CURENTE LITERARE

I. UMANISMUL ȘI RENAŞTEREA ÎN CULTURA ROMÂNESCĂ – SEC. XVII-XVIII

CRONICARII MOLDOVENI (Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce) - istoria ca model etic -
identitatea poporului român în context universal - forme incipiente ale poeziei (M. Costin) - portretul literar
(Gr, Ureche) - povestirea literară CRONICARII MUNTENI (Radu Popescu, Radu Greceanu) DOSOFTEI-
primul poet din literatura română
II. ILUMINISMUL – SECOLUL XVIII – SECOLUL LUMINILOR ŞCOALA ARDELEANĂ
(CORIFEII: Samuil Micu, Gh. Şincai, Petru Maior) – program politic pentru emanciparea politică, socială și
culturală a românilor din Transilvania - ION BUDAI DELEANU - Tiganiada- singura epopee terminată din
literatura română
III. PERIOADA PREPAŞOPTISTĂ (1820-1830) - Ion Heliade Rădulescu, Gheorghe Asachi
IV. PERIOADA PAŞOPTISTĂ – 1830/40-1850/60 - (revoluția de la 1848) 1840 – rev. Dacia literară
(Introductie-Mihail Kogălniceanu)
Reprezentanți : Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu, Grigore Alexandrescu,
Nicolae Bălcescu, Vasile Cârlova, Ion Ghica
V. PERIOADA POSTPASOPTISTĂ – 1850-1860
Reprezentanți: Nicolae Filimon, Al. Odobescu, B. P. Hasdeu
VI. EPOCA MARILOR CLASICI (1860-1889) Cenaclul Junimea și revista Convorbiri literare (Titu
Maiorescu, susținut de P.P. Carp, Vasile Pogor, Theodor Rosetti, Iacob Negruzzi) Mihai Eminescu Ilon
Creangă Ion Luca Caragiale Ioan Slavici
VII. LITERATURA DE LA SFÂRȘITUL SECOLULUI XIX – ÎNCEPUTUL SECOLULUI XX
George Cosbuc, Octavian Goga, Ion Pillat, Vasile Voiculecu
VIII. LITERATURA INTERBELICĂ - MODERNISM revista și CENACLUL Sburătorul - Eugen
Lovinescu Reprezentanți: George Bacovia, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Camil Petrescu,
Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade, Mateiu Caragiale, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Ion Barbu,
George Călinescu
IX. PERIOADA POSTBELICĂ – DUPĂ CEL DE-AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL
Marin Preda (generația 50-60), Nichita Stănescu (generația 60) – NEOMODERNISMUL
Marin Sorescu (generația 60) ,Leonid Dimov (generația 70), Mircea Cărtărescu (generația 80) –
POSTMODERNISMUL ETC,
CURENTE LITERARE
CLASICISMUL apare în sec. al XVII-lea, în Franța - estetica este cristalizată de Nicolas Boileau în Ars
poetica (1674) - respect pentru antichitatea greacă şi latină - sursele principale de inspirație (ignorându-se
istoria şi eroii naționali)
Trăsături: - căutarea unui ideal de echilibru și armonie pentru ființa umană; năzuința pentru adevăr, bine
şi frumos, - lume guvernată de seninătate, echilibru și armonie; - primatul rațiunii, al obiectivității; conflictul
surprinde lupta dintre sentiment și rațiune, din care cea de a doua este prioritară; arta trebuie să îmbine utilul
cu plăcutut, Clasicismul tinde catre generalizare, doreste sa surprinda aspecte general- valabile ale existentei;

Romantismul s-a manitestat in literatura romana in trei etape:

Preromantismul (cunoscut și ca romantism al scitorilor pasoptisti sau de tip Bidermaier) . caracterizează
gustul omului mediu, al burghezului, un domestic, idilic, conservator; . ultivā comfortul spiritual, pasiunile
temperate, plăcerile simple; • creațiile sunt, în mare majoritate, mediocre; este perioada imităriliteraturii
romantice din Europa de Vest, in special Franța
Reprezentanti: Costache Negruzzi, Mihail Kogälniceanu, Vasile Alecsandri, Dimitrie Bolintineanu
Romantismul propriu-zis (eminescian sau romantism inalt)
a. dimensiunea cosmică e dezvoltată până la exces ;
b. misticism, ocultism
c pasiuni inflăcărate
d. capacitatea de a crea universuri imaginare, alternative ale lumii reale
Un reprezentant unic: Mihai Eminescu - impactul creatiei sale asupra autorilor ce i-au urmat este
incomparabil mai mare decât acela a oricărui alt romantic din spatiul românesc L.
Romantismul posteminescian reactualizează teme și mijloace dasice și romantice, conferindu-le o nouă
forță expresivă - marchează reactiile lumii literare românesti la depăsirea apogeului de creatie pentru
Eminescu, sprijinind apariția multor epigoni ce nu s-au impus, dar și a unor autori care au purtat imaginile
specifice acelui tip de romantism, impregnându-le cu elemente de expresie apartinând simbolismului,
semänătorismului etc.
Reprezentanti: George Coşbuc, Octavian Goga, Alexandru Macedonski, Barbu Ştefănescu
DIMITRIE CANTEMIR-modelul principelui renascentist
Contribuții în domeniul: Filozofiei: Divanul sau gâlceava înteleptului cu lumea sau giudetul sufletului cu
trupul – primul eseu filozofic din literatura română Istoriei: Istoria imperiului otoman- revelație pentru
Occident; Descriptio Moldaviae- partea a II-a – organizarea statului feudal al Moldovei; Istoria ieroglifică –
informații despre rivalitatea vremii dintre Cantemiresti si Brâncoveni Literatură - Istoria ieroglifică- primul
roman alegoric și pamflet politic din literatura română; prima creație din literatura noastră scrisă cu intenție
de a fi literatură Geografie - Descriptio Moldaviae- partea I- prima hartă a Moldovei, aspecte legate de
geografia fizică și economică, floră, faună Etnografie și folclor - Descriptio Moldaviae- partea a III-a -
obiceluri, tradiții din Moldova Lingvistică - Descriptio Moldaviae- partea a III-a - graiuri, slove folosite în
Moldova
Realismul- a doua jumătate a sec. XIX-XX

Prefața la Comedia umană, de Balzac (1842)

Realismul de Champfleury (1857)
Caracteristici:
 Reflectarea, oglendirea cât mai fidela a realității obiective (epoca, societatea); realizarea unor fresce
sociale in care se reda fidel lupta dintre anumite grupuri sociale sau dintre individ și
societate(valoarea documentara a operei)
 Acorda o deosebita importantă amănuntelor semnificative (descrieri minuțioase)
 Are in vedere observarea socială și psihologică a realității, redând-o cu obiectivitate
 Folosește tipizarea ca mijloc de redare a esenței fenomenelor vieții;- personajele sunt de regula
exponente ale unei categorii sociale, clase sau pături;
 Surprinde personajul in transformate, cu toată complexitatea acesteia
 Caracter critic in redarea veridică a aspectelor sociale
 Se pune acceptul pe aspectele negative ale societății
 Limba și vocabularul au un rol deosebit, ele devin mijloace obiectivizate de caracterizare și tipizare;
 Primordialitatea funcției estetice a literaturii, in dauna funcției moralizatoare; preferința pentru
viziunea omniscienta și formula obiectivității;
Genuri și specii reprezentative: Epic: schița, nuvela, romanul. Dramatic: drama, comedia.
Tematica: socială, psihologică, de analiza.
Personaje tipice din toate categoriile sociale caracterizate prin intermediul mediului in care trăiesc
Stil sobru, impersonal; amănuntul caracteristic; contribuția limbajului la caracterizarea personajelor.
Principalii reprezentanți : Balzac, Stendhal, Gogol, Tolstoi, Flaubert.
Realismul românesc: deși se regăsesc elemente realiste încă de la Antim Ivireanul, Dinicu Golescu, apar
formulări teoretice in a2-a jumătate a secolului XIX. Realism autentic găsim la: I. Caragiale, Slavici, I.
Creanga, Camil Petrescu, George Călinescu.

Modernismul

Include toate acele mișcări artistice care exprima o ruptura fața de tradiție(simbolism, expresionism)
In critica românească, cel care a teoretizat modernismul a fost Eugen Lovinescu. Revista Sburătorul
apare in 1912 la București, dar mai importantă decât activitatea revistei a fost activitatea cenaclului cu
același nume.
Eugen Lovinescu trasează câteva direcții noi pe care sa se înscrie operele literare:
 Tematica sa fie inspirata din viața citadina și nu din cea rurală
 Evoluția prozei de la liric la epic și a poeziei de la epic la liric
 Crearea romanului obiectiv și a romanului de analiza psihologică
 Intelectualizarea prozei și a poeziei- ilustrarea in operele literare a unor filosofice profunde
 Crearea intelectualului, ca personal al operei literare
Poezia modernă se caracterizează prin ermetism, elitism, sinceritate, frangmentarism, etc.
 Noțiuni de teorie literară
Tema și motive
Tema- ideea centrală a textului
Motiv-un element care se repeta in diferite momentele ale aceleiași opere sau in Creații diferite, acumulând
de fiecare data noi sensuri. Laitmotiv-motiv central(se repeta)
Motivele sunt
 Explicite (numite printr-un cuvânt)
 implicite (sugerate de ideile poetice)
® Personaje: eroul, îndrăgostitul;
® Obiecte: oglinda, fereastra, castelul
® Maxime: carpe diem
® Numere simbolice
® Concepte: familia, statul, familia
Viziunea despre lume-atitudinea autorului fața de tema
Viziunea artistica este concepția despre lume a unui autor, reflectata artistic.
Transfigurându realitatea in realitate estetica, scriitorii transmit diferite viziuni asupra lumii.
In funcție de categoriile estetice pot fi: tragice, comice, etc. In funcție de curentul literar: romantice,
realitate.
Fiecare scriitor are o viziune artistica personală, autori diferiți au viziuni diferite asupra aceleiași teme.

Titlul
 Element paratextual
 Are valoare sugestiva sau anticipativa
 Anunța tema poeziei, ideea principala și introduce cititorul in atmosfera particulara a textului
 Este un prag stilistic, deschide universul de interpretare
 Cuvintele care îl alcătuiesc au valoare morfologică și stilistica
 Relația cu textul este conturata și evidențiata de repetiția titlului sau de prezenta altor cuvinte din
câmpul semantic

1.D.p.ed.v. al sensului:
 -enunțiative(transparente)- desemnează referentul textului
 -metaforico-simbolice(moderne)-necesita decodare, interpretare

2. D.p.d.v. al raportului cu textul :

 -oglinda (onomatext)-aflat in legătura și consonanta cu textul
 -antitetic (Antifraza)- se opune textului, stabilind un raport de distanțare fata de text, parțial sau
total
 -ca așteptare frustrata (antifraza)-ce promite titlul este in text
 -tematic-care trimite doar la specie, fără informație semantica
 -hiperbola-trimite la un aspect major al dimensiunii referențiale, pus la îndoiala de text, promite mai
mult decât oferă
 -vid-nu dezvăluie nimic, e caracterizat printr-un gol semantic

3.D.p.d.v. al structurii:
 -sintetic-un cuvânt
 -analitic-mai multe cuvinte
 LIRISM. Genul liric
Lirismul
-obiectiv-se exprima sentimentele prin intermediul unui personaj, eul liric detașat;
-subiectiv-încărcătura emoțională, implicare, imagini interiorizate.
-ludic sau parodic-in literatura romana pentru copii sau adulti marcată de hazard și ludic (dadaism)

Versificație Ritm :
Emistih-jumătate de vers -trohaic: prima accentuată
Cenzura-pauza -iambic: a doua accentuată

STILISTICA

Imagini artistice
Aliteratia- repetarea unui sunet cu efect Antiteza
eufonic, imitativ și expresiv (vajaind ca Asonanta
vijelia) Comparație
Alegoria- invocarea unei imagini prin Elipsa
intermediul altei imagini Enumeratia
Anacolut-întreruperea continuitatii Exclamația retorica
sintactice in propoziție sau fraza Epitet-însușiri deosebite
Anafora-repetarea unui cuvânt
Epitete:
® Personificator ® Onomatopeic (vocea-i vuinda)
® Metaforic (par de aur) ® Pleonastic (mulțime de norod)
® Hiperbolic ® Sinestezic (picătura parfumata cu vibrari de
® Aliterativ (sălbatică splendoare) violet)
Hiperbola Onomatopee
Ingambamentul Oximoron
Interogația retorica Personificare
Invocație retorica Repetiție
Inversiunea Sinecdoca-înlocuirea unui nume cu altul
Metafora Sinestezia
Metonimie (aluzie)-înlocuirea unui cuvânt Taulogia-repetarea unui cuvânt cu funcții
cu altul sintactice diferite (ce-i frumos e frumos)

Calitati, particularități ale stilului

 Claritatea potrivite
 Corectitudinea  Puritatea
 Proprietatea-alegerea cuvintelor cele mai  Precizia

Calități particulare ale stilului:  Simplitatea

 Naturalețea  Concizia
 Expresivitatea  Finețea
 Armonia  Umorul
 Demnitatea  Oralitatea
 Proza
Clasificare: *Episod
 Oratorică
 Memorialistica *Intriga
 Reflexivă  Intrigi ale destinului
 Intrigi ale personajului

*Secvențe narative: *Conflict

 Inlănțuire  Exterior
 Alternanța  Interior
 Inserție *Relații temporale și spațiale

Construcția discursului narativ

Incipit-il introduce pe cititor in lumea ficțiunii, descrie cadrul in care se petrece acțiunea, cuprinde elemente
cu valoare simbolica și anticipativa
Final-nu coincide cu deznodământul, poate fi simetric( coincide cu incipitul), închis sau deschis
-cuprinde concluziile, morala

Procedee narative
® Analepsa- se rememorează evenimente anterioare
® Acronia- consta in neconcordanta dintre întâmplări și povestire, nu se respecta ordinea temporala

Instanțele comunicării narative

Autorul
Naratorul-vocea care prezintă
Personajul-eroul
Cititorul

Tipuri de narator
* Extradiegetic( in afara acțiunii) * Homodiegetic (personaj martor)
* Intradiegetic (personajul) * Autodiegetic (personaj și vorbește despre
* Martor care asista la întâmplare sine)
* Omniscient (știe tot) * Creditabil (spune tot ce știe)
* Colportor (are informații dintr-o singura * Necreditabil
sursa) * Obiectiv
* Heterodigetic (narator diferit de personaj) * Subiectiv

Funcțiile naratorului:
* Narativa( de a povesti)
- de control sau de regie (indicații scenice, citează ce spun personajele)
* De interpretare (își spune punctul de vedere)

Personajul
J Dilematic J
J Episodic J Colectiv
J Principal J Individual
J Secundar J Clasic
J Real J
J Fantastic J Romantic
J Veridic J Realist
J Alegoric J Suprapersonaj
 J Rotund J Absent
J Agent (domina) J Eponim
J Pacient (victima) J Simbolic
J J Arhetip(model inițial)

Funcțiile personajului:
 De acțiune
 De interpretare
 De reprezentare ca personaj

Viziunea narativa
 -“din spate”/“dindarat”- focalizare zero absoluta-autor ombiscient-naratorul știe tot
 -“împreuna cu”(focalizare interna)- narator-personaj-sondează conștiința personajului
 -“din afara” (focalizare externa) -naratorul știe mai puțin decât personajul
Perspectiva naarativa
 Obiectiva
 Subiectiva:actoriala
 Pluriperspectiva sau perspectiva multipla-naratorul se focalizează pe mai multe unghiuri de vedere

STRUCTURA PIESEI DE TEATRU

 Act-cea mai mare diviziune a piesei de teatru
 Tablouri-cuprinde mai multe scene
 Scene-marchează intrarea și ieșirea unui personaj din scena
 Indicații scenice (didascalii)- intervenția dramaturgului
 Prezenta listei de personaje

Ion Creanga
Opera relativ redusa ( 9 povesti , o nuvela , 4 povestiri , un roman , Amintiri din copilarie, poezii si
povetsiri din manuale scoalre)
Creanga pleaca de la modele populare reactualizand teme de circulatie universala , de cele mai multe
ori cu o vechime mitica.
Nu este insa vorba despre o influenta directa asupra operei sale , ci de o circulatie universala a temelor
si motivelor. Creanga utilizeaza otive din spatii culturale indepartate: motivul calatoriei, incercarii puterii ,
animalelor recunoscatoar, tovarasilor devotati.

Elemente de sursa folclorica:

Tema : lupta dintre bine si rau
Motive narative: superioritatea mezinului , supunerea prin viclesug , incercarea puterii , demascarea
rauluiu, pedeapsa , caasatoria
Personajele:imparatul Fat Frumos , adjuvantii
Obiectele magice
Fuziunea dintre real si fabulos – se trece de la realitate la fabulos si invers fara a se face dinsticntia
dntre cele 2 planuri care se contopesc
Limbajul-aparenta si simplitatea , autenticitatea vorbirii prin arhaisme si regionalisme , oralitatea
( interjectii , exclamatii , verbe imitative onomatopee, frecventa dialogului si monologului)

Originalitatea povestilor
J Arta povetsirii
Ritm rapid al relatarii , fara explicatii si descrieri inutile
Detaliile care individualizeaza personajele sau actiunile lor
Dramatizarea actiunii prin dialog ( cu dubla dunctie : dezvoltarea actiunii i caracterizarea personajelor)
J Fantasticul
 Spre deosebire de basmul popular , in care antromorfizarea fantasticului este cconventionala , abstracta ,
aceasta pastrandu si atributele misterioase , in povestile lui Creanga , intalnim un fantastic umanizat.
.Personajele supranaturale au personalitate, comportament , gesturi , psihologie si limbaj care amintesc de o
lume taraneasca , humulesteana .Astfel , Creanga localizeaza fantasticul , plasandu l prin detalii realiste
intr un plan geografic si istoric.
Atitudine parodica chiar fata de fabulos
Exceptie: ,,Povestea porculi’’
J Viziunea carnavileasca asupra lumii: viata festiva a poporului este organizata prin princiipiul
rasului , demonstrand o degradare sistematica a lumii oficiale , incepand de la limbaj pana la
perspective
Contrat literaturii epocii , care manifesta o puternica tendinta spe serios , chiar tragic , povetsile lui
Creanga opun solemnitatii generale o atmosfera lujera , populara , de ras si voiosie colectiva , de o
familiaritate absoluta.
,, Prefata la povestile mele ‚’- parodie la adresa unui prolog cult ,, serios’’.
J Comicul – viziune umoristica- generalitata chiar si atunci cand sunt infatisate peripetii drmataice
ori sunt presentate aspecte fantastice desacralizate , lipsite de grandoare.
 Exprimarea mucalita , joviala
 Ironia
 Poreclele si apelativele caricaturale
 Diminutivele cu valoare augmentativa\caracterizarile pitoresti
 Vorbele de duh
J Eruditia paremiologica ( citeaza cu mare placere , savurand momentul proverbe , zicaturi ,
vorbe de duh, ca argument de neclintit al inatamplarilor povetsite),
J Limbajul
 Creanga nu copiaza limbajul taranesc , ci il recreeaza , turnnad cuvintele regionale , arhaice , intr un
tipar corect gramatical.Se caracterizeaza prin :
 Vocabular specific regional
 Exprimare locutionala
 Limbaj marcat prin afectivitate
 Economia de mijloace stilistice .Comparatia fiind aproape trop exclusiv
 Oralitatea
Concluzii
Basmele lui Creanga transfera elementele traditionale in registrul cult , propunand o naratiune lipsita de
stereotipii.
Povestea lui Harap Alb
Tema : lupta dintre bine si rau cu triumful binelui , transpus in etxt , binele devine un cod etic si
moral reprezentat de corectitudine , onoare si iubire consimtamanta , prietenie reala pentru care eroul
lupta , fiind gat sa sti sacrifice viata- cel care nu repsecta acest cod este pedepsit.
Tema abordata de textul dat este de circulatie universala, acesta preluand o si dandu i valente ,
interpretari.
Astfel , intr o alta cheie de interpretare, tema textului este reprezentativa de formarea unui tanar
pentru a putea face fata dificultatilor vietii , basmul devine asadar un bildungsroman in care tanarul este
incercat de greutatile vietii.
Motivele:
Folosite de scriitor sunt in mare masura , folclorice
 Imparatul fara succesori
 Superioritattea mezinului podului
 Inversarii identittaii
 Calatoriei
 Probelor
 casatoriei
 Recompensei
Aceste motive sunt totusi reinterpretate si devin unice si originale .De exemplu , personajul est supus prin
viclesug , de catre span unor probe care nu sunt stereotipe asa ca in folclor.
 Titlul
 Este un element paratextual care creeaza orizontul de asteptare al cititorului
 Este important deoarece reprezinta personajul principal si eponim Harap Alb
 Numele acestuia este oximoronic si reprezinta dubla existenta a eroului de scav – negru , dar si esenta
nobila –alb (intuneric si lumina)
 Mai poate reprezenta si stadiul intermediar de trecere al personajelor de la nestiinta , naivitate, la
cunoastere , intelepciune , de la intuneric la lumina , caci intregul text este despre acest ;lucru : cum ajunge
fiinta umana sa devina intr un om banal si lipsit de orice abilitate un om superior .
 Acest lucru mai este sugerat si de cuvantul ,, poveste ‚’ are , pe langa primul sens de poveste
fictiva , inventata aduce si al doilea sens : evolutie , tranformare de viata

Formulele initiale –
Au rolul de a introduce cititorul in lumea fictiunii avertizandu l asupra lipsei de veridicitatea a povestii
pentru a sugera faptul ca totul este posibil
In textul de fata I. Creangase limiteaza la ,,Amu cica era data ‚’ , singurul cuvant care umbreste
realitatea , verosimilitatea evenimentului este ,, cica ‚’ cuvant care ne transmite faptul ca naratorul nu a fost
martor la evenimente.
Formulele mediane: au rolul de a mentine atentia treaza a asculatorului sau a cititorului , in basmul de
fata , ele mai au si rolul de a delimita episoadele narative , secventele , ele apar de fiecare data cand se
termina o intamplare si incepe alta
Formulele finale
Au rolul de a extrage citirorul din lumea fictionala si de a l reduce iin realitate ; in aceasta realitate dura ,
binele nu mai invinge raul intotdeauna , regulile sunt altele , astfel , Creanga , intr o maniera cu totul
originala si comica / umoristica avertizeaza asupra faptului ca realitatea prezinta alre reguli , e dura si
necrutatoare.
Incipit si final
Incipit –realizeaza legatura dintre planul realitatii si cel fabulos
 Distinctia dintre timpul povestiri si cel povetsit
 Structura ,, cica ‚’ – naratorul nu isi asuma veridicitatea intamplarilor

Finalul
 Victoria binelui
 Fericit
 Dimensiunea hiperbolica a nuntii
 Formula de incheiere

Structura specifica basmului

 Existenta unei stari initiale de echilibru
 Aparitia elementului destabilizator
 Drumul presarat cu probe si cu confruntari dintre erou si antierou
 Restabilirea echilibrului initial , pedepsirea vinovatului si rasplatirea eroului / recappatrea
identitatii

Subiectul
Actiunea lineara , cronologica pluriepisodica
Situatia initiala –echilibru : Craiul ce avea trei feciori
Elementul perturbator : sosirea scrisorii (intiga)
Paguba – lipsa succesorului
Fiul cel mare si incearca norocul –proba podului esueaza , la fel si mijlociul
Fiul mic trece proba dar cu ajutor
Craiul ii fomuleaza fiului ultimeleinterdictii
Feciorul incalcca interdictia tatalui , in proba padurii labirint
Spanul afla informatii la vantana , schimba rolurile si ii da numele fiului de crai
Harap-Alb este supus la probe : salatile din gradina ursului , pielea cerbului si fata imparatului ros.
 Pe drumul spre imparatul Ros isi va face noi prieteni : Flamanzila , Ochila , Setila , Gerila, Pasari –
Lati-Lungila
Fata Imparatului Ros il va demasca pe Span
Harap – Alb e ucis de Span dat inviat de fata
Spanul e ucis de cal
Cronotopul
Reperele spatio-temporale
* Nu sunt clar precizate
* ,,Odata’’ – atemporalitate
* Motivul podului –element de latura intre doua universuri; cunoscut si necunoscut
* Padurea-simbolizeaza cautarea identitatii
* Fantana- coborarea pe un alt taram

Narator
 Obiectiv- naratunea la persoana a 3 a
 Interventii subiective
 Perspectiva narativa ,, din spate ‚’
 Focalizare externa
 Naratiune , dialog

Lucian Blaga – poet filozof 1895-1961

Particularitati ale creatiei blagiene
Este un poet interbelic , reprezentant al directiei moderniste- modernism filozofic , dar si un reprezentat al
cuentului expresionismului.
Blaga este o voce sinulara intre poetii romani intrucat creeaza o lirica filozofica si mitologica
caracterizata printr o viziune poetica cosmologica .Astfel, este primul poet din literatura romana care a
demonstrat identitatea in stilic a poeziei cu filozofia.
Spre deosebire de Mihai Eminescu a carei lirica filozofica se bazeaza pe sisteme filozofice preexistente
lui ( Schopenhauer) , Lucian Blaga creeaza un sistem filozofic propriu caruia ii subordoneaza poezia.
Trasaturi ale expresionismului
֍ Este un curent lietrar artistic ce promoveaza trairea , starile de spirit , exaltarea spiritului, astfel
idealull promovat de acest curent este intoarcerea la sufletul primar , la originar si arhetipal.
֍ Natura se opune civilizatiei prin elemenatritatea ei
֍ Revolta afectivitatii impotriva
֍ Si a naturalului impotriva artificialului
֍ Mitul, metafora si simbolul sunt instrumente ale cunoasterii asadar acest curent aduce in discutie
problema cunoasterii.
֍ Prezenta eroilor arhetipali in imprejurimi ( Zalmoxe,Mesterul Manole)
֍ Arhetip-model unic

Modernismul poeziei lui Lucian Blaga:

J Abordeaza mitul in maniera modernista fara sa confunde mitologia cu poezia

Utilizeaza in scopuri strict poetice atat mitologia cat si religia crestina, astfel blaga creeaza ca un pot nu
ca un credncios. In viziunea lui credinta este doar o sursa de material poetic( ,, Religia e asemenea
copilariei.Ca s o intelegi trebuie sa iesi din ea.)
Reactualizeaza surse mitice autohtono romanesti: latinesti( Marea trecere , Arborele sacru) sau trace/
dace (Zalmoxe )
Exploateaza expresionist mitul prin contopirea semnificatiilor mai multor simboluri , de ex : calaretul
Vrac este asimilat imginii sfantului Gheorghe, Zeul naturii Pan este suprapus peste zeul Zalmoxe)

J Teoria filozofica a cunoasterii –

Punctul de plecare este teoria lui Frederich Nietzche – conform acestuia cunoasterea beneficiaza de 2
cai : Calea apolinica si calea dionisiaca .
Calea apolinica este cea a tipului rational , lucid , a celui care gandeste , atitudinea sa fiind dominant
seninatatea si echilibrul.
Calea dionisiaca este cea a tipului irational care foloseste trairea , simtirea , patosul drept cale de
cunoastere.
Lucian Blaga teoretizeaza 2 tipuri de cunoastere pe care el le numeste : cunoastere luciferica si
paridisiaca .
Cunoasterea paradisiaca este cea logica , directa , rationala si stiintifica .Ea se fixeaza asupra obiectului
vrand sa lumineze misterul, pe care de fapt il reduce .Este o cunoastere sortita esecului caci nu imbogateste
fiinta ci o saraceste .
Cunoasterea luciferica este o cunoastere intuitiva , indirecta ce protejeaza misterul si imbogateste fiinta
artistului.Aceasta identifica 2 parti ale obiectului: Prima parte numita fatic este partea care se arata lumii.A
doua parte este cea criptica , partea care se acunde lumii.’
Treptele cunoasteri luciferice sunt in numar de 3 :
® atenuarea misterului ,
® cunoasterea si permanentizarea misterului
® si sporirea misterului.
Asadar , cunoasterea luciferica re ca scop potentarea , adancirea misterului si nu lamurirea lui . Ea este
specifica sensibilitatii poetului / artistului.
Termenul de luciferic provine :
De la prima ipostaza a lui George Calinescu - ,, luceafar – astru ce sugereaza astrul noptii ‚’
A doua ipostaza a lui Nicolae Steinchardt -,,lucifer- in faza lui ingereasca ‚’
Mesajul pe care il transmite poezia si fiilozofia blagiana este urmatorul : cunoasterea adevarata
inseamna iubire.
Alte simboluri pe care le valorifica poezias lui Blaga sunt urmatoarele: simbolul marelui anonim :M.A.
care este de fapt demiurgul , apoi simbolul marii treceri care este reprezentat de moarte , simbolul arborelui
sacru in ipostaza copacului primordial .
J Metafora – in viziunea lui blaga , metafora este de 2 tipuri :
Metafora platicizanta da frumusete limbajului , orneaza fara a incifra continuturi . Este o metafora care
depinde strict de limbaj .
Metafora revelatorie care are rolul de a spori misterul existential , este un act revelator al misterului..
Prin metafora revelatorie se manifesta tipul de cunoastere luciferica.
Asadar , elementul fundamental al existentei despre care vorbeste Lucian Blaga este misterul . Misterul
vazut ca o zona de adancime a existentei care ramane vesnic necunoscuta invaluita in ceata
idescifrabilului. Existenta umana este prin urmare alcatuita din mai multe straturi ontologice ( de
cunoatere) generate de marele anonim , adica de divinitate .Fiinta umana raportandu – se la aceste straturi
de cunoastere , se afla intr un minus de cunoastere , fiind condamnata la neputinta .In viziunea lui Blaga ,
omul este o creatie intentionat degradata a unei fiinte supreme ce doreste sa ramana necunoascuta .
Etapele creației blagiene critice
Creația lirica a lui Blagaprezintă o evoluție atât in ceea ce privește raportul eu-lume cât și sub aspectul
expresiei poetice. Poezia sa se împarte in 3 etape:
J -prima este aflată sub cultul luminii
J -a doua etapa este marcată de tristețea metafizica
J -a treia etapa este concentrata in jurul dezamăgirii generate de înțelepciune și de
resemnare
Prima etapa a creației este reprezentata de volumul “Poemele Luminii” și “Pașii profetului”. Trei
trăsături:
J -vitalism exacerbat
J -dorința de contopire cu universul întreg
J -iubirea devine mod de comunicare cu universul
Poetul deplânge dispariția din lume a sacrului exprimându-și tristețea datorata unor astfel de transformări.
Întregul univers se afla sub puterea magica a misterului, iar acesta este generat de elementele primordiale:
natura, iubirea, cosmosul. In viziunea blagiana o sursa a misterului este femeia însăși care devine izvor
magic de taina fiind in conexiune cu forțele cosmice.
Volumul al doilea, “Pașii profetului” este caracterizat de panteism, adică de un naturalism terestru, zeul
naturii este un personaj hibrid autohtonizat, o combinație intre Pan și Zamolxe, un zeu orb atotputernic care
simbolizează forța cosmica primordială.

ION
Ctitor al romanului romanesc modern
Elementele modernismului în proză
֍ preferința pentru mediul citadin(oras) si pentru personajul intelectual
֍ utilizarea analizei psihologice prin intermediul căreia este prezentat personajul dilematic ( omul
aflat intre 2 alegeri, incapabil de a merge plenar, deplin/asumat )
ex. Din "padurea spanzuratilor" unde e vb de un roman din transilvania care se inroleaza in armata
austro ungară si este trimis pe diverse fronturi pana ajunge sa lupte contra fratilor lui din romania, atunci
apare dilema sa dizerteze sau daca nu, v a trebui sa-si omoare frații astfel incat el nu poate alege nici una fin
forme si alege moartea
o introspectia ca procedeu narativ -sindarea propriei conștiințe, o modalitate a introspectie
este monologul interior prin care personajul isi analizează trairile, alegerile
֍ -retrospectiva prin memoria involuntară
֍ -renuntarea la cronologie
֍ -pluri-perspectivismul si prezența mai multor personaje reflector in interiorul aceluiasi text
֍ -subconștientul este relatat amintit sub planul narativ
 Specific literaturii sale, romanele sunt anticipate de proza scurta, de nuvele, avand la baza o vasta
documentare, precum si studiu de analiza psihologică
Romanele lui Rebreanu se pot clasifica tematic in:
J romane sociale- Ion,Răscoală, Glrila
J romane psihologice - Padurea Spanzuratilor, Adam si Eva, Ciuleandra
J romane polițiste - Amândoi
Indiferent de tema in care se incareaza romanul , surprindem o componenta psihologoca si o atenta
analiza a comportamentului uman in situatii limita.
Astfel sunt surprinse transformari launtrice ce ascund mari conflicte dramatice
Prin romanul "Ion" Liviu Rebreanu  face trecerea de la traditionalism la modernism, deoarece păstrând 
tema rurală  si ca topos satul ardelenesc, inoveaza sub aspectul viziunii si al tehnicilor narative generând un
roman de tip obiectiv.
Astfel opera sa devine reprezentativa pentru modalitatile de expresie, tipice realismului interbelic.
Trasaturile prezente in romanul rebrenian care justifica incadrarea in realism sunt:
 notarea minuțioasă a întâmplărilor verosimile dand impresia de autentic
 plasticizarea secventelor narative in cadrul marilor construcții epice, astfel incat romanele sale
au structuri arhitectonice
 obiectivitatea perspectivei, a punctului de vedere

La apariția romanului "Ion" Lovinescu sesizează noutatea cu care vine in literatură Liviu Rebreanu și
numește aceasta prima opera de dimensiuni mari "cea mai mare creatie epica romaneasca"
Scriitorul a fost caracterizat  printr.o deosebita putere de munca, realizarea operei presupunând incordare
extrema si un lung proces de creație ,obiectivare a viziunii pentru prezentarea cat mai exactă a faptelor dar si
a resorturilor sufletești .
Însuși scriitorul marturiseste ca in complicatul act de creației, un rol important l.au avut emoția si
acumularea de material documentar.

La romanul "Ion"
 scena in care un flacau saruta pamantul cu patos
 alta scena in care a fost martor - un bogat  isi bate fiica pentru ca s.a îndrăgostit de cel mai
 sarantoc taran din sat
 convorbirea pe care Liviu Rebreanu a avut.o cu Ion Popa al Glanetasului, un țăran sărac , dar
harnic care ii vorbește despre iubirea apriape bolnăvicioasă pentru pamant
Romanul "Ion"
 Are o structură complexă, ce urmărește 2 linii natative principale
1. Destinul personajului principal
2. Monografia satului ardelean aflat sub ocupatia austro-ungara, sat prezentat cu obiceiurile si tradițiile
sale
Monografia satului ardelean - primul plan larg al romanului este lumea satului din Ardeal cu
problemele si conflictele specifice
Pe de o parte țăranii, pe de alta parte intelectualii cu problemele ce.i preocupă
In ceea ce i priveste pe țărani, in centrul preocuparilor lor se afla pamantul, care reprezintă mai mult decat
o viata confortabilă
In viziunea personajelor a avea pamant înseamnă a avea demnitate si a ovupa un loc cat mai sus in
ierarhia satului,pamantul reprezentând validarea de catre colectivitate a valorii personale.
Pentru personajul central, relația cu pământul este una complexă : este atat de iubire cat si una de
supunere caci pamantul ii apare in repetate rânduri in ipostaze diferite ca o iubita , ca o mama ca un urias
El este coplesit de maretia si importanta pe care o generează  pamantul
Un alt aspect , o alta latura ,cel al obiceiurilor, al traditiilor legat de elementele fundamentale ale vieții
satului: nasterea, nunta, moartea, hora.
Pe de alta parte satul ardelenesc este ilustrat din punct de vedere al intelectualitatii
☆familia Herdelea
☆preotul Belciug
-sunt surprinsi in conflicte care pe langa chestiuni materiale au la baza orgoloil si dorinta de a se impune
ca autoritate in comunitatea satului
De asemenea in plan secund eate prezentata si problema nationala : romanii fiind obligați sa se supuna
legilor promovate ,impuse de autoritati.
Ca o consecință nefericită , invatatorul Herdelea este destituit si înlocuit cu Zagreanu, un om dispus la
concesii in favoarea autorităților austro-ungare.
Stilul este unul bolovănos, anticalofilismul- lipsa mijloacelor si a expresiilor artistice

Camil Petreescu
A fost un romancier , dramturg , doctor in filozofie si poet.El ramane in literatura noastra in special ca
initiator al romanului modern.

Concepte estetice
J Autenticitatea este esenta noului in creatia literara a lui Camil Petrescu , a carui aspiratie catre
autenticitate confera originalitatea poeziei , vitalitate teatrului si ,, momente autentice de simtire ‚’ in
roman .Autenticitatea este ilustrarea realitatii prin propria constiinta , scriitorul insasi martusrisea:,, Singura
realitate pe care o pot povesti este realitatea constiintei mele ,continutul meu psihologic ”.

J Substantialitatea
Substantialismul este conceptia conform careia literatura trebuie sa reflecte esenta concreta a vietii:
iubirea , gelozia , mandria ranita , orgoliul umilit , cunoasterea , dreptatea , adevarul ,demnitatea , acele
categorii morale absolute.
J Sincronizarea in conceptia lui Camil Petrescu este armonizarea desavarsita a literaturii , cu filozofia
si psihologia epocii intrucat actul de creatie este un act de cunoastere , de descoperire si nu de inventie :.. Nu
putem cunoaste absolut nimic , decat rasfrangandu ne in noi insine.’’
J Luciditatea este trasatura dominanta a personajelor ui Camil Petrescu , intelectuali analitici si
autointrospectivi , hipersensibili , intrasingenti si inflexibili moral. Luciditatea ,, nu omoara voluptatea
ereala , ci o sporeste’’

Naratiunea la persoana I foloseste timpul subiectiv care aduce in prezent ganduri , indoieli , fapte trecute
, totul fiind subordonat memoriei involuntare/afective ; romanul inseamna , asadar , experienta interioara :,
Sa nu descriu decat ceea ce vad , ceea ce aud , ceea ce inregisreaza simturile mele , ceea ce gandesc
eu ,.... din mine insumi nu pot iesi (...), eu nu pot vorbi onest decat la persoana intai ”.
J Relativismul reiese din ultitudinea punctelor de vedere in jurul aceluiasi obiect , aceluiasi concept ,
aceleiasi norme morale.
J Anticalofismul ( impotriva scrisului frumos ) este o adevarata batalie estetica pe care o duce
scriitorul care sustine formula literara a jurnalului , a confesiunii , ce se noteaza precis , exact ,, ca intr un
proces verbal ”.
J Tehnica jurnalului ( Andre Gide , Marcel Proust )- confesiunea devine un act catharctic , act de
purificare ,un mod de a uita , de a si exorciza suferinta .Se insereaza documentul ca atare in opera:
jurnalul , scrisoarea , articulul de ziar.
J Introspectia – metoda psihologica , bazata pe observarea propriilor trairi psihice – viata interioara a
persoanjului narator.

Teme si motive
Razboiul- ca experienta de viata traita , o experienta decisiva a intelectualului , razbuiul ca
iminenta a mortii este tragic si absurd.
Repezentativ : ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi
Introspectia psihologica se regaseste in majoritatea operelor sale , prin observarea vietii interioare , prin
analiza psihologica a constiintei personajelo.
Intelectualul- dramele lui de constiinta – este prezent intr un cadru de existenta obiectiv- sociala ,
dominat de setea de absolut.
Operele sunt structurate pe o pasiune sau un sentiment , ele fiind adevarate ,, monografii ale unor idei’’.

Ultima noapte de dragoste , intaia noapte de razboi

Apartine esteticii moderniste : roman realist – psihologic , de analiza a vietii interioare , roman al unei
duble experiente , caracterizat prin narator homodiegetic , viziune narativa cu focalizare interna , perspectiva
narativa subiectiva
Are la baza jurnalul de campanie al lui Camil Petrescu , ca fost combatant in I razboi mondial.
Apartine literaturii autenticitatii si a experienteii : timp subiectiv , relevarea experientei interioare prin
sondarea sistematica a straturilor profunde ale constiintei , exprimarea adevaruluu , fie el cat de crud.
Tema : drama intelectualului lucid la o lume vorace a imposturii si mediocritatii
Subteme : iubirea , razboiul , cunoasterea , conditia umana
Formula narativa aleasa: roman in roman : romanul iubirii insertat in romanul razboiului , in naratiunea
propriu zisa sunt inserate in monologuri interioare si discursuri filozofice .
Principiul compozitiei : memoria involuntara , declansata de o dezbtare si un conflict de idie , naratiune
discontinua si nelineara
Perspectiva narativa subiectiva , uniperspectivismul.
Compozitia romanului : confesiune la persoana I , urmarin fluxul xonstiintei , deoarece eroul se
destainuie , se anlizeaza cu luciditate , zbuciumandu se intre certirudine si incertitudine , atat in plan erotic ,
cat si in planuk tragediei razboiului , cand omenirea se afla intre viata si moarte
Titlul - Incheierea unei experiente si inceperea alteia
 : reflecta compozia bipolara ,: cele 2 experiente existentiale , cognitive ale eoului , devenite reme ale
romantismului : iubirea si razboiul. .
Simbolul noptii – incertitudinea , indoiala , irationalul, nesiguranta si absurdul , necunoscutul

Incipitul : Capitolul I- expozitiv / captatio benevolentiae - fixeaza timpul si spatuul simbolic al

constiintei , al luciditatii – prezentarea lui Stefan Gheorghidiu, ca proaspat sublocotenent rezervist , in
pimavara anului 1916 , contribuind la amenajarea fortificatiilor de pe Valea Prahovei si din apropierea
Dambovicioarei.
Capitolul 2- punere in abis / ex abrupto – fixeaza intriga : eroul se afla sub puterea suspiciunii de a fi
inselat de sotia sa Ela.
Final : deschis
Subiectul-romanul reconstituie experienta de cunoastere prin iubire ( monografia unui sentiment –
gelozia ) si prin confruntarea cu moartea ( viata de pe front ).
Structura moderna pe 2 planuri
1.Planul constiintei ( durata interioara ) rememorarea si analizarea povestii de iubire
Planul realitatii obiective – experienta razboiului demitizat
Alcatuirea romanului : doua parti aparent distincte compuse din capitole cu titluri metafotice sau
rezumative
1.Prima parte – ultima noapte de dragoste cuprinde monografia analitica a sentiemntului gloziei , ca
element psihic dominant in viata sufleteasca a lui Stefan Gheorghidiu , sentiment trait de personaj de
personaj in conditiile unei societati cuprinse de febra afacerilor prijeluite de pregatirea intrarii in razboi,
2.A doua carte – Intaia noapte de razboi ( 7capitole ) este bazat pe jurnalul de campanie al
autorului.Integrarea acestui jurnal in roman i a schimbat caracterul de notari zilnice , documentare , iar arta
scriitorului i a dat autenticitatea unei experiente dramatice , in care eroul a dobandit intelesuri profunde ale
vietii.
Cele doua carti se imbina intr o unite de compozitie de larga viziune structurala: ele sunt doua parti care
se impletesc , sudura lor nu este o juxtapunere , ci o sudura organica in care problema primei parti se
rezolva prin experienta din a doua carte , ca un triumf moral al personajului principal.
Planul subiectiv –descriere monografica a unei iubiri , in toate fazele ei , de geneza , de stabilizare , de
armonie si de declin
Planul obiectiv – o intreaga lume , guvernata de legi dure , in care se consuma experiente
Cele doua planuri se dezvolta paralel si uneori se mai interfereaza
In planul subiectiv , ca si la Proust , memoria reinvie intamplari trecute , dar la Camil Petrescu
constiinta selectioneaza acele fapte care vor contribui la dezvaluirea adevarului .Retrairea explica si
sistematizeaza fapte care vor conduce la optiunea finala . In constiinta sa se deruleaza , intr o rememorare
dramatica , viata lui interioara supusa unei auto analize , pentru a discerne adevarul iubirii.

Conceptele despre iubire ;

Stefan Gheorghidiu crede ca iubirea s ar inrudi cu preceptele morale , incercand sa se convinga ca acest
sentiment ar putea avea o origine rationala , intelectuala , fiind convins ca ar fi un proces de autosugetsie
Gheoghidiu viseaza la o iubire eterica / ideala si rarefiata care se consuma in alte spatii decat cele reale
:,, sufletele noatre pluteau deasupra cuvintelor , in ezitari , falfairi si iar mici zboruri ca un roi de fluturi
deasupra unei plante ” ii repugna suferinta din iubire :,, Mie mi era o sila imensa de mine , de parca as fi
avut paduchi si orice aluzie la aceasta suferinta mi se parea o infamie ”.
Mostenirea
Mostenirea genereaza conflictul cu o seama de personaje : mai intai cu familia .Apoi la masa de la
unchiul Tache , il va infrunta pe batranul avar si pe Nae Gheorghidiu .
 Scena si decor balzacian , prin descrierea cu interiorului casei din strada Dionisie :,, casa veche ,
mare cat o cazarma ”.
 Unchiul Tache - pesonaj balzacian , doar schitat , pe care Gheorghidiu reuseste sa l cunoasca
tot datorita mostenirii , este Vasilescu Lumanararu , milionarul analfabet .
Apoi mostenirea genereaza conflictul Ela , pe care o vede interesata de avere.
Razboiul
Problema razboiului , a intrarii in razboi , apare, in prima parte a cartii , in discursul proprietarului , al
avocatuluu latrator si demagog . Problema razboiului este dezbatuta , in tren , la Camera in ziarele vremii
.Discutia din tren , ca cele din Camera , reinvie spiritul lui Caragiale atat prin personaje cat si prin
atmosfera.
In prima parte a cartii , problema razboiului este dezbatuta astfel , incat sa justifice psihologic
numeroasele motive si detalii care vor interveni in ,, jurnalul de front ” cum a fost considerata cea de a doua
parte .
Se renunta la binele cunoscute clisee despe eroism : Camil Petrescu a transpus in paginile romanului ,
razboiul autentic , concret , fara idealizare romantica ,razboiul crud si inutil , blamat de cei care il duc
efectiv , exploatat de cei care il provoaca .Scenele prezentate sunt de un profund realism si ele par a fi notate
la fata locului.

Starile sufletesti ce preced prima lupta denota o prospetime rascolitoare :

Pe front , se intretaie in ordine contradictorii , tragicul intalnindu se cu absurdul
Capitolul Ne a acoperit pamantul lui Dumnezeu inregistreaza situatii dramatice , fiind o ilustrare
exceptionala , de inalta realizare artistica , a unei psihologii a grozaei si a panicii .
Cu aceasta experienta tragica , la care se dauga altele ulterior, Stefan Gheorghidiu acumuleaza o
cunoastere , exacta a razboiului si a realitatii in general , incat constiinta lui se limpezeste de fraantarile
minore care ii umplusera sufletul de veninul geloziei .
Mesajul romanului : intelectualul lucid , insetta de absolutul sentimentului de iubire , dominat de
incertitudini , se salveaza prin constientizarea unei drame mai puternice , aceea a omenirii ce traieste
tragismul unui razboi absurd , vazut ca iminenta a mortii

NICHITA STANESCU – Leoaica tanara i iubirea

Ars poetica
Poezia nu este intr o limba anume
çi intr un suflet anume
Fara de nume

Neomodenismul este un concept ce desemneaza spiritul generatiilor de creatori care s au afirmat dupa cel
de a al 2 razboi mondial.Cultiva lirismul conceptual stabilind o punte de legatura cu lirica interbelica
modernista.Totusi , nu este vorba de o intoarcere la traditie in mod clasic , ci despre o revigorare a poeziei
prin dialog cultural , intertextual , cu valori interbelice.
Se caracterizeaza prin:
 Revenirea la formule de expresie metaforice
 Poetii se intorc la metafore subtile
 Asocierile neobisnuite de cuvinte
 Poezia e un joc cu limbajul si conventiile lui
 Poezia opune realitati date de una imaginara
 Miraculosul este potrivit ca o componenta a vietii cotidiene
 Ironia
 Uneoria parodiaza temeele grave ale literaturii
 Alaturarea elementelor contrastante.
Incadrarea in lirica epocii
Este cel mai important poet postbelic al literaturii romane
Un exemplu pentru evolutia limbajului poetic romanesc de la modernism la postmodernism.
Face parte din generatia poetica a anilor ’60 prima generatie din a doua jumatate a secolului XX careia i
se permite accesul la mrile opere ale poetilor interbelici.Astfel , creatia sa se constituie ca :
O sinteza a limbajului poetic interbelic= textele se reiau unele mecanisme ale metaforizare
caracteristice lui Eminescu ( dintr o perioada anterioara ), Blaga , Arghezi sau Ion Barbu
O trecere catre un alt tip de limbaj , catre o alta estetica = poezia sa a fost resimtita ceva total diferit ,
inet sau chiar bizar . datorita miscarii din inetrior spre exterior, in maniera caracteristica doar confesiunii
Creator de limbaj poetic - ,, limba poezeasca ,, , bazata pe alte tipare si reguli decat cele obisnuite.

Temele creatiei stanesciene

Iubirea
 Moartea
Nasterea
Conditia poetului
Poezia
Setea de freal
Setea de absolut
Conditia umana
Cuvantul.

Etapele creatiei
I.poetul se plaseaza in raport cu lumea , pe care o recepteaza prin simturi .Iubirea ete principalul
mod de a cunoaste lumea.
II.Maturitatea constructiei poetice. Raportul poetului cu lumea este proiectata in plan spiritual.
III.Perioada poeziei dezintegrarii , a negarii limbajului.Semnele poetului devin auronome
IV.Perioada poetica a reintegrarii .Poetul desfiinteaza opozitia materie- spirit

Conceptia despre poezie

Poetul a manifestat mereu tendinta de a sia utodefini cinceptia despre arta,, despre artist si despre
raportul acestuia cu cititorul.
A incercat sa lamureasca ideile sale despre cunoasterea prin arta cuvantului, despre echilibrul dintre
continutul si forma poeziei si despre relatia artistului cu materia pe care o modeleaza cuvantul.
Poezia= aventura a cuvantului ( multe din poeziile lui sunt arte poetice : Ars poetica , Arta poetica , Arta
poeziei , Arta scrisului , Poezia , Autoportret , Poetul ca si soldatul) ; Orice cuvant e un sfarsit / Orice cuvant
din orice limba /Este un strigat de moarte /Al unei specii din nesfarsitele specii /Care au murit fara sa se mai
nasca

Singurul obiect al poeziei sale este cuvantul si pentru ca nu l poate gaasi pe cel care sa exprime exact ceea
ce simte , creeaza necuvintele , cu toata incurcatura lor de inteles si subinteles noua
Necunvintele sunt cuvinte care nu au valoare lor lingvistica obisnuita , ci , prin crearea unor
corespondente in context , pot sa genereze o semnificatie sau chiar mai multe semnificatii , conducand la o
cheie de interpretare a textului poetic.

Asistam la o criza a limbajului : cuvintele sunt incapabile de a materializa imaterialul – o poetica a

rupturii , in care cuvintele au proprietatile obiectelor : sunt solide , fluide , transparente sau dure (,, obsesia
necuvintelo,,).Directia este aceea a a abstractizarii liricii .Poezia stanesciana este o ,, poezie a depasirii de
sine ca,, caracterizata de materialitate si corporalitate si , intelctualista , contrariaza permanent asteptarile
cititorului
Creatia sa poate fi inteleeasa ca o poezie a poeziei – regaim la Stanescu , o constanta preocupare de a si
defini creatia ,, o incercare dramatica de transcendere a poeticului ,,
Poezia insemana pentru Nichita Stanescu un organ , anume cel al vazuliui : Poezia este ochiul care
plange /Ea este umarul care plange / Ochiul umarului care plange / Ea este mana care plange / Ochiul
mainii care plange /Ea este talpa care plange /P , voi prieteni /Poezia nu este lacrima /Ea este insusi
plansul /Plansul unui ochi neinventat /L
acrima celui care trebuie sa fie fericit
Modul predilect de intelegere a lumii este muzica : cantarea , cantecul.Un numar impresionant de texte se
intituleaza asa

Trasaturile liricii sale

In intreaga perioasa in care a scris , Nichita Satnescu nu si a schimbat felul de a scrie.Prin scriitura sa
mereu aceeasi si totusi de fiecare data altfel , el a creat o marca = o poezie indrazneaza , carea arupt
lineraitatea discursului poetic traditional

Poezia lui nu are o configuratie estetica simpla , desi mimeaza simplitatea , lejeritatea si usurinta
Dominanta este preocuparea apropae obsesiva de a si defini creatia
 Cele doua realitati se suprapun pana la confundare : textul poetic devine un mijloc de existenta pentru
poet.

Forma :
Poezia sa nu are obligatoriu o ,, introducere ,, un ,,cuprins,, si o ,, oincheiere,, , o structura clasica m ci
poate incepe intamplator , cuorice idee. Sub impulsul complesitor al unei stari incep sa se formeze noduri de
sens , ce pot fi aparent rupte .De aceea , poezia stanesciana poate sa apara ca lipsita de sens .In realitate , este
vorba de conceprea unui alt sens , in afara celui cuniscut , consacrat
O alta caracteristica este autoironia , interpretata mult timp ca joc gratuit de limbaj .Nichita Stanescu ,,
nu glumeste de obicei cu privire la lume , dar pe sine insusi nu de cruta niciodata , cand e vorba sa si divulge
fragilitatea , relativitatea sau absurditatea ,,
Poetul face adevarate portrete anatomice , constient finnd de limitele si posibilitatile fiintei umane ,
descrise in tot ce are ea biologic
- Dorinta de zbura : omoplatul elice de elicopter
- - cel mai frecvent element : scheletul , osul sufera o noua viziune : stabilitate , rezistenta in
timp
- Organele de simt principale , dar si secundare ( ochi , ureche ) – forme de cunoastere

Sentimentalismul – sub alte auspicii

- Jocurile de abstractiuni
- Enunturile aparent impersonale , dar in esenta extrem de personale
- Sentimentele implicate in producerra textului care genereaza sentimemnte de recepatre ,
imprevizibilul
- Galanteria , stilul ceremonios
- Stil jeluitor la rang de plans filosofic

Nichita Stanescu este un inovator al limbajului poetic in literatura romana ,, o constiint artistica ce
regandeste , de la capat , intreaga poeticitate ( Stefania Mincu ), prin efortul sau , ,,de sistematizare si
organizare , de crearea unui cosmos al vorbirii ,,( Marian Papahagi)
Limbajul poetic stanescian este absolut nou si original .Cuvantul de afla in poeziile sale intr o permanenta
aventuar .
A cautat acele cuvinte ce denumesc procese in mers : alergare , fluturare , zburare.Acestea sunt infinitive
lungi , derivate in substantive .Pentru poer , ele sunt concepte pe cale de a se cosntrui.

Interventii la nivelul limbajului

• Asocierea inedită a cuvintelor, recombinări (Astăzi eu mă mut din sunt. (...) Este/A fost mâncat de către
nu este)
• Crearea de noi forme (dezîmblânzirea, necuvintele, trimbulind...)
• Stabilirea de noi relații între cuvinte (Frunză verde de albastru)
• Intervenții la nivelul regimului gramatical al cuvintelor, morfologic și sintactic (N-ai să vii și n-ai să
morți; Mai urât decât sunt/ Pot fi văzut,/Mai frumos, nu!./Mai scabie, da./Mai scut; Cum se piele cu bube,/
Cum se picioare cu umblet,/Cum se nor cu ploaie,t Cum se taur/ Se știe, desigur, se cam știe)
• Metafora devine tropul generalizat, vehicul pentru un conținut, pentru o idee ().

• Exploatarea ludică a cuvântului (Foamea îşi lățea decorul/Decorbul, deorbul) •

Împletirea stilului clasic cu experimentul neomodern
• Concretizarea abstractului și abstractizarea concretului (Un tânăr metal transparent despărțea cuvântul
de idee, raza de stea; Plutea o floare de tei înlăuntrul unei gândiri abstracte ) Asocierea cuvintelor pe baza
unor analogii sonore: Să se lase ninsoare, soare, ori Vine norul și ne plouă / Noroire, negre ouă
• Trunchierea sau amputarea corpului sonor al cuvintelor: Pentru că ea nu ține de domeniul
comunicării, /De domeniul înțelesului, /ntelesului, /telesului, /elesului, /lesului, /esului
• Intertextualitatea (versul eminescian cu sintaxă ruptă Nu credeam să-nvăț a trăi vreodată)
 Poezia stanesciana : ambiguutatea , contrastuk , sugestivitatea , ermetizarea, ludicul/ jocul de
cuvinte,polisemantismul.

MARIN SORESCU – IONA .TRAGEDIE IN PATRU ACTE.

Teatrul modern
Renunta la conventiile genului si la distinctiiile dintre specii
Cultiva in special teatrul-parabola si teatrul absurdului
Manifesta preferinta pentru alaturarea comicului si a tragiculuo
Insertia liricului
Revalorifica miturile
Incalca succesiunea temporala a eveniomentelor
Lipseste conflictul asa cum Era construit in teatrul traditional , observabil in plsn concret , mesajul fiind
exprimat prin personajul-idee , cu o viata complecata , care isi pune probleme morale sau existentiale.

Marin SORESCU- VIZIUNEA POETICA ASUPRA DRAMATURGIEI

Marin Sorescu este tentata de specii multiple
- Versuri parabolice
- Eseistica/proza
- Roman
- Dramaturgie
- Critica literara
- Versuri lirice confesive

INCADRARREA IN LITERATURA ROMANA

In literatutra nationala , Marin Sorescu se numara printre cei care dupa un negru deceniu de creatie
proletcultista ( anii , 50 ) , reuseste sa readuca arta cuvantului la menirea sa de unealta a frumosului
Atat versurile , textele dramatice cat si cele in proza , fascineaza prin originalitatea limbajului , spiritul
optimist , camacitatea de a ironiza pana si cele mai dramatice momente.

Trasaturi ale dramaturgiei soresciene

Doua directii esentiale
Modifica drama de inspiratie istorica , renuntand la aspectul evocativ in evocarea melancolica sau amara a
timpurilor trecute
Se orienteaza spre utilizarea unui material mitico –legendar , autohton din spatiul cultural larg

TEATRUL AVANGARDIST ,prerfect sincronizat cu dramaturgia europeana caracterizat prin Expresionism

si Teatrul absurdului.

IONA- IPOSTAZA BIBLICA

Vechiul testament al Bibliei –IONA
Cartea a doua a Regilor
Evanghelia dupa Matei
Evanghelia dupa Luca
Iona a fost fiul lui Amitai ( din ebraica – adevarul meu ).
Dumnezeu ii comanda lui Iona sa prezica in orasul Ninive. Nevrand sa mearga , Iona incearca sa evite
porunca lui Dumnezeu ducandu se la IOPE si apoi plecand la Tasrsis .Incepe furtuna mare.Marinarii
descopera repede ca furtuna nu este un a obisnuita si a aparut din cauza nesupunerii lui Iona in fata
Domnului .Iona admite aceasta si spune ca furtuna se va sfarsi atunci cand marinarii il vor arunca peste bord
.Marinarii incearca sa duca corabia spre coasta , dar neputand , se simt fortati sa il arunce pe Iona.Cand Iona
se afla in apa, marea se calmeaza .Iona este inghitit de catre un peste mare . Dupa ce sta in burta pestelui
rugandu se , a treia zi este scuipat de acesta pe tarmul cetatii Nenive. Ca urmare a propovaduirii sale
ninivitenii se pocaiesc si Dumnezeu ii iarta .Iona priveste acest lucru ca pe un afront personal si se manie pe
Dumnezeu .Dumnezeu se foloseste de un vrej pemtru a i demonstra ca mania sa nu este dreapta.Cartea se
sfarseste cu cuvintele lui Dumnezeu la adresa lui Iona :,, Tu ti ai facut necaz pentru acest vrej pentru care
nu te ai trudit si jici nu l ai crescut , care si a luat foiinta intr o noapte si intr alta a pierit !Dar Mie cum sa nu
MI fie mila de cetatea

IONA IPOSTAZE CULTURALE

Piesa de teatru scrisa in 1965 si reprezentata in 1968 -1969 la Teatrul Mic
I s a contesta apartenenta la genul dramatic ( apropierea de genul liric )
Pleaca de la metafora lui Frederuch Nietzsche
,,Solitudinea m- a inghitit ca o balena ,,
Inspiratie mitica ( biblica – doar un punct de pornire ( a preluat numai situatia existentiala captivitatatea lui
Iona in burta petselui )
Semnificatia filozofiei profunde ( captivitatea lui Iona in burta pestelui este un simbol al destinului din care
omul nu se poate elibera ).

TRASATURI EXPRESIONISTE
Centratea pe problematica eului
Eroul activ din categoria preotestatarilor , scindat launtric cautand sa evadeze din mediul ostil, plin de
constradictii , cautabndu se pe sine , dedubandu se’
Mijloacele de expresie tipice – ironia , grostescul, tragicul
Procedee caracteristice – solilocviul ( monologul), personajul h=generic , stilizarea conflictului
Abandonarea formelor traditionale ale dramaticului
Tehnica ambiguitatii
Finalul este deschis si are caracter profetic

Tema piesei este singuratatea , stare in care omul incearca sa se regaseasca p sine , desi nu stie care este
drumul spre aceasta cunoastere .Alaturi de aceasta tema , se adauga problema omului care se revolta in fata
destinului care sufera din cauza lipsei de libertate si de comunicare
Titlul –numele unui personaj biblic, profetul IONA mentionat in Vechiul Testament devenit arhetip al
omului prizonier al propriei conditii
Subiectul- Pescarul IONA este prins intre maxilarele monstruoase ale unui peste urias si impins cattre
pantecele intunecat al acestuia .(tabloul 1)
Pestele I este inghitit de randul sau de Pestele II.
Pentru a scapa , IONA spinteca la rand burtile celor doi pesti care la randul lor fusesera hrana pentru cel de
al III.
Pescarul captiv taie burta celui din urma. ( tabloul 1 si 3))
Barbatul ajunge pe plaja pustie presarata cu multe burti de peste si orizontul uu apare ca o uriaza burta de
peste , imposibil de strapuns .Astfel se rea;lizeaza ca scaparea nu poate veni decat din interior , de aceea isi
spinteca propriul abdomen , sperand ca,, va razbi la lumina ,,(tabloul 4)

Elemente de structura si compozitie

Textul dramatic este o PARABOLA ale carei smenificatii se desprind prin interpretare

Fiind o piesă a teatrului modern, se renunță la regulile clasice, chiar și la folosirea dialogului. Nu se poate
vorbi despre o acțiune propriu-zisă, deoarece scrierea este lăuntric. un amplu solilocviu, singurul personaj
lona - vorbeste cu dublul său launtric

Deşi aparent este un dialog între două persoane, în realitate lona se dedublează, vorbește cu sine ca și cum în
piesă ar fi vorba despre două persoane: „Ca orice om foarte singur, lona vorbeşte tare cu sine însuşi, îşi pune
întrebări și își răspunde, se comportă tot timpul, ca și când în scenă ar fi două personaje. Se dedublează şi se
«strânge» după cerințele vieții sale interioare și trebuințele scenice".

Acest fapt are drept consecință anularea conflictului, a intrigii și plasarea acțiunii în planul parabolei. Prin
urmare, TOT CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN PIESĂ TREBUIE INTERPRETAT ÎN PLAN SIMBOLIC, NU REAL.

Rolul indicațiilor scenice este de a ajuta la clarificarea semnificațiilor simbolice și de a oferi cititorului
posibilitatea de a înțelege textul.
Drama este alcătuită din patru tablouri sugerand prin decor o amenințare, un univers închis. Cele patru
tablouri sunt în relație de simetrie, în primul și în ultimul tablou lona este afară, în al doilea și al treilea se
află înăuntru. Fiecare dintre acestea prezintă un alt context în care se află personajul.

Incipitul este ex-abrupto, deoarece personajul este prezent direct în gura peștelui, fără a se oferi o explicație
în legătură cu motivul pentru care se află acolo. Totuși, prin prezența acvariului și a lipsei ecoulul
(Pustietatea măcar ar trebui să-mi răspund ecoul. [...] Gata și cu ecoul meu.) Se anticipează situația- limită în
care se află persoana i curând, și pnin urmare, tema piesei.
Repere spațiale: gura unui pește uriaș, burțile celor trei pești în care stă lona, plaja pustie.
Repere temporale nu există, „actiunea putând fi plasată oricând pe axa temporală,

TABLOUL 1
Dorința puternică a personajului de a-şi auzi ecoul, timp ce işi strigă propriul nume.
Este un pescar fără noroc aflat pe o mare bogată.
Pescuiește în acvariu, aruncând peştii în năvod.
lona are sentimentul ratării, al incapacității de a-şi schimba propriul destin şi este obligat să işi accepte
propria soartă.
La finalul tabloului este înghițit de peștele uriaş pe a cărui gură statea

TABLOUL 2
lona nu îşi mai aminteşte dacă a fost inghițit de sau de mort

Vorbeşte mult, încearcă să se convingă că este liber, că poate să facă ce vrea, pentru a-şi demonstra că nu îi
este frică. Meditația sa capătă note existențialiste: de ce trebuie să se culce toți oamenii la sfârşitul vieții?
Găsește un cuțit (simbol al libertății) pe care peştele uitase să i-l ia.
În finalul tabloului devine meditativ (simbol al procesului evolutiv în care intrase) şi este ispitit de o bancă
din lemn pe care să o aşeze în mijlocul mării.

TABLOUL 3
lona este in interiorul pestelui II, care înghitise primul peste.
Moara de vânt din fundai simbolizeazä zädärnicia existenței umane
Lona traieste cu speranta ca va iesi burta pestelui
Apar în scenă doi pescari, purtând pe umeri bârne grele, simbolizênd mitul lui Sisif (oamenii poartă
resemnați în spate povara propriei existente )
Iina ajunge in burta pestelui III
Işi aminteşte acum lucruri marunte din viața sa: plecarea la räzboi, bucuria de a privi gâzele, imaginea
mamel.
În finalui tabloului este dominat de o spaima ivită din senin: lonase simte privit de o multime de ochi a
puilor monstrului mare

TABLOUL 4
Iona iese din burta ultimului peste spintecat pe maul marii , unde se zareste orizontul ca o burta de peste
Este intampinat si afara de aceeasi ostilitate .E singur
Apar din nou in scena cei doi pescari , purtandu si in continuare barnele
Nu işi aminteşte cine este, de aceea încearcă să se regăseascā: Încearcă să îți aminteşti totul !
La final, conştientizează propria-i identitate: lona. Eu sunt lona.
Având revelația adevărului, îşi spintecă burta cu cuțitul.
Ultimele sale cuvinte (Răzbim noi cumva la lumină.) exprimă increderea că, într-o altă formă de cunoaștere,
singura cale prin care isi va redobandi libertatea spirituala.

INDICAȚIA SCENICĂ INIȚIALĂ: scena e împărțită în două, Jumătate din ea reprezintă o gură imensă de
pește. [.…] lona stå în gura peștelui, nepăsător, cu năvodul aruncat [...]. E întors cu spatele spre întunecimea
din fundul gurii peştelui uriaş. Lângă el, un mic acvariu, în care dau veseli din coadă câțiva peştişori.

La început, lona ignoră pericolul și nu realizează situatia în care se află. Acvariul este un avertisment pentru
inconstiență cu care sa poartă omul in fața piedicilor pe care i le oferă viata, Lumea peștilor nu este acvariul
ei dau veseli din coadă, părând a se fi adaptat pe deplin la situația anormală în care se află. Aceeași
atitudine o va avea și lona in momentul în care este înghitit de gura imensă de pește pe care o ignorase atâta
vreme, Gestul său disperat din finalul acestui tablou, când încearcă să oprească fălcile este tardiv: (Se
apleacă peste acvariu și în clipa aceasta gura pestelui urias începe să se închidă. lona încearcă să lupte cu
fălłcile, care se inclestează scartaind groaznc.) - Ajutor! Ajutoooor! - Eh, de-ar fi măcar ecoul.