Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
I. CONSIDERAŢII GENERALE
Comanda mării este un termen asupra căruia nu vom insista prea mult
deoarece este desuet, cu iz medieval şi, practic, irealizabil în zilele noastre.
Acest termen a fost folosit pentru a defini o dominaţie maritimă totală, în care
marea sau porţiunea de mare avea un stăpân absolut, unde libertatea de
navigaţie, comerţul şi tot ce înseamnă activitate umană pe mare era sub
controlul absolut al unei puteri. În fapt, acest termen este cel mai bine ilustrat de
originea cuvântului amiral, care provine din limba arabă (Amīr-al-bahr ) şi se
traduce prin stăpân al mării. Practic, în evul mediu, amiralul, prin puterea cu
care era investit, era cu adevat un stăpân al mării, fiind expresia puterii navale a
statului său şi exercitând această putere, pe mare, într-un mod absolut.
În publicaţia Semaphore editată de Sea Power Center din Australia,
referitor la acest subiect se arată: „comanda mării este un concept absolut care
defineşte operaţiile maritime desfăşurate de către o naţiune, liber şi fără o
ripostă a unui adversar, în acelaşi timp asigurându-se că acesta nu este în
masură să folosească marea sub nicio formă” [10], dar mult mai relevantă în
acest sens mi se pare celebra frază a unui celebru aventurier, sir Walter Raleigh,
care a trăit pe vremea şi, un timp, sub ocrotirea reginei Elisabeta I a Angliei :
„cel ce deţine comanda mării, deţine comanda comerţului; cel ce deţine
comanda comerţului lumii, deţine comanda bogăţiilor lumii şi, în consecinţă, a
lumii înseşi”. Şi cât de adevărată este această remarcă!
2.3. INTERDICŢIA MARITIMĂ
IV. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
[1] Hugo Grotius, The freedom of the seas, or the right which belongs to
the Duch to take part in the last Indian trade, Batoche Books Limited,
Kitchener, Ontario, 2000, p. 12
[2] William R. Hawkins, Columns: Reaffirming Freedom of the Seas, The
Freeman: Ideas on Liberty, Fundation Of Economic Education, Irvington-on
Huston, New York, Vol. 32, No.3, ianuarie 2007
[3] Marin Voicu, Maria Veriotti, Convenvenţii maritime internaţionale,
vol.2, Editura Ex ponto, Constanţa, 1999, p. 7
[4] Marin Voicu, Maria Veriotti, op. cit., p.8
[5] Ibidem, p.57
[6] *** Commemoration of the 20th Anniversary of the Opening for
Signature of Law of Sea, Office of the President of the General Assembly,
United Nations, New York
[7] E.V. Vassiliev, On Maritme Domination, Military Thought, Moscow,
may-jun., 2003
[8] Admiral Vern Clarck, Sea Power 21, Projecting Decisive Joint
Capabilities, U.S. Naval Institute Proceedings Magazine, Newport, octombrie
2002
[9] vezi Морская доктрина Российской Федерации на период до
2020 годa, Москва, 2001 (Doctrina Maritimă a Federaţiei Ruse pe perioada
până în anul 2020)
[10] *** SeaControl and Surface Combatants, Semaphore, 2003, Issue 1,
Sea Power Center, Canberra, Australia
[11] *** Dreptul internaţional cu privire la conducerea operaţiunilor
militare şi statutul unor arme şi sisteme de arme – culegere cu principalele
convenţii de drept internaţional umanitar, Centrul Tehnic-Editorial al Armatei,
Bucureşti, 2004, p. 114
[12] Ibidem
[13] *** Joint Publication 1-02, Department of Defense Dictionary of
Military and Associated Terms, US Government Printing Office (GPO),
Washington, DC 20402, 12 April 2001 (As Amended Through 1 March 2007)
[14] *** Australian Maritime Doctrine (RAN Doctrine 1), Defence
Publishing Service, Department of Defence, Canberra, act 2600, first edition,
2000
[15] Pedro Urrutia Bunster, El control del mar en el siglo XXI – Sus
caracteristicas tradicionales y su posibile evolucion, Revista de Marina, nr.5,
vol. 116/852, sept-oct., 1999, Valparaiso, p. 415
[16] *** Sea Control and Surface Combatants, Semaphore, issue 1, 2003,
Sea Power Centre Australia, Canberra