EDUCAŢIA TIMPURIE

ACTIVITĂŢI
DE
ÎNVĂŢARE

Educatoare,
Mirella Ecobici
Grădiniţa « Mihai Eminescu »
Tg- Jiu, Gorj

1
 ACTIVITĂŢI DE ÎNVĂŢARE

Copiii sunt cele mai mari împliniri ale părinţilor. Fără ei, viaţa noastră
nu ar avea sens. De aceea, foarte mulţi specialişti şi-au dedicat viaţa
cercetând viaţa copiilor încă de la naştere. Cercetătorii luptă pentru o viaţă
deschisă, ca toţi membrii societăţii, cei mai tineri chiar, să se bucure de
libertăţile democratice fundamentale.
Adulţii sunt cei mai importanţi profesori din viaţa copilului la sugari şi
copiii mici. În acest interval, toţi adulţii, în special părinţii şi educatoarele
influenţează ce şi cum învaţă copilul. Copiii, la această vârstă, depind de
adulţi când mănâncă, dorm, se îmbracă, dar şi când îi ajută să înveţe despre
lume şi să-şi organizeze cadrul pentru cea mai importantă activitate de
învăţare, jocul.
Educaţia timpurie implică o nouă abordare în înţelegerea copilului şi a
nevoilor acestuia. Printre aceste nevoi, cea mai importantă este nevoia de
învăţare a copilului mic. Adultul îi oferă copilului siguranţa, îl pune în
situaţii de învăţare, îl ghidează şi îl încurajează în demersul lui de
cunoaştere.
Este nevoie de activităţi de învăţare de la o vârstă foarte mică. Aceste
activităţi oferă educatoarelor şi părinţilor strategii de sprijinire a dezvoltării
intelectuale. Cercetări recente arată că sugarul are o minte foarte activă, de
două ori mai activă decât a adultului, şi o viteză de însuşire a cunoştinţelor
uluitoare.
În numai 3 ani, copilul învaţă să umble şi să vorbească, începe să
înţeleagă sentimente şi-şi formează primele abilităţi.
Specialiştii au elaborat studii şi cărţi despre activităţile de învăţare la
vârste foarte mici. Aceste activităţi constituie un suport pentru dezvoltarea
copilului în toate domeniile: fizic, emoţional, social, lingvistic şi intelectual.
Activităţile se pot derula pe parcursul unei zile sau pot fi încorporate în
activităţile de rutină, cum este schimbarea scutecelor şi hrănirea. Fiecare
activitate cuprinde o listă de materiale, etapele de pregătire şi sugestii pentru
interacţiunea dintre copil şi adult.
În dezvoltarea copiilor mici, dragostea şi atenţia adultului este
primordială. Copiii mici sunt capabili de acte de învăţare complexe şi

2
variate, ei învaţă să facă legături între experienţe, să înţeleagă sentimente şi
să coopereze cu cei din jur.
Procesul de învăţare este destul de complex, educatorii trebuie să ţină
cont de natura conexiunilor din procesul de învăţare, la copilul mic. Copilul
se dezvoltă fizic, emoţional, social, lingvistic şi intelectual; aceste domenii
de dezvoltare modificându-se pe măsură ce copilul creşte. Educatoarele
trebuie să ţină seama de toate acestea şi să planifice activităţi pentru toate
ariile de dezvoltare ale copiilor, dar şi că o singură activitate cuprinde mai
multe arii de dezvoltare.
Despre modul cum are loc învăţarea la copiii mici au apărut mai multe
teorii. Toate aceste teorii o ajută pe educatoare să înţeleagă mai bine natura
complexă a învăţării şi o ghidează în planificarea activităţilor.
Copiii mici învaţă prin simţuri. Psihologul J. Piaget a etichetat primii
2 ani din viaţă cu numele de etapă senso-motorie. La această vârstă, copiii îşi
folosesc simţurile şi capacităţile fizice pentru a înţelege lumea, învaţă
manevrând obiecte şi examinându-le forma. Copilul care nu a împlinit 2 ani
repetă de mai multe ori acţiunea pentru a înţelege ce se întâmplă.
O evoluţie importantă la copiii mici este permanenţa obiectelor. Abia
după vârsta de 8 luni copilul îşi dă seama că obiectul pe care l-a cunoscut
există şi dacă nu este în câmpul său vizual.
Alte teorii folositoare oferă informaţii despre legătura dintre adulţi şi
evoluţia copilului.
Psihologul L. S. Vygotski şi alţi teoreticieni au sugerat că adulţii au un
rol major în structurarea sau etajarea pe o schelă a învăţării. Aceasta
înseamnă că adultul descrie jocul copilului şi îi face o schelă care îl ajută pe
copil să înţeleagă şi să-şi amintească de joc. Adultul devine „mediator” al
învăţării sau doar „colaborator” al învăţării. De exemplu, cititul cu copilul şi
nu pentru copil constituie o experienţă împărtăşită şi de colaborare. Adultul
şi copilul vorbesc despre cărţi şi îşi împărtăşesc ideile. Un alt exemplu de
etajare este atunci când adultul îl ajută pe copil să înveţe despre forme cu
ajutorul unei jucării de sortat forme. Copilul poate lua o formă şi să încerce
să o forţeze printr-o gaură cu altă formă. Adultul îl ajută spunându-i numele
formei şi orientându-i mâna spre forma corectă. În cele din urmă, copilul va
fi în stare să termine activitatea fără ajutorul adultului.
Alte teorii benefice pentru educatoare sunt cele de temperament, de
gândire şi de limbaj. Teoriile pot servi şi la îndrumarea comportamentului
adulţilor faţă de copii. Înţelegerea modului în care învaţă copiii ajută
educatoarea să-l înţeleagă pe copil şi să perceapă mai corect procesul lui de
dezvoltare.

3
 Copilul mic este considerat de la naştere la 3 ani şi această perioadă
este împărţită de către psihologi în 4 grupe de vârstă: de la naştere la 8 luni,
de la 8 la 18 luni, de la 18 la 24 de luni şi de la 24 de luni la 3 ani.
Voi prezenta în continuare diferite tipuri de activităţi de învăţare
structurate pe categorii de vârste( 0 – 3 ani).
Fiecare activitate are simboluri picturale care identifică aria de
dezvoltare sprijinită de acea activitate. Aceste simboluri picturale sunt puse
în colţul din dreapta sus al activităţii.
Tipurile de activităţi sunt: jocuri, activităţi artistice şi de îndemânare,
activităţi de muzică şi de mişcare, activităţi de creaţie şi de comunicare,
activităţi de cunoaştere şi activităţi în aer liber.
Activităţile de învăţare se referă la activităţi organizate pe care le
desfăşoară personalul educativ cu grupuri de copii sau cu întreaga grupă.
În timpul activităţilor de învăţare, educatoarele, vor crea situaţii
numeroase şi variate prin care copilul să înveţe, asigurându-i-se totodată,
libertatea de acţiune.
Activităţile de învăţare vor fi planificate de către educatoare pe teme,
conţinut şi strategii astfel încât grupele de activităţi să fie variate, să
alterneze activităţile solicitante cu cele liniştitoare, dinamismul cu odihna.

Jocul
Pentru copilul mic jocul este o cale indispensabilă a învăţării. Copilul
învaţă să se joace singur şi cu alţii, să împărtăşească bucuria cu ceilalţi,
precum şi să-şi asume un rol.
Jocurile la copiii mici se împart în mai multe tipuri: jocul cu jucăria,
jocul simbolic, jocul senzorial, jocul cu nisip şi apă, jocul de construcţie,
jocul didactic. Toate tipurile de joc se desfăşoară în funcţie de vârsta
copilului. De exemplu, jocul didactic se desfăşoară cu copii de 2 – 3 ani.
Fără a ţine seama de vârsta copilului, educatoarea îi va stimula pe
copii să cunoască şi să cerceteze jucăriile( culoare, formă, consistenţă,
mărime, miros), îi va obişnui pe copii să se joace împreună, să interacţioneze
în funcţie de particularităţile de vârstă şi individuale ale fiecăruia. Copiii
trebuie să respecte regulile jocului(să răspundă la chemare, să facă ordine
după ce s-au jucat, să aplaude, etc.), să grupeze obiectele după anumite
criterii, să iniţieze jocuri de grup cu teme din viaţa obişnuită( de-a mama, de-
a doctorul, etc.).
Exemple de jocuri sunt: „Învăţ forme noi”, „Îţi spun de ce am nevoie”,
„Ştiu cum mă numesc”, „Ce se aude afară?”, etc.
Activităţile artistice şi de îndemânare îl învaţă pe copilul mic să
folosească instrumente, mijloace de învăţare, materiale didactice. Ele se

4
realizează prin pictură, desen, modelaj şi activităţi practic - gospodăreşti.
Educatoarea îi va iniţia pe copii să folosească creionul, coala de hârtie,
acuarelele, creioanele colorate, plastilina, coca de pâine, etc. De asemenea,
copilul va învăţa să construiască cu piesele jocului de construcţie, îşi va
construi jucării din: ghinde, nuci, fructe, conuri de brad, sâmburi.
Educatoarea va antrena copii de 1 – 3 ani în activităţi practic –
gospodăreşti: îngrijirea plantelor, a peştilor din acvariu, aranjarea veselei la
masă şi va fixa reguli de igienă: spălarea pe mâini, spălarea fructelor, etc.
Exemple de activităţi artistice şi de îndemânare: „Construiesc un
turn”, „Fac ordine”, „Folosesc uneltele”, „Colaj de hârtie ruptă”, „Pictez cu
periuţa”, „Ploaia”, „Modelez cornuri”, etc.
Foarte plăcute copiilor sunt activităţile de muzică şi de mişcare. La
această categorie de activitate, educatoarea va planifica audiţii muzicale,
jocuri muzicale, jocuri cu text şi cânt, cântece, euritmie.
Aceste activităţi se desfăşoară cu copii de la 0 la 3 ani, copiii ascultă
încă de la naştere cântece line, cântece cu onomatopee, cântece de leagăn,
muzică simfonică, etc. Mai târziu, educatoarea va stârni interesul copiilor
pentru muzică povestindu-le despre ce este vorba într-un cântec înainte de a-
l interpreta, imitând mişcările sugerate de text, mişcându-se în ritmul
muzicii, prezentâdu-le diferite instrumente muzicale: fluier, muzicuţă, tobă,
chitară.
Copiii care au aptitudini muzicale deosebite vor fi încurajaţi şi ajutaţi
să-şi dezvolte aptitudinile. Încă de la vârsta de 2 ani, copiii pot participa la
diferite spectacole sau serbări organizate de educatoare.
Exemple de astfel de activităţi sunt: „Ce se aude?”, „Scoatem sunete”,
„Cântece şi dansuri de acasă”, „Broscuţele”, „Orăşelul”, etc.
Copilul mic va învăţa să înţeleagă şi să transmită dorinţe, intenţii,
sentimente, gânduri cu ajutorul gesturilor şi a vorbirii. Acestea le realizează
prin activităţile de creaţie şi comunicare: povestiri, memorizări, lucrul cu
cartea , citire de imagini.
Întreg personalul din creşă sau grădiniţă va comunica continuu cu
copilul folosind cuvinte simple, accesibile, pronunţate clar.
Educatoarea va iniţia jocuri de pronunţie şi recunoaştere a imaginilor,
va folosi cărţi cu poveşti simple, accesibile, va scoate în evidenţă faptele
bune şi va condamna faptele rele: „Capra cu trei iezi”, „Marea”, „Iepuraşul”,
„Moş Martin”, „Citim imagini”, etc.
Cu cea mai mare pondere în activităţile de învăţare se află activităţile
de cunoaştere. Copilul va învăţa despre el, despre lumea înconjurătoare, va fi
ajutat să exploreze şi să experimenteze, asigurându-i securitatea. Prin aceste

5
activităţi copilul ia contact cu observările, lecturile după imagini, activităţile
matematice, convorbirile, jocurile didactice şi diferite experimente.
Astfel, el îşi va cunoaşte corpul, fiinţele şi obiectele din jur, culori,
forme, mărimi, simboluri, va învăţa să numere, să grupeze obiectele după
anumite criterii, să cunoască şi să îngrijească animalele. Mai târziu, aproape
de 3 ani, copilul va vorbi despre toate acestea.
Educatoarea va planifica activităţi de genul: „Găsesc animalele”,
„Folosesc unelte”, „Cu autobuzul”, „Găseşte mama şi puiul”, „Doctorul şi
asistenta medicală”, „Ce am în buzunar”, etc.
Cele mai atractive pentru copii sunt activităţile în aer liber. Copilul va
fi încurajat să facă mişcare, va învăţa să utilizeze aparatele şi accesoriile de
joacă accesibile specifice acestor tipuri de jocuri. În cadrul acestor activităţi,
copiii vor avea parte de plimbări în aer liber, jocuri în nisip, jocuri şi
întreceri sportive.
Educatoarea va ţine seama să antreneze în aceste jocuri toţi copiii, va
planifica activităţi care să cuprindă alergări, diferite feluri de mers( pe
vârfuri, pe călcâie, mersul piticului), sărituri. Va folosi, de asemenea,
accesorii de joacă: mingi, bănci de gimnastică, corzi pentru sărituri, baloane.
Unele activităţi se pot desfăşura pe fond muzical sau pe povestire, copiii
imitând diferite animale, personaje din poveşti sau diferite onomatopee.
Copiii vor lua contact cu primele comenzi( drepţi, pe loc repaus, la
stânga, la dreapta), vor executa exerciţii de respiraţie( umflăm balonul,
mirosim floarea, etc.).
Se vor organiza plimbări scurte cu scop recreativ.

BIBLIOGRAFIE:
1. Bettz Squibb, Saly J. Deitz – „Activităţi de învăţare pentru
copiii foarte mici”, Editura Vanemonde;
2. Programa activităţilor instructiv-educative în grădiniţa de
copii, Bucureşti, 2003;
3. Pedagogia preşcolară, Bucureşti, 1976