Osteologie

Conformația Exterioară a oaselor

Oaselor li se descriu 3 dimensiuni : lățimea, grosimea și lungimea.
După formă oasele se clasifică în : oase lungi, oase scurte, oase late(plane) .
Din cauza că forma unor oase este foarte neregulată, există și o altă clasificare : oase
pneumatice, oase sesamoide, oase suturale și oase neregulate.

1. Oasele lungi La aceste oase lungimea depășește lățimea

și grosimea. Un os lung este format din
diafiză(corp) și 2 epifize(extremitățile). Ca
exemplu de oase lungi avem : humerus,
femur, radius.. .
2. Oasele scurte Sunt acele oase care au lățimea, grosimea
și lungimea aproximativ egale. Se găsesc în
regiuni unde este necesară o mare
soliditate și unde există mișcari foarte
variate. Ca exemplu de oase scurte :
vertebrele, carpiene, metacarpiene,
tarsiene, metatarsiene falange.
3. Oasele plane La aceste oase lungimea și lățimea sunt
aproximativ egale însă depășesc grosimea.
Prezintă 2 fețe și câteva margini și
unghiuri. Ca exemplu de oase plane sunt :
scapula, oasele craniului, coastele, sternul.
4. Oasele pneumatice Sunt oase neregulate ce conțin în
interiorul lor cavități pline cu aer. Ca
exemplu : maxilla, sfenoid, etmoid.
5. Oasele sesamoide Sunt oase lentiforme(care sunt mai groase
la centru decât la extremități), mici ce se
dezvoltă în apropierea unei articulații sau
chiar în tendoanele unor mușchi. Ca
 exemplu : patella, oasele sesamoide de la
nivelul degetului mare al piciorului.
6. Oasele suturale Sunt oase mici, plane, inconstante. Se
dezvoltă independent în apropierea altor
oase. Ca exemplu la nivelul suturilor
craniului(sutura lamboidă).
7. Oasele neregulate Sunt oase care nu pot fi încadrate în nici
unul din celelalte grupuri. Exemple :
sfenoid, palatinul.

Proeminențele
Proeminențele sunt de două feluri : articulare și nearticulare.
Proeminențele articulare sunt modelate în raport cu suprafețele articulare opuse lor.
Proeminențele nearticulare sunt determinate în majoritatea cazurilor de tracțiunea exercitată de
mușchi. Proeminențele care sunt bine conturate și detașate de pe suprafața osului se numesc
apofize sau procese. Proeminențele care nu sunt detașate de suprafața osului se numesc
tuberozități. Un alt tip de proeminență este spina care este mai ascuțită, creasta este o
proeminență mai liniară și de obicei tăioasă.

Cavitățile
Sunt determinate de forțe de presiune. Se împart articulare și nearticulare.
Cavitățile articulare iau parte la formarea articulațiilor, răspund unor proeminențe invers
conformate(ex. Acetabulul și capul ptorminent al femurului). Cavitățile și proeminențele
ARTICULARE sunt acoperite cu cartilaj hialin și poartă numele de FAȚĂ ARTICULARĂ.
Cavitățile nearticulare sunt diverse ca formă, dimensiune și rol. Pot servi pentru inserții
tendinoase, ligamentare sau pentru adăpostirea unor elemente anatomice(șanțuri pentru nervi,
vase sangvine).

Găurile și canalele
Se clasifică în cele de trecere și cele de nutriție.
Găurile și canalele de trecere : prin ele trec elementele anatomice precum nervii și vasele
sangvine. Denumirile găurilor și calalelor de trecere sunt : orificiu, groapă, fossula, scobiturp,
incizură, descizătură.

Găurile și canalele nutritive : în marea majoritate servesc pentru trecerea vaselor sangvine.
Se împart după dimensiuni în 4 ordine.

Găurile de Găurile de Găurile de Găurile de

ordinul I ordinul II ordinul III ordinul IV
Sunt cele mai mari Sunt mai mici decât Se găsesc pe toată Reprezintă orificii de
și importante; sunt cele de ordinul I; se suprafața osoasă deschidere a
situate pe diafiza întâlnesc pe acoperită de priost canaliculelor
oaselor lungi și pe epifizele oaselor cca. 40-50/mm2. De osteoplastelor;
fața unor oase late; lungi, la ele pleacă câteva sute pe
prin ele intră circumferințele sistemul de canale mm2.
arterele nutritive ale oaselor late, fețele Havers prin care
oaselor. nearticulare ale trec capilarele
oaselor scurte; sunt sangvine.
mult mai
numeroase; prin ele
ies venele oaselor.

Conformația interioară a oaselor

Structura internă a oaselor este prezentată de două subtanțe : spongioasă și compactă.
Substanța compactă : este omogenă, dură, alcătuită din lame osoase alipite cr nu dilimitează
cavități între ele.
Substanța spongioasă : aspect unui burete. Este alcătuită din lame/trabecule osoase ce au
orientări diferite, delimitând astfel numeroase cavități unde se află maduva osoasă.

Structura histologică a ambelor substanțe este aceeași, diferă doar dispoziția lamelor osoase. La
interior, cavitățile sunt tapetate de un strat subțire de celule conjunctive denumită endost.

1. C.I. a oaselor 1. Corpul osului/Diafiza : formată dintr-un cilindru de os

 lungi compact, în interior se află cavitatea medulară care continuă
până la epifize unde se îngustează.
2. Epifizele osului : sunt formate la exterior de un strat subțire
de substanță compactă ce îmbracă o masă de substanță
spongioasă. Cavitățile substanței spongioase comunică cu
cavitatea medulară prin anumite orificii( areole). La bătrâni
substanța spongioasă se resoarbe parțial, iar cavitatea medulară
se extinde până la acest nivel.
2. C.I. a oaselor Formate din două lame de substanță osoasă compactă, care
late cuprind la interior substanța spongioasă. La nivelul cutiei
craniene, substanța compactă se numește – table : una externă
– exocraniană și una internă – endocraniană. Substanța
spongioasă se găsește între cele două table, și se numește
diploe. În diploe se găsesc numeroase canale ce conțin vene
diploice.
3. C.I a oaselor Este asemănătoare cu cea a oaselor lungi. La exterior se află
scurte substanța compactă ce învelește substanța spongioasă. În
cavitățile pe care le formează se află măduva osoasă.

Cartilajul osos
Cartilajele sunt formate din substanță fundamentală și sistem fibrilar.
După natura substanței și a sistemului fibrilar deosebim cartilaj : hialin, fibros, elastic.

1. Cartilaj hialin Este cel mai des întâlnit, substanța

fundamentală este amorfă și
hialină(sticloasă) iar sistemul fibrilar este
format din fibre de colagen. Este lipsit de
vase sangvine, limfatice și nervi. Nutriția
are loc prin pericondru sau sinovie(lichid
 seros secretat de membranele
articulațiilor, pentru a înlesni alunecarea
oaselor unele peste altele.).
2. Cartilaj fibros Este mai puțin răspândit, se găsește în
discurile intervertebrale, simfiza pubiană și
acoperă suprafețele articulare ale
articulației temporo-mandibulare.
3. Cartilaj elastic Se găsește în pavilionul urechii, epiglotă.

Periost
Periostul este o membrană fibroasă ce căptușește oasele cu excepția suprafețelor acoperite de
cartilaj articular. La nivelul articulațiilor periostul continuă cu capsula articulară, astfel osul este
învelit într-o teacă fibroasă conjunctivă.
Periosutl este bogat în vase sangvine și nervi. Periostul are un rol important în perioada
osteogenezei la formarea osului iar la adult are rolul de nutriție a osului.
De asemenea are rol în formarea calusului(țesut osos nou care sudează capetele rezultate din
fractura unui os) în urma unei fracturi.
Periostul este format din 2 straturi unul Superfecial care este fibros și este format din fibre
conjunctive elastice și un strat Profund care este format din 2-3 straturi de celule mezenchimale
care daun naștere la osteoblaști.

Pericondrul
Este format din țesut conjunctiv fibros, conține rețele elastice și conduce vase sangvine și nervi.
Continuă cu țesutul cartilaginos subiacent(dedesubt).

Măduva Oaselor
Cavitățile substanței spongioase cât și a celei compacte sunt umplute cu o substanță semifluidă
bogată în elemente sangvine numită măduvă osoasă.
Se deosebesc 3 tipuri de măduvă osoasă : roșie, galbenă, gelatinoasă.

1. Măduva Roșie 2. Măduva Galbenă 3. Măduva

Gelatinoasă
Se găsește în toate Se găsește în cea mai mare Se găsește la bătrâni și
cavitățile osoase până la parte a oaselor adultului, conține multe elemente
vârsta de 7 ani. La adult se conține rezerve de grăsime conjunctive.
găsește în oasele mici, ce îi conferă culoarea
plane și în epifizele oaselor galbenă.
lungi. Conține numeroase
capilare sangvine și
elemente figurate ale
sângelui. Are rol
hematopoietic(producerea
celulelor sangvine).

Vascularizația sangvină a măduvei osoase se face prin vasele nutritive. Capilarele se deschid în
cavități neregulate, celulele endoteliale ale acestora au capacitatea de a fagocita.

Vascularizația și inervația oaselor

1. Arterele 2. Venele 3. Limfaticele 4. Nervii
Oasele lungi dispun La oasele lungi Sunt vase limfatice Elementele nervoase se
de artere periostale arterele nutritive perivasculare. găsesc la toate oasele. Ele
și de cele sunt însoțite de pătrund în găurile nutritive
nutritive(diafizare). două venule. împreună cu arterele
Arterele nutritive nutrititve. Nervii ajung în
pătrund prin găuri cavitatea medulară unde
de ordinul I. În formează plex nervos.
interiorul osului, Nervii periostali formează
vasele celor două un plex bogat ce conțin
sisteme se numeroși
anastomozează. receptori(proprioreceptori).
Oasele scurte
posedă numai
artere peiostale.
Oasele plane au
sistem arterial
asemănător cu cel al
oaselor lungi.
 STUDIUL OASELOR
Scheletul se împarte în 4 părți:
1. Coloana Vertebrală
2. Toracele osos
3. Oasele craniului
4. Oasele membrelor
Scheletul uman are 208 oase , dintre care 34 alcătuiesc coloana vertebrală,
iar restul 174 se grupează în jurul acesteia.

1. Coloana Vertebrală
Coloana vertebrală este o coloană mediană, posterioară, numită și rachis care este formată din 33-34
de vertebre. Aceste vertebre corespund unor regiuni și poartă denumirea acestora. Astfel avem
regiunea : cervicală, toracală, lombară, sacrală.
1.2 Vertebrele Cervicale ( CI-CVII).
Vertebrele cervicale prezintă un corp vertebral, proces spinos, procese transverse(2), procese
articulare(4).
Corpul vertebral este mic și mult alungit transversal.
Procesul spinos este scurt și are vârful bifurcat( CII-CVI).
Procesele transverse au la bază o gaură transversară prin care trece artera și vena vertebral; vărful
este împărțit într-un tubercul anterior și proces transvers propriu-zis.
Procesele articulare sunt orientate într-un plan aproximativ orizontal.
Vertebra CI-Atlas .
Vertebra CII-Axis.
Vertebra CVII.
1.3 Vertebrele Toracice (TI-TXII)
Coprul vertebrei este ușor alungit antero-posterior și prezintă patru fosete articulare costale, două
superioare și două inferioare.
Procesul spinos este orientat oblic în jos.
Procesele transverse prezintă pe fața anterioară foseta articulară costală a procesului transvers care
se articulează cu tuberculul costal.
Procesele articulare sunt verticale și dispuse în plan frontal.
Vertebra TI.
Vertebra TXII.
1.4 Vertebrele Lombare (LI-LV)
Corpul vertebral are dimensiuni mari, diametrul transversal depășește pe cel antero-posterior.
Procesul spinos este dreptunghiular și bine dezvoltat, are o direcție orizontală.
Procesele articulare au o direcție verticală și sunt dispuse în plan sagital.

Vertebra LI.
1.5 Vertebrele Sacrate și Vertebrele Coccigiene/Vertebrele False (S1-S5;Co1-
Co5)
Vertebrele false sunt în număr de 9 sau 10, ele se sudează formând două oase : sacrul și coccigele.
SACRUL este un os median, nepereche; situat deasupra coccigelui; se articulează cu fața
auriculară a ilionului; este format prin sudarea a 5 vertebre sacrate.
Prezintă două fețe una pelviană(anterioară) care este concavă și o față dorsală care este convexă;
două fețe laterale, o bază și un vărf.
COCCIGELE se află în continuarea sacrului;este un os median, nepereche; prezintă două fețe,
o bază, un vârf și două margini; este format prin sudarea a 4 sau 5 vertebre coccigiene.
2. Oasele Toracelui

Toracele osos este o cutie formată de către coloana toracică, coaste cu cartilajele
costale și stern.

2.1 Sternul
Sternul este un os median, nepereche; este situat în partea anterioară a toracelui..
Este un os lat compus din 3 piese: manubriu-superioară, corp sternal-mijlocie, proces
xifoid-inferioară.
Sternul prezintă două fețe(anterioară;poserioară); două margini laterale; o bază și un
vârf.
2.2 Coastele
Coastele reprezintă arcuri ce se desprind de pe coloana vertebrală și se îndreaptă către
stern.
Coastele se împart în coaste: adevărate ( primele VII) și false ( VIII-XII ).
Coastele adevărate ajung până la stern unde se articulează prin intermediul cartilajului
costal.
Coastele false nu ajung până la stern; sunt reprezentate de ultimele 5 perechi. Coastele
VIII,IX, și X se articulează cu cartilajul costal al coastei VII, iar coastele XI și XII se
numesc coaste flotante deoarece au extremitatea anterioară nearticulată.
Coasta 01

Coasta 02( aceeași structura până la Coasta 10)

Coastele Flotante 11 și 12.
3. Oasele Membrului Spuerior
Membrul superior este constituit din 4 segmente : umăr, braț, antebraț, mână.

3.1 Centura membrului superior : este numită și centura pectorală;

formează scheletul umărului și asigură legătura dintre oasele membrului liber și
toracele osos; este formată din 2 oase : claviculă și scapula.
Clavicula : este os lung, pereche; este cuprins între manubriu și acromionul scapulei;
prezintă : două fețe (superioară, inferioară), două extremități (capăt sternal,capăt
acromial), două margini (anterioară,posterioară).
Scapula : este un os lat, situat în partea postero-superioară a toracelui; prezintă : două
fețe (anterioară,posterioară), trei margini (medială, superioară, laterală), trei unghiuri
(inferior, superior, lateral). Unghiul lateral prezintă două elemente : cavitatea glenoidă
și procesul coracoid.

Clavicula.
Scapula.
3.2 Scheletul membrului superior liber
Scheletul brațului : este alcătuit dintr-un singur os – HUMERUS.
Humerus : este un os lung, pereche;prezintă o diafiză și două epifize; prezintă : trei
fețe (antero-medială, antero-laterală, posterioară), trei margini (anterioară, medială,
laterală).

Scheletul antebrațului : este alcătuit din 2 oase – RADIUS și ULNA.

Radius : este un os lung și pereche, situat în prelungirea policelui; prezintă o diafiză,
două epifize, trei margini (anterioară, posterioară, interosoasă), trei fețe (anterioară,
posterioară, laterală).
Ulna : este un os lung și pereche, situat în prelungirea degetului mic; prezintă o
diafiză, două epifize, trei fețe ( anterioară, posterioară, medială), trei margini
(anterioară, posterioară, interosoasă).

Scheletul mâinii : este alcătuit din oasele carpiene(8), metacarpiene(5) și

falangele(14).
Oasele carpiene : sunt în număr de 8 oase dipsuse în două rânduri; primul
rând/proximal :scafoid, semilunar, piramidal, pisiform; al doilea rând/distal : trapez,
trapezoid, capitat(osul mare), osul cu cârlig.
Oasele metacarpiene : constituie scheletul palmei și al dosului mâinii; sunt în număr
de 5 oase, numerotarea se face în sens radio-ulnar de la I – V; oasele metacarpiene
prezintă : un corp, o bază, un cap.
Oasele degetelor/Falangele : sunt 14 falange, câte 3 la fiecare deget cu excepția
policelui care are doar 2 ( falanga distală și proximală); celelalte degete sunt formate
din : falangă proximală, falangă mijlocie, falangă distală;
falanga proximală prezintă : o bază, un corp/diafiză, un cap;
falanga mijlocie prezintă : o bază, un corp/diafiză, un cap;
falanga distală prezintă : o bază, o diafiză, o tuberozitate, un cap.
Humerus.
Radius.

Ulna.
Oasele carpiene.

Oasele metacarpiene și falangele.

4. Oasele Membrului Inferior.
4.1 Centura membrului inferior : este numită și centura pelviană; este
prezentat de coxalul care este format din trei piese : ilionul, pubele, ischionul.
Ilionul : reprezintă porțiunea superioară; prezintă : un corp și aripa osului iliac.
Ischionul : reprezintă partea postero-inferioară; prezintă : un corp și o ramură
care se unește cu Pubele.
Pubele : reprezintă porțiunea antero-inferioară; prezintă : un corp și două
ramuri; la sudarea corpului pubian cu ilionul se produce eminența iliopubiană.

Coxalul.
4.2 Scheletul Membrului Inferior Liber
Oasele coapsei : sunt reprezentate de 2 oase : femur și patela.
Femurul : este un os lung, pereche; este orientat oblic de sus în jos și latero-medial;
prezintă : o diafiză și două epifize, 3 margini ( medială, posterioară, laterală), 3 fețe
( anterioară, medială, laterală).
Patela/Rotula : este un os scurt, sesamoid; este situat în tendonul mușchiului
cvadriceps femural; prezintă : o bază (privește în sus), un vârf/apex, două fețe
( anterioară, articulară) , două margini ( medială, laterală).

Oasele gambei : sunt reprezentate de 2 oase : fibula și tibia; aceste oase se articulează
prin epifizele lor și sunt separate la nivelul diafizelor prin spațiul interosos.
Tibia : este un os lung, pereche; prezintă : o diafiză și două epifize, 3 fețe (medială,
laterală, posterioară), 3 margini ( anterioară, medială, interosoasă) .
Fibula/Peroneul : este un os lung, pereche; prezintă : o diafiză și 2 epifize, 3 fețe
( laterală, medială, posterioară), 3 margini ( posterioară, anterioară,
medială/interosoasă) .

Oasele piciorului : sunt alcătuite din oasele : tarsiene(7) , metatarsiene(5),

falange(14).
Oasele Tarsiene : sunt în număr de 7 oase dispuse în două rânduri;
primul rând : este format din două oase suprapuse : talus și calcaneu;
al doilea rând : este alcătuit din 5 oase : navicular, cuboid, 3 oase cuneiforme (medial,
intermediar, lateral);
Oasele metatarsiene : sunt în număr de 5 oase; numerotarea se face dinspre marginea
medială spre cea laterală a piciorului sau în sensul tibio-fibular. Oasele metatarsiene
prezintă : o bază, un corp, un cap.
Oasele degetelor/Falangele : în total sunt 14 falange; degetul mare este numit haluce
și este format din falangă proximală și distală; celelalte falange(II-V) sunt formate din
: falangă proximală, falangă mijlocie, falangă distală.
Falanga proximală și Falanga mijlocie : prezintă :o bază, o diafiză, un cap.
Falanga distală : prezintă : o bază și tuberozitate.

Femurul.
Rotula.
Tibia și Fibula.
Oasele Tarsiene + Metatarsiene + Falangele.