurare, deoarece în multe ţări legislaţia recunoaşte în
calitate de legislaţie judecătorească doar poliţa de asigurare.
- Declaraţia de asigurare – document utilizat în caz că asiguratul
comunică agentului său de asigurare informaţii amănunţite despre
anumite expedieri asupra cărora se extinde contractul de asigurare
sau Poliţa generală deschisă, încheiată între Părţi.
- Poliţa de asigurare provizorie – document emis de agentul de
asigurare (curtierul de asigurare, agent, broker) pentru a înştiinţa

11
 asiguratul despre faptul că instrucţiunile sale de asigurare au fost
îndeplinite sau despre adeverirea asigurării executate de către agen-
tul de asigurare în folosul asiguratului.
- Documentele de transport – se emit de către transportatorul mărfii
întru adeverirea faptului că marfa este recepţionată de el pentru
transport. În funcţie de caracterul transportului încărcăturilor, se
deosebesc următoarele tipuri de transport:
- transportul pe apă (fluvial şi maritim);
- pe calea ferată (transportul de cale ferată);
- cu autocamioanele;
- (transportul aerian (transportul pe calea aerului);
- transportul combinat cu utilizarea câtorva feluri de transport. De
exemplu, cu autocamionul şi maritim; cu automobilul, maritim
şi pe calea ferată.
Exportatorii/importatorii Republicii Moldova pot să se folosească
de toate tipurile de transport, deoarece statul este situat în centrul
Europei. Tipul de transport se determină prin capacitatea de a fi eco-
nomic. Cel mai ieftin este transportul pe apă, apoi pe calea ferată, cu
autocamionul, iar cel mai scump – aerian. Dar pentru furnizarea rapidă
a modelelor de marfă la cumpărătorul său, cel mai convenabil este a se
folosi de transportul aerian.
Transportul aerian din Moldova are comunicare directă cu toate
capitalele statelor europene, precum şi cu ţările CSI. Totodată, contro-
lul vamal la export se face direct în aeroportul din mun.Chişinău.
Transportul pe apă/naval din Moldova – acesta este fluvial, pe
Dunăre prin portul Reni şi maritim (porturile maritime cele mai apro-
piate: Odesa şi Iliciovsk).
Fiecărui tip de transport îi corespunde un anumit fel de borderou
de expediţii:
– Conosament (BL), borderou maritim, ordin de ambarco,
recipisă de antrepozitare, borderou fluvial la transportările pe
apă;
– Frahtul (CIM), foaia de expediţie;
– Borderou de transportare cu autocamionul (CMR);
– Borderou de transport aerian (AWB);
– Document de transport universal, document de transport
combinat, document de transport mixt.

12
 Conosamentul (BL) – acest document se emite de către armator
expeditorului de mărfuri ca certificare de recepţie a mărfii pentru trans-
portarea maritimă/oceanică.
Conosamentul îndeplineşte trei funcţii principale:
1) adevereşte recepţionarea de către armator (transportator) a mărfii
pentru a o transporta;
2) reprezintă un document ordonator de mărfuri;
3) certifică încheierea contractului de a transporta marfa pe cale
maritimă/oceanică în care transportatorul se obligă să transporte
marfa contra documentelor prezentate.
Îndeplinind prima funcţie, conosamentul prezintă în sine o recipisă a
armatorului sau a împuternicitului său confirmând că anumite mărfuri
în cantitatea şi starea indicată au fost recepţionate pe vas sub protecţia
armatorului în scopul transportării. Pe conosament trebuie în mod obli-
gatoriu să se afle indicaţiile companiei de navigaţie „încărcătură de
bord”, „marfa încărcată” sau „marfa recepţionată pentru expediere”.
A doua funcţie a conosamentului – să-i ofere dreptul posesorului
originalului să dispună de marfă, ceea ce îl transformă într-un document
expeditiv de mărfuri. Aceasta înseamnă că doar persoana indicată în
conosament sau dispunând de conosament la prezentator este în drept
să ceară de la armator eliberarea mărfii notată în conosament şi să
dispună de această marfă. Pentru a vinde marfa care este pe cale de a
sosi şi prezentată de conosament, expeditivului de mărfuri îi este sufi-
cient să vândă sau să cedeze drepturile sale asupra conosamentului.
A treia funcţie a conosamentului – este capacitatea sa de a fi
unica dovadă de existenţă a contractului maritim/oceanic de transport
dintre expeditorul de mărfuri şi armator. Această funcţie
conosamentul o îndeplineşte la transportarea mărfurilor pe navele
liniilor regulate sau la livrarea în loturi separate, insuficiente după
mărimile lor pentru a ocupa tot vasul sau parţial. Însă dacă încărcătura
navloseşte întreaga navă, sau parţial, contractul maritim/oceanic de
transportare se întocmeşte ca charter-parte sau charter (engl. – charter
partz, fr. – contrat d’affretement, germ. - Fraghtvertag). În acest caz,
conosamentul îndeplineşte numai primele două funcţii – ca recipisă că
a luat în primire marfa pentru a o transporta şi ca document expeditiv
de mărfuri.

13
 Conosamentul conţine informaţii despre denumirea navei şi patro-
nul său, tonajul navei, numele porturilor de încărcare şi descărcare, suma
frahtului cu indicaţii unde se efectuează plata încărcăturii – în portul
de încărcare sau în portul de destinaţie, despre numărul exemplarelor
de conosament emise. El se semnează de căpitanul navei sau de agen-
tul vaporului. De obicei, conosamentul prezintă în sine un document
imprimat tipografic în care se introduc datele menţionate mai sus.
Se deosebesc următoarele variante de conosament: nominal, de
ordin şi la purtător. Conosamentul nominal conţine indicaţie despre
faptul că marfa trebuie să ajungă la destinatarul anume cu denumirea
şi adresa indicate. Conosamentul la ordin presupune că expeditorul de
mărfuri poate să transmită drepturile sale persoanei terţe, girând cono-
samentul, adică aplicând pe verso semnătura sa şi ştampila. Un astfel
de conosament se aplică în cazurile când plata se efectuează contra
prezentării documentelor la bancă. Conosamentul la purtător presu-
pune că marfa se transmite oricărei persoane – care deţine conosament.
Eliberarea mărfii pe conosament poate să se facă:
– conform conosamentului nominal – persoanei pe numele
căreia este emis conosamentul;
– conform conosamentului la ordin – persoanei pe numele
căreia este girat conosamentul;
– conform conosamentului la purtător – persoanei care va
prezenta conosamentul.
În acele cazuri când expeditorul mărfurilor vinde nu tot lotul de
marfă pe conosament, dar numai o parte, sau când lotul de marfă se
vinde concomitent câtorva cumpărători, el poate descompune conosa-
mentul în câteva părţi şi fiecărui cumpărător să-i elibereze un conosa-
ment de participaţie sau un ordin de livrare, prin care fiecare cumpă-
rător poate să primească partea de marfă corespunzătoare. Ordinul de
livrare, emis de transportator precum şi ordinul de livrare emis de
destinatar şi autorizat de căpitanul navei au caracterul de document
expeditiv de mărfuri.
O variantă specifică de conosament reprezintă conosamentul direct
sau complet. El confirmă existenţa contractului cu privire la transpor-
tare dintr-un loc în altul pe anumite etape dintre care, cel puţin, o etapă
prezintă în sine o responsabilitate pentru transportare certificată în

14
conosamentul complet. Un astfel de conosament se emite în cazurile
când trebuie de transportat marfa în portul de destinaţie cu transbor-
darea ei pe altă navă în punctul intermediar. Efectuarea şi plata lucrări-
lor de transbordare pe linie revin obligaţiunilor armatorului.
Conosamentele de obicei se întocmesc în trei exemplare cu acelaşi
conţinut şi cu aceeaşi dată: un exemplar pentru expeditorul
încărcăturii sau expeditorul său, unul pentru destinatarul încărcăturii şi
unul pentru armator. Toate exemplarele conosamentului, alcătuind
aşa-numitul set complet, sunt în original şi pe ele se aplică ştampila
„original”. În unele cazuri, se notează numărul de ordine al
originalului – primul, al doilea, al treilea. În conosament, în mod
obligatoriu, trebuie să se indice numărul de originale întocmite, însă
doar unul din originalele conosamentului poate fi document expeditiv
de mărfuri. După livrarea mărfii conform unui original, celelalte îşi
pierd valabilitatea.
În afară de originale, poate fi emis un număr necesar de copii ale
conosamentului, care nu au putere juridică şi, de obicei, are nevoie de
ele căpitanul navei pentru controlul mărfii încărcate şi descărcate, agen-
ţilor navei, administraţia portului, organele vamale, firma de transport
şi expediere etc. Copiile conosamentului au ştampila „copie” sau se
imprimă pe hârtie diferită de cea a originalului. Numărul de copii nu
intră în numărul de exemplare indicat în conosament.
Conosamentul circulant al transportului combinat – aceasta este
documentul de transport circulant sau necirculant al transportatorului,
în condiţiile căruia partea emitentă a sa îşi asumă responsabilitate pentru
încărcătura şi pentru îndeplinirea contractului de transportare nemijlo-
cit înaintea deţinătorului de încărcătură (FIATA). Întrucât acest docu-
ment se eliberează de expeditor, el nu reprezintă conosament cu un
punct de vedere strict juridic, şi în orice tranzacţie, în care se cere con -
cret eliberarea conosamentului, bunăoară, pentru a deschide acreditiv
documentar, un document analog nu poate fi utilizat. El poate fi
folosit în cazul când eliberarea acestui document este prevăzută.
Recipisa de încărcare pe vas reprezintă o adeverire a armatorului
că a luat în primire marfa pentru transportare. Ea este întocmită de
ajutorul căpitanului ca dovadă că a primit un lot concret la bordul
navei. Recipisa descrie starea exterioară a mărfurilor şi-i permite

15
transportatorului să emită conosamentul. În ea se reflectă rezultatele
controlului efectuat de controlorii armatorului la recepţionarea mărfii
pentru încărcare şi în timpul descărcării.
Recipisa navigatorului se eliberează expeditorului de încărcătură
când încă nu este gata conosamentul sau la aranjarea mărfii de-a lungul
bordului navei (în condiţiile „FAS”). Ea nu constituie un document
expeditiv de mărfuri, de aceea armatorul poate să emită conosamentul
fără a insista să-i fie restituită.
Factura maritimă (factura de linie, factura oceanică) – docu-
ment care adevereşte prezenţa contractului de transportare a mărfii pe
apă şi luarea în primire sau încărcarea mărfii de către transportator şi
în baza căruia transportatorul se obligă să ducă încărcătura destinata-
rului acesteia după cum este indicat în document. Acest document este
analog conosamentului „nominal” sau celui „necirculant”, utilizat în
unele ţări, de exemplu, în Canada şi în Statele Unite ale Americii.
Recipisa de antrepozitare se emite de către administraţia portu-
lui de adeverire a recepţionării mărfii pentru expedierea şi aranjarea în
depozitul portului.
Conosamentul fluvial – document de transport eliberat de către
transportator expeditorului de marfă, transportată pe râu, care confirmă
luarea în primire a încărcăturii pentru a o transporta şi care îl obligă pe
transportator să transmită încărcătura destinatarului ei în portul de des-
tinaţie.
La transportarea pe căile acvatice interne poate fi folosit, de ase-
menea, conosamentul – documentul de transport circulant emis pe
numele unei anumite persoane, ordin sau a prezentatorului, semnat de
transportator şi transmis expeditorului după ce a primit încărcătura.
Frahtul (factura de cale ferată, CIM) sau factura de
comunicare internaţională şi copia sa (duplicat) reprezintă
documentele de transportare a încărcăturilor pe liniile ferate
internaţionale. Factura este o întocmire documentară a contractului de
transportare dintre expeditor şi administraţia căii ferate. În practica
comerţului internaţional, se utilizează pe larg forma de factură
elaborată de Convenţia Internaţională CIT (Convenţia Internaţională de
Transport, din 1984 numită COTIF – Convenţia cu privire la
transportarea încărcăturilor internaţionale), precum şi Acordul privind

16
comunicarea internaţională de transport (ACIT). Informaţiile
principale conţinute de factură reprezintă denumirile staţiilor de
destinaţie ale staţiilor de frontieră, denumirea încărcăturii, plata pentru
transportare, preţul declarat al încărcăturii. Textul frahtului se imprimă
pe formulare standard, de obicei în două limbi.
Frahtul se emite de către expeditorul încărcăturii sau de expedito-
rul său pe numele destinatarului de marfă. Transportatorul contrasem-
nează contractul de transportare aplicând ştampila pe fraht şi pe dupli-
catul care rămâne la expeditorul încărcăturii. Frahtul însoţeşte încărcă-
tura. La fiecare fraht se anexează documentaţia expeditivă de mărfuri:
specificarea expedierii, invoice; lista obiectelor ambalate; certificatul
de calitate; certificatele de provenienţă, veterinar, fitosanitar, de cores-
pundere; etc.
Foaia de parcurs constituie un document de transport de evidenţă
în transportările pe linii ferate, se întocmeşte pentru fiecare factură şi
însoţeşte încărcătura pe tot traseul ce-l urmează.
Factura de transport rutier (automobilistic) sau factura de
transport automobilistic internaţional dintre expeditorul de mărfuri
şi transportatorul de mărfuri se adevereşte prin luarea în primire a
încărcăturii de către cel din urmă. Acest document a fost adoptat de
Convenţia internaţională de transport rutier (CMR) în 1956, elaborată
în cadrul Comitetului de transport intern CEE ONU. Această convenţie
determină mecanismul de drept şi uniformizează condiţiile contractului
de transport internaţional rutier al încărcăturilor, contribuind la o în-
cheiere mult mai raţională şi mai eficientă.
Documentul se referă la încărcăturile expediate contra recompensă
şi dacă expeditorul sau destinatarul se află în ţări diferite iar una dintre
ele trebuie să fie Parte la Convenţia CMR.
Republica Moldova s-a aliat la Convenţia CMR la 26 noiembrie
1993.
Factura CMR prezintă în sine un formular din 12 pagini cu rubrici
libere, tipărite pe hârtie autocopiatoare, adică la întocmirea înscrierilor,
ele se înscriu fără a utiliza indigou. Ea se întocmeşte în nu mai puţin
de 7 exemplare (pagini): primul – expeditorului, al doilea – destinata-
rului, al treilea – transportatorului, al patrulea – pentru plăţi, iar toate
celelalte – pentru devamare, tranzitarea frontierelor etc.; la transpor-

17
tarea partidelor mici de încărcături, la factura CMR se anexează mani-
festul de transport (descrierea fiecărui tip de marfă, cantitatea sa, locul
destinaţiei fiecărei mărfi). Factura CMR se întocmeşte pentru fiecare
tip de marfă, pentru fiecare partidă şi pentru întreaga încărcătură.
Pentru simplificarea transportului internaţional, în general, şi a
transportului rutier în special, a fost adoptată Convenţia Economică
Europeană ONU în 1975, Convenţia TIR care se practică nu doar în
Europa, dar şi în Orientul Apropiat, precum şi în Africa şi America
Latină. Moldova a devenit Parte a acestei Convenţii din 1994. Sistemul
internaţional al tranzitului vamal permite să se minimalizeze cerinţele
înaintate de legislaţiile naţionale faţă de încărcăturile transportate. Spre
exemplu, să se evite controlul fizic al încărcăturii în ţările de tranzit şi
să se reducă acest control doar la verificarea ştampilei, plombelor şi
stării exterioare a secţiilor cu încărcătură sau a containerului, precum
şi eliberarea de plată sau de depozitare a taxelor de import sau de export
şi alte colectări vamale intermediare etc. (cum ar fi aplicarea garanţiilor
naţionale şi evidenţa documentelor naţionale speciale).
Prin urmare, reducând obstacolele de livrare a mărfurilor din partea
organelor vamale, sistemul dat asigură micşorarea cheltuielilor de trans-
port şi dezvoltarea comerţului internaţional.
Operaţiunile de transport internaţional se realizează în baza docu-
mentului de transport – Carnetul TIR. Acest document conţine un
număr par de foi detaşabile şi chitanţe (intrare, ieşire din ţară) în
numărul de hotare necesare a fi tranzitate până la destinaţie. În statul
nostru, dreptul de eliberare a acestui document îl deţine Asociaţia de
transport rutier internaţional din Republica Moldova „AITA”.
Factura de transport aerian – document eliberat de expeditor
sau din numele său şi certificând prezenţa înţelegerii dintre expeditor
şi transportator (transportatori) privind transportarea încărcăturilor pe
liniile aeriene ale transportatorului (transportatorilor). Factura aviatică
se îndeplineşte de către expeditor în trei exemplare originale şi se
oferă transportatorului odată cu marfa. Primul exemplar are notarea
„pentru transportator” şi se semnează de către expeditor; al doilea
exemplar are însemnarea „pentru destinatar” şi îl semnează expeditorul
şi transportatorul şi urmează cu mărfurile; al treilea exemplar îl sem-

18
nează transportatorul şi se întoarce expeditorului după ce a luat în pri-
mire marfa. În factură se indică denumirea aeroportului de expediere
şi a celui de destinaţie, documentele anexate la factură, valoarea decla-
rată a mărfii, suma plăţii pentru transport, data întocmirii facturii etc.
Factura aviatică nu reprezintă o factură de expediere, nici un docu-
ment adiţional. Ea reprezintă doar un argument al încheierii contrac-
tului de transportare, de luare în primire a mărfurilor pentru transport
şi condiţiile de transport. Foarte frecvent factura avia este utilizată ca
declaraţie vamală, ea conţinând descrierea amănunţită a mărfurilor.
Documentul universal de transport – confirmă prezenţa contrac-
tului de transport pentru orice tip de transport sau a câtorva tipuri de
transport pe teritoriul unei sau a câteva ţări în corespundere cu orice
convenţie internaţională aplicabilă, sau în conformitate cu legislaţiile
naţionale, şi în corespundere cu condiţiile de transport în care fiecare
transportator realizează transportarea încărcăturii fixate în document.
Documentul de transport mixt – adevereşte prezenţa contractu-
lui de transport mixt, primirea încărcăturii de către operatorul transpo-
rtului mixt aflată în gestiunea sa, precum şi obligaţiunea de transport
al mărfii în corespundere cu condiţiile contractului (Convenţia trans-
portului internaţional mixt al încărcăturilor).
În afară de aceste facturi internaţionale ce servesc la transportul
mărfii, se folosesc, de asemenea, astfel de documente: recipisa de pri-
mire a mărfii pentru livrare; scrisoare de garanţie; cerere de transport
al mărfii; confirmare de frahtare a tonajului; cont de frahtare; adeve-
rinţă de transport de expediţie; aviz despre apariţia piedicilor în livrarea
încărcăturii; aviz de sosire a mărfii.
Recipisa de primire a încărcăturii pentru livrare – document
eliberat de transportator sau de agentul transportatorului adeverind pri-
mirea încărcăturii indicate pentru transport şi care îi permite transpor-
tatorului să emită document de transport.
Scrisoare de garanţie – document eliberat de către destinatarul
mărfii sau de banca sa ce confirmă că transportatorul poartă răspundere
pentru toate consecinţele care pot apărea din cauza neîntocmirii corecte
a documentului de transport.
Cererea-ordin de expediere – dispoziţie de expediere sau de livrare
a mărfii.

19
 Confirmare de navlosire a tonajului – document eliberat de
transportator întru confirmare că pentru partida dată este rezervat locul
într-un oarecare mijloc de transport.
Factura de fraht – document eliberat de operatorul de transport
şi în care se indică taxele de fraht şi cheltuielile pentru transport, pre-
cum şi condiţiile de plată.
Adeverinţa de expediţie privind transportul, eliberată de Uniunea
internaţională de expediţii (FIATA), prezintă documentul circulant,
eliberat de expeditor întru confirmarea că îşi asumă responsabilitatea
pentru transportarea şi livrarea partidei concrete de mărfuri deţinăto-
rului acestui document în corespundere cu instrucţiunile expeditorului.
Manifestul de transport – document cu lista mărfurilor transpor-
tate cu un oarecare mijloc de transport sau unitate de transport. În ma-
nifestul de transport se indică datele comerciale ale mărfii, aşa precum:
numărul de documente de transport, denumirile expeditorului şi des-
tinatarului, marcajul, numărul şi tipul de locuri de încărcătură, precum
şi descrierea şi cantitatea de marfă.
Manifestul de fraht – document care conţine informaţia similară
că şi manifestul de fraht, precum şi datele suplimentare, ce ţin de plata
încasată la transportare, cheltuieli etc.
Manifestul de container (lista unităţilor de încărcătură ambalate)
– document prin care se enumeră conţinutul unor containere concrete,
sau al altor unităţi de transport. El este pregătit de partea responsabilă
de încărcarea acestor mărfuri în container sau în unitatea de transport.
Aviz despre apariţia obstacolelor în livrarea încărcăturii –
cerinţa transportatorului pentru expeditor sau în caz de necesitate
pentru destinatar de a obţine instrucţiuni relativ la faptul ce trebuie să
întreprindă când apar obstacole ce ţin de livrarea partidei de mărfuri,
iar în documentul de transport nu există instrucţiunile expeditorului
relativ la restituirea mărfii.
Aviz despre livrare (a mărfii) – înştiinţare în formă scrisă expe-
diată de către transportator expeditorului la rugămintea acestuia pentru
a-i comunica data reală de livrare a mărfii.
Aviz despre sosirea (încărcăturii) – înştiinţarea de către trans-
portator a destinatarului în formă scrisă, prin telefon sau prin interme-

20
diul altor mijloace (scrisoare recomandată, telex, telegramă, Internet)
anunţând că partida încredinţată lui soseşte şi în curând va ajunge la
locul de destinaţie.
Documentele de expediţie şi transport – se întocmesc de expor-
tator la îndeplinirea diverselor genuri de operaţiuni: de expediere, de
prelucrare a mărfii, depozitare, organizarea transportului, inclusiv trans-
portarea mărfii, păstrarea şi ambalarea, oferirea locurilor de încărcă-
tură, controlul ambalajului şi marcajul, perfectarea documentelor nece-
sare (de transport, vamale, de asigurare, de depozitare) etc.
Dispoziţia expeditorului la îndeplinirea de anumite operaţiuni se
întocmeşte într-un document special care este denumit în mod diferit:
dispoziţie de transport sau instrucţiune de transport.
Dispoziţia de încărcare – document, care în dependenţă de con-
diţiile de livrare, se eliberează de către expeditor sau de destinatar, de
obicei, pe formularul firmei de expediere şi transport şi conţine lista
operaţiunilor încredinţate expeditorului şi instrucţiuni amănunţite pentru
realizarea lor. Dispoziţia de încărcare conţine următoarele informaţii:
– denumirea şi adresa expeditorului cu indicarea dacă el este
producătorul sau nu;
– data comenzii cu indicaţia cum a fost întocmită comanda, pre-
cum şi data exactă de livrare;
– tipul de ambalaj sau indicaţii pentru executarea împachetării;
– ordinea de întocmire a conosamentului, a facturii de fraht sau
a facturii avia;
– necesitatea de asigurare a mărfii şi la prezenţa acesteia –
mărimea sumei de asigurare;
– în condiţiile când destinatarul deschide acreditiv în folosul
expeditorului, căruia i se transmite copia acreditivului cu
indicarea tuturor datelor necesare pentru încărcarea corectă a
mărfii;
– condiţiile de livrare cu indicarea cheltuielilor de livrare a
mărfii de care trebuie să răspundă vânzătorul şi de care
cumpărătorul.
La dispoziţia de încărcare de obicei se anexează copiile conturilor
de marfă.

21
 Instrucţiunile de expediere – document eliberat şi conţinând
instrucţiuni relativ la măsurile care trebuie să fie luate pentru expedierea
mărfurilor indicate în el.
Înştiinţarea de către expeditor a agentului importatorului –
document trimis de expeditorul exportatorului agentului importatorului
şi comunicând expedierea încărcăturilor indicate în el.
Înştiinţarea de către expeditor a exportatorului – document
îndreptat de expeditor exportatorului comunicând despre măsurile luate
întru îndeplinirea instrucţiunilor de expediţii asumate.
Contul expeditorului – cont eliberat de expeditor cu indicarea
serviciilor acordate şi valoarea lor şi cu cerinţa de a plăti.
Adeverinţa de expediţie despre primirea mărfurilor (FIATA) –
document necirculant, eliberat de expeditor în scopul de a confirma că
el şi-a asumat răspunderea pentru un lot concret de mărfuri existând
instrucţiunile neretractabile s-o expedieze destinatarului indicat în do-
cument sau s-o păstreze în dispunerea sa.
Aviz de expediere – document eliberat de expeditorul mărfii sau
agentul transportatorului pentru operatorul transporturilor mixte, auto-
rităţilor terminalului sau altui destinatar ce conţine informaţii despre
încărcăturile de export, propuse pentru expediere şi incluzând recipi-
sele necesare şi cererile de responsabilitate (la utilizarea documentului
în multe scopuri la transportul mărfii).
Recipisa de depozit a expeditorului – document eliberat de expe-
ditor în calitate de administrator al depozitului prin care se confirmă
luarea în primire a mărfii depozitate şi indică condiţiile de păstrare a
mărfii în depozit şi predarea ei sau conţine o referinţă la aceste condiţii.
Documentul include dispoziţii minuţioase relativ la drepturile deţină-
torului acestui document, obţinute prin transmisiunea semnăturii, trans-
miterea dreptului de proprietate etc.
Recipisa de primire a mărfii (bon de depozit) – document eli-
berat de port, depozit/doc sau de operatorul terminalului care confirmă
primirea la păstrare a mărfurilor nominalizate în el în condiţiile arătate
în document sau în condiţiile în care se fac referinţe în acesta (termenul
de păstrare, plata). Acest document certifică că mărfurile primite pentru
păstrare sunt înregistrate în cartea depozitului şi pot fi predate fie însuşi
proprietarului, fie persoanei indicate în semnătura de transmitere.

22
 Chitanţa de depozitare a mărfii – se eliberează de către proprie-
tarul depozitului proprietarului de marfă ca certificare în primirea mărfii
pentru păstrare. De altfel, spre deosebire de Chitanţa de depozit, Chitanţa
de depozitare a mărfii constă din două părţi separate una de alta:
– adeverinţa de depozit şi
– varianta de depozit – document certificând primirea mărfii eli-
berat de administratorul depozitului persoanei care a depozitat
marfa cu indicarea denumirilor de materiale depozitate, utilizat
în calitate de certificare a gajului.
Varianta poate fi folosită pentru obţinerea creditului la bancă sub
gajul de marfă depozitată. În acest caz, pe variantă se notează
mărimea sumei eliberate, termenul de rambursare a creditului, precum şi
semnătura de transmitere pe numele creditorului.
Deţinătorul variantei are dreptul de gaj asupra mărfii în mărimea
sumei eliberate. La rambursarea creditului, varianta se transmite deţi-
nătorului adeverinţei de depozit. Pentru a primi de la întreprinderea de
depozitare marfa, trebuie să fie prezentate concomitent varianta (ade-
verinţa de gaj) şi adeverinţa de depozit. Varianta reprezintă documen-
tul expeditiv de marfă, cu transmiterea sa trece şi dreptul de proprie-
tate asupra mărfii. Varianta se foloseşte pe larg în operaţiunile practi-
cate la bursele de mărfuri internaţionale.
Ordinul de eliberare a mărfii – document care se eliberează de
Partea care dispune de dreptul de a da dispoziţii de eliberare a mărfurilor
indicate în el destinatarului şi se transmite depozitarului de mărfuri.
Ordinul de prelucrare a mărfurilor – document eliberat de orga-
nizaţia care se ocupă de prelucrarea încărcăturii (autorităţile portului,
operatorul terminalului etc.), pentru transport sau alte prelucrări ale
încărcăturilor, pentru care poartă răspundere.
Permis la expedierea mărfii – document care dă dreptul la expor-
tul mărfurilor indicate în el din teritoriul supravegheat al portului sau
din punctul final.
Documentele pentru colectările în port – documente, în care se
indică costul serviciilor acordate, păstrarea şi prelucrarea încărcăturilor,
plata pentru reţinerea navei şi alte colectări de la proprietarul mărfurilor
indicate în ele.

23
 5.2. Documentele de achitare pentru operaţiunile bancare

1. la convertirea valutei:
– Cererea de procurare a valutei străine. Acest
document se întocmeşte de importator pentru schimbul valutei
naţionale pe valută străină pentru realizarea decontărilor necesare.
Spre exemplu, pentru achitarea contractului internaţional, firma are
nevoie de dolari SUA, iar pe contul ei are lei moldoveneşti. În acest
caz, se îndeplineşte Cererea şi se prezintă la bancă, adică la acea bancă
unde are deschis contul curent sau în alta, unde este mai convenabil
cursul valutar. Banca schimbă leii pe dolari, mai bine zis cumpără
dolari pe lei la preţul respectiv al cursului valutar. În acest caz, banca
decontează din contul curent suma în lei indicată în Cerere şi înscrie,
potrivit cursului valutar, suma în dolari în contul valutar al firmei.
Apoi suma dată de dolari va fi îndreptată în contul de achitare a sus-
numitului contract.
 Comanda de vânzare a valutei străine.
În baza acestui document prezentat băncii, se realizează schimbul
(vânzarea) valutei străine pe valută naţională la cursul valutar. De
exemplu, compania a primit venitul de export al mărfurilor – 50 mii
de euro, iar ei pentru plăţile în teritoriul Republicii Moldova (plata
obligaţiunilor fiscale, furnizorilor, pentru salariu etc.) îi sunt necesari lei
moldoveneşti în valoare de 130 000. Cursul valutar alcătuieşte 1 euro
=13,8514 lei. Prin urmare, compania dată trebuie să prezinte la bancă
Comanda de vânzare a 10.000 euro, care poate fi decontată din contul
valutar şi înscrisă în contul curent al acestei companii – suma de 138.514
lei (10.000x13,8514).
2) la achitarea în numerar:
– Ordin de vânzare a numerarului (inclusiv valuta străină)26 –
acest document tipic al băncii care se îndeplineşte de deponentul (im-
portatorul sau persoana sa de încredere, care dispun de procură vizată
pe teritoriul ţării importatorului, precum şi declaraţia vamală privind

26
În conformitate cu Regulamentul de reglementare valutară pe teritoriul Republicii
Moldova, achitarea operaţiunilor de export-import se poate realiza atât în valută naţio-
nală (lei moldoveneşti), cât şi străină.

24
importul acestei valute) mijloacelor băneşti pentru exportul de mărfuri27
şi destinat pentru înregistrarea sumei în contul curent corespunzător 28 al
exportatorului.
– Dispoziţie de a primi valută în numerar – document bancar
completat de proprietarul contului valutar şi destinat pentru a primi
valuta străină în numerar pentru achitarea cheltuielilor de voiaj, chel-
tuielilor vamale şi de transport ce ţin de deplasare.
3) la achitări prin virament:
– Dispoziţia de plată prin transfer de valută străină la achi-
tări prin virament – acest document prin care clientul dă dispoziţie
băncii sale să achite o anumită sumă indicată în valută Părţii nomina-
lizate care se află în altă ţară.
– Dispoziţia de incaso la plăţile incaso – acest document care
se eliberează de exportator după expedierea mărfii şi dă dispoziţie
băncii sale să încaseze suma de bani de la importator sau acceptul cam-
biei. Acest document conţine toate informaţiile ce ţin de beneficiar
(exportator) şi plătitor (importator): denumirea, adresa, numărul contu-
rilor curente, băncile care îi deservesc, modalitatea de transfer al banilor
(telegraf, SWIFT), nomenclatorul documentelor comerciale şi finan-
ciare, în baza cărora poate fi primită plata sau acceptul.
– Ordinul – document bancar, completat
de specialiştii băncii, şi destinat pentru înregistrarea şi decontarea
sumei depline sau parţiale din contul clientului.
– Avizul (avizo) de plată incaso –
document prin intermediul căruia banca anunţă despre plata efectuată
prin incaso.
– Cerere (dispoziţie) de deschidere a
acreditivului documentar – document prin intermediul căruia
importatorul îi încredinţează băncii să-i deschidă acreditiv documentar
în condiţiile indicate în acest document.
– Înştiinţare (comunicare) despre
deschiderea acreditivului documentar – document prin care banca

27
Regulamentul de reglementare vamală pe teritoriul Republicii Moldova pe import
nu admite plăţile în numerar
28
Dacă lei moldoveneşti – atunci pe contul curent în lei, iar dacă în valută străină – pe
contul curent în valută străină sau contul valutar.

25
importatorului (banca emitentă a acreditivului documentar) comunică
băncii exportatorului despre deschiderea acreditivului documentar.
– Acreditivul documentar – document
prin care banca confirmă că a deschis acreditivul documentar prin care
beneficiarul trebuie să primească plata sau acceptul tratei în
corespundere cu anumite condiţii la prezentarea documentelor
comerciale determinate, precum şi a tratelor dacă a fost stipulat în
document.
– Aviz de deschidere a acreditivului
documentar – document prin intermediul căruia banca exportator
comunică exportatorului despre primirea acreditivului documentar
adresat lui.
– Scrisoarea de utilizare a acreditivului
documentar – document întocmit de exportator pentru a primi plata
sau acceptul pe acreditiv la care se anexează documentele comerciale
şi financiare, enumerate în acest document şi corespund condiţiilor
contractuale.
– Înştiinţarea despre primirea
documentelor spre plată pe acreditivul documentar. Document
prin intermediul căruia banca anunţă importatorului despre primirea
documentelor spre plată pe acreditivul documentar.
– Înştiinţarea (avizo) de plată pe
acreditiv documentar – document prin intermediul căruia banca
anunţă despre plata pe acreditivul documentar.
– Comanda de garanţie bancară –
document prin intermediul căruia clientul cere băncii sale să dea
garanţie în folosul Părţii numite, care se află în altă ţară, cu indicarea
sumei şi plăţii valutare, precum şi condiţiilor concrete ale garanţiei.
– Garanţia bancară – document conform
căruia banca se obligă să achite suma limitată de bani Părţii nominalizate
în condiţiile indicate în el.
– Înştiinţarea de transfer de acreditiv
documentar – document prin intermediul căruia banca anunţă că
acreditivul documentar (parte din el) se virează sau a fost virat în
folosul celui de al doilea beneficiar.

26
 – Înştiinţare despre modificarea
acreditivului documentar – document prin intermediul căruia banca
înştiinţează despre schimbarea condiţiilor acreditivului documentar.
– Comanda de cambie bancară –
comandă prin care clientul cere băncii sale să-i emită cambie bancară
(cambie simplă sau de transfer, adică trata), şi în care se indică suma şi
valuta cambiei, persoana ce va încasa plata, precum şi data, locul
(ţara, banca) de plată.
– Trata bancară – trata eliberată în
folosul terţei părţi, sau o bancă alteia, sau unei reprezentanţe bancare
centrale (sau invers) sau pentru alt oficiu al aceleiaşi bănci. În ambele
cazuri, trata trebuie să corespundă specificărilor, prevăzute pentru
cecuri în ţară, unde trebuia să fie plătită.
– Cambia de transfer – document
eliberat şi semnat în corespundere cu legislaţia în vigoare, incluzând
cerinţa indiscutabilă adresată de o persoană altei persoane, despre
plata contra documentului la cerere, sau la data indicată sau la altă dată,
stabilită anume în document, o anumită sumă de bani indicată
persoanei în document sau la dispunerea sa sau a prezentatorului.
– Cambia simplă – document eliberat şi
semnat în conformitate cu legislaţia aplicabilă, care conţine
obligaţiunea necondiţionată a emitentului cambiei de a plăti o anumită
sumă de bani beneficiarului sau din ordinul său la cerere sau la o dată
stabilită exact contra prezentării documentului însuşi.

5.3. Documentele vamale.

Documentele vamale sunt necesare pentru perfectarea tranzitării

mărfurilor peste frontiera vamală. La aceste documente se referă
declaraţia vamală şi documentele comerciale anexate la ea care au fost
analizate mai sus, precum şi licenţele de import-export, în caz că marfa
exportată/importată este licenţiată.
Declaraţia vamală – este cererea gestionarului mărfii prezentate
la vamă pentru îndeplinirea formalităţilor vamale la importul sau exportul
mărfii. Prin urmare, Declaraţia vamală reprezintă un document juridic
prin intermediul căruia declarantul:

27
 a) cere regim vamal pentru marfa prezentată (import, export,
reexport etc.);
b) se obligă să îndeplinească cerinţele care i se impun prin
cerere;
c) regimul vamal (plata vamală când se solicită importul);
d) oferă informaţia necesară pentru a lua măsuri şi a aplica
dispoziţii;
e) realizarea obligaţiunilor fiscale, controlului comercial extern
şi a statisticii.
Declaraţia vamală conţine lista de rechizite stabilite, precum şi
numărul documentelor încărcăturii prin care a fost primită marfa în
portul vamal; denumirea navei cu care a fost adusă marfa; denumirea
tarifului mărfii sau referinţa la articolul respectiv al tarifului vamal;
preţul şi valoarea lotului de marfă. Se indică, de asemenea, nomencla-
torul documentelor anexate la ea (contul comercial, certificatele: de
calitate, de origine etc.).
Declaraţiile vamale este necesar a fi îndeplinite în scris, în limba
oficială, pe formularul declaraţiei, conform modelului oficial. Copiile
trebuie să fie tipărite sau să fie primite prin utilizarea proceselor meca-
nografice sau automatizate.
Declaraţia vamală conţine declaraţia principală (de bază) şi foi
suplimentare. Foile suplimentare se întocmesc atunci când declaraţia
conţine multe denumiri de mărfuri incluse în diferite dispoziţii tarifare.
Declaraţia se întocmeşte în 6 exemplare dintre care:
– exemplarul 1 – rămâne la vamă, unde se
prezintă marfa;
– exemplarul 2 – se transmite în centrul
informaţional specializat pentru realizarea statisticii vamale;
– exemplarul 3 – rămâne în vama
emitentă;
– exemplarul 4 – în caz de export şi
tranzit însoţeşte marfa până la locul trecerii frontierei vamale, în
caz de import rămâne la vama emitentă;
– exemplarul 5 – rămâne la
exportator/importator;
– exemplarul 6 – rămâne la declarant.

28
 Declaraţia vamală trebuie să fie întocmită şi prezentată în instituţia
vamală de către declarant. Originalitatea declaraţiei se confirmă în
mod obligatoriu prin semnătura declarantului. Originalul semnăturii
declarantului trebuie să figureze pe exemplarul declaraţiei, care rămâne
în instituţia vamală şi care se reproduce prin duplicare în celelalte
exemplare ale declaraţiei.
Declaraţia vamală se avizează prin ştampila de înregistrare şi con-
ţine numărul şi data de înregistrare.
Ştampila se aplică, de asemenea, pe documentele care prezintă
modele la declaraţia vamală (factura, certificatul de origine etc.).
Înregistrarea oferă următorul rezultat:
– autenticitatea declaraţiei vamale vizată
de serviciul vamal;
– stabilirea relaţiilor juridice dintre
declarant şi serviciul vamal;
– determinarea momentului de luare sub
control; calcularea colectărilor şi a plăţilor încasate care
acţionează în momentul înregistrării declaraţiei vamale;
– aplicarea interdicţiei şi altor măsuri care
rezultă din legislaţia în vigoare;
– realizarea evidenţei statistice a
exportului şi importului.
La exportul mărfii, controlul fizic se efectuează în prezenţa inspec-
toratului vamal care verifică marfa şi plombează transportul. Din acest
moment, această marfă se află sub controlul vamal până la ieşirea de
pe teritoriul republicii.
La importul mărfii, controlul fizic se face după sosirea mărfii la
locul de destinaţie pentru declaraţie. Agentul este obligat din atare
moment să întocmească declaraţia vamală şi s-o înregistreze.
Unele ţări admit declaraţia temporară sau prealabilă a importatorului
sau a exportatorului.
Importatorul prezintă declaraţia în prealabil în acel caz când în
momentul sosirii încărcăturii la vamă nu conţine informaţii exacte
despre ea. După descărcarea mărfii şi controlul acesteia importatorul
prezintă declaraţia în mod obişnuit. Exportatorul prezintă declaraţia
prealabilă la vânzarea mărfurilor din depozit, livrarea mărfurilor de
tranzit, relativ la care se prevăd rambursări la taxele vamale plătite

29
anterior, mărfurilor care cad sub influenţa diverselor genuri de restricţii
etc. Declaraţia vamală poate avea câteva forme, în dependenţă de fap-
tul dacă marfa este supusă impozitării sau nu.
Licenţele de export şi import – documentele care se eliberează
de organele de stat speciale (de licenţiere) la prezenţa în ţara de export
şi de import a controlului asupra importului şi exportului acestor varie-
tăţi de mărfuri.
În Republica Moldova eliberarea licenţelor se face în conformi-
tate cu legislaţia RM „Cu privire la licenţierea unor tipuri de
activităţi” care determină bazele juridice de organizare şi economice,
de licenţiere a anumitelor tipuri de activitate.
Licenţele de export-import se eliberează în baza cererilor exporta-
torului sau importatorului prezentate organului abilitat în eliberarea
licenţelor în ţara sa. Această cerere se întocmeşte pe un formular spe-
cial, de obicei în două exemplare: anume cererea şi licenţa. Cererea se
înaintează pentru un anumit termen până la presupusa încărcare sau
primire a mărfii. Dacă licenţa este oferită, pe versoul cererii se aplică
ştampila instanţei de emitere a licenţei şi ea se restituie declarantului.
În licenţă se indică unde se exportă sau unde se importă marfa,
preţul FOB (portul ţării exportatoare) sau DAF (punctul negociat de
destinaţie la hotarul ţării exportatoare), la import valoarea mărfurilor
calculată în preţuri CIF(portul ţării importatoare) sau CIP (punctul
negociat de destinaţie la hotarul ţării importatoare) la fiecare poziţie,
termenul de pregătire a mărfii spre livrare sau termenul sosirii sale.
Licenţa se oferă pe termenul stabilit, la expirarea căruia dacă nu se
foloseşte îşi pierde valabilitatea.
Cererea de eliberare a licenţei de export – se face pentru obţi-
nerea permisiunii de a exporta mărfuri de o valoare anumită în punctul
de destinaţie indicat.
Licenţa de export – document conţinând permisiunea de export
în decursul unei anumite perioade de timp.
Cererea la eliberarea licenţei de import – document prin care
partea interesată cere organului competent să-i permită importul mărfii
care necesită, potrivit restricţiilor la import, licenţă şi se descrie minu-
ţios tipul de mărfuri, originea lor, preţul, calitatea etc.
Licenţa de import – document eliberat de organul competent în
corespundere cu regulile existente în privinţa importului în conformitate

30
cu care partea indicată obţine permisiunea de a importa cantitatea de
marfă în decursul unei perioade de timp, în condiţiile negociate în
acest document.
Declaraţia controlului vamal (export) – document completat de
exportatorul vânzător cu ajutorul căruia organul competent poate con-
trola transferul în ţară în suma valutei străine primită în urma tranzac-
ţiei comerciale, conform condiţiilor de plată şi regulilor în vigoare ale
controlului valutar. Acest document se foloseşte doar în statele CSI şi
este intern.
Declaraţia de repatriere a mijloacelor băneşti. Ea este compusă
din două părţi: prima include denumirea exportatorului şi a importato-
rului, marfa, suma, plata valutară şi o îndeplineşte exportatorul, a doua
– reflectă rechizitele bancare şi se întocmeşte de banca comercială în
care se află contul valutar al exportatorului.
Termenul de valabilitate al Declaraţiei de repartizare a mijloacelor
băneşti – 30 de zile din ziua emiterii, de aceea ea poate fi completată
în prealabil. Ea se întocmeşte în trei exemplare: exemplarul 1 rămâne
la banca comercială; exemplul 2 – la organele vamale; exemplarul 3 –
la exportator.
Declaraţia controlului valutar (import) – completată de impor-
tator/ cumpărător, document care reprezintă pentru organele competente
un mijloc de control al tranzacţiei comerciale pentru care a fost elibe-
rată valuta străină în corespundere cu condiţiile de plată şi regulile con-
trolului valutar. Ca şi Declaraţia de repatriere a mijloacelor băneşti, se
foloseşte numai în ţările CSI şi se numeşte Cartea de plată. Se comple-
tează de către importator la transportul valutei peste hotare, indepen-
dent de faptul dacă a fost primită marfa sau acesta este avansul. În
primul caz, banca cere ca să fie completată pentru întocmirea bilan-
ţului de plăţi al statului.
Declaraţia de impunere (impozit pe valoarea adăugată) – docu-
ment în care importatorul indică datele necesare organului abilitat pentru
perceperea impozitului pe valoarea adăugată.
Declaraţia de transport – termen general (uneori documentul se
numeşte declaraţia de fraht), ce înseamnă documentele conţinând datele
necesare pentru vama relativ la încărcătura (fraht) transportată cu mij-
loacele de transport comerciale. Declaraţia de transport este alcătuită

31
după modelul adoptat în Convenţia de asistenţă a navigaţiei maritime
(Londra, 1965) în calitate de document de bază ce conţine informaţia
cu privire la marfa solicitată de organele de stat la sosirea navei.
Declaraţia despre mărfurile de consum intern – document ce
conţine informaţia despre mărfuri în scopul de control vamal al impor-
tului.
Declaraţia despre eliberarea vamală imediată – document eli-
berat de importator în care organele vamale anunţă despre faptul că
marfa este descărcată din mijlocul de transport care importă marfa în
încăperea importatorului conform regulamentului aprobat de organele
vamale privind eliberarea imediată sau care conţine cererea de a per-
mite să se efectueze acţiunile indicate.
Avizul vamal privind livrarea (disponibilizarea vamală) –
document conform căruia organele vamale eliberează marfa de la vamă
şi o prezintă la dispunerea părţii interesate.
Declaraţia privind încărcăturile periculoase – document emis
de destinatarul mărfii în conformitate cu convenţiile aplicabile sau
regulamentele în care se descriu mărfurile şi materialele periculoase şi
conţine cererea privind ambalarea şi dotarea cu etichete în corespun-
dere cu dispoziţiile respective ale convenţiilor.
Factura consulară – document pregătit de exportator în ţara sa şi
prezentat la reprezentanţa ţării importatoare pentru confirmare contra
plată consulară şi apoi prezentat de importator în legătură cu importul
mărfii arătate în cont. Factura consulară, sau invoice consular, poate fi
întocmită de consulul ţării importatorului (ţara de destinaţie a mărfii),
aflată pe teritoriul ţării exportatoare pentru adeverirea preţului mărfii
şi valorii întregului lot de mărfuri. În majoritatea ţărilor, facturile con-
sulare se întocmesc pe formulare confirmate de exportatori şi autori-
zate de consulul ţării importatoare.
Prezentarea facturii consulare este obligatorie în acele ţări unde
mărfurile de import sunt impozitate cu taxe advalorice (de pe preţul
mărfii).
Adeverinţa privind denumirile regionale – adeverinţă întocmită
în corespundere cu regulile stabilite de organele puterii sau de organul
abilitat şi certificând că denumirea mărfii date este respectiv celei acce-
ptate în această regiune (de exemplu, Champagne, Portwein, caşcaval).

32
 Cerere de adeverinţă de control al calităţii mărfii – document
îndreptat organului competent de partea cointeresată cu cererea de a-i
elibera adeverinţă de control al calităţii mărfurilor în corespundere cu
standardele naţionale şi internaţionale sau conform legislaţiei ţării
importatoare sau condiţiilor stipulate în contract.
Adeverinţa de control al calităţii mărfurilor – document emis
de organul competent confirmând calitatea mărfurilor descrise în ea în
conformitate cu standardele naţionale şi internaţionale sau cu condiţiile
contractului.
Cererea de adeverinţă de control – document prezentat organu-
lui competent de partea care solicită eliberarea adeverinţei de control
în corespundere cu standardele naţionale şi internaţionale, sau conform
legislaţiei ţării unde este necesară prezenţa acestui document, sau dacă
aşa e stipulat în contract.
Adeverinţă de control – document emis de organul competent
confirmând că mărfurile descrise în el au fost supuse controlului în
corespundere cu standardele naţionale şi internaţionale, conform
legislaţiei ţării, unde se cere a efectua controlul, sau în corespundere
cu dispoziţiile din contract.
Documentul statistic (export) – document în care exportatorul
informează despre marfa exportată organul responsabil de colectări de
date statistice privind comerţul internaţional.
Documentul statistic (import) – document în care importatorul
comunică despre marfa importată informaţia necesară organului res-
ponsabil de colectarea datelor statistice privind comerţul internaţional.
Declaraţia despre marfa de tranzit vamal – document prin
intermediul căruia exportatorul transmite informaţia despre mărfurile
pentru tranzitul vamal.
Declaraţia vamală internaţională (modelul DITV) – document
internaţional de tranzit vamal prin intermediul căruia expeditorul co-
munică informaţia privind încărcăturile transportate pe calea ferată în
conformitate cu principiile Convenţiei internaţionale din 1952 despre
facilitarea condiţiilor de transport pe cale ferată la trecerea frontierei.
Adeverinţa garanţiei de tranzit – document vamal naţional per-
miţând a transporta încărcături de tranzit vamal fără ambalaje
prealabil a taxelor de import şi colectărilor şi conţinând, de regulă,
toate datele necesare pentru estimarea, în caz de necesitate, taxelor de

33
import şi colectărilor, precum şi obligaţiunea, asigurată de garanţie, de a
prezenta mărfurile la vamă în locul de destinaţie cu ştampilele şi
plombele vamale nedeteriorate.

34
 Anexa 3
Specificul regimului vamal şi caracterul tranzacţiei
00 Regimul vamal fără specificări
01 Livrări de mărfuri fără recompensă şi/sau în scopuri de binefaceri
pe linia ţărilor, guvernelor, organizaţiilor mondiale
02 Livrări de mărfuri ca ajutor material
03 Livrări de mărfuri în calitate de asistenţă tehnică
04 Livrări de mărfuri în formă de cadouri
05 Livrări de mărfuri pentru lichidarea avariilor şi catastrofelor, cala-
mităţilor naturale
06 Livrări de mărfuri pentru necesităţile statului
07 Livrări de articole pentru servicii şi asigurări material-tehnice,
utilaje, carburanţi, produse alimentare etc., necesare pentru mijloace
de transport care realizează transporturi internaţionale
12 Import de mărfuri pentru reprezentanţe diplomatice şi altele simi-
lare ale statelor străine
13 Import de mărfuri ca investiţii străine în fondul statutar al întreprin-
derilor
14 Export de mărfuri în formă de investiţii moldoveneşti
17 Livrare de mărfuri pentru deservirea de garanţie
18 Livrări greşite
19 Livrări de mărfuri în scopurile reprezentanţelor
20 Exponate
21 Materiale publicitare şi suvenire
22 Livrare de mărfuri în conformitate cu contractul de arendă pe termen
mai mic de un an
23 Livrare de mărfuri în conformitate cu contractul de arendă pe termen
mai mult de un an
24 Livrare de mărfuri în cadrul contractelor de consignaţie
25 Livrare de mărfuri pentru măsuri teatrale şi sportive
26 Export de mărfuri produse proprii ale întreprinderilor cu investiţii
străine
27 Livrare de ambalaj multicirculant
28 Livrări de mărfuri de către persoane fizice care să nu fie destinate
activităţii de producţie sau comerţului şi depăşesc cota stabilită a can-
tităţii şi preţului

35
30 Livrări de mărfuri în calitate de mostre
31 Exportul de mărfuri pentru necesităţile activităţii organizaţiilor mol-
doveneşti peste hotare
32 Livrări de mărfuri în contul dividendelor din activitatea de investiţii
33 Livrare de mărfuri în calitate de gaj
50 Altele
51 Reclamaţii
52 Livrare de mărfuri dintr-o magazie a vămii în alta
53 Eliberarea temporară de mărfuri din magazia vămii cu intrarea lor
ulterioară
54 Livrări de mărfuri în zona antreprenoriatului liber (ZAL)
55 Livrări de mărfuri de origine moldovenească în magazia vamală
liberă
56 Livrări de mărfuri de pe teritoriul Republicii Moldova în magazinul
de comerţ neimpozabil
57 Pentru mărfuri realizate în magazinul de comerţ neimpozabil
58 Realizări de mărfuri din magazinul de comerţ neimpozabil în maga-
zinul de comerţ neimpozabil
59 Livrări de mărfuri din ZAL în ZAL
60 Livrări de mărfuri din magazia vămii liberă în ZAL
61 Livrări de mărfuri din ZAL în magazia vămii liberă
62 Livrări de mărfuri din magazinul de comerţ neimpozabil în magazia
vămii liberă
63 Livrări de mărfuri din magazia vămii liberă în magazinul de comerţ
neimpozabil
64 Livrări de mărfuri din ZAL în magazinul de comerţ neimpozabil
65 Livrări de mărfuri din magazinul de comerţ neimpozabil în ZAL

36
 Anexa 4
Plăţile vamale
10 Plata operaţiunilor vamale
20 Taxa vamală pe import
27 Alte plăţi vamale
28 Accize
30 Import pe valoarea adăugată
35 Taxă specială
Nomenclatorul termenelor de plată
00 Plata prealabilă sau livrarea anticipată de mărfuri (se realizează în
tranzacţiile de barter)
01 Plata în decurs de 30 zile
02 Plata în decurs de 60 zile
03 Plata în decurs de 90 zile
04 Plata în decurs de 120 zile
05 Plata în decurs de 150 zile
06 Plata în decurs de 180 zile
09 Plata în decurs de 9 luni
12 Plata în decurs de 12 luni
18 Plata în decurs de 18 luni
22 Plata în decurs de 2 ani
23 Plata în decurs de 3 ani
24 Plata în decurs de 4 ani
25 Plata în decurs de 5 ani
26 Plata în decurs de 6 ani
27 Plata în decurs de 7 ani
28 Plata în decurs de 8 ani
29 Plata în decurs de 9 ani
30 Plata în decurs de 10 ani şi mai mult
La export în contul contractelor care prevăd termene de plată mai
mult de 180 de zile, exportatorul prezintă confirmare de la BNM pentru
efectuarea operaţiunii valutare.

37
 Anexa 5
Nomenclatorul de unităţi monetare agreate de
Banca Naţională a Moldovei
Denumire Cod numeric Cod alfabetic
unitate monetară conform ISO4217 conform ISO4217 **
1. Manaţi azerbaidjeni 031 AZN
2. Dolar australian 036 AUD
3. Drame armeneşti 051 AMD
4. Dolar canadian 124 CAD
5. Yuan chinez 156 CNY
6. Kuna croată 191 HRK
7. Lira cipriotă 196 CYP
8. Coroana cehă 203 CZK
9. Coroana daneză 208 DKK
10. Coroana estoniană 233 EEK
11. Forinţi ungari 348 HUF
12. Coroane islandeze 352 ISK
13. Shekel israelit 376 ILS
14. Yeni japonezi 392 JPY
15. Tenghe kazahi 398 KZT
16. Dinar kuweitian 414 KWD
17. Somi kirghizi 417 KGS
18. Lat leton 428 LVL
19. Lit lituanian 440 LTL
20. Leul moldovenesc 498 MDL
21. Dolar neozeelandez 554 NZD
22. Coroana norvegiană 578 NOK
23. Rubla rusă 643 RUB
24. Koruna slovacă 703 SKK
25. Coroana suedeză 752 SEK
26. Franc elveţian 756 CHF
27. Manat turkmen 795 TMM
28. Lira sterlină 826 GBP

38
29. Dolar SUA 840 USD
30. Sum uzbec 860 UZS
31. Dinar sârb 941 RSD
32. Leul românesc 946 RON
33. Lira turcească 949 TRY
34. DST 960 XDR
35. Somoni tadjic 972 TJS
36. Rubla bielorusă 974 BYR
37. Leva bulgară 975 BGN
38. Euro 978 EUR
39. Hrivna ucraineană 980 UAH
40. Lari georgian 981 GEL
41. Zlot polonez 985 PLN
 Dintre ele valuta liberă convertibilă pe teritoriul RM se consideră:
1. Euro – Евро;
2. Liră sterlină – Фунт стерлингов;
3. Franc elveţian – Швейцарский франк;
4. Coroană daneză – Датская крона;
5. Coroană islandeză – Исландская крона;
6. Coroană norvegiană – Норвежская крона;
7. Coroană suedeză – Шведская крона;
8. Dolar SUA – доллар США;
9. Dolar canadian – Канадский доллар;
10. Dolar australian – Австралийский доллар;
11. Dolar neozeelandez – Новозеландский доллар;
12. Yen japonez – японская иена;
13. DST – СДР

39
 Anexa 6
Clasificatorul ţărilor lumii
498 Moldova 204 Benin 417 Kârgâzstan
643 Federaţia Rusă 208 Danemarca 418 Laos
642 România 212 Dominique 422 Liban
004 Afganistan 214 Republica 426 Lesotho
Dominicană
008 Albania 218 Ecuador 428 Letonia
010 Antarctica 222 Salvador 430 Liberia
012 Algeria 226 Guineea Ecuator 434 Libia
016 Samoa (SUA) 231 Etiopia 438 Liechtenstein
020 Andorra 232 Eritreea 440 Lituania
024 Angola 233 Estonia 442 Luxemburg
031 Azerbaidjan 234 Ins-le Farere 446 Aomâni (Macao)
028 Antigua şi 238 Ins. Falkland 450 Madagascar
Barbuda
032 Argentina 242 Fiji 454 Malawi
040 Austria 246 Finlanda 458 Malaysia
044 Bahamas 250 Franţa 462 Maldive
048 Bahrein 254 Guiana 466 Mali
050 Bangladesh 258 Polinezia Fr 470 Malta
051 Armenia 260 Teritoriul de 474 Martinica
Sud Fr
052 Barbados 262 Djibouti 478 Mauritania
056 Belgia 266 Gabon 480 Maurice
060 Ins-le Bermude 268 Georgia 484 Mexic
064 Butan 270 Gambia 488 Ins-le Amida
068 Bolivia 274 Sectorul Gaza 492 Monaco
070 Bosnia- 276 Germania 496 Mongolia
Herţegovina
072 Botsvana 288 Gana 500 Montserrat
074 Buve 292 Gibraltar 504 Maroc
076 Brazilia 296 Kiribati 508 Mozambic
084 Belize 300 Grecia 512 Oman
086 Arhipelagul 304 Groenlanda 516 Namibia
Britanic Indo
090 Inslele Solomon 308 Grenada 520 Nauru

40
092 Ins-le Virgine 312 Guadelupa 524 Nepal
Britanice
096 Brunei 316 GUAM 528 Ţările de Jos
100 Bulgaria 320 Guatemala 530 Ins-le Antile
104 Mian 324 Guineea 533 Aruba
108 Burundi 328 Gaiana 540 Noua Caledonie
112 Belarus 332 Haiti 548 Vanuatu
116 Cambodgia 334 Heard şi Mc 554 Noua Zeelandă
Donald’s
120 Camerun 336 Vatican 558 Nicaragua
124 Canada 340 Honduras 562 Niger
132 Ins-le Capului 344 Hong-Kong 566 Nigeria
Verde
136 Cayman 348 Ungaria 570 Niue
140 Republica 352 Islanda 574 Norfolk
Centrafricană
144 Sri-Lanka 356 India 578 Norvegia
148 Ciad 360 Indonezia 580 Ins-le Mariane
152 Chile 364 Iran 583 Micronezia
156 China 368 Irak 584 Ins-le Marshall
158 Taiwan 372 Irlanda 585 Palau
162 Ins-le Crăciunului 376 Israel 586 Pakistan
166 Ins-le Cocos 380 Italia 591 Panama
170 Columbia 384 Côte d’Ivoire 598 Papua-Noua Guinee
174 Ins-le Comore 388 Jamaica 600 Paraguay
178 Congo 392 Japonia 604 Peru
180 Zair 396 Johnston atol 608 Filipine
184 Ins-l a Acuca 398 Kazahstan 612 Pitcairn
188 Costa-Rica 400 Iordania 616 Polonia
191 Croaţia 404 Kenya 620 Portugalia
192 Cuba 408 Coreea (RNC) 624 Cuineea-Bissau
196 Cipru 410 Republica 626 Timorul de Est
Coreea
203 Cehia 414 Kuwait 630 Puerto Rico
634 Catar 724 Spania 804 Ucraina
638 Réunion 732 Sahara de Vest 807 Macedonia
646 Ruanda 736 Sudan 818 Egipt
654 Ins-le Sf. Elena 740 Surinam 826 Marea Britanie

41
659 Sant-Kits şi 744 Ins-le 830 Ins-le Normande
Nevis Spitsbergen
660 Angilia 748 Swariland 833 Ins-le Man
662 Santa-Lucia 752 Suedia 834 Tanzania
666 Saint-Pierre şi 756 Elveţia 840 SUA
Miquelon
670 Saint Vincent 760 Siria 850 Ins-le Virgine (SUA)
Grenad
674 San-Marino 762 Tadjikistan 854 Burkina Faso
678 San-Tomeiprince 764 Thailanda 858 Uruguay
682 Arabia Saudită 768 Togo 860 Uzbekistan
686 Senegal 772 Tokhelau 862 Venezuela
(Union)
690 Ins-le Seişel 776 Tonga 872 Ins-le Wake
694 Siera-Leone 780 Trinidad- 876 Wallis şi Futuna
Tobago
702 Singapoore 784 Emiratele Arabe 882 Somalia de Vest
Unite
703 Slovacia 788 Tunisia 887 Yemen
704 Vietnam 792 Turcia 891 Iugoslavia
705 Slovenia 795 Turkmenistan 894 Zambia
706 Somali 796 Turks şi Caicos
710 Republica Africa 798 Ins-le Tuvalu
de Sud
716 Zimbabwe 800 Uganda

42
 Anexa 7
 Lista codurilor modurilor de transport
Codificare Denumire
10 Transport maritim
20 Transport pe cale ferată
30 Transport pe cale rutieră
40 Transport pe cale aeriană
50 Trimiteri poştale
70 Instalaţii fixe de transport
80 Transport pe căi navigabile interioare
90 Autopropulsie

43
 Anexa 8
Nomenclatorul codurilor birourilor şi posturilor vamale
Cod Denumire
0500 Basarabeasca
1001 Soroca
1002 Sângerei
1003 Teleneşti
1004 Făleşti
1005 Glodeni
1006 Râşcani
1007 Drochia
1008 Floreşti
1009 Cosăuţi
0501 Ciadâr-Lunga
0502 Ciadâr-Lunga intern
0503 Basarabeasca calea ferată
0504 Basarabeasca intern
0506 Cimişlia
0507 Chiriet-Lunga auto
1000 Bălţi
1500 Bender
1501 Palanca-Maiaki-Udobnoe (auto)
1502 Săiţi-Lesnoe (auto)
1503 Ştefan-Vodă intern
1504 Slobozia
1505 Tudora-Starokazacie (auto)
1506 Căuşeni intern 1
2504 Leova
2505 Taraclia intern ( inclusiv Zal Taraclia)
3000 Chişinău
3001 Aeroportul Chişinău
3002 Gara Chişinău
3003 Chişinău intern 2 ( poşta)

44
3004 Călăraşi
3005 Anenii Noi
3006 Căinari
3007 Criuleni
3008 Ialoveni
3009 Ialoveni
3010 Dubăsari
3011 Grigoriopol
3012 Străşeni
3013 Coşniţa Nouă
3500 Costeşti
4000 Giurgiuleşti
4001 Giurgiuleşti nr.1
4002 Giurgiuleşti nr.2
4003 Vulcăneşti
4500 Leuşeni
4501 Hânceşti intern
4502 NIsporeni intern
5000 Ocniţa
5001 Bârnova
5002 Clocuşna
5003 Otaci
5004 Ocniţa gara
5005 Donduşeni
5500 Râbniţa
5501 Şoldăneşti
5502 Rezina
5503 Camenca
5504 Râbniţa nr.1
5505 Râbniţa nr.2
6000 Sculeni
6500 Ungheni

45
 BIBLIOGRAFIA RECOMANDATĂ
1. Legea RM nr.451-XV din 30.07.2001 privind licenţierea unor genuri
de activitate, modificări. Nr. 214 - XV din 24.06.2005 // Monitorul
Oficial, 2005 nr.132-137.
2. Legea RM privind reglementarea de stat a activităţii comerciale
externe nr. 1031-XIV din 8 iunie 2000 // Monitorul Oficial nr.119-120
din 21 septembrie 2000.
3. Legea RM nr. 845-XII  din  3  ianuarie 1992  cu  privire  la
antreprenoriat  şi întreprinderi şi Legea nr. 1265-XIV din 5 octombrie
2000 cu  privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi
organizaţiilor //Monitorul Oficial, 2001, nr. 31-34, pt. III.
4. Legea RM nr. 548-XIII  din 21 iulie 1995 cu privire la Banca
Naţională a Moldovei // Monitorul Oficial, /8/56-77 din 12 octombrie
1995. Modificarea şi completarea Legii RM cu privire la BNM, art. 70 //
Экономическое обозрение «Логос-пресс», 1999, ianuarie, nr.3, p.33.
5. Legea RM privind instituţiile financiare nr.550-XIII din 21 iulie
1995 // Monitorul Oficial, nr.1 din 1 ianuarie 1996, nr. 110-111 din 13
septembrie 2001, nr. 139-140 din 15 noiembrie 2001.
6. Legea RM nr.1134-XIII din 2 aprilie 1997 privind societăţile pe
acţiuni // Monitorul Oficial, nr. 38-39 din 12 iulie 1997, nr. 64-66, 2001,
nr. 50-52 din 11 aprilie 2002.
7. Legea RM nr. 1527-XII din 22 iunie 1993 privind facturile de
plată // Monitorul Oficial, 1993, nr.10.
8. Legea RM nr. 449-XV din 30 iulie 2001 cu privire la gaj //
Monitorul Oficial, nr.120 din 2 octombrie 2001.
9. Legea RM cu privire la leasing nr.31-XIII din 15 februarie 1996 //
Monitorul Oficial, nr.49-50 din 25 iulie 1996.
10. Legea nr.998-XII din 1 aprilie 1992 privind investiţiile străine //
Monitorul Parlamentului Republicii Moldova,  1992,  nr.  4.
11. Банковское дело: Учебник / Под ред. проф. В. И. Колесникова,
проф. Л. П. Кроливецкой. – Москва: Финансы и статистика, 1998. –
464 с.
12. Банковское дело: Учебник / Под. ред. О. И. Лаврушина. –
Москва: Финансы и статистика, 2000. – 586 с.
13. Букина М. К. Деньги, банки, валюты: Учебное пособие.-
Москва: АО и ДИС, 1996. –172с.
14. Грибинча А., Бодюл Т. Внешний рынок: пути освоения. -
Кишинев: МолдГУ, 1992.

46
15. Грибинча А. и др. Порядок передачи научно-технических
разработок для коммерческой реализации на внешнем рынке. –
Кишинев: КГУ, 1989.
16. Грибинча А., Евсюкова Р. Порядок определения прибыльности
экспортных сделок в зависимости от условий экономики //
Contabilitate şi audit, 2003, nr. 11, p. 51-53.
17. Грибинча А., Евсюкова Р. Порядок расчетов по экспортно-
импортным операциям // Contabilitate şi audit", 2005, nr. 6, p.29-34.
18. Евсюкова Р. Транспортные услуги и международные
экономические отношения//ATIC. IRIM. Impactul transporturilor
asupra dezvoltării relaţiilor economice internaţionale // Materialele
conferinţei internaţionale (12 martie 2005).- Chişinău, 2005, p. 34
19. Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii
Moldova // Monitorul Oficial, nr. 54-55, pt. III, art. 161 din 18 iunie 1998.
20. Regulamentul cu privire la poziţia valutară deschisă a băncii //
Monitorul Oficial, nr.1, pt. III, art. 41 din 1 ianuarie 1998.
21. Regulamentul nr.23/09-01 cu privire la autorizarea băncilor //
Monitorul Oficial, nr. 59-60, pt. III, art. 74 din 12 septembrie 1996.
22. Regulamentul cu privire la suficienţa capitalului ponderat la risc //
Monitorul Oficial, nr. 130, pt. III, din 26.10.2001.
23. Regulamentul privind plăţile interbancare în Republica Moldova //
Monitorul Oficial, 2003, 7 februarie, nr. 14-17.
24. Regulamentul privind utilizarea acreditivului documentar irevocabil şi
acoperit pe teritoriul Republicii // Monitorul Oficial, 2003, 13 iunie, nr. 116-
120.
25. Regulamentul privind  suspendarea operaţiunilor, sechestrarea
mijloacelor băneşti din conturile bancare/trezoreriale şi  perceperea în
mod  incontestabil  a mijloacelor băneşti din conturile bancare //
Monitorul Oficial, 2003, 27 iunie, nr. 126-131.
26. Regulamentul privind utilizarea documentelor de plată la efectuarea
plăţilor fără numerar pe teritoriul Republicii Moldova / Monitorul
Oficial, 2003, 11 iulie, nr. 141-145.
27. Regulamentul privind deschiderea şi închiderea conturilor la băncile
din Republica Moldova din 30 decembrie 1999 // Monitorul Oficial, nr.
8-9 din 20 ianuarie 2000.
28. Справочник по Конвенции СМR // Молдавская ассоциация
международного автомобильного транспорта «AITA». – Кишинэу:
Еврика, 2003.

47
29. Справочник по Конвенции TIR // Молдавская ассоциация
международного автомобильного транспорта «AITA».– Кишинэу:
Еврика, 2000.
30. Яковец А.Л. Валютные операции и их учет. – Москва:
ИНФРА,1997. – 160 с.

48