Universitatea “DANUBIUS” Galati

Facultatea de Ştiinte Economice

GESTIUNEA FINANCIARĂ A AFACERILOR ÎN SPAŢIUL
EUROPEAN

MASTER

STANDARDE FINANCIAR CONTABILE

CONTRACTELE DE LEASING (IAS 17)

TITULARUL DISCIPLINEI:
Conf. Dr. Ec. Neculina CHEBAC

MASTERAND:

GALAŢI - 2010
CUVINTE CHEIE :

AUDIT FINANCIAR
SITUATIE FINANCIARA
BILANT
CONTABILITATE
STANDARDE
REGLEMENTARI CONTABILE
RASPUNDERE JURIDICA
ASIGURARE
VALOARE JUSTA
LOCATOR
PROPRIETAR
CREDITOR

CAPITOLUL I – NOŢIUNI INTRODUCTIVE

2
 Aplicarea standardelor internaţionale de contabilitate prin recurgerea la raţionamentul
profesional îi oferă specialistului contabil puteri sporite, fiind în acelaşi timp şi o sursă suplimentară de
responsabilitate. În condiţiile aplicării standardelor internaţionale de contabilitate, un contabil iscusit
este acela care, prin raţionamentul profesional, obţine situaţii financiare utile şi credibile atât pentru
investitori, cât şi pentru celelalte categorii de utilizatori.
În cadrul Uniunii Europene, cât şi pe plan internaţional există o preocupare continuă de
normalizare şi armonizare a sistemelor contabile, pentru a crea o manieră procedurală unitară de
înregistrare care să asigure fluiditatea operaţiunilor financiare între state.
Armonizarea sistemelor contabile şi a întocmirii situaţiilor financiare s-a realizat şi continuă să
se desfăşoare de-a lungul unui proces etapizat destinat să răspundă cât mai bine cerinţelor diferitelor
stadii ale dezvoltării economico-sociale la nivelul ţărilor, grupelor de state şi pe plan internaţional.
Uniunea Europeană a elaborat standardele de contabilitate anuale şi situaţiile financiare al căror
conţinut juridic, economic şi financiar a fost concentrat în aşa numitele „Directive”, care au fost
încorporate în legislaţia proprie de către fiecare stat membru al U.E. Standardele europene de
contabilitate sunt prezentate în “Directiva a IV-a”, elaborată la 25 iulie 1978 şi revizuită la 8 noiembrie
1990, care se referă la coordonarea dispoziţiilor naţionale referitoare la structura şi conţinutul conturilor
anuale, la raportul de gestionare, normele de evaluare a elementelor patrimoniale şi publicarea acestor
documente pentru societăţile de capitaluri.
Reforma contabilităţii întreprinderilor din România de după 1990 s-a concretizat, într-o primă
fază, într-un set de reguli contabile intrate în vigoare la 1.01.1994. Este vorba de varianta iniţială a legii
contabilităţii nr. 82/1991 şi, mai ales, de HG 704/1993 pentru aprobarea regulamentului de aplicare a
legi contabilităţii.
În cele ce urmează se va trata Standardul de Contabilitate IAS 17 – “Contracte de leasing”.
Ţinta principală al IAS 17 o constituie definirea şi prezentarea informaţiilor referitoare la operaţiunile
de leasing financiar care sunt un exemplu specific al contabilităţii bazată pe principiul prevalenţei
economicului asupra formei juridice a tranzacţiilor.

CAPITOLUL II – CONTRACTELE DE LEASING IAS 17

3
 Conceptul de „leasing provine“ din termenul englezesc „lease“ care are sensul de contract,
concesiune, si a inchiria, a concesiona. În franceză se utilizează termenul „credit-bail“ cu semnificaţia
de contract de inchiriere.
Leasingul este un acord prin care o persoană numită locator cedează unei alte persoane numite
locatar, în schimbul unei plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită de timp. 1
Utilizatorul (locatarul) poate opta pentru cumpărarea bunului înainte de sfârşitul perioadei de leasing,
dar nu mai devreme de 12 luni, dacă părţile convin astfel şi dacă utilizatorul achită toate obligaţiile
asumate prin contract.
Leasingul constituie o modalitate de finanţare fără ca firmele să apeleze la împrumuturi sau la
capitaluri proprii.
Operaţiunile de leasing pot avea ca obiect:
 bunuri imobile (leasing imobiliar) pe termen lung;
 bunuri mobile (leasing mobiliar) pe termen mediu.
Firmele apelează la leasing în cazurile în care costurile îndatorării sunt mai mici decât cele
aferente creditelor bancare. Leasingul are la bază un contract. Contractul de leasing este un acord prin
care proprietarul unui activ, denumit locator (lesser) îi închiriază unui utilizator, denumit locotar
(lessee), contra unui preţ, în condiţii determinate.
În practică, de multe ori, între un contract de leasing sunt implicate trei părţi:
 un furnizor (proprietar);
 un finanţator (creditor);
 un utilizator.
Creditorul cumpără bunul de la furnizorul proprietar şi-l închiriază utilizatorului, care se
angajează să exercite, pe cheltuiala sa, toate acţiunile pe care creditorul le poate avea împotriva
furnizorului proprietar, cu privire la comportamentul bunului închiriat. Pe timpul folosirii bunului
închiriat, utilizatorul va efectua controlul privind comportamentul bunului respectiv. Când expiră
termenul de închiriere, se va încheia un proces-verbal de constatare a stării tehnice.
Practic, există trei mari categorii de locatori:
 producătorii de echipamente;
 băncile comerciale;
 companiile independente de leasing.

1
Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară în România – Adriana Popa,
Editura Contaplus, 2007

4
 Contractele de leasing se pot încheia între o mare varietate, ceea ce dă naştere la anumite tipuri
de contracte:
a) în raport de forma în care sunt stabilite relaţiile contractuale:
- contract de leasing direct (direct lease) în care producătorul furnizor în rol de locator
închiriază direct activul (echipamentul nou) beneficiarului utilizator (locatar);
- contract de leasing indirect (indirect lease) în care utilizatorul alege un echipament, indică
locatorului să-l cumpere de la producător şi apoi intră în contract de leasing cu locatorul. Ca atare,
locatorul cumpără activul de la producător cu scopul de a-l închiria;
b) în funcţie de conţinutul ratei plătite locatorului de către locatar:
- contract de leasing brut (full service lease) prin care în preţul plătit de locatar locatorului sunt
incluse şi cheltuielile de intreţinere aferente activului, service şi reparaţii şi orice taxe derivate din
proprietatea asupra activului prevăzute de lege;
- contract de leasing net (net lease) prin care utilizatorul plăteşte furnizorului doar preţul
bunului închiriat, dar îşi asumă obligaţiile privind plata cheltuielilor de întreţinere, plata asigurării
activului şi plata oricărei taxe impusă de lege. Majoritatea contractelor de leasing sunt de acest tip;
c) în funcţie de serviciile propuse:
- contract de leasing „vinde şi închiriază“ (sale and lease back) prin care proprietarul activului îi
vinde şi concomitent îi închiriază de la societatea de leasing. Contractul de leasing poate lua forma
leasingului financiar sau operaţional;
- contract de leasing time sharing (time sharing lease) prin care bunul (activul), obiect al
contractului, se închiriază simultan mai multor beneficiari pe perioade distincte în scopul folosirii
integrale a capacităţii acestuia. Fiecare utilizator va plăti chiria proporţional cu timpul în care va utiliza
activul; se utilizează în cazul calculatoarelor, mijloacelor de transport etc.;
- contract de leasing experimental (experimental lease), care presupune o închiriere pe termen
scurt a activelor (utilajelor) ce vor fi cumpărate de beneficiari dacă acestea corespund standardelor
tehnice stipulate în contract. Se utilizează asemenea contracte de leasing în scopul promovării
vânzărilor de maşini şi utilaje;
- contract de master-leasing, întâlnit în comerţul internaţional, în situaţia închirierii
containerelor de transport pe termen lung (time-leasing) sau doar pentru o singură călătorie (trip-
leasing).
Există şi alte tipuri de contracte de leasing:
- contracte de leasing cu autofinanţarea locatorului (locator selffinancing), în care locatorul
dispune de întreaga sumă necesară producerii sau cumpărării activului ce urmează să-l dea cu chirie;
5
 - contract de leasing de operare (operative lease), încheiat pe termen scurt, prin care locatarul
poate să decidă momentul expirării perioadei de închiriere, printr-o simplă notificare către proprietar
(locator), care suportă riscul. Locatorul nu speră să recupereze integral preţul activului plus profitul, ci
ia în considerare valoarea rămasă de mâna a doua a activului la expirarea contractului (second-hand
value);
- contract de leasing financiar (financial/capital full-payout lease), prin care durata contractului
acoperă întreaga viaţă economică estimată a activului. Locatorul aşteaptă să primească în final preţul
integral al echipamentului, plus un beneficiu la capitalul investit, prin plata chiriei;
- contract de leasing multiplicativ sau de tip levier (leveraged lease), în cadrul căruia locatorul
se împrumută cu o parte din banii necesari cumpărării activului sau cu toată suma, folosind contractul
de leasing drept garanţie pentru împrumut. Un asemenea contract se practică frecvent pentru
contractele de valori mari;
- contract de leasing operaţional (operating lease), definit ca fiind acel contract de leasing ce nu
intră în categoria leasingului financiar.
Dintre multitudinea tipurilor de contracte de leasing, atenţia şi cercetările sunt concentrate
asupra leasingului financiar, leasingului operaţional şi către tranzacţiile de vânzare şi lease back. Ne
vom îndrepta atenţia asupra acestor tipuri de leasing.

II.1. Leasingul financiar

Leasingul financiar este o tranzacţie pe termen mediu sau lung, prin intermediul căreia o
societate de leasing cumpără activul cerut de un locatar de la un producător furnizor şi îl cedează spre
folosinţă locatarului, contra unei chirii (rată de leasing), iar la sfârşitul perioadei de contract acesta are
dreptul de opţiune să-l cumpere la valoarea rămasă.
Practic, locatarul (utilizatorul beneficiar) caută furnizorul de active, negociază cu acesta
parametrii tehnici şi termenul de livrare, inclusiv activităţile de punere în funcţionare. Tot locatarul
testează societăţile de leasing disponibile şi o alege pe aceea care îi oferă condiţiile cele mai bune
privind chiria, durata contractului si condiţiile finale. La rândul ei, societatea de leasing negociază
condiţiile de cumpărare cu furnizorul, dar analizează şi starea financiară a beneficiarului (viitor locatar)
privind capacitatea acestuia de a se achita de obligaţii. Societatea de leasing poate pretinde din partea
beneficiarului garanţii suplimentare pentru reducerea riscului. Pentru derularea tranzacţiilor de leasing
se poate apela la firme de consultanţă.
Leasingul financiar constituie o modalitate de finanţare 100%. În majoritatea cazurilor,
locatorul îşi alege rata de rentabilitate comparativ cu rata dobânzii pe care locatarul ar trebui să o
6
plătească unei bănci pentru un împrumut pe termen mediu sau lung. În principiu, în cazul leasingului
financiar, locatorul nu are responsabilitatea întreţinerii activelor cedate spre folosinţă locatarului şi nici
de a furniza alte servicii. Durata contractului de leasing este apropiată de durata tehnică de viaţă a
activului, iar la expirarea contractului, utilizatorul (locatarul) are posibilitatea de a reînnoi contractul
sau de a cumpăra activul la valoarea reziduală.
Locatarii trebuie să recunoască operaţiunile de leasing financiar în bilanţurile lor ca active şi
datorii la o valoare egală, la începutul contractului de leasing, cu valoarea justă a bunului în regim de
leasing sau cu valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing, dacă aceasta din urmă este mai mică.
Pentru calcularea valorii actualizate a plăţilor minime de leasing, se consideră ca factor de actualizare
rata implicită a dobânzii din contractul de leasing, dacă aceasta se poate determina; în caz contrar,
trebuie utilizată rata dobânzii marginale a locatarului.
Tranzacţiile şi alte evenimente trebuie înregistrate şi reflectate în concordanţă cu fondul lor şi
cu realitatea financiară, şi nu numai cu forma juridică. În timp ce forma juridică a unui contract de
leasing reflectă faptul că locatarul nu poate să dobândească titlul de proprietate a bunului în regim de
leasing, în cazul operaţiunilor de leasing financiar fondul şi realitatea financiară rezidă în aceea că
locatarul dobândeşte beneficiile economice din utilizarea bunului pe cea mai mare parte din durata de
viaţă economică, în schimbul unei obligaţii de a plăti pentru acest drept o sumă aproximativ egală cu
valoarea justă a bunului şi cheltuielile de finanţare aferente.
Dacă asemenea tranzacţii de leasing nu sunt reflectate în bilanţul locatarului, resursele
economice şi nivelul obligaţiilor unei întreprinderi sunt subevaluate, denaturându-se astfel indicatorii
financiari, prin urmare este adecvată înregistrarea leasingului financiar în bilanţul locatarului atât ca un
activ, cât şi ca o obligaţie de a achita plăţile viitoare de leasing. La începutul contractului de leasing,
activul şi datoria pentru plăţile viitoare de leasing se înregistrează în bilanţ la valori egale.
Nu este adecvat ca datoriile pentru bunurile în regim de leasing să fie prezentate în situaţiile
financiare ca o deducere din activele aferente bunurilor în leasing, întrucât pentru prezentarea datoriilor
în bilanţ datoriile curente sunt evidenţiate separat de cele pe termen lung, aceeaşi distincţie se va utiliza
şi pentru datoriile generate de leasing.
Caracteristicile contractelor de leasing financiar:
 leasingul transferă locatarului dreptul de proprietate asupra bunului la sfârşitul duratei
contractului;
 locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ mai mic decât valoarea justă; opţiunea
va fi exercitată cu o certitudine rezonabilă;

7
  durata contractului de leasing acoperă în cea mai mare parte durata de viaţă economică a
bunului;
 valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing aproximează valoarea justă a bunului în
regim de leasing;
 bunurile în regim de leasing au o natură specializată şi sunt potrivite numai locatarului;
 locatarul va suporta pierderile legate de rezilierea contractului de leasing;
 câştigurile/pierderile rezultate din variaţia valorii reziduale revin locatarului;
 leasingul poate fi prelungit pentru o a doua perioadă la o chirie substanţial mai redusă decât
chiria pieţei.
Valoarea justă este considerată suma pentru care poate fi tranzacţionat un activ sau decontată o
datorie, de bunăvoie, între părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii desfăsurate în
condiţii obiective (IAS 17).
IAS 17 furnizeză 3 indicatori suplimentari care pot conduce la clasificarea unui contract în
leasing financiar. Faptul de a întâlni una din aceste 3 situaţii nu implică în mod obligatoriu clasificarea
contractului de leasing în leasing financiar, dar constituie un element pentru a arăta că o asemenea
clasificare este potrivită:
 Indicatorul 1: „dacă locatarul reziliază contractul, pierderile locatorului sunt sunt suportate
de locatar”
 Indicatorul 2: „câştigurile sau pierderile rezultate din fluctuaţia valorii reziduale juste sunt
suportate de locatar”
 Indicatorul 3: „ locatarul are posibilitatea să continue operaţiunea de leasing pentru o a doua
perioadă, pentru o chirie inferioară preţului pieţei”.
IAS 17 abordează problema schimbării clasificării care este legată de schimbarea condiţiilor de
leasing, spunând că dacă părţile sunt de acord să modifice condiţiile contractului de leasing, altfel decât
prin reînnoirea contractului de leasing, într-un fel care ar fi avut drept rezultat o clasificare diferită a
contractului de leasing, dacă termenii schimbării ar fi fost în vigoare la începutul contractului, atunci
contractul revizuit de leasing trebuie considerat a fi un nou acord de leasing.
Cadrul general IASB îşi arogă calitatea de referenţial pentru elaborarea normelor contabile şi
instrument de coerenţă a normelor, reglementărilor şi procedurilor contabile.2
Contabilizarea contractelor de leasing financiar
Contabilizarea contractelor de leasing financiar în situaţiile financiare ale locatorului

Ieşire
Împrumut
2 imobilizare
Contabilitate internaţională – Neculai Tabără, Editura Moldova, 2009
închiriată
8
 Valoarea creanţei = Invenstiţia netă în contract + costuri directe iniţiale

Investiţia netă = valoarea actualizată a investiţiei brute

Rata minimală Valoare

Rata de
de leasing = reziduală
actualizare =
rata
chirii + valoarea + negarantată
reziduală
contractului
garantată

Valoare reziduală
care nu este
garantată sau care
este garantă printr-o
parte aflată în relaţie
cu locatorul

Figura: 1.1. Contabilizarea contractelor de leasing financiar

Locator
Locatorul, care oferă un contract de locaţie-finanţare, transferă cvasi-integral riscurile şi
avantajele legate de proprietate. El va contabiliza deci suma de primit în numele locaţiei, mai întâi, ca o
componentă a principalului şi apoi ca venituri financiare. Prezintă activele care fac obiectul
contractului de locaţie-finanţare, ca o creanţă a cărei mărime este egală cu cea a contractului de locaţie.
Recunoaşterea veniturilor financiare trebuie să se efectueze pe baza unei formule, care exprimă o rată
de rentabilitate similară cu cea a locatarului, constantă şi de rentabilitate periodică, referitoare la
investiţia netă reziduală a locatarului aşa cum prevede contractul de locaţie-finanţare.
Plăţile în numele locaţiei, corespunzătoare exerciţiului sunt imputate, excluzând costul
serviciilor asupra investiţiei brute care rezultă din contractul de locaţie, pentru a diminua atât creanţa
imobilizată cât şi veniturile financiare neachiziţionate.

9
 Valorile reziduale estimate şi negarantate reţinute pentru calculul investiţiei brute a locatorului,
într-un contract de locaţie, sunt revizuite în mod periodic. Dacă se constată o diminuare a valorii
reziduale estimate negarantate, imputarea veniturilor asupra duratei contractului de locaţie este
revizuită şi orice diminuare în numele mărimilor deja constante prin regularizare, este contabilizată
imediat.
Locatarul angajează, cu ocazia negocierii şi întocmirii contractului de locaţie, adesea costuri
directe iniţiale, ca de exemplu comisioanele şi onorariile juridice. Pentru contractele de locaţie-
finanţare, aceste costuri directe iniţiale sunt angajate în vederea degajării de venituri financiare şi sunt
contabilizate fie imediat la rezultate, fie imputate respectivelor venituri financiare, pe toată durata
contractului de locaţie.
La contabilizarea unui leasing tip vânzare este necesar ca locatorul sa determine următoarele
valori:
1. Investiţia brută
2. Valoarea justă a activului în leasing
3. Costul
Din aceste valori, se pot face şi celelalte calcule necesare rămase pentru înregistrarea şi
contabilizarea tranzacţiei de leasing. Primul obiectiv este acela de a determina cifrele necesare pentru
completarea următoarei intrări: .
Creanţa leasing xx
Costul bunurilor vândute xx
Vânzări xx Stocuri xx
Venit din finanţare neîncasat XX
Diferenţa dintre investiţia rută (creanţa leasing) a locatorului şi venitul din finanţare neîncasat
este egală cu suma plăţilor minime de leasing (în afară de chiria contingentă şi de costurile de execuţie)
din punctul de vedere al locatorului, plus valoarea reziduală negarantată angajată la locator. Investiţia
bruta şi valoarea actualizata a celor două componente ale investitei brute (adică plăţile minime de
leasing şi valoarea reziduală negarantată) este înregistrată ca "venit din finanţare neîncasat" (denumit şi
"venit din dobândă neîncasat").
Valoarea care a fost actualizată trebuie calculată pe baza duratei contractului de leasing şi a
ratei dobânzii implicite (ambele au fost prezentate mai devreme).
IAS 17 prevede că venitul din finanţare neîncasat rezultat trebuie amortizat şi recunoscut la
venit, prin utilizarea metodei ratei efective a dobânzii, care va avea ca rezultat o rată periodică
constantă a restituirii "investiţiei nete a locatorului" (care este "investiţia brută a locatorului" minus
10
"venitul din finanţare neîncasat"). Alegerea abordărilor amortizării oferite de standardul iniţial a fost
eliminată, astfel încât rata efectivă constantă a valorii de înregistrare (contabile) este în prezent singura
metodă ce mai poate fi acceptată.
Normele IAS 17 solicită să se ţină seama de "prudenţă" la recunoaşterea venitului din finanţare,
care este în orice împrejurare o caracteristică sau atribut calitativ de bază al situaţiilor de finanţare
întocmite conform IAS. Cadrul general pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor de finanţare emis
de IASB impune prudenţa celor care întocmesc situaţiile de finanţare; cu alte cuvinte, el solicită
precauţie în exercitarea raţionamentului. IAS 17 clarifică aceasta în contextul distribuirii venitului pe o
bază sistematică, dând exemplul de recunoaştere a incertitudinilor legate de capacitatea de colectare a
chiriilor din contractele de leasing sau fluctuaţia ratelor dobânzii în viitor. De exemplu, incertitudinile
care privesc capacitatea de colectare a chiriilor din leasing cresc de obicei cu termenul de leasing (adică
cu cât este mai lung termenul de leasing, cu atât mai mari sunt riscurile implicate) şi astfel, respectând
principiul prudenţei, modificarea modelului de recunoaştere a venitului poate fi solicitată pentru
compensare.
În cazul contractelor de leasing financiar substanţa şi realitatea economică reprezintă faptul că
locatarul obţine beneficiile economice ale utilizării activului contractat pe cea mai mare parte a duratei
de utilizare a acestuia în schimbul obligaţiei de a plăti pentru acest drept o sumă aproximativ egală cu
valoarea justă a activului şi dobînda aferentă. Din acest motiv leasingul financiar dă naştere unor
elemente ce satisfac definiţiile activelor şi datoriilor şi care sînt recunoscute în consecinţă în bilanţul
locatarului.3
Un locator poate decide să amâne recunoaşterea venitului din finanţare pentru anii următori la
termenele de la trei la cinci ani, deoarece prevederea cu certitudine a capacităţii de colectare pe termen
lung, care depinde de mai mulţi factori, cum ar fi poziţia financiară viitoare a locatarului, este o sarcină
foarte dificilă. Într-adevăr, multe dintre colectările anterioare ar fi putut fi considerate rambursări ale
investiţiei mai degrabă decât venit, până când a fost demonstrată viabilitatea pe termen lung.
Valoarea justă a proprietăţi în leasing este prin definiţie egală cu preţul normal de vânzare al
activului, ajustat de orice rezultat reportat rezidual (acest rezultat reportat poate fi exemplificat printr-o
valoare reziduală negarantată, un credit de investiţie etc.). Conform IAS 17, preţul de vânzare care
trebuie utilizat pentru un leasing de tip vânzare este egal cu valoarea justă a activului în leasing sau,
dacă este mai mic, suma valorilor actualizate ale plăţilor minime de leasing şi valoarea reziduală
negarantată estimata care este angajată la locator, actualizata cu o rată de piaţă a dobânzii. Cu alte
cuvinte, preţul normal de vânzare minus valoarea justă a valorii reziduale negarantate este egal cu
3
Standarde financiar-contabile şi directive europene – Mihaela Onica, Note de curs

11
valoarea actualizată a plăţilor minime. (De notat ca această relaţie este uneori utilizată în calculul
plăţilor minime de leasing, atunci când preţul normal de vânzare şi valoarea reziduală sunt cunoscute).
Aşa cum se specifică în IAS 17, costurile iniţiale directe apărute în legătură cu un leasing tip
vânzare (adică atunci când locatorul este un fabricant sau un comerciant) trebuie să fie trecute la
cheltuieli atunci când apar. Astfel, costurile recunoscute la începutul unor astfel de angajamente de
leasing vor include valoarea contabilă a imobilizărilor corporale sau altor elemente în leasing, cât şi
costurile neaşteptate de negociere şi execuţie a leasingului. Venitul recunoscut la început va fi venitul
brut obţinut din vânzarea activului în leasing, minus toate costurile de exploatare, inclusiv costurile
iniţiale directe de iniţiere a contractului de leasing.
Valorile reziduale negarantate estimate utilizate în calculul investiţiei brute a locatorului dintr-
un contract de leasing ar trebui să fie revizuite în mod regulat. În cazul unei reduceri permanente
(depreciere) a valorii reziduale negarantate estimate, alocarea venitului pe perioada contractului de
leasing este revizuită şi orice reducere cu privire la valorile angajate deja este recunoscută imediat.
Pentru a atrage clienţii, fabricantul sau comerciantul oferă uneori rate scăzute de dobândă.
Acest lucru are un impact direct asupra recunoaşterii profitului încorporat, care face parte integrantă
din tranzacţie şi este invers proporţional cu venitul din finanţare generat din tranzacţie. Astfel, dacă
venitul din finanţare este scăzut în mod artificial, acest lucru are ca urmare recunoaşterea unui venit în
exces din tranzacţie în momentul vânzării. În astfel de circumstanţe, standardul solicită ca profitul din
vânzare să fie limitat la ceea ce ar fi rezultat dacă ar fi fost folosită o rată comercială a dobânzii
utilizate în tranzacţie. Astfel, fondul tranzacţiei ar trebui să fie reflectat în situaţiile de finanţare.
Diferenţa dintre preţul de vânzare şi valoarea calculată ca fiind costul bunurilor vândute este venitul
brut recunoscut de locator la începerea contractului de leasing (vânzare).
Negustorul oferă adesea clienţilor lor o opţiune privind fie închirierea activului, fie cumpărarea
activului pe loc. Astfel, un leasing financiar cu un fabricant sau comerciant, denumit şi leasing tip
vânzare, generează doua tipuri de venituri pentru locator:
1. Profitul brut sau pierderea din vânzare, care este echivalentul profitului care ar fi rezultat dintr-
o vânzare pe loc la preţurile de vânzare normale.
2. Venitul din finanţare sau dobânda încasată de pe urma creanţei de leasing care se distribuie pe
durata contractului de leasing pe baza unui model reflectă o rată constantă periodică de
compensare atât a investiţiei nete de bază a locatorului, cât şi a investiţiei nete de bază în
numerar legate de contractul de leasing financiar.
Pentru contractele de leasing financiar, locatorul trebuie să furnizeze următoarele informaţii:

12
  O reconciliere între investiţia brută totală, în contractul de locaţie, la data închiderii şi
valoarea actualizată a plăţilor exigibile de primit, în numele locaţiei;
 la data închiderii, totalul plăţilor exigibile, în numele locaţiei şi valoarea actualizată,
pentru fiecare dintre cele trei perioade următoare: mai puţin de un an, mai mult de un an şi mai puţin de
cinci ani, mai mult de cinci ani.
 Venituri financiare neîncasate
 Valorile reziduale negarantate ce revin locatorului
 Corectarea valorii cumulate a plăţilor minimale în numele locaţiei neacoperite
 Redevenţele condiţionate incluse în rezultatul exerciţiului
 prezentare a principalelor clauze ale contractelor de locaţie ale locatorului.
Locatar
Clasificarea unui contract de leasing financiar trebuie determinată înainte de a lua în
considerare tratamentul contabil. Deci, este necesară, în primul rând evaluarea tranzacţiei de leasing
faţă de cele opt criterii stabilite în IAS 17 şi rezumate mai sus. Presupunând că acordul de leasing
îndeplineşte unul dintre aceste criterii, atunci el trebuie contabilizat ca fiind leasing financiar.
Conform cu IAS 17, locatarul trebuie să înregistreze un leasing financiar ca activ şi ca obligaţie
la o sumă egală cu cea mai mică dintre:
- valoarea justă a proprietăţii în leasing la începutul contractului de leasing minus subvenţii şi
credite pentru impozite care pot fi primite de locatori sau
- valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing.
Plăţile minime de leasing sunt considerate a fi plăţile pe care locatarul este obligat a le face sau
care i s-ar putea cere să le facă, excluzând chiria contingentă şi costurile executorii cum ar fi
asigurarea, întreţinerea si impozitele. Plăţile minime de leasing includ în general plăţile minime ale
chiriei şi orice garanţie a valorii reziduale făcută de către locatar sau de către un terţ legat de locatar.
Daca leasingul include o opţiune de cumpărare avantajoasă, suma cerută pentru a fi plătită conform
opţiunii de cumpărare avantajoasă este inclusă în plăţile minime de leasing. Valoarea prezentată va fi
calculată utilizând rata incrementală de împrumut a locatarului, cu excepţia momentului când este
posibil ca locatarul să determine rata implicită calculată de către locator.
Durata leasingului care va fi folosită pentru calcularea valorii actualizate este durata fixă,
irevocabilă a leasingului, plus orice perioade ulterioare pentru care locatarul are alternativă de a
continua să deţină activul în leasing, cu sau fără plăţi viitoare, cu condiţia ca locatarul care va exercita
această opţiune de reînnoire sa fie îndeajuns de credibil de la începutul leasingului.

13
 IAS 17 spune că contabilizarea contractului de leasing financiar, în conturile locatarului,
conduce la:
- înregistrarea bunului în activul bilanţier;
- contabilizarea împrumutului, care corespunde pasivului bilanţier;
- contabilizarea amortizării imobilizării.
El recomandă deci să se procedeze la o retratare, evaluând simultan consecinţele investiţiilor şi
cele referitoare la îndatorare. Pentru aceasta trebuie:
- să se calculeze rata dobânzii implicite „i”, adică rata actuarială, astfel încât:
1  (1  i )  n vr
Vb  rx  , unde:
i (1  i ) n

Vb = valoarea bunului
r = redevenţa
vr = valoarea reziduală
- să se calculeze, anual dobânzile datorate privind valoarea bunului contractului, care rămân de
rambursat, corespunzătoare acestei valori, înmulţite cu rata implicita „i”;
- să se calculeze amortizările financiare sau rambursările de capital, care corespund diferenţei:
redevenţă anuală –dobânzi datorate;
- să se stabilească tabloul de amortizare contabilă a bunului achiziţionat, conform metodei care
ar fi fost aplicată în cazul achiziţiei.
În fiecare an trebuie adăugată în contul de profit şi pierdere, valoarea dobânzilor la cheltuielile
financiare (ceea ce antrenează o scădere a rezultatului, deci o diminuare a impozitelor) şi degrevata
datoria, la nivelul amortizării financiare (ca şi când s-ar rambursa capitalul unui împrumut).
Evaluarea şi recunoaşterea ulterioară a contractului de locaţie presupune ca la fiecare închidere
de exerciţiu, bunul înscris în activ, în numele contractului de leasing, trebuie să facă obiectul unei
amortizări, conform aceloraşi reguli pe care le-am utiliza pe baza standardului IAS 16, pentru active
similare. Un atare activ poate eventual să facă obiectul unui provizion pentru depreciere, conform
standardului IAS 36 „Deprecierea activelor”.
Dările de seamă financiare ale locatarului trebuie să conţină următoarele informaţii:
- pentru fiecare categorie de active, valoarea netă contabilă, la data închiderii;
- reconciliere între totalul plăţilor exigibile, în numele locaţiei;
- la data închiderii, totalul plăţilor exigibile, în numele locaţiei şi valoarea lor actualizată, pentru
fiecare dintre următoarele perioade: mai puţin de un an, mai mult de un an şi mai puţin de cinci
ani, mai mult de cinci an;.

14
 - redevenţele condiţionate incluse în rezultatul exerciţiului;
- totalul la data închiderii a plăţilor minimale viitoare de sublocaţie, care se aşteaptă să fie
primite, în numele contractelor de sublocaţie nereziliabile;
- prezentare a principalelor cauze privind contractele de locaţie ale întreprinderii locatare care se
referă în principal la baza de determinare a plăţilor, în numele redevenţelor condiţionate, la
existenţa opţiunilor de reînnoire sau de cumpărare, clauza de indexare şi termenele lor, clauze
contractuale limitative, ce vizează în special, dividendele, îndatorarea complementară şi alte
locaţii.
II.2. Leasingul operaţional
Contractele de leasing operaţional sunt contractele de leasing ce nu intră în categoria leasingului
financiar. Prin contractul de leasing operaţional se angajează persoana fizică sau juridică care predă
activul (locatorul) şi să-l pună la dispoziţia locatarului spre utilizare. De obicei, aceste contracte cer
locatorului să asigure serviciile de întreţinere şi asigurare, fapt ce face să fie numite şi leasing de
mentenanţă (întreţinere).
Costurile întreţinerii şi asigurării sunt incluse în chiria leasingului.
Leasingul operaţional are alte două caracteristici importante:
- în mod frecvent, se prevede o clauză de anulare, care dă posibilitatea locatarului să renunţe la
locaţie şi să restituie activul locatorului înainte de expirarea contractului, dar de obicei în condiţiile
plăţii unor penalizări. O asemenea prevedere constituie o facilitate pentru locatar, deoarece poate
înapoia activul dacă s-a uzat moral sau nu mai are nevoie de el în condiţiile declinului afacerilor;
- în mod frecvent, activul nu este complet amortizat. Durata contractului de leasing este mai
mică decât durata economică de viaţă estimată a echipamentului. Locatorul se aşteaptă să recupereze
valoarea activului fie prin reînnoirea contractului cu actualul utilizator, fie prin închiriere către alţi
locatari sau prin vânzare.
Aceste contracte avantajează locatarii, dar locatorii se confruntă cu riscuri mai ridicate.
Plăţile de leasing în cazul unui leasing operaţional trebuie recunoscute ca o cheltuială în contul
de profit şi pierdere liniar de-a lungul duratei contractului de leasing, în cazul în care o altă bază
sistematică nu este reprezentativă pentru ritmul beneficiilor utilizatorului. 4
În cazul leasingului operaţional, plăţile de leasing (excluzând costul serviciilor, cum ar fi
asigurarea şi întreţinerea) sunt recunoscute ca şi cheltuieli în contul de profit şi pierdere, în mod liniar,
cu excepţia situaţiei în care o altă bază sistematică este reprezentativă pentru ritmul beneficiilor
utilizatorului, chiar dacă plăţile nu sunt efectuate pe aceeaşi bază.
4
http://www.audit4u.ro/legislatie.html

15
 În cazul unui leasing operaţional, locatarul trebuie să evidenţieze următoarele:
1. totalul plăţilor minime de leasing previzionate a se obţine dintr-un leasing operaţional
irevocabil pentru fiecare dintre perioadele mai jos menţionate:
 până la 1an;
 între 1an şi 5 ani;
 peste 5 ani.
2. totalul plăţilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se obţine în condiţiile
unui subcontract de leasing irevocabil, la data bilanţului;
3. plăţile aferente contactului şi subcontractului de leasing înregistrate în venituri pentru
perioada aferentă, cu evidenţierea separată a plăţilor minune de leasing, chiriilor contingente şi a
plăţilor aferente subcontractelor de leasing;
4. o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatarului, incluzând, dar fără
a se limita, la următoarele:
 baza determinării chiriilor contingente;
 existenţa şi condiţiile opţiunilor de reînnoire sau cumpărare şi a clauzelor de escaladare a
preturilor;
 restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la dividende, datorii
suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.
Locatorii trebuie să prezinte bunurile deţinute în regim de leasing operaţional în bilanţ, în
conformitate cu natura acestora. Venitul rezultat din leasingul operaţional trebuie recunoscut ca venit
pe o bază liniară, pe durata contractului de leasing, cu excepţia cazului în care o altă bază sistematică
nu este considerată mai reprezentativă pentru ritmul în care se diminuează beneficiile generate de
utilizarea bunului.
Costurile, inclusiv amortizarea, suportate pentru obţinerea venitului din leasing, sunt
recunoscute drept cheltuieli. Venitul din leasing (exclusiv încasările din servicii oferite precum
asigurarea şi întreţinerea) se recunoaşte ca venit pe o bază liniară pe durata contractului de leasing,
chiar dacă încasările nu sunt înregistrate pe această bază, cu excepţia cazului în care o altă bază
sistematică este mai reprezentativă pentru ritmul în care se diminuează beneficiile generate de
utilizarea bunului în regim de leasing.
Costurile directe iniţiale suportate special pentru obţinerea venitului dintr-un leasing operaţional
fie se amână şi se alocă la venituri pe durata contractului de leasing proporţional cu venitul înregistrat
din chirie, fie se recunosc în contul de profit şi pierdere ca o cheltuială în perioada în care se
efectuează.
16
 Contabilizarea contractelor de leasing operaţional
Locator
Ca şi în cazul locatarului, contractul de leasing operaţional solicita un tratament contabil mai
puţin complex decât contractul de leasing financiar. Plăţile încasate de locator trebuie înregistrate ca
venit din chirii în perioada în care se încasează plata sau de când aceasta devine creanţă. Ca în cazul
locatarului, dacă atât chiriile variază pe o bază liniara cât şi în cazul în care angajamentul conţine o
creştere planificată a chiriei pe perioada contractului de leasing, venitul trebuie înregistrat pe bază
liniară dacă nu există o alternativă a alocării sistematice şi raţionale mai reprezentativă pentru modelul
de durată a procesului de câştigului conţinut în contractul de leasing. În afară de aceasta, dacă
angajamentul de leasing oferă o creştere planificată, în planificarea utilizării fizice majorate a
proprietăţii închiriate de către locatar, valoarea totală a plăţilor chiriei, inclusiv creşterile planificate
este alocată la venit pe durata contractului de leasing pe bază liniară. Totuşi, dacă creşterea planificată
se datorează unei proprietăţi închiriate suplimentar, recunoaşterea ar trebui să fie proporţională cu
proprietatea în leasing, cu chiriile majorate recunoscute în anii în care locatarul a avut controlul asupra
utilizării proprietăţii suplimentare în leasing.
Locatorul trebuie să prezinte proprietatea în leasing în bilanţul de la capitolul „investiţii în
proprietatea în leasing". Acest cont va fi cu sau alături de imobilizările corporale ale locatorului, iar
amortizarea ar trebui să fie determinată în acelaşi mod ca şi pentru restul imobilizărilor corporale ale
locatorului, IAS 17 stipulează că atunci când o parte semnificativă din activitatea locatorului cuprinde
contracte de leasing operaţional, „locatorul ar trebui să prezinte valoarea activelor dup fiecare categorie
majoră de active, cu amortizarea acumulată aferentă la fiecare dată a bilanţului”. În continuare,
„activele deţinute pentru exploatare sunt în mod obişnuit incluse în bilanţ la mobilizări corporale”.
Conform IAS 17, locatorii puteau alege înainte în contractele de leasing operaţional între
amortizarea costurilor iniţiale directe pe perioada contractului de leasing şi trecerea imediată la
cheltuieli a acestor costuri. Totuşi ulterior, această alegere a fost eliminată şi acum toate costurile
iniţiale directe suportate trebuie să fie adăugate la valoarea contabilă a activului închiriat şi recunoscute
ca o cheltuială pe durata contractului, pe aceeaşi bază ca şi venitul din leasing. Costurile directe iniţiale
apar la locatori la negocierea şi stabilirea unui contract de leasing operaţional şi pot include
comisioane, taxe legale şi acele costuri interne care sunt de fapt incrementale şi care se pot atribui
direct negocierii şi stabilirii contractului de leasing.
Deşi nu există îndrumări privind această metodă în IFRS, din punct de vedere logic, orice
stimulente oferite de locator trebuie tratate ca reduceri ale chiriei şi recunoscute pe bază liniară pe
durata contractului de leasing.
17
 Locatarul
Tratamentul contabil al unui leasing operaţional este relativ simplu, cheltuiala cu chiria ar trebui
înregistrată în cheltuieli pe măsură ce sunt făcute sau pe măsură ce ele trebuie plătite. IAS 17 stipulează
că în ceea ce priveşte cheltuiala cu chiria, aceasta trebuie recunoscută ca o bază sistematică care să fie
reprezentativă pentru perioadele în care apar beneficiile utilizatorului, chiar dacă plăţile nu sunt făcute
pe aceeaşi bază. În cazul în care plăţile de leasing sunt făcute pe bază liniară, atunci recunoaşterea
cheltuielilor cu chiria ar fi făcute în mod normal pe bază liniară. Totuşi, dacă acordul de leasing cere să
fie un program alternativ de plăţi şi ar apare o creştere programată a chiriei pe parcursul duratei de viaţă
a leasingului, cheltuiala de leasing încă ar trebui recunoscută pe o baza liniară, excepţie făcând
momentul în care o alta baza rezonabilă şi sistematică ar reprezenta mai bine utilizarea reală, fizică a
proprietăţii în leasing. Într-un astfel de caz, va fi necesară crearea unui activ sau a unei datorii plătite în
avans, depinzând de structura programului de plăţi. În SIC 15 s-a precizat ca toate stimulentele legate
de un leasing operaţional nou sau reînnoit trebuie luate în considerare atunci când se determina costul
total al contractului de leasing şi recunoscute pe o bază liniară pe toată durata contractului de leasing.
Astfel, de exemplu, o scutire de şase luni de la plata chiriei unui leasing pe cinci ani nu va însemna ca
pentru primul an se va plăti chiria doar pe jumătate din el; mai degeaba acest lucru înseamnă că, chiria
pe patru ani şi jumătate va fi alocată pe tot termenul de cinci ani. Acest lucru se aplică si în cazul
locatorului şi în cazul locatarului.
În plus faţă de acest lucru, dacă acordul de leasing menţionează creşterea programată în cazul
utilizării fizice sporite a proprietăţii în leasing, suma totală a plăţilor chiriei, inclusiv creşterea
programată ar trebui înregistrată pe cheltuieli pe întreaga durata a leasingului pe baza liniară. Pe de altă
parte, dacă creşterea programată se datorează faptului că o altă proprietate a fost dată în leasing, atunci
chiriile mărite ar trebui recunoscute pe parcursul anilor în care locatarul are controlul asupra utilizării
adiţionale în leasing,
Nu există nici un motiv pentru a ne aştepta ca locatarul va avea un beneficiu economic viitor
din activul în leasing în afara duratei de leasing. Ar putea exista totuşi un impozit amânat asupra
creditului înregistrat la bilanţ dacă programul de plăţi conform condiţiilor contractului de leasing nu
corespunde cu recunoaşterea cheltuielilor aşa cum a fost aceasta sugerată în paragraful trecut.
CAPITOLUL III – ÎNREGISTRĂRI CONTABILE ÎN CONTRACTELE DE
LEASING – STUDII DE CAZ
1. Leasing financiar

18
 Pentru o anume societate de leasing, costul de achiziţie al unui mijloc de transport este 20.000
EURO:
- valoare reziduală 2.400 EURO
- durata de utilizare a bunului este de 6 ani,
- valoarea unei rate fără TVA este 1.840 EURO,
- dobânda folosită pentru stabilirea ratelor este de 3%,
- durata contractului este de 3 ani,
Curs EURO de achiziţie = 4.20 LEI

Valoarea de recuperat a locatorului este 18.316 EURO datorită actualizării valorii reziduale.

Nr.Crt Dobânda Data scadenta Rată trimestru

Rata 1 550 01.01.2008 1.390 EURO
Rata 2 550 01.04.2008 1.390 EURO
Rata 3 550 01.07.2008 1.390 EURO
Rata 4 550 01.10.2008 1.390 EURO
Rata 5 260 01.01.2009 1.680 EURO
Rata 6 260 01.04.2009 1.680 EURO
Rata 7 260 01.07.2009 1.680 EURO
Rata 8 260 01.10.2009 1.680 EURO
Rata 9 130,5 01.01.2010 1.809,5 EURO
Rata 10 130,5 01.04.2010 1.809,5 EURO
Rata 11 130,5 01.07.2010 1.809,5 EURO
Rata 12 130,5 01.10.2010 1.809,5 EURO

TOTAL 3.762 19.518 EURO

Înregistrarile contabile care se fac pe tot parcursul derulării contractului de leasing:

Locator:
1. Achiziţie mijloc de transport:

Cont debit Cont credit Suma

% 404 109.956 lei

Cont debit Cont credit Suma

2133 92.400 lei
4426 17.556 lei

2. Predare în leasing:

19
Cont debit Cont credit Suma
2678 2133 92.400 lei

3. Înregistrare în afara bilanţului a ratelor de încasare:

Cont debit Cont credit Suma

8038 92.736 lei
1.840 * 12 rate trimestriale * 4,2 lei – curs EURO

4. Facturarea primei rate de leasing. Avem cursul EURO = 4,25 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 9.367,42 lei
2678 5.838
766 2.310
765 97
4427 1.122,42

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

5. Facturarea ratei a doua de leasing. Avem cursul EURO = 4,25 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 9.367,42 lei
2678 5.838
766 2.310
765 97
4427 1.122,42

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

6. Facturarea ratei a treia de leasing. Avem cursul EURO = 4,25 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 9.367,42 lei
2678 5.838
766 2.310
765 97
4427 1.122,42

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

7. Facturarea ratei a patra de leasing. Avem cursul EURO = 4,25 LEI

20
Cont debit Cont credit Suma
4111 % 9.367,42 lei
2678 5.838
766 2.310
765 97
4427 1.122,42

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

Calcul primele 4 rate:

1.390 EURO * 4,2 = 5.838 lei
550 EURO * 4,2 = 2.310 lei
1.940 EURO * 0,05 = 97 lei, unde 0,05 reprezintă diferenţa de curs valutar.
1.390 EURO * 4,25 * 19% = 1.122,42 lei
1.940 EURO * 4,2 = 8.148 lei

8. Facturarea ratei a cincea de leasing. Avem cursul EURO = 4,25 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 9.601,6 lei
2678 7.056
766 1.092
765 97
4427 1.356,6

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

9. Facturarea ratei a şasea de leasing. Avem cursul EURO = 4,7 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 9.842,24 lei
2678 7.056
766 1.092
765 194
4427 1.500,24

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

10. Facturarea ratei a şaptea de leasing. Avem cursul EURO = 4,7 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 9.842,24 lei
2678 7.056

21
 766 1.092
765 194
4427 1.500,24

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

11. Facturarea ratei a opta de leasing. Avem cursul EURO = 4,7 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 9.842,24 lei
2678 7.056
766 1.092
765 194
4427 1.500,24

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

Calcul următoarele 4 rate:

1.680 EURO * 4,2 = 7.056 lei
260 EURO * 4,2 = 1.092 lei
1.940 EURO * 0,05 = 97 lei, unde 0,05 reprezintă diferenţa de curs valutar.
1.940 EURO * 0,1 = 194 lei, unde 0,05 reprezintă diferenţa de curs valutar.
1.680 EURO * 4,7 * 19% = 1.500,24 lei
1.940 EURO * 4,2 = 8.148 lei

12. Facturarea ratei a noua de leasing. Avem cursul EURO = 4,7 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 9.842,24 lei
2678 7.599,9
766 548,1
765 194
4427 1.615,89

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

13. Facturarea ratei a zecea de leasing. Avem cursul EURO = 4,7 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 9.842,24 lei
2678 7.599,9
766 548,1
765 194
4427 1.615,89

22
Cont debit Cont credit Suma
= 8038 8.148 lei

14. Facturarea ratei a unsprezecea de leasing. Vom avea, să zicem, un curs EURO = 4,75 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 10.072,07 lei
2678 7.599,9
766 548,1
765 291
4427 1.633,07

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

15. Facturarea ultimei rate de leasing. Vom avea, să zicem, un curs EURO = 4,75 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 10.072,07 lei
2678 7.599,9
766 548,1
765 291
4427 1.633,07

Cont debit Cont credit Suma

= 8038 8.148 lei

16. Vânzarea bunului la valoarea reziduală:

Cont debit Cont credit Suma

461 % 13.708,8 lei
2678 7.072,8
7583 4.447,2
4427 2.188,8

Calcul vânzare:
20.000 EURO – 18.316 = 1.684 * 4,2 = 7.072,8 lei
2.400 EURO * 4,8 lei = 11.520 * 19% = 13.708,8 lei
11.520 LEI *19% = 2.188,8 LEI
La vânzarea bunului, la expirarea contractului preconizăm că 1 EURO = 4,8 LEI (estimativ)

Locatar:

1. Primirea bunului în leasing:

Cont debit Cont credit Suma

2133 167 92.400 lei
23
 2. Înregistrare în afara bilanţului a ratelor de plătit (1.840 * 12 rate * 4,2 lei/EURO):

Cont debit Cont credit Suma

8036 92.736 lei

3. Înregistrarea amortizării lunare a mijlocului de transport (92.400/6 * 12 luni):

Cont debit Cont credit Suma

6811 2813 1.283,59 lei

Cheltuieli privind amortizarea Ca = 100/6 = 16,67% ;

Amortizarea mijloacelor fixe : 92.400 * 16,67 /100 = 15.403,08 / 12 = 1.283,59

4. Primirea facturii pentru rata de leasing. Avem cursul EURO = 4,25 LEI

Cont debit Cont credit Suma

% 401 9.367,42 lei
167 5.838
666 2.310
665 97
4426 1.122,42

Cont debit Cont credit Suma

= 8036 8.148 lei

5. Primirea facturii pentru valoarea reziduală:

Cont debit Cont credit Suma

% 404 13.708,8 lei
167 7.072,8
2133 4.447,2
4426 2.188,8

2. Leasing operaţional

Pentru o societate de leasing, costul de achiziţie al unui mijloc de transport este de 20.000
EURO.
- valoare reziduală 3.000 EURO
- durata de utilizare a bunului este de 6 ani,
- valoarea unei rate fără TVA este 1.200 EURO,
- durata contractului este de 2 ani (8 trimestre),
Curs EURO de achiziţie = 4.20 LEI
Locator:

24
 1. Achiziţie mijloc de transport:

Cont debit Cont credit Suma

% 404 99.960 lei
2133 84.000 lei
4426 15.960 lei

2. Înregistrarea amortizării lunare:

Cont debit Cont credit Suma

6811 2813 1.166,9 lei

Cheltuieli privind amortizarea Ca = 100/6 = 16,67% ;

Amortizarea mijloacelor fixe : 84.000 * 16,67 /100 = 15.403,08 / 12 = 1.166,9 lei

3. Facturarea tuturor ratelor de leasing . Avem cursul EURO = 4,25 LEI

Cont debit Cont credit Suma

4111 % 6.069 lei
706 5.100
4427 969

Calcul : 1.200 EURO * 4,25 = 5.100 LEI

1.200 EURO * 4,25 * 19 % = 969 LEI

4. Se transferă dreptul de proprietate la valoarea reziduală, la sfârşitul cntractului de leasing.

Cont debit Cont credit Suma

461 % 17.136 lei
7583 14.400
4427 2.736

Calcul : 3.000 EURO * 4,8 = 14.400 LEI

3.000 EURO * 4,8 * 19 % = 2.736 LEI

Cont debit Cont credit Suma

% 2133 84.000 lei
2813
6583

Locatar:

1. Predarea bunului în leasing şi înregistrarea ratelor de bancă

Cont debit Cont credit Suma

8031 84.000 lei

25
 8036 40.320 lei

Calcul : 1.200 EURO * 8 * 4,8 = 40.320 LEI

2. Primirea facturii pentru prima rată: 1 EURO = 4,65 lei

Cont debit Cont credit Suma

% 401 6.640,2 lei
612 5.580
44226 1.060,2

Calcul : 1.200 EURO * 4,65 = 5.580 LEI

1.200 EURO * 4,65 * 19% = 1.060,2 lei

Cont debit Cont credit Suma

8036 5.520 lei

Calcul : 1.200 EURO * 4,6 = 5.520 LEI

3. Se cumpără bunul la valoarea reziduală atunci când se încheie contractul.

Cont debit Cont credit Suma

% 404 17.136 lei
2133 14.400
4426 2.736

Calcul : 3.000 EURO * 4,8 = 14.400 LEI

3.000 EURO * 4,8 * 19% = 2.736 lei

Cont debit Cont credit Suma

8031 84.000 lei

CAPITOLUL IV – CONCLUZII

Noţiunea de leasing poate fi o soluţie optimă de import, când utilajele care fac obiectul acestor
operaţiuni corespund unor necesităţi temporare, uneori unor utilităţi cu caracter de unicat.

26
 o leasingul s-a dovedit a fi cel mai eficient mijloc de finanţare a investiţiilor productive,
oferind un plus de siguranţă deţinătorului de capital;
o unele proiecte ale statului pot fi finanţate prin intermediul leasingului public; investiţiile
comunităţilor pot folosi leasingul comunal;
o leasingul combinat cu facilităţi fiscale poate fi un mijloc eficient de dezvoltare a regiunilor
subdezvoltate;
o leasingul este o alternativă modernă la creditul clasic, dar poate fi şi o metodă de
remobilizare a capitalului imobilizat (lease-back);
o se încurajează întreprinderile rentabile, capabile să aducă profitul necesar redevenţelor.
Această formă de finanţare oferă creditorului drept garanţie însuşi dreptul de proprietate, fapt ce
dă creditului un grad de risc scăzut;
o prin utilizarea fondurilor pentru plata furnizorilor de bunuri, se încurajează, indirect,
producţia de bunuri mobile şi construirea de imobile. Fondurile sindicalizate din contractele de leasing
cu valoare mare pot atrage capitalul de pe piaţă şi direcţionarea lui către investiţii; în acest fel leasingul
se dovedeşte un mijloc de vitalizare a unei economii decapitalizate;
o leasingul poate fi un complement al sistemului bancar; prin emiterea de acţiuni sau alte
titluri de valoare se pot atrage fondurile de la populaţie şi folosi de societăţile de leasing;
o în economia de piaţă, leasingul poate fi, prin controlul asupra creditului, un mijloc prin
care statul intervine în dezvoltarea economică, încurajând anumite investiţii, orientând creşterea
economică;
o pe plan intemaţional, leasingul este un mijloc de sprijinire a exportului, ori de finanţare a
societăţilor cu proiecte de dezvoltare şi, de asemenea, poate fi o cale credibilă de finanţare a
investiţiilor statelor în curs de dezvoltare;
În ţările cu economie dezvoltată peste o treime din investiţii este finanţată în sistem leasing. În
România industria leasingului este în plină dezvoltare, dar expansiunea ei este limitată de cadrul juridic
existent.

27
 BIBLIOGRAFIE

1. Studii practice privind aplicarea Standardelor Internaţionale de Raportare Financiară în

România – Adriana Popa, Editura Contaplus, 2007
2. Contabilitate internaţională – Neculai Tabără, Editura Moldova, 2009
3. Standarde financiar-contabile şi directive europene – Mihaela Onica, Note de curs
4. http://www.audit4u.ro/legislatie.html

28
 CUPRINS

1. CAPITOLUL I – NOŢIUNI INTRODUCTIVE…………….... pag. 2

2. CAPITOLUL II – CONTRACTELE DE LEASING IAS 17.... pag. 3

3. CAPITOLUL III – ÎNREGISTRĂRI CONTABILE ÎN

CONTRACTELE DE LEASING ............................................ pag. 18

4. CAPITOLUL IV – CONCLUZII ............................................... pag. 26

5. BIBLIOGRAFIE ....................................................................... pag. 27

29