Cum ați utiliza voi constructele psihanalitice pentru a lua decizii mai bune și

a trăi o viață mai bună – eseu

Teoria psihanalitică clasică accentuează cauzele biologice ale comportamentului
uman. Freud a presupus că mintea umană îşi îndeplineşte funcţiile utilizând energie.
Legătura dintre energia corpului și psihică este surprinsă de Freud prin intermediul
conceptului de instinct. Altfel spus, în momentul creionării dorințelor, în care corpul are
nevoie de hrană, apă, sex, instinctele se activează şi produc o stare neplăcută de tensiune,
funcţia lor fiind aşadar de a conecta nevoile corpului cu dorinţele minţii şi asigurând întreaga
energie a personalităţii. Ulterior, instinctele au fost clasate drept forță motivatoare pentru a
ne crea personalitatea sau pentru a reduce tensiunea negativă, fiind una dintre cele mai
cunoscute căi de a obține plăcerea și de a ne îndepărta de negativitate.
Idea lui Freud ce vizează instinctele poate fi utilizată în viața de zi cu zi pentru a
înțelege absurditatea cu care abordăm unele teme, dorințe, visuri ce persistă în gândirea
noastră. Pentru a ne atinge scopurile trebuie să înțelegem importanța răbdării și
autocontrolului, astfel, ulterior vom ajunge să dobândim lucrurile dorite, fără tensiune și stări
de nervozitate.
Cu trecerea anilor, instinctele care inițial erau considerate sexuale și de supraviețuire,
au fost reorganizate după un nou criteriu, fiind ale vieții și morții. Instinctele vieții au drept
scop supravieţuirea individului şi a speciei, căutând satisfacerea nevoilor de hrană, apă, aer
sau sex. Forţa care stă la baza acestor instincte, după Freud, este libidoul. Dintre
numeroasele instincte ale vieții, Freud îl considera pe cel sexual ca fiind cel mai important,
incluzând aici nu numai partea erotică, ci şi orice alte comportamente şi gânduri care produc
plăcere. Spre sfârșitul vieții sale, Freud a descris și instinctele morții, dar era considerat că
acest concept a fost influențat de starea de sănătate a neuropsihiatrului. În convingerea sa că
fiinţele vii se degradează în timp şi mor, iar instinctele vieţii ne menţin într-o continuă
mişcare, el afirmă că scopul vieţii este moartea, viaţa fiind o luptă continuă între Eros
(instinctul vieţii) şi Thanatos (instinctul morţii). Viziunea sa era că la baza acestor instincte
stă dorința inconştientă de a muri a fiecărei fiinţe, agresivitatea fiind cel mai important dintre
instinctele morţii.
Din această clasificare a lui Freud, înțelegem importanța fiecărei clipe trăite de noi și
că dat fiind faptul că scopul vieții este moartea, suntem nevoiți să uităm de cele mai multe
ori de grijile nesemnificative și să apreciem prezentul.
După Freud, modelul structural care descria personalitatea prin trei noţiuni de bază
era: id (das Es), ego (das Ich) şi superego (das Über-Ich), dar conform lui Carl Gustav
Jung, unul dintre fondatorii psihologiei analitice, structura personalităţii este asemenea unei
reţele de sisteme interconectate (ego-ul, inconştientul personal, inconştientul colectiv), al
căror scop este armonia. Id-ul, în concepția lui Freud, conţine moştenirea genetică şi
reflexele, și reprezintă orientarea directă spre satisfacerea trebuinţelor corporale, neadmiţând
Ieșeanu Alexandru M1911
nici o întârziere sau amânare, la baza lui fiind principiul plăcerii, ceea ce este ilogic şi
amoral, dar care prin intermediul gândirii primare (fantezia) poate temporar să fie îndepărtat.
Ego-ul se dezvoltă din id începând cu o vârstă fragedă, având la bază principiul realității.
Dezvoltarea ego-ului creşte capacitatea individului de a face faţă realităţii, scopul lui fiind
cel de a media conflictele dintre id şi realitate, de a asigură o oarecare armonie în viața
individului, învățându-l autocontrolul. Contrar ideii lui Freud, se știe că Jung considera ego-
ul drept partea conştientă, partea din psyche care selectează gândurile, percepţiile şi
amintirile care pot să intre în conştient. Superego-ul este permanent în căutarea perfecţiunii
morale, iar cerinţele lui pot fi uneori la fel de iraţionale şi intense ca ale id-ului, având la
bază idolatrizarea sau încercarea de a aringe anumite standarde.
Analizând structurarea propusă de Freud, înțelegem că la baza personalității stau trei
mari componente, printre care unele pot fi influențate, iar altele nu. Prin pătrunderea în
esență a noțiunii de superego, suntem capabili să ne stabilim anumite norme în viață și
idealuri ce ulterior ne vor ajuta la luarea unor decizii mai bune și mult mai gândite. Id-ul
oferă motivația și râvna de a dobândi ceva, pe când ego-ul ne predă așteptarea și stăpânirea
de sine.
Evaluând teoria psihanalitică, în ciuda faptului că Freud a realizat o „răsturnare
copernicană” a psihiatriei şi psihologiei, sunt atestate numeroase critici la adresa concepției
sale :
metoda de cercetare preponderentă (studiul de caz) – are limite serioase ce ţin de
controlul variabilelor şi de imposibilitatea replicării în condiţii controlate;
natura datelor culese – Freud realiza notiţe privind desfăşurarea şedinţelor la câteva
ore după terminarea acestora, este posibil ca el să fi fost selectiv în reactualizare, iar
dacă totuşi ar fi fost exact este imposibil de verificat acest lucru;
este imposibil să se determine validitatea povestirilor pacienţilor, Freud a încercat de
puţine ori să verifice povestirile clienţilor, prin urmare datele ar putea fi din start
incomplete şi inexacte;
eşantioanele mici şi nereprezentative;
modul de analiză a datelor, prea subiectiv, pentru că Freud nu a explicat complet
procedura şi pentru că datele nu au fost cuantificate, semnificaţia lor statistică nu poate
fi stabilită (este o critică pe care o vom mai întâlni şi la alte teorii ale personalităţii);
accentul prea mare pus pe forţele biologice, în calitate de modelatoare ale
personalităţii, unii critici afirmă că fiinţa umană dispune de mai multă voinţă liberă
decât sugerează Freud;
viziunea degradantă asupra femeilor – faptul că femeile suferă de invidia de penis şi că
superego-ul lor este inferior dezvoltat.
Chiar și cu toate criticile aduse, psihanaliza este considerată de unii autori ca fiind
abordarea cea mai coerentă şi satisfăcătoare intelectual pentru perioada când lumea
considera rolurile bărbatului şi ale femeii ca fiind date de Dumnezeu, el a arătat cât de mult
din comportamentul nostru se datorează forţelor biologice.

Ieșeanu Alexandru M1911

 Revenind la Carl Gustav Jung, teoria lui este una complexă, imaginea naturii umane
portretizată de el fiind una dintre cele mai complicate realizate de teoreticienii personalităţii.
Precum am menționat anterior, Jung a văzut structura personalităţii ca o reţea de sisteme
interconectate. Ego-ul este responsabil de sentimentele de identitate şi continuitate, este cel
care dă stabilitate modului în care gândim, simţim, ne amintim sau percepem, dar nu ego-ul
este principalul centru al personalităţii. Percepţiile şi gândurile noastre conştiente sunt
determinate în mare parte de orientarea libido-ului (spre lumea externă sau spre interior), sau
altfel spus de orientarea extravertă sau introvertă. Inconştientul personal este locul unde s-
au adunat percepţiile, gândurile, sentimentele care au fost reprimate, uitate sau ignorate.
Inconştientul colectiv este cel mai inaccesibil nivel al psyche-ului şi conţine potenţialităţi pe
care toţi le împărtăşim ca membri ai speciei umane, fiind un depozit al experienţelor
ancestrale, un ecou al evenimentelor globale preistorice, la care fiecare secol a adăugat o
cantitate infimă de varietate şi diferenţiere. Existenţa inconştientului colectiv poate fi
demonstrată prin vise, fantezii sau mitologie.
Un alt reprezentant de vază este Alfred Adler, care s-a specializat în psihologia
individuală datorită faptului că era în mod special interesat de unicitatea persoanei. Adler
afirma că oamenii sunt fiinţe sociale şi culturale, fiind motivaţi de interese sociale,
problemele lor esenţiale fiind de natură socială, sexul nu mai constituie factorul determinant
şi conştientul devine centrul personalităţii. Oricare ar fi greşelile lor, acestea se datorează
concepţiei greşite asupra vieţii, ei se pot schimba şi pot fi fericiţi, pentru că trecutul este
mort.
Concepte fundamentale ale psihologiei individuale sunt:
 Dorinţa de superioritate - se referă la dorinţa comună oamenilor de a-şi îndeplini
potenţialul, de a se apropia din ce în ce mai mult de idealul fixat.
 Sentimentele de inferioritate şi compensarea - dorinţa de perfecţiune apare pentru că
apartenenţa la specia umană determină dezvoltarea sentimentelor de inferioritate,
comune tuturor fiinţelor umane.
 Ordinea naşterii - rolul ordinii naşterii copiilor contribuie la conturarea stilului de
viaţă, personalităţile fiecărui copil fiind diferite şi din cauza experienţelor separate pe
care aceştia le trăiesc ca membri ai familiei.
Concluzionând, nimic din cele ce ne înconjoară nu este veșnic, și cu siguranță pentru
fiecare din noi, același obiect poate avea însemnătate și impact diferit, asta caracterizându-ne
ca personalități unice. Cunoașterea și utilizarea unor termeni-cheie din psihanaliză nu
contribuie doar la formarea unui nou concept și idei de urmat în viață, dar îndrumă la luarea
unor anumite decizii pentru a avea o viață mai bună. Gândind pozitiv, atragem pozitivul și
lucrurile frumoase. E uimitor cum o ființă are numeroase capacități de a interpreta viața,
totul depinzând de dorințele și mediul ce îl înconjoară. Fiecare element din psihanaliză are o
importanță enormă pentru omul ce își dorește să își schimbe viața prin înțelegerea și
utilizarea acestor cunoștințe. Cu siguranță că omul nu are influență asupra tuturor factorilor,
dar el își poate autoinfluența gândirea, alegerea societății, și desigur scopurile în viață.

Ieșeanu Alexandru M1911