Sunteți pe pagina 1din 2

Spirit de toamnă

Zilele friguroase de toamnă erau din ce în ce mai dese, dat fiind apropierea cruntă a iernii. Toamna a
fost mereu specială, având zeci de culori și sute de miresme, dar ce nu știe lumea e că aceasta nu a
fost mereu așa…

Acum mii de ani exista o zâna atât de puternică încât nici nu i se putea explica puterea. Aceasta era
mereu răpusă de puteri, fiind chiar Natura în sine. A creat soarele din strălucirea ochilor săi, mările și
oceanele din lacrimile amare ale suferinței, și tot ce puteai vedea cu ochii, însă nu era de ajuns pentru
oameni. Pentru a putea controla mai bine tot ce se întâmpla, aceasta a fost nevoită să își găsească
ajutoare. Cum nu se putea încrede în nimeni, a creat totul din puterea ei. Din soarele de aur de pe
boltă, a scurs o picătură de lumină și a prefăcut-o în cunoscuta vară, iar din oceane a adunat câte o
picătură și le-a înghețat pentru a fi greu de distrus și a creat iarna. După un scurt timp, zâna și-a dat
sufletul pentru a lăsa pe pământ tot ce era mai frumos și le-a lăsat pe cele două surori la conducere.
Acestea se simțeau mult prea singure și neajutorate, așa că s-au gândit să urmeze exemplul mamei lor
și să creeze și alte zâne. Vara a creat primăvara, luând de la ea lumina, căldura, culorile, dar a luat și
puțin frig de la iarnă. Iarna, a făcut la rândul ei același lucru, luând de la vară puțină căldură.

A trecut mult timp de când cele două nu mai erau singure. Acum erau patru tinere frumoase și
inteligente. Mult timp, totul a rămas la fel. Cele patru își făceau datoria și se distrau pe cinste
împreună, dar totul are un sfârșit. Trei zâne erau mereu la fel și sunt și acum, însă una a adus în
viețile noastre culoare, emoții, parfumuri nemaipomenite, dar cel mai important e că a adus
schimbare. Toamna începea să se plictisească să facă mereu aceleași lucruri și lumea să o
disprețuiască pentru ceea ce nici măcar nu a ales să fie. Surorile ei nu erau niciodată de acord cu ea,
ba chiar îi respingeau ideile cu o cruzime aparte, făcând-o să se simtă prost mereu. Nemulțumită de
surorile ei, Toamna pleacă cu durere în suflet, lăsându-le doar o scrisoare în care le spune cu câtă
tristețe s-a confruntat pe parcursul a sute de ani cât a stat cu ele. Cu un jurnal într-o mână și o pană în
cealaltă, zâna plecă la drum prin lume, neștiind prin câte va trece, chiar și pentru cea mai mică
schimbare pe care voia să o facă. În jurnal scria tot ce vedea și tot ce aduna de prin locurile prin care
trecea, reușind să-și păstreze și cel mai vag zâmbet în vremurile grele.

După zeci, poate chiar sute de ani de umblat prin lume, Toamna se întoarce înapoi cu un jurnal plin
de povești și emoții, dar totodată mai fericită ca niciodată. Deși era înapoi în regat, aceasta a încercat
să păstreze distanța de surorile ei, pe cât de mult era posibil. Nu își putea imagina o lume în care
surorile ei geloase i-ar fi distrus ceea ce a creat cu atât de mult curaj și ambiție.

Mult timp de atunci, Toamna a stat ascunsă de surorile ei, acestea căutând-o zi și noapte din
dorința de a se răzbuna pentru faptul că le-a lăsat singure atât de mult timp. Culorile de toamnă
aprinse ca focul le duceau pe cele trei surori tot mai aproape de surprinzătorul adevăr, că sora lor de
mult plecată era chiar în regatul în care viețuiau. Au plecat în căutarea Toamnei, ce se ascundea în
adâncul pădurilor de foc protejată de toate viețuitoarele cărora le-a dăruit o viață mai bună, acestea
fiindu-i recunoscătoare. Cele trei surori au trecut fără milă de paznicii Toamnei, ajungând într-un
final la ea și distrugând tot ce a creat vreodată. De atât amar și tristețe, Toamna s-a stins împreună cu
cele mai frumoase culori și miresme existente și a ajuns lângă adevărata creatoare, zâna tuturor
puterilor, ce acum mii de ani le-a creat pe primele 2 surori. Aceasta, impresionată de puterile pe care
frumoasa zână le-a dobândit doar cu ajutorul credinței și puterilor sale, a adus de pe pământ jurnalul
în care aceasta își scrisese toate schimbările și ideile pe care le gândise de-a lungul a sute de ani.
Puternica zână creatoare a adus înapoi pe pământ focul culorilor de toamnă și cele mai plăcute
miresme existente. Pentru a le pedepsi pe cele trei surori rămase pe pământ, Natura le-a adus și pe ele
sus și nu le-a mai lăsat să-și controleze singure anotimpurile, punându-le mereu bețe-n roate.

Pentru că a avut curajul să se exprime și pentru că a avut o puternică dorință de schimbare, Toamna a
fost răsplătită cu un loc special și a fost lăsată să-și păstreze cele mai frumoase culori și parfumuri de
vis, chiar dacă surorile ei geloase îi mai pun bețe-n roate și îi mai aduc câteva ploi din când în când.
Chiar dacă Toamna nu a fost mereu atât de colorată, faptul că a vrut să fie diferită a făcut-o atât de
specială și iubită.