CARACTERIZARE ILIE MOROMET

Ilie Moromete este personajul principal al primului

volum din romanul “Moromeții”. Acesta este capul unei
familii numeroase fiind recăsătorit, din prima căsnicie
având 3 copii: Nilă, Paraschiv și Achim, iar din a doua
căsătorie, cea cu Catrina Moromete, pe Niculaie, femeia
având și ea din prima căsnicie doua fete, Tită și Ilinca
Deoarece este personajul principal al romanului
realist, ce poarta numele familiei sale , Moromeții,
autorul îl caracterizează pe aceasta prin mijloace
directe și indirecte, surprinzând decăderea acestuia, de
la un om sociabil, cunoscut și respectat de toți pentru
poveștile sale, la o persoana retrasa și tăcută
Fiind un roman realist, autorul obiectiv, omniescent,
ce relatează întâmplările la persoana a III a, dintr-o
perspectiva auctorială, îl caracterizează pe acesta in
mod indirect. Astfel
trăsăturile de caracter ale lui personajului reies din
faptele și limbajul sau.
Moromete era o persoana calma, sigur pe el, dar
totodata dur, răspunzând cu multă ironie de cele mai
multe ori. O prima secvența ce evidențiază aceasta
trăsătura are loc in partea întâi a romanului, primul
volum, capitolul XII, fiind cea a tăierii salcâmulu. O
secvența definitorie atât pentru roman, dar și pentru
definirea familiei și a membrilor săi. In aceasta
secvența, Moromete îl trezește pe fiul sau, Nilă, luându-
,

l cu el sa taie salcâmul. Acesta nedumerit adresează

întrebării, știind totodata ca arborele era al surorii
lui moromete, Ga Maria. Moromete nu tine cont de acest
lucru, luând-ul la mișto pe băiat, continuând sa fie
indiferent(“Nilă își dădu pălăria pe ceafă și întrebă
încă o dată: -Salcâmul ăsta? De ce să-l tăiem? Cum o să-l
tăiem? De ce?!.. -Într-adins, răspunse Moromete. Într-
adins, Nilă îl tăiem, înțelegi? Așa, ca să se mire
proștii!”, “— Vrei să știi în ce fel să se mire proștii?
îl întrebă el. Să se uite și să se mire până li s-o
apleca. — Bine, dar nu e salcâmul nostru! mai protestă
Nilă. — Dar al cui e? întrebă tatăl, apucând securea de
coadă.— Nu e al ga Măriei?! răspunse Nilă, crezând că
totuși tatăl n-are să încerce să taie salcâmul. Moromete
nu-i răspunse. Începu să dea ocol salcâmului, căutând un
anumit loc unde să înceapă a-l lovi.”). In urma acestei
secvențe, reiese încă o trăsătura a
personajului ,indiferenta, neținând cont de faptul ca
salcâmul era al Ga Mariei, Moromete făcând orice pentru
a-și atinge scopul. Totodata, faptul ca l-a ales pe Nilă,
ce era destul de bleg, fapt evidențiat prin faptul ca nu
s-a prins de ironia tatălui sau, denota ca Moromete era
destul de inteligent, dar și șiret, știind ca băiatul se
va supune. Bătrânul era cunoscut in sat pentru
inteligenta sa și opiniile sale politice, luând parte la
discuțiile din poiana lui Iocan,respectat fiind pentru
faptele și gândirea sa. Totuși, nu era o persoana
religioasă, râzând de soția sa, Catrina, ne mergând la
biserica, dar nu se dădea in spate de la o țigara cu unul
din tovarășii săi
O data cu inteligenta sa, și respectul oamenilor
pentru el, Moromete avea un umor aparte, fapt evidențiat
in partea a treia a primului volum al romanului,
capitolul III. Catrina aduce fasolea fierbinte, punând-o
pe masa. Fiind vara, nu se vedea ca mâncarea era
fierbinte, Moromete arzând-se la prima înghițituri.
Bătrânul in loc sa se plângă de temperatura ridicată a
mâncării, ii reproșează Catrinei ca mâncarea era rece,
ceilalți membrii luând o îmbucătură zdravănă, arătându-se
și mai rău. Aceasta secvența fiind una definitivare
pentru definirea umorului personajului, o data cu ironia
sa evidențiata in prima secvența
O alta secvența ce marchează personalitatea
personajului este in partea a treia a romanului, primul
volum, capitolele XX și XXI, Moromete aflând de planul
băieților săi de a fugi la București. Aceste este dărâmat
la aflarea planului, lăsând sa se vadă acest lucru, dar
își revine, prefăcându-se ca nimic nu s-ar fi întâmplat.
In capitolul XXVII bătrânul îl lasă pe Paraschiv sa se
revolte, împingându-l și pe Nilă, parând indiferent. Dar
Moromete ii pedepsește aspru, lovindu-i cu parul,
reproșându-le lipsa lor de recunoștință pentru el,
ulterior plecând. In urma reproșurilor aduse de Moromete,
reiese și faptul ca acesta ținea foarte mult la pământ,
evitând sa vândă câtuși se puțin, târguindu-se pentru a
vinde orice altceva. Când se întoarce acesta nu este
.

surprins la aflarea faptului ca băieții fugiseră cu caii,

dar alege sa se izoleze, devenind un om retras și rece
fata de ceilalți (“Dar cu toată aparenta sa nepăsare,
Moromete nu mai fu văzut stând ceasuri întregi pe prispă
sau la drum pe stanoagă. Nici nu mai fu auzit răspunzând
cu multe cuvinte la salut. Nu mai fu auzit povestind. Din
Moromete cunoscut de ceilalți rămase doar capul lui de
humă arsă, făcut odată de Din Vasilescu și care acum
privea însingurat de pe polița fierăriei lui Iocan la
adunările care încă mai aveau loc în poiană...”). Autorul
reușește sa surprindă decăderea acestuia, evidențiind
faptul ca indiferent de cât de puternic era Moromete, cu
tot umorul si ironia sa, trădarea fiilor săi îl dărâmă ,
dezamăgirea copleșind-l, alegând sa se izoleze de restul
oamenilor
Astfel, reiese o alta trăsătura ce este reliefată cu
greu, arătând ca Moromete nu permitea nimănui sa pătrundă
in intimitatea sa, sensibilitatea. Arătată cu greu, dar
intr-un final iese la suprafața, in urma dezamăgirii
provocată de cei dragi
Așadar, sintetizând cele prezentate, se poate afirma
ca personajul principal romanului ce ii poarta numele,
Moromete, reprezintă tipul omului matur, cu capul pe
umeri, trecut prin viața. Autorul surprinde decăderea
acestuia, dovedind ca orice om are limitele sale,
dezamăgirea provocată de persoanele dragi dărâmând-l si
pe capul familiei
.