UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ A BANATULUI “REGELE MIHAI I AL

ROMÂNIEI“DIN TIMIȘOARA

MUȘTARUL ALB

STUDENT : CIOBANU PETRUȚA – RODICA, AGRICULTURA ANUL

III, GRUPA 1132

TIMIȘOARA

2021

1
 CUPRINS

CAPITOLUL I. Cultura muștarului alb ( Sinapis Alba )

1.1 Generalități privind planta de cultură……………………………………3
1.2 Importanța plantei de cultură……………………………………………3
1.3 Compoziție chimică……………………………………………………..4
1.4 Structură fitochimică…………………………………………………….4
CAPITOLUL II. Cerințele plantei de cultură
2.1 Condiții pedoclimatice…………………………………………………..5
2.2 Lucrările solului…………………………………………………………5
2.3 Fertilizarea………………………………………………………………6
CAPITOLUL III.
3.1 Epoca de semănat……………………………………………………….7
3.2 Distanța și adâncimea de semănat………………………………………7
3.3 Norma de sămânță……………………………………………………….7
3.4 Lucrări de întreținere…………………………………………………….8
CAPITOLUL IV.
4.1 Bolile muștarului alb…………………………………………………….8
4.2 Recoltarea………………………………………………………………..9
4.3 Prelucrarea materiei prime……………………………………………....9
Bibliografie………………………………………………………………….10

2
 CAPITOLUL I. Cultura muștarului alb

1.1 Generalități privind planta de cultură

Muștarul alb (Sinapis alba) este o plantă anuală din familia Cruciferae. Mai
este numită și Brassica alba sau B hirta sau muștar galben. Este cultivată pentru
semințele sale, muștar, fie ca hrană pentru animale sau pentru rotația culturilor.
Acum este cunoscută în toată lumea, deși este originară din regiunea
mediteraneană.

1.2 Importanța plantei de cultură

Muștarul alb se cultivă pentru seminţele sale, care sunt utilizate atât în
scopuri medicinale, cât mai ales în industria alimentară. Seminţele constituie, de
asemenea, materia primă pentru obţinerea uleiului folosit în industria alimentară.
Seminţele de muştar mai sunt utilizate în industria conservelor şi la prepararea
mustarului alimentar. Organul plantei care se utilizează este reprezentat de
seminţele de muştar (Semen Sinapis albae).

3
1.3 Compoziția chimică
Seminţele conţin aproximativ 4-6% substanţe minerale. Mucilagiile se
găsesc în cantitate mare (20%). Lipidele, prezente de asemenea în seminţe, au
un conţinut de 30%, ele fiind constituite din gliceridele acizilor erucic (50%),
linoleic şi oleic. S-au identificat şi substanţe azotate (30%), ca sinapina - un
ester al acidului sinapic şi al colinei, care este considerată un pseudoalcaloid.
Principiul activ este, după cum prezintă E. Păun şi colaboratorii, sinalbina sau
sinalbozida, care prin hidroliza enzimatică (datorată mirozinazei) se dedublează
în glucoză, sulfat acid de sinapină şi în izotiocianat de p-hidroxibenzil, ce nu
este volatil. Conţinutul principiului activ variază între 0,5 şi 1,5%.

1.4 Structură fitochimică

Sinapis alba este o specie anuală, erbacee, rădăcina este pivotantă şi
ramificată, tupina este erectă, înaltă de 50-150 cm, ramificată, pubescentă, de
formă cilindrică. Frunza este lirat-penat-fidată, cu 3-5 lobi de formă neregulată,
cu marginile sectate. Floarea este constituită de patru sepale verzi, patru petale
de culoare galbenă, lungi de 7-9 mm, şase stamine, dintre care patru mai lungi şi
două mai scurte, ovar superior şi un pedicel pubescent, lung de 4-5 cm. Florile
sunt grupate în raceme dense, care se dezvoltă pe măsură ce plantele înfloresc.
Înflorirea începe din partea inferioară a racemului şi are loc în lunile iunie şi
iulie.
Fructul este reprezentat de o silicvă, formată dintr-o porţiune
pubescentă, care în partea inferioară conţine seminţele (3-6) şi dintr-o porţiune
alungită în formă de rostru, mai subţire, glabră, situată în vârful silicvei.
Silicvele sunt situate alternativ pe tulpină, într-o poziţie orizontală, formând un
unghi de aproape 90 de grade cu tulpina sau cu ramurile; la maturitate, se
colorează în galben. Sămânţa are formă sferică sau uşor elipsoidală, iar la
maturitate este galbenă.

4
 CAPITOLUL II.

2.1 Condiții pedoclimatice

Solul nu manifestă cerinţe deosebite faţă de sol dar nu sunt favorabile
pentru o dezvoltare optimă solurile argiloase, cu exces de umiditate, precum şi
cele nisipoase care nu reţin apa. De asemenea reacţionează negativ în cazul
cultivării pe soluri acide sau sărături. Cele mai indicate sunt solurile cu reacţie
neutră sau slab alcalină. De asemenea producţii mari se obţin pe soluri luto-
nisipoase, permeabile şi bogate în humus.
Temperatura - Muştarul alb rezistă la temperaturi scăzute, în fazele
timpurii de vegetaţie rezistând până la –50C. O dată cu înaintarea în vegetaţie
plantele rezistă mai puţin la temperaturi scăzute. Seminţele germinează la
temperaturii joase (10C).
Apa - Cerinţele faţă de umiditate sunt diferite în decursul perioadei de
vegetaţie. Se întâlnesc astfel două perioade critice, în care este necesară o bună
aprovizionare a solului cu apă: perioada germinării seminţelor când apa
contribuie la uniformizarea răsăririi şi perioada dezvoltării intense a plantelor
când au un sistem radicular insuficient dezvoltat.

2.2 Lucrările solului

Acestea diferă în funcţie de planta premergătoare. Dacă planta
premergătoare părăseşte terenul devreme, îndată după recoltare, se ară la
adâncimea de 22-25 cm sau cât permite starea de umiditate a terenului, astfel ca
arătura să fie de bună calitate, fără bolovani. Până toamna terenul se va lucra cu
discul urmat de grapa cu colţi reglabili, pentru distrugerea buruienilor şi
afânarea solului. Dacă planta premergătoare se recoltează târziu, se ară cu plugul
urmat de grapă. Primăvara devreme se grăpează cu grapa cu colţi, iar cu o zi
înaintea semănatului se lucrează cu combinatorul sau cu discul, urmat de grapa
cu colţi reglabili. Prin lucrările de pregătire a patului germinativ se urmăresc
mărunţirea şi o bună nivelare a solului, creându-se condiţii pentru o răsărire
uniformă.

5
2.3 Fertilizarea
Muştarul alb reacţionează favorabil la aplicarea îngrăşămintelor. După
unii autori, gunoiul de grajd trebuie aplicat la planta premergătoare, fiind o sursă
de buruieni pentru muştar. Îngrăşămintele cu azot contribuie la dezvoltarea
plantelor, dar aplicate în exces prelungesc perioada de vegetaţie şi influenţează
nefavorabil acumularea uleiului gras. După unii autori, pe solurile amendate este
necesară şi aplicarea borului, microelementul care contribuie la dezvoltarea
plantelor şi la realizarea de producţii ridicate. Se recomandă fertilizarea cu 100
kilograme azotat de amoniu/hectar şi cu 200 kilograme superfosfat/hectar, acesta
din urmă contribuind la o bună fructificare. S-a evidenţiat că fertilizarea cu
N:P:K în raport de 1:1:1 a dus la sporirea producţiei de seminţe. Cercetările
efectuate la Fundulea, referitoare la eficacitatea aplicări azotului, au arătat că
dozele de N40 - N80 sunt economiice şi eficiente, contribuind la realizarea unui
spor de producţie de 15%. Eficacitatea îngrăşămintelor cu azot a oscilat în
funcţie de condiţiile climatice, îngrăşămintele fiind mai bine valorificate în anii
cu precipitaţii mai bogate.

6
 CAPITOLUL III.

3.1 Epoca de semănat

Aceasta se situează primăvara devreme, în urgenţe I în zona din sudul
ţării, imediat ce se poate intra în câmp. Dacă se întârzie semănatul, temperaturile
ridicate, mai ales dacă sunt asociate cu un deficit de umiditate, influenţează
negativ creşterea şi dezvoltarea plantelor, acestea îşi reduc talia, iar producţia
scade cu 50-75%. Se afirmă că prin semănatul timpuriu plantele sunt mai puţin
expuse atacului bolilor şi dăunătorilor.

3.2 Distanţa şi adâncimea de semănat

Muştarul alb, după unii cercetători, trebuie semănat la distanţă de 12,515
cm între rânduri pe solurile curate de buruieni. Pe solurile cu rezervă de buruieni
se seamănă în rânduri rare, distanţate la 30-35 cm, pentru a putea efectua
lucrările de întreţinere, metodă utilizată la Fundulea. Cercetările referitoare la
stabilirea distanţei optime de semănat au evidenţiat faptul că se realizează
producţii mai ridicate prin semănatul în rânduri dese la 12,5-25 cm. Distanţa
optimă de semănat este de 25-50 cm, iar adâncimea de semănat de numai 1 cm.
Cercetătorii de la Fundulea au evidenţiat că adâncimea de semănat trebuie să fie
de 2-3 cm în regiunile mai umede şi de 3-4 cm în zonele de câmpie.

3.3 Norma de sămânţă

Se recomandă o normă de sămânţă diferenţiată în funcţie de gradul de
pregătire al terenului, fiind indicate 12 kilogarme de sămânţă în condiţii

7
agrotehnice optime şi 15 kilograme în condiţii mai puţin favorabile. Norma de
sămânţă indicată este de 11-13 kilograme/hectar la o distanţă de 50 cm şi de 17-
20 kilograme/hectar la distanţă de 25 cm între rânduri. Seminţele trebuie să
îndeplinească indicii de calitate prevăzuţi în STAS şi anume puritatea fizică de
95-97% şi germinaţia de 80-90% pentru clasele 1 şi a 2-a. Semănatul se poate
efectua cu semănătorile SUP - 21 sau SUP - 29.

3.4 Lucrările de întreţinere

Imediat după răsărirea mustarului alb se execută o lucrare de grăpare
perpendicular pe direcţia rândurilor, pentru distrugerea buruienilor încolţite.
Dacă este semănat în rânduri dese, muştarul alb se pliveşte, iar dacă se seamănă
în rânduri rare se prăşesc intervalele dintre rânduri şi se pliveşte pe rând. În
general, se aplică un plivit şi două praşile. Muştarul alb poate fi şi erbicidat, cu
produsele recomandate de specialiştii agronomi din zonă. Erbicidul se dizolvă în
600-800 de litri de apă şi se încorporează imediat la adâncimea de 8-10 cm.

CAPITOLUL IV.

4.1 Bolile muştarului alb

Acestea sunt: mana cruciferelor (Peronospora brassicae Gaum);
albumeala cruciferelor (Albugo candida) - prevenirea bolii se face prin măsuri
de igienă culturală şi o agrotehnică corespunzătoare - arătura adâncă, semănat
timpuriu, respectarea rotaţiei culturilor, distrugerea buruienilor crucifere din
jurul culturilor - combaterea se face prin tratarea seminţelor cu oxiclorura de Cu
50 - 0,5%; făinarea (Erysiphe communis) - combaterea se face prin tratamente
cu sulf muiabil 80, în concentraţie de 0,3-0,4% în 2-3 stropiri; pătarea neagră
(Alternaria bassicae - Berk Sacc.) - prevenirea bolii se va face prin evitarea
cultivării muştarului alb pe terenuri joase şi umede şi se recomandă recoltarea
timpurie în caz de atac intens; o altă măsură o reprezintă dezinfectarea
seminţelor cu apă caldă, de 50 grade Celsius, timp de 20 de minute, urmată de
cufundarea în apă rece timp de 2-3 minute); putrezirea albă a tulpinilor
(Sclerotinia sclerotiorum - Lib. de Bary) - prevenirea bolii se face prin rotaţia

8
culturilor, evitarea terenurilor joase şi umede şi eliminarea din lan a plantelor
bolnave). Dăunătorii culturii de muştar alb sunt reprezentaţi de: puricii de
pământ (Phylotreta atra F şi Ph nemorum L.); viespea rapiţei (Athalia colibri
Christ.), gândacul roşu al rapiţei (Entomoscelis adonidis Pall.); gândacul lucios
al rapiţei (Meligethes aeneus F.) - se combate prin măsuri de igienă culturală;
Athalia rosae L. - ca măsuri preventive se recomandă asolamentul şi rotaţia
culturilor, precum şi măsurile de igienă culturală. În depozite, seminţele pot fi
atacate de Stegobium paniceum L. (tocilarul făinoaselor). Larvele fac galerii,
care devin toxice pentru consumul alimentrar şi depreciate calitativ.

4.2 Recoltare
Epoca de recoltare - epoca optimă este situată în faza maturizării depline
a seminţelor, care se colorează în galben auriu, întreaga plantă find de culoare
galbenă. Această epocă este recomandată în cazul în care cultura se recolteză cu
combina. Dacă recoltarea se face în două faze, se va începe mai devreme de
epoca indicată, prin tăiere cu cositoarea şi se va treiera pe brazdă. Modul de
recoltare - pentru evitarea pierderilor prin scuturare, muştarul alb se va recolta
dimineaţa pe rouă. După unii autori, pentru economisirea cheltuielilor de uscare
a seminţelor, evitarea pierderilor prin scuturare şi a cheltuielilor de uscare, se
recomandă tratarea culturii cu Regflone 3 litri/ha înainte de recoltare, fapt ce
creează posibilitatea recoltării muştarului cu 10 zile mai devreme. În urma
aplicării desicantului în toate organele plantei, umiditatea s-a redus cu peste 50%
comparativ cu martorul netratat. În urma aplicării desicantului, s-a obţinut o
producţie de seminţe superioară martorului cu 200 kilograme.

4.3 Prelucrarea materiei prime

Condiţionarea - după recoltare, condiţionarea seminţelor este obligatorie.
Se pot utiliza în acest scop selectoarele pentru cereale sau vânturători. Uscarea -
după condiţionarea seminţelor, acestea se aşază în strat subţire pentru uscare,
astfel ca umiditatea să ajungă la 10%, atât cât este prevăzută de STAS.
Ambalarea, păstrarea - seminţele se ambalează în saci şi se păstrează în magazii
curate şi uscate.

9
 BIBLIOGRAFIE

1. https://www.agrimedia.ro/articole/tehnologia-de-cultivare-pentru-mustarul-
alb-sinapis-alba-l
2. https://hortiweb.ro/mustarul-alb-sinapis-alba-l

10