Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Termeni regenți
Completiva directă determină următoarele:
verb tranzitiv
Vreau1/ să merg la film.2/ (ce vreau?)
locuțiune verbală
N-am băgat de seamă1/ că a venit seara.2/ (ce n-am băgat de seamă?)
interjecție cu valoare de verb predicativ (uite, poftim, iată, iacă, iaca, iacătă)
Iată1/ unde am ajuns din cauza ta.2/
Elemente relaționale
Completiva directă se introduce în frază prin următoarele:
pronume relative sau adjective pronominale relative (care, cine , ce, cât, cel, ce)
Ea ne-a povestit1/ ce film a văzut.2/
pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte (oricare, orice, oricât)
Ascult cu atenție1/ pe oricine îmi dă sfaturi.2/
adverbe relative (unde, cum, cânt, cât, încotro)
Voi n-ați știut1/când veți veni.2/
conjuncții subordonatoare (că, să, ca … să, dacă, de)
Au decis1/ ca fiecare cadou să fie împachetat.2/
locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cum că, cum de, precum că)
Au aflat de la televizor1/ cum că va veni vreme rea.2/
Confuzii cu alte subordonate
Subordonata completivă directă poate fi confundată cu propoziția subiectivă.
Știu1/ că mâine va plouă.2/ (P2 ‒ CD; “eu” știu ‒ subiect subînțeles, el face acțiunea; ce știu?)
Se știe1/ că mâine va ploua.2/ (P2 ‒ SB; nu are subiect; ce se știe?)
Topica
De obicei, propoziția completiva directă stă după regentă. Atunci când vorbitorul vrea să insiste
asupra mesajului, completiva directă stă înaintea regentei.