Despre invenție și brevet

 Ce este o invenţie
Invenţia reprezintă o soluţie tehnică a unei probleme prin intermediul elementelor tehnice.

Titlul de protecţie a invenţiilor în Republica Moldova este brevetul de invenţie, conform Legii nr. 50-XVI
din 7 martie 2008 privind protecţia invenţiilor, iar conform art. 4 din Lege, invențiile sunt protejate prin
următoarele mijloace:

o brevet de invenţie;
o brevet de invenţie de scurtă durată;
o certificat complementar de protecţie.
Brevetul de invenţie este un titlul de protecţie ce conferă titularului dreptul exclusiv de exploatare a
invenţiei pe o perioada de 20 de ani.

Brevetul de invenţie de scurtă durată este un titlul de protecţie ce conferă titularului dreptul exclusiv de
exploatare a invenţiei pe o perioada de 6 ani cu posibilitatea prelungirii termenului de valabilitate pentru o
perioada de cel mult 4 ani.

Titularul unui brevet ce produce efecte în Republica Moldova, al cărui obiect este un produs medicamentos
sau un produs fitofarmaceutic (brevet de bază), pentru care s-a eliberat o autorizaţie de lansare pe piaţă, poate
să obţină, în conformitate cu condiţiile prevăzute în prezenta lege şi în Regulament, un certificat
complementar de protecţie, denumit în continuare certificat, pentru părţile brevetului de bază care
corespund autorizaţiei. Certificatul produce efecte la expirarea duratei legale a brevetului de bază, pentru o
perioadă egală cu perioada cuprinsă între data de depozit a cererii de brevet şi data eliberării primei
autorizaţii, redusă cu 5 ani, dar care nu poate depăşi 5 ani.

Invenţiile pot avea ca obiect:

o un produs – dispozitive, substanţe, tulpini de microorganisme, culturi celulare de plante sau

animale, produse farmaceutice şi fitofarmaceutice;
o un procedeu – activitate care are ca rezultat obţinerea sau modificarea unui produs (procese
tehnologice, procese computerizate, procedee biologice sau genetice etc.);
o o metodă – activitate care are rezultat de natură calitativă (măsurare, analiză, reglare,
control, metode computerizate, combinaţii algoritm/program-proces);
o aplicarea unui produs, procedeu sau metodă – aplicarea acestora cu o anumită destinaţie, cu
condiţia că aceasta să nu rezulte în mod evident din proprietăţile cunoscute ale produsului, procedeului sau
metodei aplicate.
Cererea de brevet trebuie să se refere numai la o singură invenţie sau la un grup de invenţii astfel legate,
încât să formeze un singur concept inventiv general. 

Inchide
 Este brevetarea cea mai bună cale de protecţie?
Brevetarea invenției nu este obligatorie, odată invenţia fiind creată, inventatorul poate opta pentru una din
căile de protecţie a ei:

1
 Brevetare Publicare Know-how

o publicare (prin articol științific);

o prin secret comercial know-how: să nu divulge informaţia privind invenţia;
o brevetare.
Prin publicare inventatorul primeşte o satisfacţie morală şi articolul publicat generează drepturi personale
nepatrimoniale.

Protecţia prin know-how

Avantaje

o nu necesită înregistrare şi de achitare a taxelor cu semnificaţie juridică ;

o este nelimitată în timp;
Dezavantaje:

o există riscul de divulgare sau “descifrare” prin inginerie reversă a invenţiei;

o nu asigură protecţia drepturilor morale a inventatorului;
Brevetul reprezintă un “contract” între inventator  şi stat unde:

    - inventatorul îşi ia obligaţia de a dezvălui societăţii invenţia sa, iar statul, în schimb, îi oferă
inventatorului  printr-un titlu de protecţie, conţinând informaţia despre aceea invenţie, un drept
exclusiv de a interzice altora de a exploata invenţia în scopul ca inventatorul să-şi recupereze cheltuielile
legate de crearea invenţiei şi să obţină, eventual, un venit. Dreptul acesta este limitat în timp  şi teritoriu.

Funcţiile brevetului

Funcţia de protecţie – conferă titularului un drept exclusiv de exploatare asupra obiectului invenţiei
brevetate;

Funcţia de informare – odată publicat, documentul de brevet este adus la cunoştinţă publicului (devine o
parte a stadiului tehnic).

Inchide
 Beneficiul protecţiei

2
 Pe întreaga durată de protecţie brevetul îi acordă titularului dreptul exclusiv de exploatare a invenţiei de a
interzice terţilor, care nu au acordul său, efectuarea, pe teritoriul Republicii Moldova, a următoarelor
acţiuni:

o fabricarea, oferirea spre vânzare, vânzarea, folosirea, importul sau stocarea în aceste scopuri
a produsului care constituie obiectul brevetului;
o folosirea procedeului care constituie obiectul brevetului sau, în cazul în care un terţ ştie sau
este evident din circumstanţe că folosirea procedeului este interzisă, fără acordul titularului de brevet,
oferirea procedeului spre folosire;
o oferirea spre vânzare, vânzarea, folosirea, importul sau stocarea în aceste scopuri
a produsului obţinut direct prin procedeul care constituie obiectul brevetului.
Inchide
 Condiţiile de brevetare a invenţiei
O invenţie din orice domeniu tehnologic poate fi brevetată sub rezerva că aceasta să satisfacă cumulativ
următoarele criterii de brevetabilitate:

o invenţia trebuie să fie„susceptibilă de aplicare industrială”;

o invenţia trebuie să fie„nouă”;
o invenţia trebuie să implice o„activitate inventiva”.
Aplicabilitatea industrială. O invenţie este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă
obiectul ei poate fi fabricat sau utilizat în oricare dintre domeniile industriale, inclusiv în agricultură.

Noutatea. O invenţie se consideră nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, care include toate
cunoştinţele care au fost făcute accesibile publicului printr-o descriere făcută în scris sau oral, prin utilizare
sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet sau la data priorităţii recunoscute.

Activitatea inventivă. O invenţie este considerată că implică o activitate inventivă dacă, pentru un specialist
în domeniu, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii. În cazul brevetelor de
invenţie de scurtă durată, se consideră că o invenţie implică o activitate inventivă, dacă ea prezintă un avantaj
tehnic sau practic. 

Inchide
 Ce nu sunt considerate invenţii:
o descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice;
o creaţiile estetice;
o planurile, principiile şi metodele în exercitarea activităţilor intelectuale, în materie de jocuri
sau în domeniul activităţilor economice, precum şi programele de calculator;
o prezentările de informaţii.
Inchide
 Pentru ce nu se acordă brevete de invenţii
Nu se acordă brevete, pentru:

o invenţiile a căror publicare sau exploatare este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri,
inclusiv cele dăunătoare sănătăţii şi vieţii oamenilor, animalelor, plantelor, şi care sunt de natură să aducă
atingeri grave mediului, cu condiţia că această excepţie să nu fie generată numai de interzicerea, printr-o
dispoziţie legală, a exploatării invenţiei;
o soiurile de plante şi rasele de animale;
o procedeele esenţial biologice de obţinere a plantelor sau a animalelor; această dispoziţie nu
se aplică procedeelor microbiologice şi produselor obţinute prin aceste procedee;
o invenţiile având ca obiect corpul uman în diferite stadii ale formării şi dezvoltării acestuia,
precum şi simpla descoperire a unuia dintre elementele lui, inclusiv secvenţa ori secvenţa parţială a unei
gene.
o procedeele de clonare a fiinţelor umane;
o procedeele de modificare a identităţii genetice a liniei germinale a fiinţelor umane;
o utilizarea embrionilor umani în scopuri industriale sau comerciale;

3
o procedeele de modificare a identităţii genetice a animalelor de natură să le producă suferinţe
fără a aduce un beneficiu medical substanţial oamenilor sau animalelor, precum şi pentru animalele rezultate
din astfel de procedee.
Inchide
 Cine poate obţine un brevet de invenţie
Dreptul la brevet aparţine inventatorului sau succesorului lui în drepturi. Coautorilor, dreptul le aparţine în
comun;

Dacă mai multe persoane au creat, independent una de alta, aceeaşi invenţie, dreptul la brevet aparţine
persoanei a cărei cerere de brevet are cea mai veche dată de prioritate;

Dreptul la brevet pentru invenţia creată de salariat în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu sau executând o
sarcină concretă încredinţată în scris (invenţie de serviciu) aparţine unităţii, dacă contractul încheiat nu
prevede altfel. 

Inventii. Cerintele fata de documentele cererii de brevet de inventie

 Ce trebuie să conţină o cerere de brevet de invenţie
o a) solicitarea de eliberare a brevetului pe formular tip;

o b) descrierea invenţiei;

o c) una sau mai multe revendicări;

o d) desene la care se fac referire în descriere sau în revendicări;

o e) un rezumat;

o f) dovada de achitare a taxei de depunere;

o g) o procură, după caz;

Cererea care întrunește condiţiile prevăzute la literele a)-f) constituie depozitul naţional reglementar.
Data de depozit a cererii de brevet este data la care documentele au fost depuse la AGEPI de către solicitant
și conţin, cel puţin:
o o indicaţie conform căreia este solicitată eliberarea brevetului;

o indicaţii care să permită identificarea sau contactarea solicitantului;

o o parte care pare a fi o descriere a invenţiei sau o referire la o cerere depusă anterior.

Toate documentele unei cereri de brevet de invenţie se perfectează în conformitate cu Regulamentului

privind procedura de depunere și examinare a cererii de brevet de invenţie și de eliberare a brevetului,
aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 528 din 1 septembrie 2009 și modificat prin HG
nr. 406 din 06.06.2017.
Datele conţinute în cererea de brevet sunt confidenţiale până la publicarea acesteia de către AGEPI în BOPI.
Divulgarea datelor conţinute în cerere până la publicarea acesteia este pasibilă de pedeapsă conform
legislaţiei în vigoare.
Închide
 Cerinţele față de documentele cererii de brevet de invenţie
Cererea de brevet trebuie să se refere numai la o singură invenție sau la un grup de invenţii astfel legate,
încât să formeze un singur concept inventiv general.
Ea conţine:

4
 o a) formularul tip de cerere de brevet completat;

o b) descrierea invenţiei;

o c) una sau mai multe revendicări;

o d) desene la care se fac referiri în descriere sau în revendicări;

o e) un rezumat;

o f) dovada de achitare a taxei de depunere;

o g) o procură, după caz.

Documentele de la litera a) –f) se depun în 3 exemplare. Documentele enumerate mai sus la literele a)-g)
constituie depozitul naţional reglementar.
Descrierea
Descrierea invenţiei trebuie să dezvăluie esenţa invenţiei în mod concis, expres, complet, precis şi să fie
astfel redactată, încât o persoană de specialitate în domeniul corespunzător să poată realiza invenţia fără
efectuarea unei activităţi inventive. Descrierea începe cu indicarea pe prima pagină a indicelui diviziunii din
ediţia în vigoare a Clasificării Internaţionale a Brevetelor (CIB), la care se referă invenţia solicitată, şi a
titlului invenţiei care trebuie să conţină o formulare clară, concisă şi exactă a obiectului invenţiei, să
caracterizeze destinaţia ei şi să coincidă cu esenţa invenţiei.
Descrierea trebuie să conţină, în mod succesiv, următoarele:
o a) titlul invenţiei aşa cum a fost indicat în formularul cererii de brevet de invenţie;

o b) domeniul de aplicare a invenţiei;

o c) stadiul tehnicii;

o d) prezentarea problemei tehnice pe care o rezolvă invenţia;

o e) expunerea invenţiei;

o f) prezentarea avantajelor (rezultatului tehnic) invenţiei în raport cu stadiul tehnicii;

o g) prezentarea, pe scurt, a desenelor explicative, dacă acestea există;

o h) prezentarea cel puţin a unui exemplu de realizare a invenţiei;

o i) lista surselor de informaţie citate.

Nu se admite înlocuirea întregului compartiment sau a unei părţi de descriere prin referirea la sursa care
conţine datele necesare. Revendicările şi rezumatul se anexează la descrierea invenţiei şi împreună cu aceasta
alcătuiesc documentaţia tehnică de brevetare.
Titlul invenţiei
 Titlul invenţiei trebuie să conţină o formulare clară, concisă şi exactă a obiectului invenţiei, să caracterizeze
destinaţia ei şi să coincidă cu esenţa invenţiei. Titlul poate să nu coincidă întocmai cu termenul generic din
revendicări. Termeni ca “procedeu”, “dispozitiv”, “aparat” etc. nu pot fi utilizaţi izolat, fără a indica
destinaţia concretă sau alte caracteristici esenţiale ale obiectului revendicat. Dacă descrierea are ca obiect un
grup unitar de invenţii, titlul va enumera toate aceste invenţii începând cu cea principală.
Exemple de formulări: Procedeu și instalaţie pentru fabricarea vinului spumos. Metodă și aparat pentru
determinarea compoziţiei gazelor de ardere, Dispozitiv cu ... (variante).
Domeniul de aplicare a invenţiei

5
Acest capitol constituie primul alineat al descrierii, care trebuie să evidenţieze aplicabilitatea invenţiei şi cel
puţin un domeniu concret de aplicare a acesteia. Dacă sunt mai multe domenii, se indică cele preferenţiale.
Expunerea acestui capitol va începe cu următoarele formulări posibile: Invenţia se referă la un dispozitiv
de... destinat...; masă pentru ... destinată...; instalaţie pentru ... destinată...; un aparat de ... destinat...; un
procedeu de ... utilizat pentru…; un procedeu pentru... şi un dispozitiv pentru aplicarea lui.
Stadiului tehnicii
Conţine soluţiile anterioare apropiate de invenţia pentru care se solicită acordarea brevetului, cunoscute de
inventator sau solicitant, care au aceeaşi destinaţie, cu indicarea pentru fiecare dintre soluţiile menţionate a
lipsurilor sau dezavantajelor pe care le au şi pe care le elimină soluţia pentru care se solicită acordarea
brevetului, care se prezintă pe rând, în mod succint. Fiecare soluţie apropiată este prezentată prin elementele
sale esenţiale cu indicarea celor similare cu elementele esenţiale ale invenţiei solicitate, indicarea cauzelor
care nu permit obţinerea rezultatului declarat, precum şi a datelor bibliografice ale sursei de informaţie în
care ea este dezvăluită. În cazul în care stadiul tehnicii cuprinde şi cunoştinţe tradiţionale, acestea vor fi
indicate explicit, inclusiv sursele acestora, dacă sunt cunoscute solicitantului. Dacă sunt prezentate mai multe
soluţii apropiate, soluţia cea mai apropiată se descrie în ultimul rând. Referirea la sursa de informaţie în care
sunt prezentate datele privind soluţiile apropiate, inclusiv cea mai apropiată, se face imediat după descrierea
acestora printr-un număr luat între paranteze conform listei surselor de informaţie, anexate la descrierea
invenţiei.  Dacă descrierea se referă la un grup unitar de invenţii, se prezintă cel puţin câte o soluţie pentru
fiecare invenţie din grup, în ordinea din titlu, fiecare soluţie cu dezavantajele ei înlăturate apoi de invenţie.
Se recomandă următoarele formulări: Este cunoscut un dispozitiv (aparat, procedeu, produs, instalaţie etc.)
alcătuit din ...; Mai este cunoscut un dispozitiv (aparat, procedeu, produs, instalaţie, produs etc.) ce constă
din ...; Se cunoaşte de asemenea un aparat etc., ce constă din ...; Dispozitivul (aparatul, procedeul,
instalaţia, produsul ...) cunoscut are ca dezavantaj principal faptul că ...;
Dezavantajele soluţiei analoage pot fi prezentate separat pentru fiecare soluţie în parte sau la sfârșitul
capitolului concomitent pentru toate soluţiile şi trebuie să fie veridice, obiective şi neexagerate.
Prezentarea problemei tehnice pe care o rezolvă invenţia
Problema tehnică se expune prin formularea clară a obiectivului prin a cărui soluţionare se obţine un avantaj
sau un succes în domeniul de aplicare a invenţiei. Problema tehnică de rezolvat reprezintă obiectivul propus
de solicitant pentru a modifica sau a adapta soluţia cea mai apropiată din stadiul tehnicii (analogul proxim) în
scopul obţinerii avantajelor pe care invenţia le are faţă de analogul proxim.
Se pot utiliza următoarele formulări: Problema tehnică rezolvată de invenţie constă în realizarea unui
dispozitiv (aparat, procedeu, instalaţie etc.,) care ... (să elimine dezavantajul obiectului cunoscut din stadiul
tehnicii). Problema pe care o rezolva prezenta invenţie este ...;
Expunerea invenţiei
Invenţia se prezintă, aşa cum ea este revendicată, astfel încât soluţia propusă de rezolvare a problemei să
poată fi înţeleasă de un specialist în domeniu. Soluţia tehnică se va prezenta exprimată prin ansamblul de
elemente necesare pentru rezolvarea problemei tehnice. Soluţia propusă de rezolvare a problemei, care
constituie obiectul invenţiei, se va expune în mod succint, într-o frază sau, în caz de necesitate, în câteva
fraze, enumerând toate elementele noi, fără a intra în detalii de realizare. Soluţia trebuie prezentată prin
expunerea elementelor soluţiei, astfel încât să corespundă revendicărilor la care se referă această soluţie.
Se recomandă utilizarea uneia din următoarele formulări: Dispozitivul conform invenţiei, rezolvă problema
tehnică de mai sus prin aceea că este constituit din ... și în care este nou ca ...; Procedeul de obţinere a ...
constă din ... și în el este nou ca ...; Aparatul pentru aplicarea metodei este alcătuit din ... și în el este nou ca
...; Dispozitivul pentru ... constă din ... și în el este nou ...; Aparatul pentru aplicarea procedeului, conform
invenţiei, constă ... și cuprinde ca elemente noi ...; Instalaţia, conform invenţiei, înlătura dezavantajele
menţionate sus prin aceea ca ... și în ea este nou ... .
Prezentarea avantajelor
6
Expunerea invenţiei va fi însoţită de prezentarea avantajelor invenţiei în raport cu stadiul tehnicii.
Desene explicative
Pentru o mai bună înţelegere a invenţiei revendicate pot fi prezentate materiale explicative (grafice, fotografii
etc.), care se vor expune succint.
Acest capitol începe cu prezentarea listei figurilor și prezentarea lor succintă, atunci când acestea există.
Dacă sunt prezentate alte materiale explicative, de asemenea, se va face expunerea lor succintă.
Se recomandă următoarele formulări: Invenţia se explică prin desenele din fig. 1... în care se reprezintă:... în
continuare invenţia va fi descrisă în mod detaliat, în legătură și cu figurile 1... în, care reprezintă:... . Se dă în
continuare un /doua/ trei/ mai multe exemple de realizare a invenţiei, în legătură şi cu figurile 1, 2 ... n, care
reprezintă: fig. 1 - vedere de ansamblu a ...; fig. 2 - secţiune parţiala prin ...; fig. 3 - detaliu privind ...; fig. n -
diagrama privind ... .
Exemplu de realizare a invenţiei
Exemplul include modul de realizare şi de utilizare sau de funcţionare a invenţiei. Se va indica explicit
modul în care invenţia îndeplineşte condiţia de aplicabilitate industrială, dacă aceasta nu rezultă în mod
evident din prezentarea invenţiei sau din natura invenţiei. Prezentarea va fi susţinută de exemple concrete de
realizare a invenţiei revendicate, a modului de executare descris în stare statică şi de folosire sau de
funcţionare a acestui obiect descris în stare dinamică, într-un mod suficient de clar, complet şi corect, cu
trimitere la desene, dacă acestea există, astfel încât un specialist în domeniu să poată realiza invenţia. Fiecare
semn de referinţă va reprezenta acelaşi element, chiar dacă acesta apare în mai multe figuri, astfel încât să
posede o singură semnificaţie. Se va indica modul cel mai bun de realizare a invenţiei cunoscut de solicitant
la data depozitului sau, în cazul în care este invocată prioritatea, la data de prioritate a cererii.
Dacă în textul descrierii se menţionează pentru prima data un “organ”, o “piesă” sau un “detaliu al piesei”,
acestea se vor exprima în forma nearticulată, de exemplu:“O placă de baza 1, prevăzută cu nişte coloane de
susţinere 2 și 3, pe care culisează o tija 4... “.
Ulterior, când în prezentarea exemplului de realizare se menţionează aceeaşi piesă, organ etc., acestea se vor
exprima în text la forma articulată, de exemplu: “Tija 4 este acţionată prin intermediul unui reductor ...”.
În cazul unui grup unitar de invenţii, pentru fiecare invenţie din cadrul grupului, se va da cel puţin câte un
exemplu de realizare, de preferinţă în ordinea în care ele apar în titlul invenţiei.
Descrierea se va semna de către solicitant sau mandatar conform procurii.
Revendicări
Revendicările determină aria de protecţie acordată de brevet.
În funcţie de opţiunea solicitantului, revendicările pot consta:
o fie din două părţi (revendicare bipartită), prima parte (preambul) conţinând elementele
invenţiei care sunt necesare pentru definirea obiectului invenţiei şi care, în combinaţie fac
parte din stadiul tehnic, precum şi noţiunea generică ce reflectă destinaţia invenţiei, iar
partea a doua – partea caracteristică, fiind introdusă prin expresia “caracterizat(ă) prin aceea
că” şi conţinând elementele noi care, în combinaţie cu elementele enunţate în prima parte,
definesc invenţia;
o fie dintr-o singură parte (revendicare monopartită), fără separarea preambulului de partea
caracteristică.
În preambul nu se admite indicarea elementelor din mai multe soluţii apropiate, adică nu se admite
prezentarea celei mai apropiate soluţii formate din elemente aparţinând diferitor soluţii apropiate.

7
Revendicările referitoare la o invenţie conţin o revendicare independentă care poate fi însoţită de una sau mai
multe revendicări dependente, în funcţie de natura invenţiei. Revendicarea dependentă va conţine toate
elementele esenţiale din revendicarea independentă căreia i se subordonează şi, după caz, se referă la:
o dezvoltarea şi/sau precizarea ansamblului elementelor ei esenţiale, enunţate deja în
revendicarea independentă;
o exemple particulare de realizare a invenţiei;

o elemente suplimentare sau opţionale, neesenţiale pentru definirea obiectului revendicat.

Dacă sunt formulate mai multe revendicări, ele se numerotează cu cifre arabe în ordinea prezentării. Numărul
de revendicări trebuie să fie rezonabil, luând în considerare natura invenţiei pentru care este cerută protecţia.
Subordonarea revendicărilor dependente celei independente poate fi directă sau indirectă, adică peste una sau
mai multe revendicări dependente.
Subordonarea directă a unei revendicări dependente se foloseşte atunci, când pentru definirea invenţiei într-
un caz special de realizare sau aplicare a ei, deopotrivă cu elementele acestei revendicări, sunt necesare
numai elementele indicate în revendicarea independentă.
Uneori revendicările se referă la grupuri de invenţii - în cazul când în cerere pot fi incluse mai multe
revendicări referitoare la diferite obiecte, de exemplu:
o * revendicare independentă pentru un dispozitiv, o substanţă sau o tulpină a
microorganismului și o revendicare independentă referitoare la procedeul de obţinere a
dispozitivului, substanţei sau tulpinii în cauză;
o * revendicare independentă pentru un procedeu și o revendicare independentă pentru
dispozitivul destinat aplicării procedeului în cauză;
o * revendicare independentă pentru un dispozitiv, o substanţă, o revendicare independentă
referitoare la procedeul de obţinere a dispozitivului sau a substanţei în cauză și o revendicare
independentă pentru dispozitivul destinat aplicării procedeului în cauză.
În cazul unui grup de invenţii, cererea poate conţine două sau mai multe revendicări independente de aceeaşi
categorie (de exemplu: dispozitiv, procedeu, substanţă, tulpină a microorganismului sau aplicarea lor) care
nu pot fi cuprinse într-o singură revendicare comună.
Tipurile revendicărilor
Redactarea revendicării are anumite particularități în funcție de tipul obiectului brevetat.
a) Particularitățile revendicărilor invenției referitoare la dispozitiv. În revendicare dispozitivul se
caracterizează în stare statică.
Se admite indicarea în revendicare a executării elementului ca fiind în dinamica cu posibilitatea îndeplinirii
unei anumite funcții (de exemplu, cu posibilitatea frânării, cu posibilitatea fixării etc.).
b) Particularitățile revendicărilor invenției referitoare la procedeu. 
Folosind verbe pentru caracterizarea acțiunilor (procedeului, operațiunii) ca elemente ale procedeului, ele se
expun la modul indicativ, reflexiv, numărul singular, persoana a treia (de exemplu: se încălzește, se ia, se
montează etc.).
c) Particularitățile revendicărilor invenției referitoare la substanță. În revendicările care caracterizează un
compus chimic individual de orice proveniență se includ denumirea sau marcarea compusului. Pentru
compusul cu structura identificată se include în revendicări formula lui structurală. Pentru compusul cu
structura neidentificată se includ în revendicări caracteristicile (proprietățile) lui care fac posibilă
identificarea acestui compus, inclusiv elementele procedeului de obținere a lui.

8
În revendicările care caracterizează o compoziție se includ ingredientele ce îi aparțin și, în mod normal,
elementele ce se referă la componenta cantitativă a ingredientelor. Dacă revendicarea caracterizează o
compoziție și conține elemente referitoare la componenta cantitativa a ingredientelor, ele se exprimă în orice
unități unitare, de regulă, în două valori care să caracterizeze limita minimă și cea maximă a componentei (de
jos și de sus).
Exemplu:
 Lubrifiant consistent ce conține ulei vegetal ca mediu dispersional, săpun de litiu al acidului 12-oxistearic,
ameliorator al indicelui de viscozitate (I.V.), aditiv antioxidant, caracterizat prin aceea că în calitate de
mediu dispersional se utilizează ulei vegetal din semințe de rapiță cu următorul conținut de ingrediente (%
mas.): ulei din semințe de rapiță 80,3...84,3 săpun de litiu al acidului 12-oxistearic 11...15 ameliorator I.V.
"Poliizobutilena P-20" 3,7...4,1 aditiv antioxidant "Naftam-2" 0,6...1,0
Se admite indicarea componenței unui ingredient al compoziției printr-o valoare unitară, iar componența
celorlalte ingrediente - în formă de intervale de valori în raport cu această valoare unitară (de exemplu,
componența ingredientelor se prezintă pentru 100 părți de masă ale ingredientului de bază al compoziției sau
pentru 1 litru de soluție).
De exemplu:
 Compoziție pentru prepararea pâinii, ce conține făina, drojdii, sare, zahar, mirodenii și apă, caracterizată
prin aceea că conține suplimentar concentrat de must de cvas în următorul raport de componente, 1 kg la
100 kg de faina: drojdii 0,5...0,7 concentrat de must de cvas 4,0...10,0 zahăr 3,8...4,2 sare 1,7...2,0
mirodenii 1,0...1,5 apă până la umiditatea de 46...48%
Într-o compoziție se admite indicarea componentei cantitative a antibioticelor, fermenților, anatoxinelor etc.,
în alte unități decât ale celorlalte componente. De exemplu, în mii de unități în raport cu cantitatea de masa a
celorlalte ingrediente ale compoziției.
Elementele caracteristice ale invenției referitoare la compoziție se introduc în revendicări prin verbul
“conține” cu specificarea “suplimentar”, în cazul în care este necesară specificarea introducerii ingredientului
în compoziție.
Pentru compozițiile, a căror destinație se determină numai printr-un agent activ nou, iar celelalte componente
sunt purtători neutri din cercul celor aplicați tradițional în compozițiile cu aceasta destinație, se admite
indicarea în revendicări numai a acestui agent activ și a componentei lui cantitative în compoziție, inclusiv în
forma de “cantitate eficientă”.
Altă variantă de caracterizare a unei asemenea compoziții poate fi indicarea în ea, în afară de agentul activ, a
altor componente (purtători neutri) prin noțiunea generalizatoare “adaos special’’.
În acest caz se indică raportul cantitativ al agentului activ și adaosului special. Dacă în calitate de element al
invenției este indicată o substanță complexă cunoscută, se admite folosirea denumirii ei speciale cu indicarea
obligatorie a funcției și /sau proprietăților acestei substanțe și bazei ei. În acest caz, în descrierea invenției
trebuie prezentată componența completă și, dacă este cazul, procedeul de obținere a acestei substanțe.
d) Particularitățile revendicărilor invenției referitoare la tulpina microorganismului, culturii celulare de
plante și animale
În revendicările care caracterizează tulpina microorganismului, culturii celulare de plante și animale se
includ:
o *denumirea latina a genului și a speciei microorganismului, plantei sau animalului la care se
referă tulpina;
o *destinația tulpinii;

o *abrevierea colecției depozitar-oficiale; numărul de înregistrare a obiectului depozitat în

colecție, după caz.
9
e) Particularitățile revendicărilor invenției referitoare la aplicarea conform unei destinații noi.
 Aplicarea unei substanței anterior cunoscute se considera aplicarea conform unei destinații noi. În descrierea
aplicării produselor și procedeelor anterior cunoscute conform unei destinații noi se folosesc caracterizări
scurte ale obiectelor aplicate, suficiente pentru identificarea destinaţiei cunoscute și indicarea destinației noi.
În cazurile în care obiect al invenției este aplicarea conform unei destinații noi a produsului sau procedeului
cunoscute anterior, se folosește revendicarea cu următoarea structură:
 “Aplicare (se indică denumirea sau caracteristica produsului, procedeului cunoscut) în calitate de (se
indică destinația noua a produsului, procedeului)”.
Rezumatul
Rezumatul serveşte pentru informare, conținând în medie 150 de cuvinte şi reprezintă o expunere succintă a
conţinutului descrierii. El trebuie să conţină: titlul invenţiei; caracterizarea domeniului la care se referă
invenţia şi/sau a domeniului de aplicare a ei, dacă acesta nu rezultă din titlu; caracterizarea invenţiei cu
indicarea rezultatului obţinut. Invenţia se caracterizează în rezumat prin expunerea în formă liberă a
revendicărilor. Dacă este cazul, în rezumat se include desenul sau formula chimică sau se indică numărul
figurii din desene care trebuie să însoţească rezumatul la publicare. Dacă rezumatul este însoţit de desen, în
textul rezumatului se prezintă, între paranteze, semnele de referinţă care corespund elementelor existente în
desen. Semnele de referinţă folosite în desen trebuie să fie identice cu cele din descrierea invenţiei.
Invenții. Clasificarea internationala a brevetelor
Aranjamentul de la Strasbourg privind Clasificarea Internațională a Brevetelor (1971), intrat  în vigoare la 7
octombrie 1975, prevede o Clasificare comună pentru brevete, certificate de autor privind invenţiile, modele
de utilitate.
Clasificarea Internațională a Brevetelor (în continuare CIB) este concepută pentru a permite o clasificare
uniformă a documentelor la scară internațională. Persoana care clasifică documentul va atribui simbolurile de
clasificare, conform ediției CIB în vigoare la data clasificării.
Principii de clasificare
Documentele de brevet pot cuprinde 2 tipuri de informații:
 informație de invenție;
 informație adițională.
Pentru ambele categorii de informație vor fi aplicate aceleași reguli de atribuire a simbolurilor de clasificare.
Informația de invenție este acea informație care, din ansamblul de date tehnice dezvăluite în documentul de
brevet (de exemplu, în revendicari, descriere, și, după caz desene), reprezintă aportul adus de invenție
stadiului anterior.
Informația adițională este informația tehnică la care se referă obiectul invenției, cuprins în descriere, dar care
nu face obiectul unei revendicări și care, în sine, nu aduce nici un aport la stadiul anterior, însă poate
constitui o informație utilă pentru cercetător.
Obiectul invenției
Invențiile pot avea ca obiect procedee, produse, aparate sau materiale (ori modul în care acestea sunt utilizate
sau aplicate).
Locurile de clasificare ce corespund obiectelor invenției
Clasificarea asigură ca obiectul tehnic, la care se referă o invenție, să fie clasificat pe cât e posibil în
ansamblul său și nu prin intermediul unei clasificări distincte a fiecăruia din elementele sale constitutive.

10
La rândul lor, elementele constitutive ale unui obiect tehnic pot, de asemenea, constitui o informație de
invenție, în cazul în care ele reprezintă în sine un aport adus stadiului anterior, adică reprezintă un subiect
nou și neevident. Informațiile de invenții sunt întotdeauna prezentate prin simboluri de clasificare.
Informațiile adiționale sunt reprezentate prin simboluri de clasificare, coduri de indexare sau prin ambele.
Astfel, clasificarea cuprinde ansamblul cunoștințelor care pot fi considerate ca relevante în domeniul
brevetelor de invenție și se împarte în 8 secțiuni.
Simbolul secțiunii: Fiecare secțiune este determinată printr-una din literele majuscule de la A la H.
Titlul secțiunii: Titlul unei secțiuni să fie considerat ca o indicație generală a conținutului acestei secțiuni.
Cele 8 secțiuni poartă următoarele titluri:
 A. Necesități curente ale vieții
 B. Tehnici industriale; transporturi
 C. Chimie; metalurgie
 D. Textile. Hârtie
 E. Construcție
 F. Mecanică: iluminat; încălzire; armament; explozibil
 G. Fizică
 H. Electricitate
Pentru a întelege metodologia procedurii de clasificare corectă și precisă a documentelor de brevet și
utilizarea mai eficientă a sistemului de brevete ca mijloc de informare, se va utiliza „Ghidul privind
Clasificarea Internațională a Brevetelor”, destinat utilizatorilor sistemului de proprietate industrială, în
special solicitanților/titularilor de brevete, reprezentanților în proprietatea industrială, examinatorilor AGEPI
și persoanelor implicate în cercetare documentare, atât în cadrul instituțiilor de cercetare-dezvoltare, cât și în
cadrul AGEPI, care este disponibil în format electronic și pe suport de hârtie.
Structura CIB
De exemplu indicile de clasificare A61K 31/00, are următoarea structură:

A 61 K 31/00 31/07

Secţiunea Clasa Subclasa Grupa de bază Subgrupa

1- nivel 2 - nivel 3- nivel 4 - nivel Nivel mai amănunţit de clasificare

Totodată, relaţiile ierarhice între subgrupe se determină prin numărul de puncte situate în faţa textului
subgrupelor, de exemplu:
G01N 33/483 .  .  analiza fizică a materialelor biologice
33/487 ...  materialelor biologice lichide
33/49 ....  sânge
33/50 ..  analiza chimică a materialelor biologice, de exemplu sângele
Pentru o mai bună înţelegere despre principiile şi modul de clasificare a invenţiilor vă propunem
utilizarea Ghidului privind utilizarea clasificării internaţionale a brevetelor.
Clasificarea Internațională a Brevetelor,
Brevetare națională

11
  Depunerea cererii
Cererea de eliberare a unui brevet de invenţie se întocmeste pe un formular-tip și se depune  la AGEPI în 3
exemplare personal sau prin reprezentant. Ea trebuie să se refere la o singură invenție.
Depunerea cererii de eliberare a unui brevet de invenţie se poate face:
o Direct la AGEPI (în acest caz persoana care depune cererea prezintă actul de identitate);

o Prin poștă, fax sau e-mail, cu condiția prezentării în termen de o lună a originalului sau a
copiei legalizate a cererii.
o Prin intermediul serviciului electornic de depundere on-line a cererilor https://e-
servicii.agepi.gov.md/ro/user/register,
Închide
 Procedura de eliberare a brevetului
După depunere, cererea de brevet trece următoarele proceduri:
o examinarea cererii

o publicarea sau publicarea hotărârii de acordare a brevetului

o  opoziţia

o eliberarea brevetului.

Examinarea cererii
În procesul examinării cererii de brevet, AGEPI efectuează examinarea ei formală în termen de o luna de la
data prezentării documentelor cererii la AGEPI, după care, cererea este supusă examinării preliminare în
termen de trei luni. Solicitarea procedurii ulterioare se desfăşoară prin depunerea cererii de examinare de
fond într-un exemplar pe un formular-tip aprobat la AGEPI, de către solicitant concomitent cu cererea de
brevet sau în termen de 30 luni de la data de depozit a cererii, fiind achitată taxa stabilită.
Referitor la cererea de brevet de invenţie de scurtă durată, AGEPI efectuează examinarea formală şi
preliminară conform art. 52 alin. 1 din Legea Nr. 50-XVI/2008, în termen de 6 luni de la data constituirii
depozitului naţional reglementar, fără solicitarea procedurii de examinare, cu achitarea unei taxe la
depunerea cererii.
Cererea va fi examinată, iar ca consecinţă, va fi adoptată hotărârea de acordare a brevetului sau de respingere
a cererii. Brevetul de invenţie se eliberează după expirarea termenului de 6 luni de la data publicării hotărârii
de acordare a brevetului, în cazul în care nu au fost depuse opoziţii sau opoziţiile depuse au fost respinse.
Publicarea cererii
Cererea de brevet de invenţie se publică la expirarea termenului de 18 luni de la data de depozit sau, în cazul
în care a fost revendicată o prioritate, de la data priorităţii. Componenţa datelor pentru publicare în BOPI se
stabileşte de AGEPI. Nu se publică cererile de brevet de invenţie care au fost retrase ori au fost respinse până
la finalizarea pregătirilor tehnice pentru publicare. La cererea solicitantului şi cu condiţia plăţii unei taxe
stabilite, cererea de brevet de invenţie poate fi publicată înainte de expirarea termenului prevăzut de 18 luni.
La fel,  până la 18 luni cererea de brevet de invenţie poate fi făcută publică simultan cu publicarea hotărârii
de acordare a brevetului, în cazul în care acordarea brevetului a devenit efectivă înainte de expirarea
perioadei prevăzute de 18 luni.
Publicarea hotărârii de acordare a brevetului
În termen de 3 luni de la data la care solicitantului i s-a comunicat hotărârea de acordare a brevetului, AGEPI
publică în BOPI menţiunea privind hotărârea de acordare a brevetului. Concomitent cu publicarea în BOPI a

12
menţiunii privind hotărârea de acordare a brevetului, la dispoziţia publicului sunt puse în biblioteca AGEPI
fascicula brevetului acordat, incluzând descrierea invenţiei, revendicările, rezumatul şi desenele, după caz.
Opoziţia şi contestaţia
Opoziția
În termen de 6 luni de la data publicării menţiunii privind hotărârea de acordare a brevetului, orice persoană
poate face opoziţie la acordarea brevetului prin depunerea unei cereri în acest sens la AGEPI. AGEPI va
examina dacă cel puţin unul din motivele de opoziţie, este împotriva acordării brevetului. Opoziţia nu va fi
luată în considerare decât după plata taxei stabilite şi cu indicarea motivelor pe care se bazează opoziţia,
precum şi dovezilor şi argumentelor în susţinerea acestor motive.
Contestaţia
Orice hotărâre luată de subdiviziunile AGEPI poate fi contestată la Comisia de contestaţii a AGEPI de către
orice persoană care este afectată de hotărâre. Contestaţia se va depune în formă scrisă, în termen de 2 luni de
la data expedierii hotărârii, şi va conţine motivele contestării. Contestaţia se va considera depusă numai după
plata taxei stabilite. Hotărârea Comisiei de contestaţii a AGEPI se publică în BOPI. Orice hotărâre adoptată
de Comisia de contestaţii a AGEPI, în termen de 2 luni de la data comunicării, poate fi atacată la Curtea de
Apel Chişinău, conform prevederilor Codului de procedură civilă.
Eliberarea brevetului
După expirarea termenului de opoziţie, în termen de 1 lună Agenţia eliberează brevetul de invenţie în temeiul
hotărârii de acordare, dacă aceasta nu a fost revocată de către Comisia de Contestaţii. În cazul în care
brevetul a fost modificat în urma procedurii de opunere, acesta se eliberează în forma modificată.
Eliberarea brevetului este condiţionată de achitarea taxelor de eliberare şi a celor de menţinere în vigoare a
brevetului. Aceste taxe se plătesc de către titular obligatoriu în termen de 6 luni de la data publicării hotărârii
de acordare. Concomitent cu depunerea dovezii de plată a taxei pentru eliberarea brevetului, solicitantul
depune dovada de plată a taxei de menţinere în vigoare a brevetului pentru termenul de la data depozitului
naţional reglementar pană la eliberarea brevetului, inclusiv anul eliberării.
În cazul neachitării taxei de eliberare a brevetului în termen de 6 luni de la data publicării hotărârii de
acordare a brevetului şi nerestabilirii timp de 6 luni a termenului omis, AGEPI adoptă hotărârea de decădere
din dreptul la eliberarea brevetului şi publică această informaţie in BOPI.
În cazul neachitării taxei de menţinere în vigoare a brevetului în termenul stabilit şi, în termen de 6 luni de la
data omisă, a taxei în cuantumul majorat, Agenţia publică in BOPI informaţia privind încetarea valabilităţii
brevetului.
Închide
 Menţinerea în vigoare a brevetului de invenţie
Pentru menţinerea în vigoare a brevetului este necesară achitarea taxelor anuale de menţinere în vigoare în
conformitate cu Nomenclatorul serviciilor cu semnificaţie juridică în domeniul protecţiei obiectelor
proprietăţii intelectuale aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.774 din 13 august 1997, modificată prin
Hotărârea Guvernului nr. 1072 din 22.09.2016.
Închide
 Prelungirea termenilor şi repunerea în termeni
Termenele prescrise referitoare la cerere sau brevet pot fi prelungite printr-o cerere depusă la AGEPI până la
expirarea termenului prescris. Perioada de prelungire a termenului nu poate constitui mai mult de 6 luni de la
data expirării termenului prescris. Cererea de prelungire este supusă plăţii unei taxe stabilite; în cazul neplăţii
taxei, se va considera că cererea de prelungire nu a fost depusă.

13
Repunerea în termen, reprezintă continuarea procedurii după nerespectarea termenului. În cazul în care
solicitantul nu a respectat un termen prescris pentru o procedură în faţa AGEPI, el poate solicita repunerea în
termenul omis şi continuarea procedurii referitor la cererea de brevet. Solicitarea se face în scris, în termen
de până la 6 luni de la data expirării termenului prescris. Acţiunea omisă trebuie realizată în acest termen-
limită. Solicitarea se va considera ca fiind depusă numai după plata taxei de repunere în termenul omis; în
caz contrar, solicitarea se respinge. În cazul acceptării solicitării de repunere în termenul omis, efectul legal
al nerespectării termenului se va considera ca nefiind produs. 
Brevetare internațională
Pentru brevetarea în străinătate a invenţiilor create în Republica Moldova sunt posibile 3 căi:
 calea naţională
 calea regională
 calea internaţională.
Calea naţională. În conformitate cu unul din principiile de bază ale Convenţiei de la Paris privind protecţia
proprietăţii industriale, orice solicitant care a depus o cerere de brevet la AGEPI poate înregistra, în termen
de 12 luni, o cerere de brevet pentru invenţia respectivă în oricare din ţările membre ale Convenţiei de la
Paris, invocând prioritatea cererii iniţiale.
Calea regională. Pe această cale, în baza unor Convenţii şi acorduri regionale prin depunerea unei cereri la
un oficiu receptor poate fi obţinut un brevet regional care este valabil în mai multe ţări, de exemplu: brevetul
european (pe baza Convenţiei privind eliberarea brevetului european); brevetul eurasiatic (pe baza
Convenţiei eurasiatice privind brevetele); brevetul OAPI (pe baza Acordului referitor la crearea organizaţiei
africane de proprietate intelectuală); brevetul ARIPO (pe baza Acordului referitor la crearea organizaţiei
regionale africane de proprietate industrială).
Calea internaţională. Pe această cale, în baza Tratatului de Cooperare în domeniul brevetelor (PCT),
depunerea la un oficiu receptor a unei cereri, numite cerere internaţională, cu desemnarea automat în această
cerere a tuturor statelor membre ale PCT, produce efectele unei cereri naţionale în fiecare stat contractant
desemnat pentru obţinerea unui brevet în această ţară cu condiţia deschiderii fazei naţionale în ţara respectivă
în conformitate cu prevederile PCT şi achitării taxelor stabilite
Valorifică invenția
 Respectarea drepturilor
Titularului unui brevet de invenţie îi sunt oferite o serie de mijloace eficiente şi reale pentru a asigura faptul
că drepturile sale vor fi respectate, iar persoanele ce încalcă drepturile sale – sancţionate. În acelaşi timp, o
cerere de brevet, în perioada cuprinsă între publicarea ei şi acordarea brevetului, conferă solicitantului, cu
titlu provizoriu, aceleaşi drepturi ca şi cele conferite titularului de brevet, cu condiţia dobîndirii protecţiei.
 Astfel, titularul brevetului de invenţie dispune de următoarele proceduri/mijloace de apărare a drepturilor şi
intereselor sale:
o civile - litigiile privind acţiunile privind încălcarea unei cereri de brevet sau a unui brevet şi
ordonarea măsurilor respective sunt soluţionate de către instanţa judecătorească conform
competenţei stabilite în Codul de procedură civilă;
o administrative - oferă un mecanism rapid pentru sancţionarea persoanelor implicate în
fabricarea, importul, exportul, transportarea, oferirea spre vînzare, vînzarea, alt mod de
punere în circulaţie economică, stocarea în astfel de scopuri a produselor care încorporează o
invenţie brevetată sau un model de utilitate înregistrat, pentru care, în conformitate cu
legislaţia, este necesară autorizarea titularului, efectuate fără această autorizare;
o penale - oferă posibilitate sancţionării mai aspre, inclusiv şi cu privaţiune de libertate a
persoanelor implicate în fabricarea, importul, exportul, transportarea, oferirea spre vînzare,
14
 vînzarea, alt mod de punere în circulaţie economică sau stocarea în aceste scopuri a
produsului, folosirea de procedee, ceea ce constituie invenţii sau modele de utilitate ori
include obiectul invenţiei sau al modelului de utilitate protejate, pentru care, în conformitate
cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această autorizare,
precum şi îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii
mari (mai > de 50 000 lei);
o protecţia la frontieră a drepturilor - este asigurată de către Serviciul Vamal al Republicii
Moldova. 
Închide
 Transmiterea drepturilor
Cererea de brevet şi brevetul pot fi transmise sau pot constitui obiectul unor drepturi reale. Dreptul la brevet,
dreptul la acordarea brevetului şi drepturile ce decurg dintr-o cerere de brevet sau dintr-un brevet pot fi
transmise în totalitate sau în parte prin cesiune sau prin licenţă, exclusivă sau neexclusivă, ori prin
succesiune legală sau testamentară.
 Un brevet, independent de unitatea titulară, poate să facă obiectul unui gaj sau al unui alt drept real. Gajul
brevetelor se înregistrează în Registrul garanţiilor reale mobiliare conform prevederilor Legii cu privire la
gaj. Alte drepturi asupra brevetelor se înregistrează în Registrul naţional de brevete de invenţie la cererea
uneia dintre părţi şi devin opozabile faţă de terţi din momentul înregistrării, iar datele despre aceste drepturi
se publică în BOPI. 
De asemenea, instanţele judecătoreşti pot acorda oricărei persoane interesate o licenţă obligatorie pe motiv
de lipsă sau de insuficienţă de exploatare a brevetului, la o cerere depusă la expirarea unui termen de 4 ani de
la data de depozit a cererii de brevet sau a unui termen de 3 ani de la eliberarea brevetului, fiind aplicat
termenul care expiră cel mai tîrziu, în cazul în care titularul brevetului nu a exploatat brevetul pe teritoriul
Republicii Moldova sau nu a făcut pregătiri efective şi serioase în acest scop, cu respectarea condiţiilor
prevăzute în Lege.
Contractele de cesiune, licenţă, gaj se înregistrează la AGEPI la solicitarea părţilor contractante. Solicitarea
înregistrării unui contract se efectuează prin depunerea unei cereri, care se completează, prin dactilografiere
sau imprimare, pe un formular-tip, aprobat de AGEPI, cu excepţia contractului de gaj, a cărui înregistrare se
efectuează în baza avizului de înregistrare a gajului.
Modele de contracte:
o Contract de cesiune (brevet)

o Contract de cesiune (cerere de brevet)

Marca este orice semn sau orice combinaţie de semne care pot lua diferite forme de reprezentare grafică și
care servesc la deosebirea produselor sau a serviciilor anumitor persoane fizice/juridice de ale altor persoane.

Despre Marcă
 Ce este o marcă
Marca este orice semn sau orice combinaţie de semne care pot lua diferite forme de reprezentare grafică și
care servesc la deosebirea produselor sau a serviciilor anumitor persoane fizice/juridice de ale altor persoane.
Inchide
 Tipuri de mărci
Cele mai frecvente tipuri de mărci sunt:

15
 o verbale: SPERANŢA , WESTERN UNION, STARBUCKS, СОЛНЦЕДАР, HELLO
KITTY, BMW, SANDRA etc.
o figurative:

o combinate:

o tridimensionale:

o sonore:

Marcă colectivă – marcă utilizată de către o asociaţie de fabricanţi, producători, prestatori de servicii sau
comercianţi ori de către alte organizaţii similare pentru a desemna produsele şi/sau serviciile lor;
Marcă de certificare (de conformitate) – marcă utilizată pentru a certifica anumite caracteristici ale unui
produs şi/sau serviciu;

16
Marcă notorie – marcă larg cunoscută în Republica Moldova la data depunerii unei cereri de înregistrare de
marcă sau la data priorităţii revendicate în cerere, în cadrul segmentului de public vizat pentru produsele
şi/sau serviciile cărora li se aplică marca, fără a fi necesară înregistrarea sau utilizarea mărcii notorii în
Republica Moldova pentru a fi opusă;
Inchide
 Ce mărci pot fi înregistrate
Pot fi înregistrate ca mărci: cuvinte (inclusiv nume de persoane), litere, cifre, desene, combinații de culori,
elemente figurative, forme tridimensionale, în special forma produsului sau a ambalajului acestuia, precum și
orice combinații ale acestor semne, cu condiția ca ele să poată servi la deosebirea produselor și/sau
serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele apartinând altor persoane.
Semnele care nu pot fi înregistrate ca marcă, motive de respingere la înregistrare.
Motive absolute de refuz:
Sunt excluse de la protecție și nu pot fi înregistrate:
o mărcile lipsite de caracter distinctiv;

o mărcile compuse exclusiv din semne sau indicații ce pot servi în comerț pentru a desemna
specia, calitatea, cantitatea, destinația, valoarea, originea geografică, timpul fabricării
produsului ori prestării serviciului sau alte caracteristici ale acestora;
o mărcile compuse exclusiv din semne sau indicații devenite uzuale în limbajul curent sau în
practicile comerciale loiale și constante;
o semnele compuse exclusiv din forma impusă de însăși natura produselor sau din forma
produsului necesară pentru obținerea unui rezultat tehnic, sau din forma care conferă valoare
esențială produsului;
o mărcile care sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri ori prejudiciază imaginea și
interesele statului;
o mărcile care pot induce în eroare consumatorul cu privire la originea geografică, calitatea ori
natura produsului și/sau a serviciului;
o mărcile care conțin, fără autorizația autorităților competente, reproduceri sau imitații de
steme, drapele, embleme de stat, denumiri oficiale sau istorice de state ori abrevierea lor,
denumiri depline sau abreviate de organizații internaționale și interguvernamentale, semne,
sigilii oficiale de control, de garanție și de marcare, decorații și alte semne de distincție;
o mărcile care conțin semne de înaltă valoare simbolică, în special simboluri religioase;

o mărcile care conțin ori sunt constituite dintr-o indicație geografică menită să identifice vinuri
sau alte produse alcoolice; sau dintr-o desemnare identică ori similară cu o indicație
geografică sau cu o denumire de origine protejată pe teritoriul Republicii Moldova, în
cazurile când produsele nu au originea corespunzatoare indicației geografice sau denumirii
de origine, chiar dacă originea adevarată a produsului este indicată, ori dacă indicația
geografică sau denumirea de origine este utilizată în traducere ori este însoțită de expresiile:
“de genul”, “de tipul”, “de stilul”, “imitație” sau de o expresie similară, precum și în cazul
când mărcile sunt solicitate pentru produse neacoperite de indicația geografică sau de
denumirea de origine protejată, în măsura în care aceste produse sunt comparabile cu cele
pentru care indicația geografică sau denumirea de origine este protejată, ori în măsura în care
utilizarea mărcii solicitate, făra un motiv justificat, ar permite să se obțină un profit
nemeritat din reputația indicației geografice sau a denumirii de origine protejate;
Motive relative de refuz:
17
O marcă este refuzată la înregistrare dacă:
o este identică cu o marcă anterioară înregistrată pentru produse și/sau servicii identice;

o este identică ori similară cu o marcă anterioară și, din cauza identitățtii ori similitudinii
produselor și/sau serviciilor pe care le desemnează cele două mărci, există riscul de confuzie
pentru consumator, inclusiv riscul de asociere cu marca anterioară;
o este identică ori similară cu o marcă anterioară și este solicitată spre înregistrare pentru
produse și/sau servicii care nu sunt similare cu cele pentru care marca anterioara este
înregistrată, în cazul când marca anterioară se bucură de renume în Republica Moldova și
dacă utilizarea mărcii solicitate, fără un motiv justificat, ar aduce un profit nemeritat din
caracterul distinctiv ori din renumele mărcii anterioare sau le-ar aduce atingere acestora.
o mărcile careîncalcă un drept anterior ce ține de imaginea sau de numele unei personalități
notorii în Republica Moldova;
o o marcă este refuzată la înregistrare, de asemenea, în cazul când agentul sau reprezentantul
celui care este titularul mărcii respective în una din țările Uniunii solicită înregistrarea
acesteia pe propriul său nume, fără autorizația titularului, cu excepția cazului când agentul
sau reprezentantul îi justifică acțiunile.
Inchide
 Beneficiile protecției
Marca este un element esențial al strategiei firmelor: ea face distincția dintre produsele și serviciile firmei și
cele ale concurenților. Pentru consumator marca reprezintă cel mai comod mijloc de a recunoaște rapid o
categorie de produse și servicii care i-au fost recomandate sau pe care experiența l-a determinat să le prefere
altor produse sau servicii de aceeași natură. Pentru întreprindere, marca reprezintă un mijloc de a cuceri și a
păstra o clientelă.
Celui căruia îi aparține marca înregistrată are dreptul exclusiv de a dispune de marcă, de a o folosi, precum și
dreptul de a interzice folosirea ei de către alte persoane pe teritoriul Republicii Moldova pe întregul termen
de valabilitate a mărcii în cauză.
Inchide
 Cine poate înregistra o marcă
Orice persoana fizică sau juridică ori grupul de persoane fizice și/sau juridice poate înregistra o marcă.
Inchide
 Ce trebuie să cunoști înainte să aplici pentru înregistrare
Înainte de a înregistra şi de a introduce o marcă în circuitul economic este recomandabil să verificaţi dacă ea
nu va intra în contradicţie cu mărcile existente, înregistrate anterior sau depuse spre înregistrare pentru
anumite produse şi/sau servicii.
Verificarea poate fi făcută pe 2 căi:
1. Căutarea în baza de date gratuit:
o națională, http://www.db.agepi.md/marcireprezentanti/Search.aspx;

o și internațională https://www.wipo.int/madrid/monitor/en/.

2. Prin intermediul unei solicitări de cercetare documentară la AGEPI, contra

cost http://dev.agepi.gov.md/ro/services.
Despre Desene / Modele industriale (DMI)
18
  Ce este un desen și un model industrial (DMI)
Desen sau model industrial (DMI) reprezintă aspectul exterior al unui produs sau al unei părți a lui, rezultat
în special din caracteristicile liniilor, contururilor, culorilor, formei, texturii și/sau ale materialelor și/sau ale
ornamentației produsului în sine.
Prin produs se înțelege orice articol obținut printr-un proces industrial sau artizanal, care poate conține și
elemente concepute spre a fi asamblate într-un produs complex, ambalaje, aranjamente, simboluri grafice și
caractere tipografice, cu excepția programelor de calculator; prin produs complex – produs compus din
multiple elemente ce pot fi înlocuite de o manieră care să permită dezasamblarea și reasamblarea lui.
Inchide
 Diferența dintre desen industrial și model industrial
Desenul industrial (obiect bidimensional) se caracterizează prin raportul grafic-liniar al elementelor și efectiv
nu are volum, de exemplu: aspectul exterior al covorului, al țesăturii, al năframei, al broderiei pe haină.
Prin model industrial (obiect tridimensional) înțelegem o compoziție, constituită pe baza unei structuri
tridimensionale. De exemplu, aspectul exterior al unei mașini, al unui strung, al unei lustre, al unui vas.
Inchide
 Ce poate fi înregistrat ca desen sau model industrial
Obiectul protecției poate fi bidimensional (desen industrial) sau tridimensional (model industrial), precum și
o combinație a acestora.
Se asigură protecție pentru DMI  numai dacă acesta este nou și are un caracter individual.
Pe teritoriul Republicii Moldova sunt recunoscute și protejate:
o DMI înregistrate (cu depunerea cererii de înregistrare) și confirmate prin certificatul de
înregistrare a desenului sau modelului industrial în condițiile Legii nr. 161/2007;
o DMI internaționale înregistrate conform Aranjamentului de la Haga privind înregistrarea
internațională a desenelor și modelelor industriale;
o DMI neînregistrate (fără depunerea cererii de înregistrare) în cazul în care au fost făcute
publice în conformitate cu Legea nr. 161/2007.
Nu pot fi protejate:
o obiectele determinate exclusiv de o funcţie tehnică;

o procedeele de fabricaţie;

o principiul de construire sau modul în care un obiect este fabricat;

o elementele verbale, şi anume ponderea semantică a acestora;

o aspectul exterior al obiectelor invizibile în procesul funcţionării sau exploatării normale;

o semnele distinctive (mărcile, denumirile de origine etc.), dacă nu aparţin solicitantului;

o desenele sau modelele industriale care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri.

Inchide
 Beneficiul protecției desenului sau modelului industrial
Unul din avantajele protecţiei DMI este dreptul exclusiv de utilizare şi de interzicere a utilizării acestuia de
către terţi, fără acordul titularului pe întregul termen de valabilitate a DMI în cauză. Pentru consumator

19
aspectul exterior constituie unul din factorii principali care influenţează vânzarea cu succes a produsului,
face produsul atractiv şi este unul din factorii principali care influenţează cumpărătorul de a prefera un
produs din multitudinea de variante propuse.
Inchide
 Cine poate înregistra un desen sau model industrial
Orice persoană fizică sau juridică, ori grupul de persoane fizice și/sau juridice poate înregistra un DMI
(ținând cont că dreptul asupra DMI aparține autorului și/sau succesorului lui în drepturi).
Inchide
 Ce trebuie să cunoști înainte să aplici pentru înregistrare
Înainte de a înregistra DMI este recomandabil să verificaţi dacă el nu va intra în contradicţie cu desenele sau
modelele industriale făcute publice anterior sau depuse spre înregistrare.
Verificarea poate fi făcută pe 2 căi:
1. Căutarea în bazele de date gratuite:
o națională, http://www.db.agepi.md/DMI/Search.aspx  

o și internațională http://www.wipo.int/designdb/hague/en/  

o alte baze de date https://www.tmdn.org/tmdsview-web/welcome

2. Prin intermediul unei solicitări de cercetare documentară la AGEPI, contra

cost http://agepi.gov.md/ro/services
Divulgarea informației care se referă la DMI nu influențează protecţia lui, dacă această divulgare a fost
făcută în decurs de 12 luni până la data priorității DMI în cauză de către autor, solicitant sau de o terță
persoană care a obținut informația direct sau indirect de la aceștia.
Despre IG, DO, STG
 Ce sunt IG, DO, STG
Indicația geografică (IG) este denumirea unei regiuni sau a unei localități, a unui loc determinat sau, în
cazuri excepționale, a unei țări, care servește la desemnarea unui produs originar din această regiune sau
localitate, din acest loc determinat sau din această țară și care posedă o calitate specifică, reputație sau alte
caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice şi cel puţin una dintre ale cărui etape de producţie
se desfăşoară în aria geografică delimitată.
Denumirea de origine (DO) este denumirea geografică a unei regiuni sau localități, a unui loc determinat
sau, în cazuri excepționale, a unei țări, care servește la desemnarea unui produs originar din această regiune,
localitate, loc determinat sau țară și a cărui calitate sau caracteristici sunt, în mod esențial sau exclusiv,
datorate mediului geografic, cuprinzând factorii naturali și umani, ale cărui etape de producţie se desfăşoară,
toate, în aria geografică delimitată.
Specialitate tradițională garantată (STG) – produs agricol sau alimentar tradițional a cărui specificitate este
recunoscută prin înregistrare conform Legii nr. 66-XVI din 27.03.2008 privind protecția indicațiilor
geografice, denumirilor de origine și specialităților tradiționale garantate. (specificitatea reprezintă
caracteristica sau ansamblu de caracteristici prin care un produs agricol sau alimentar se distinge în mod clar
de alte produse agricole sau alimentare similare aparținând aceleiași categorii; produs tradițional – tradițional
– utilizare dovedită pe piaţa naţională pentru o perioadă care permite transmiterea între generaţii; această
perioadă este de cel puţin 30 de ani).
Inchide
 Ce poate fi înregistrat ca IG, DO, STG
20
În calitate de indicație geografică, denumire de origine poate fi înregistrată denumirea geografică a unei
regiuni sau localităţi, a unui loc determinat (ex. CODRU, Ştefan Vodă), care serveşte la desemnarea unui
produs originar din această regiune, localitate, loc determinat. Indicaţia geografică, Denumire de origine
poate fi înregistrată atât pentru produse agricole și alimentare (nuci, brânzeturi, prune, pomuşoare ş.a.) cât și
pentru produse artizanale (covoare, broderii, obiecte de olărie, din lemn, din lozie ş.a.), pentru materie primă
minerală (piatră, nisip, argile, bentonit ş.a.).
În calitate de specialitate tradițională garantată poate fi înregistrat doar un produs agricol sau alimentar care
este obținut din materie primă tradiţională sau care se caracterizează printr-o compoziţie tradiţională sau
printr-un mod de producere şi/sau de prelucrare ce corespunde unui tip tradiţional de producere şi/sau de
prelucrare.
Inchide
 Beneficiile protecției în promovarea diversificării produselor
o obţinerea unui supraprofit în schimbul garanţiei calităţii;

o extinderea piețelor de vânzare;

o promovarea regiunii rurale;

o valorificarea locul de origine al produsului;

o păstrarea tradiţiilor locale;

o edificarea identităţii naţionale;

o colaborarea producătorilor locali;

o distribuirea echitabilă a veniturilor pe întreg lanţul de producere;

o dezvoltarea ramurilor economice aferente.

Inchide
 Cine poate înregistra IG, DO, STG
IG, DO, STG.Doar un grup este în drept să depună o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei
indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate. În sensul Legii, prin „grup” se înţelege orice
asociere, indiferent de forma sa juridică, alcătuită în principal din producători sau prelucrători ai produselor
specificate în cerere
O persoană, fizică sau juridică, ori o autoritate competentă poate fi asimilată unui grup care depune o cerere
de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale
garantate în condiţiile stabilite în Regulament.
La un grup care depune o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a
unei specialităţi tradiţionale garantate se pot asocia şi alte părţi interesate.
STG. Orice asociație de producători sau de procesatori, indiferent de forma juridică de organizare sau de
componența acesteia, membrii căreia desfășoară o activitate de producție pentru produsele care constituie o
specialitate tradițională.
Inchide
 Ce trebuie să cunoști înainte să aplici pentru înregistrare
Rolul de bază al indicațiilor geografice/ denumirilor de origine este de a garanta anumite calități sau
caracteristici ale produselor pe care le desemnează.

21
Rolul de bază al specialităților tradiționale garantate este de a pune în evidență și de a garanta anumite
caracteristici specifice prin care un produs agricol sau alimentar se deosebește de alte produse din aceeiași
categorie.
Inchide
 Simbolurile naționale asociate IG, DO, STG

Despre Soi de plantă

 Ce reprezintă un soi de plantă?
Soi, în sensul Legii, este grupul de plante aparţinând unui singure taxonomii botanice de cel mai jos rang
cunoscut, care, indiferent dacă corespunde pe deplin sau nu condiţiilor de acordare a protecţiei prin brevet,
poate fi:
o definit prin expresia caracterelor rezultând dintr-un anumit genotip sau dintr-o anumită
combinaţie de genotipuri; expresia caracterelor materialului soiului de acelaşi tip poate fi
variabilă sau invariabilă, gradul de variabilitate fiind determinat de genotip sau de
combinaţia de genotipuri;
o distinct faţă de orice alt grup de plante prin expresia a cel puţin unuia dintre caractere;

o considerat ca o entitate, având în vedere proprietatea sa de a fi reprodus fără vreo

modificare.
În legătură cu noţiunea de soi sunt utilizate şi noţiunile soi esenţial derivat şi soi notoriu.
Soi esenţial derivat este considerat soiul predominant derivat dintr-un soi iniţial care păstrează expresia
caracterelor esenţiale ale soiului iniţial ce rezultă din genotip sau din combinaţia de genotipuri ale soiului
iniţial, dar care se distinge clar de soiul iniţial prin unul sau mai multe caractere relevante ce pot fi descrise
precis.
Soi notoriu este considerat soiul care este protejat în Republica Moldova sau într-un alt stat, este înscris într-
un registru sau catalog oficial, figurează într-o colecţie de referinţă recunoscută sau într-o bancă de gene şi
care poate fi reprodus sau cultivat atunci când este necesar.
Clona, linia şi hibridul sunt considerate categorii ale soiului, iar seminţele, plantele întregi sau părţile de
plantă, capabile să reproducă plante întregi, sunt considerate material al soiului. 
Inchide
 Care soiuri pot fi protejate?
Protecţia juridică prin brevet pentru soi de plantă poate fi acordată soiurilor aparţinând tuturor genurilor şi
speciilor de plante.
Conform Legii, un soi este brevetabil numai dacă este:
o distinct;

o uniform;

o stabil;

22
 o nou.

De asemenea, soiul trebuie să fie desemnat printr-o denumire care îndeplineşte cerinţele legale.
Soiurile care nu îndeplinesc criteriile de brevetabilitate nu pot fi protejate prin brevet pentru soi de plantă. 
Inchide
 Ce trebuie de cunoscut înainte de a aplica pentru brevetarea soiului
Este necesar de determinat:
o originea soiului ;

o amelioratorii;

o gradul de corespundere criteriului de „noutate”, deoarece soiul este considerat nou dacă, la
data depunerii cererii de brevet la AGEPI sau la data priorităţii revendicate, materialul de
înmulţire sau recoltat al soiului nu a fost vândut, nici nu a fost pus la dispoziţia terţilor de
către ameliorator sau cu consimțământul acestuia în scopul exploatării soiului:
 pe teritoriul Republicii Moldova - cu mai mult de un an înainte de data depunerii
cererii de brevet;
 pe teritoriul altor state - cu mai mult de 4 ani înainte de data depunerii cererii de
brevet, iar în cazul arborilor şi viţei de vie - cu mai mult de 6 ani înainte de data
depunerii cererii de brevet;
Inchide
 Beneficiul protecției noilor soiuri de plante
Numai brevetul garantează soiului de plantă o protecție juridică sigură și oferă posibilitatea unei reglementări
echitabile a raporturilor patrimoniale și personale apărute în procesul creării sau utilizării soiului.
Practica denotă că proprietatea materialului vegetal de a se reproduce creează deseori probleme, în special
amelioratorilor. Livrând materialul de propagare unor terțe persoane, amelioratorul nu are siguranța că
acestea nu vor reproduce în mod abuziv materialul, fără a-i mai solicita acordul. În așa situație, prejudiciile
suportate de ameliorator pot fi enorme, deoarece crearea unui nou soi de plantă necesită investiții financiare
considerabile și mulți ani de muncă intensă, în cazul unor anumite specii chiar 10-20 de ani.
Brevetul oferă titularului drepturi exclusive de exploatare și oportunitatea obținerii unui profit care să-i
permită atât recuperarea investițiilor financiare anterioare, cât și efectuarea unor noi investiții. În același timp
brevetul certifică dreptul moral al amelioratorului de a i se recunoaște această calitate, precum și dreptul
economic al acestuia, adică dreptul la remunerarea muncii de creare a soiului.

Republica Moldova
PARLAMENTUL
LEGE Nr. 114
din 03-07-2014
cu privire la Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală

23
 Publicat : 26-06-2014 în Monitorul Oficial Nr. 282-289 art. 600
              Versiune în vigoare din 30.12.18 baza modificărilor prin
            LP238 din 08.11.18 МО441-447 din 30.11.18 art. 709;

            Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
            Articolul 1. Obiectul reglementării
            Prezenta lege stabileşte cadrul legal, statutul juridic, principiile şi direcţiile de activitate, funcţiile,
atribuţiile, drepturile şi obligaţiile Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, organizarea activităţii în
cadrul acesteia, finanţarea şi activitatea economico-financiară a acesteia, precum şi activităţile sale de bază în
domeniul proprietăţii intelectuale.
            Articolul 2. Reglementarea de către stat a domeniului proprietăţii intelectuale
            (1) Statul garantează dreptul cetăţenilor la proprietate intelectuală, libertatea creaţiei artistice şi
ştiinţifice, precum şi apărarea, în baza legii, a intereselor lor economice şi personale ce apar în legătură cu
practicarea diverselor genuri de creaţii intelectuale.
            (2) Pe teritoriul Republicii Moldova, protecţia juridică a proprietăţii intelectuale se asigură de către
oficiul naţional de proprietate intelectuală, în conformitate cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale
şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
            Articolul 3. Proprietatea intelectuală
            (1) Proprietatea intelectuală este proprietate privată, care aparţine persoanelor fizice sau juridice cu
drept de posesiune, folosinţă şi dispoziţie.
            (2) Proprietatea intelectuală cuprinde obiectele ce rezultă din activitatea intelectuală în domeniile
industrial, economic, comercial, ştiinţific, informaţional, literar şi/sau artistic, precum şi în alte domenii.
            (3) Proprietatea intelectuală se constituie din următoarele componente:
            a) proprietatea industrială;
            b) dreptul de autor şi drepturile conexe.
            Articolul 4. Obiectele de proprietate intelectuală
            (1) Se consideră obiect de proprietate intelectuală orice rezultat al activităţii intelectuale, confirmat şi
protejat prin drepturile corespunzătoare privind utilizarea acestuia.
            (2) Obiectele de proprietate intelectuală se divizează în două categorii:
            a) obiecte de proprietate industrială (invenţii, soiuri de plante, topografii de circuite integrate, mărci,
desene şi modele industriale, indicaţii geografice, denumiri de origine şi specialităţi tradiţionale garantate);
            b) obiecte ale dreptului de autor (opere literare, artistice şi ştiinţifice) şi ale drepturilor conexe
(interpretări, fonograme, videograme şi emisiuni ale organizaţiilor de difuziune).
            (3) De domeniul proprietăţii intelectuale ţin şi alte bunuri ce dispun de un sistem de reglementare
separat, cum ar fi:
            a) secretul comercial (know-how);
            b) numele comercial.
            (4) În cazul obiectelor de proprietate industrială, dreptul asupra acestora apare în urma înregistrării
obiectului, a acordării titlului de protecţie de către oficiul naţional de proprietate intelectuală sau în alte
condiţii prevăzute de legislaţia naţională, precum şi în baza tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte. În cazul obiectelor dreptului de autor şi ale drepturilor conexe, înregistrarea nu este o
condiţie obligatorie pentru apariţia şi exercitarea drepturilor respective, aceste obiecte fiind protejate din
momentul creării lor.
            Articolul 5. Oficiul naţional de proprietate intelectuală
            (1) Oficiul naţional de proprietate intelectuală este Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală
(denumită în continuare AGEPI), care îşi exercită funcţiile şi atribuţiile stabilite de prezenta lege şi de alte
acte normative, asigură implementarea strategiilor de dezvoltare a domeniului proprietăţii intelectuale şi
monitorizează respectarea legislaţiei în acest domeniu.
24
            (2) AGEPI activează în calitate de oficiu receptor al cererilor de acordare a protecţiei pentru obiectele
de proprietate intelectuală în străinătate, conform tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este
parte.
            (3) AGEPI este independentă în adoptarea hotărîrilor privind protecţia juridică a obiectelor de
proprietate intelectuală. Aceste hotărîri pot fi atacate la Comisia de contestaţii a AGEPI, în Arbitrajul
specializat sau în instanţa de judecată.
            (4) AGEPI asigură protecţia proprietăţii intelectuale şi desfăşoară activităţi ce includ, drept
componente de bază, examinarea cererilor din domeniul proprietăţii intelectuale şi acordarea titlurilor de
protecţie conform legislaţiei naţionale în domeniu, activităţi de soluţionare extrajudiciară a litigiilor, de
mediere şi arbitraj specializat în domeniul proprietăţii intelectuale, de informare şi documentare, de
promovare şi diseminare a informaţiei, editorial-poligrafice, de instruire şi pregătire a specialiştilor în
domeniul proprietăţii intelectuale.
            (5) AGEPI îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, prezenta
lege, legile speciale din domeniu şi alte acte legislative, decretele Preşedintelui Republicii Moldova,
hotărîrile şi ordonanţele Guvernului, tratatele internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale la care
Republica Moldova este parte.
Capitolul II
STATUTUL JURIDIC, ATRIBUŢIILE, DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE AGEPI
            Articolul 6. Statutul juridic
            (1) AGEPI este o autoritate administrativă central în subordinea Guvernului, responsabilă de
promovarea şi realizarea activităţilor în domeniul protecţiei juridice a proprietăţii intelectuale privind
drepturile de proprietate industrială, dreptul de autor şi drepturile conexe. Regulamentul privind organizarea
şi funcţionarea AGEPI, precum şi structura şi efectivul-limită ale acesteia se aprobă de Guvern.
            (2) AGEPI are statut de persoană juridică cu sediul în municipiul Chişinău, cu o denumire oficială şi
o denumire prescurtată în limba de stat şi o ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova.
            (3) Bugetul AGEPI se elaborează, se aprobă şi se administrează în conformitate cu principiile,
regulile şi procedurile stabilite de Legea finanţelor publice şi responsabilităţii bugetar-fiscale nr.181/2014.
            (31) Metodologia de calculare a tarifelor pentru serviciile prestate de AGEPI, nomenclatorul
serviciilor şi cuantumul tarifelor la serviciile prestate de către aceasta se aprobă de Guvern.
            (4) AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte
organizaţii internaţionale, regionale şi interstatale pentru protecţia proprietăţii intelectuale, întreţine şi
dezvoltă relaţii de colaborare cu acestea, precum şi cu instituţiile de profil ale altor state.
            Articolul 7. Funcţiile şi atribuţiile AGEPI
            (1) AGEPI exercită următoarele funcţii:
            a) planifică din punct de vedere strategic şi implementează obiectivele de dezvoltare a sistemului
naţional de proprietate intelectuală;
            b) organizează şi gestionează funcţionarea sistemului naţional de proprietate intelectuală în
conformitate cu legislaţia Republicii Moldova şi cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este
parte;
            c) asigură promovarea propunerilor referitoare la cadrul normativ privind protecţia proprietăţii
intelectuale şi perfecţionarea legislaţiei naţionale în domeniu, avizează proiecte de acte normative elaborate
de alte autorităţi publice;
            d) prestează servicii aferente domeniului proprietăţii intelectuale, în conformitate cu legislaţia.
            (2) AGEPI are următoarele atribuţii:
            a) recepţionează şi examinează cererile pentru acordarea protecţiei, acordă şi eliberează, în numele
statului, titluri de protecţie pentru obiectele de proprietate intelectuală, conform legislaţiei în domeniul
proprietăţii intelectuale;
            b) gestionează şi depozitează registrele naţionale ale cererilor depuse şi registrele naţionale ale
titlurilor de protecţie acordate pentru invenţii, soiuri de plante, topografii de circuite integrate, mărci, desene
şi modele industriale, registrele naţionale ale indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine
protejate şi specialităţilor tradiţionale garantate, registrul de stat al obiectelor protejate de dreptul de autor şi
drepturile conexe, registrele naţionale ale contractelor de licenţă, de cesiune, de gaj şi de franchising

25
referitoare la obiectele de proprietate industrială, registrul de stat al titularilor marcajelor de control,
registrele naţionale ale mandatarilor autorizaţi şi evaluatorilor în domeniul proprietăţii intelectuale;
            c) administrează, stochează şi dezvoltă bazele de date în domeniul proprietăţii intelectuale în
conformitate cu legislaţia;
            d) elaborează, coordonează şi execută programe şi acorduri de colaborare cu alte ţări şi/sau
organizaţii internaţionale în domeniul său de activitate;
            e) elaborează şi implementează programe de formare continuă şi de perfecţionare a specialiştilor în
domeniul proprietăţii intelectuale;
            f) organizează cursuri de pregătire şi de perfecţionare a consilierilor, a mandatarilor autorizaţi şi a
evaluatorilor în domeniul proprietăţii intelectuale şi eliberează certificate de calificare profesională;
            g) desfăşoară activităţi editoriale în limita funcţiilor atribuite, editează şi publică Buletinul Oficial de
Proprietate Intelectuală şi alte publicaţii destinate promovării domeniului proprietăţii intelectuale;
            h) elaborează şi aprobă regulamente şi instrucţiuni, formulare-tip şi alte acte de procedură necesare
executării prevederilor legislaţiei în domeniul proprietăţii intelectuale;
            i) monitorizează activitatea Comisiei de contestaţii, Comisiei de mediere şi a Arbitrajului specializat
în domeniul proprietăţii intelectuale;
            j) organizează şi participă la expoziţii, simpozioane, conferinţe, concursuri, seminare şi la alte
activităţi naţionale sau internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale;
            k) acordă, la solicitare, servicii şi consultanţă în domeniul proprietăţii intelectuale;
            l) înregistrează contractele de cesiune, de licenţă, de gaj şi de franchising ale drepturilor privind
obiectele de proprietate industrială;
            m) publică datele privind cererile din domeniul proprietăţii intelectuale şi titlurile de protecţie;
            n) asigură evidenţa, stocarea şi completarea colecţiei de documente şi publicaţii de specialitate din
domeniul proprietăţii intelectuale;
            o) efectuează, la cerere şi contra plată, cercetări documentare în domeniul proprietăţii industriale;
            p) recepţionează şi examinează cererile şi actele necesare pentru înregistrarea solicitanţilor în
Registrul de stat al titularilor marcajelor de control;
            q) eliberează marcaje de control pentru titularii drepturilor asupra exemplarelor unor opere sau
fonograme înregistraţi la AGEPI;
            r) efectuează, la cererea organelor competente, examinarea exemplarelor unor opere sau fonograme şi
întocmeşte rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică şi de expertiză;
            s) avizează, monitorizează şi supraveghează activitatea organizaţiilor de gestiune colectivă a
dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe.
            Articolul 8. Drepturile AGEPI
            Pentru realizarea funcţiilor şi atribuţiilor sale, AGEPI are următoarele drepturi:
            a) să încheie contracte conform funcţiilor şi atribuţiilor sale, inclusiv contracte de prestări servicii,
precum şi alte acte juridice conform legislaţiei în vigoare;
            b) să stabilească sistemul de retribuire şi stimulare a muncii conform legislaţiei în vigoare;
            c) să asigure pregătirea, reciclarea şi perfecţionarea cadrelor naţionale în domeniul proprietăţii
intelectuale;
            d) să desfăşoare activităţi editoriale în limita funcţiilor atribuite, să încheie şi să execute contracte de
editare conform legislaţiei privind activitatea editorială;
            e) să sprijine brevetarea în străinătate a invenţiilor create în Republica Moldova conform procedurii
aprobate de Guvern;
     
            Articolul 9. Obligaţiile AGEPI
            AGEPI are următoarele obligaţii:
            a) să activeze în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezenta lege şi cu alte
acte normative;
            b) să asigure protecţia şi stocarea informaţiilor confidenţiale şi a altor informaţii ce au devenit
cunoscute în exerciţiul atribuţiilor angajaţilor săi. Aceste informaţii pot fi prezentate unor autorităţi în
condiţiile legii;
            c) să acorde sprijinul necesar, în limita competenţelor atribuite prin lege, organelor împuternicite cu
identificarea şi combaterea contravenţiilor şi a infracţiunilor comise în materia drepturilor de proprietate
26
intelectuală;
            d) să creeze angajaţilor săi condiţii corespunzătoare de muncă, să asigure securitatea muncii şi
securitatea antiincendiară, să respecte normele sanitare şi de protecţie a mediului ambiant;
 
            Articolul 10. Colaborarea cu alte autorităţi, instituţii şi organizaţii
            (1) În vederea realizării obiectivelor de dezvoltare a sistemului naţional de proprietate intelectuală
este instituită Comisia naţională pentru proprietatea intelectuală, în calitate de organ consultativ pe lîngă
Guvern, care are drept scop coordonarea activităţii şi asigurarea interacţiunii ministerelor şi a altor autorităţi
administrative centrale, precum şi a titularilor dreptului de proprietate intelectuală în activitatea de dezvoltare
şi consolidare a sistemului naţional de proprietate intelectuală şi în lupta cu contrafacerea şi pirateria în
Republica Moldova. La fel, AGEPI colaborează cu autorităţile publice centrale şi locale, cu alte instituţii şi
organizaţii, cu societatea civilă şi cu organizaţiile internaţionale.
            (2) Modul de interacţiune şi colaborare se stabileşte în temeiul acordurilor încheiate cu autorităţile,
instituţiile şi organizaţiile menţionate la alin.(1), în temeiul tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte, precum şi al actelor normative din domeniu.
            (3) În cadrul AGEPI pot fi create comisii şi grupuri de lucru care sînt convocate pentru examinarea şi
soluţionarea unor probleme specifice. În lucrările comisiilor şi ale grupurilor de lucru pot fi implicaţi
specialişti şi experţi din diverse domenii din cadrul altor instituţii/organizaţii.
 
Capitolul VI
ACTIVITĂŢILE DE BAZĂ ÎN DOMENIUL PROPRIETĂŢII INTELECTUALE
Secţiunea 1
Activităţile de examinare, de informare şi documentare, de promovare şi diseminare
a informaţiei, activitatea editorial-poligrafică, activitatea de instruire
şi pregătire în domeniul proprietăţii intelectuale
            Articolul 20. Activitatea de examinare
            (1) Examinarea cererilor în domeniul proprietăţii intelectuale se face de către AGEPI în limita
cerinţelor speciale pentru fiecare obiect de proprietate intelectuală în parte, conform legislaţiei.
            (2) Procedura de examinare este realizată, conform legislaţiei naţionale şi internaţionale în domeniul
proprietăţii intelectuale, de către examinatorii din cadrul AGEPI care dispun de competenţa necesară.
            (3) În cadrul examinării cererilor din domeniul proprietăţii intelectuale se constată dacă acestea şi
obiectele de proprietate intelectuală la care se referă îndeplinesc cerinţele stabilite în legile speciale în
domeniul proprietăţii intelectuale şi dacă întrunesc criteriile şi elementele necesare pentru acordarea
protecţiei.
            (4) Examinatorii sînt independenţi în realizarea procedurilor de examinare şi sînt responsabili de
desfăşurarea acestora în strictă conformitate cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale.
            (5) AGEPI asigură pregătirea profesională şi perfecţionarea continuă a examinatorilor prin
organizarea unor cursuri de instruire a cadrelor în domeniul proprietăţii intelectuale, prin organizarea de
seminare, inclusiv prin intermediul unor instituţii în domeniu din străinătate.
            (6) La iniţiativa AGEPI, examinarea cererilor din domeniul proprietăţii intelectuale depuse la AGEPI
se poate face în cadrul oficiilor de proprietate intelectuală ale altor state, în baza unor acorduri de colaborare.
            Articolul 21. Activitatea de informare şi documentare
            (1) AGEPI desfăşoară activităţi de informare şi documentare şi oferă, la cerere, acces la informaţiile
publice din domeniul proprietăţii intelectuale şi la sursele de informare şi documentare de referinţă, avînd
drept scop stimularea activităţilor inovative, sporirea nivelului de conştientizare a avantajelor protecţiei
obiectelor de proprietate intelectuală şi facilitarea accesului liber, rapid şi individual al tuturor persoanelor
interesate la procedurile de protecţie a obiectelor de proprietate intelectuală.
            (2) Pentru informare şi documentare în domeniul proprietăţii intelectuale, persoanele interesate pot
beneficia de serviciile bibliotecii specializate, arhivei şi registrelor naţionale, de asemenea pot accesa online
bazele de date ale AGEPI.
            (3) Biblioteca specializată pune la dispoziţia beneficiarilor orice informaţii şi documente din

27
domeniul proprietăţii intelectuale aflate în colecţia de literatură şi documente din domeniu, acordă asistenţă
de informare şi documentare din bazele de date naţionale şi internaţionale, oferă alte servicii informaţional-
bibliografice în domeniu, de asemenea asigură păstrarea şi completarea colecţiei de documente prin abonarea
la ediţiile periodice de specialitate, achiziţionarea literaturii din domeniu şi schimbul informaţional bilateral.
            (4) Fondul documentelor de arhivă în domeniul proprietăţii intelectuale este constituit din fondul
documentelor de procedură finalizate şi depuse în păstrare conform legislaţiei privind Fondul arhivistic al
Republicii Moldova şi poate fi consultat, la cerere, de persoanele interesate cu respectarea legislaţiei în
vigoare. Evidenţa, acumularea, păstrarea şi utilizarea documentelor rezultate din procedurile de înregistrare a
obiectelor de proprietate intelectuală se asigură de AGEPI în conformitate cu Nomenclatorul arhivistic al
AGEPI, regulamentele şi instrucţiunile aprobate prin ordinul directorului general al AGEPI, coordonate cu
Arhiva Naţională a Republicii Moldova.
            (5) Registrele naţionale de cereri de protecţie şi titluri de protecţie acordate pentru invenţii, mărci,
desene şi modele industriale, topografii de circuite integrate, soiuri de plante, precum şi alte registre instituite
conform unor legi speciale în domeniul proprietăţii intelectuale, cum ar fi registrele naţionale ale indicaţiilor
geografice protejate, denumirilor de origine protejate, specialităţilor tradiţionale garantate, registrele
naţionale ale contractelor de licenţă, de cesiune, de gaj şi de franchising referitoare la obiectele de proprietate
industrială, registrul cererilor de examinare a contestaţiilor, registrul mărcilor notorii, registrul de stat al
obiectelor protejate de dreptul de autor şi drepturile conexe, registrul de stat al titularilor marcajelor de
control, registrele naţionale ale mandatarilor autorizaţi şi evaluatorilor în domeniul proprietăţii intelectuale
pot fi consultate, la cerere şi gratuit, de orice persoană interesată. Principiile de instituire, ţinere, reorganizare
a registrelor naţionale din domeniul proprietăţii intelectuale, precum şi modul de lichidare a acestora sînt
reglementate de legislaţia cu privire la registre.
            (6) În scopul prelucrării, stocării şi diseminării informaţiei privind obiectele de proprietate
intelectuală depuse spre înregistrare şi/sau înregistrate, AGEPI administrează, păstrează şi dezvoltă baze de
date în domeniul proprietăţii intelectuale. Procedura de gestionare, completare şi utilizare a bazelor de date
se aprobă prin ordinul directorului general al AGEPI în conformitate cu legislaţia.
            Articolul 22. Activitatea editorial-poligrafică
            (1) Activitatea editorial-poligrafică în domeniul proprietăţii intelectuale se constituie din totalitatea
activităţilor desfăşurate de editura şi tipografia instituite în cadrul AGEPI şi este conformă cu legislaţia
privind activitatea editorială.
            (2) Activitatea editorial-poligrafică în domeniul proprietăţii intelectuale constă în pregătirea pentru
tipar, tipărirea şi difuzarea publicaţiilor periodice oficiale şi a celor de specialitate în domeniu (Buletinul
Oficial de Proprietate Intelectuală, revista de proprietate intelectuală “Intellectus”), a materialelor distribuite,
necesare promovării domeniului, precum şi a titlurilor de protecţie, cărţilor, broşurilor, culegerilor,
cataloagelor, reclamelor, diplomelor, buletinelor informative şi a altor materiale poligrafice pentru
necesităţile interne ale AGEPI.
            (3) Scopul activităţii editorial-poligrafice este reflectarea multilaterală şi competentă a aspectelor
sistemului naţional de proprietate intelectuală, elucidarea prevederilor legislaţiei naţionale şi internaţionale în
domeniul proprietăţii intelectuale, publicarea unor materiale de informare, a unor studii ştiinţifice şi
metodologice referitoare la proprietatea intelectuală, punerea la dispoziţia publicului a informaţiei privind
procedurile de obţinere a protecţiei juridice pentru obiectele de proprietate intelectuală, relevarea
mecanismelor de realizare şi respectare a drepturilor obţinute de titulari, de exploatare a obiectelor
proprietăţii intelectuale, publicarea unor studii ale cercetătorilor şi inventatorilor din diverse domenii ale
ştiinţei, economiei şi tehnicii.
            Articolul 23. Editarea Buletinului Oficial de Proprietate Intelectuală
            (1) AGEPI editează şi publică lunar Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală în conformitate cu
prezenta lege şi cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale.
            (2) În Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală se publică informaţii privind cererile din domeniul
proprietăţii intelectuale depuse la AGEPI, titlurile de protecţie acordate şi certificatele înregistrate,
modificările în statutul juridic al obiectelor de proprietate industrială, hotărîrile Comisiei de contestaţii,
deciziile instanţelor judecătoreşti privind litigiile în domeniul proprietăţii intelectuale, acte normative
naţionale şi tratate internaţionale, comunicări şi alte informaţii de ordin general ce vizează domeniul
proprietăţii intelectuale.
            (3) Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală este publicat pe suport de hîrtie, în format electronic
28
(pe CD-ROM), precum şi pe pagina web oficială a AGEPI. Informaţia publicată pe suport de hîrtie, în format
electronic şi pe pagina web oficială are aceeaşi forţă juridică.
            (4) Procedura de editare, precum şi cerinţele privind publicarea informaţiilor în Buletinul Oficial de
Proprietate Intelectuală se aprobă prin ordinul directorului general al AGEPI.
            Articolul 24. Activitatea de instruire şi pregătire a cadrelor
            (1) Instruirea şi pregătirea cadrelor în domeniul proprietăţii intelectuale se realizează prin
desfăşurarea unor cursuri de instruire în domeniu, organizate de AGEPI.
            (2) Cursurile de instruire în domeniul proprietăţii intelectuale se organizează, la cerere, conform
legislaţiei în domeniul învăţămîntului.
            (3) Studiile se finalizează cu susţinerea examenelor şi cu eliberarea certificatelor de calificare
“Consilier în proprietate intelectuală” şi “Specialist în evaluarea proprietăţii intelectuale”.
            (4) Organizarea şi desfăşurarea cursurilor de instruire în domeniul proprietăţii intelectuale, perioada
de instruire, lista persoanelor înscrise la cursuri şi lista specialiştilor care asigură procesul de instruire se
aprobă prin ordinul directorului general al AGEPI.
            (5) Programele cursurilor de instruire în domeniul proprietăţii intelectuale sînt elaborate de AGEPI şi
coordonate cu Ministerul Educaţiei, Culturii şi Cercetării.
            (6) AGEPI colaborează cu instituţiile de învăţămînt preuniversitar şi universitar în vederea instruirii
corpului profesoral şi a tineretului studios în domeniul proprietăţii intelectuale, inclusiv prin introducerea
unor cursuri speciale în planurile şi în programele de studii.
            (7) AGEPI participă la programele de instruire în domeniul proprietăţii intelectuale a reprezentanţilor
instituţiilor şi autorităţilor publice cu atribuţii în domeniul respectării drepturilor de proprietate intelectuală.
            Articolul 25. Activitatea de promovare şi diseminare a informaţiei
            (1) AGEPI desfăşoară activităţi de promovare şi diseminare a informaţiei privind proprietatea
intelectuală în scopul sensibilizării şi sporirii nivelului de conştientizare a beneficiarilor sistemului naţional
de proprietate intelectuală şi a societăţii civile privind rolul proprietăţii intelectuale în dezvoltarea
economică, socială şi culturală a ţării.
            (2) Promovarea şi diseminarea informaţiilor cu privire la proprietatea intelectuală au loc prin
organizarea şi desfăşurarea expoziţiilor, seminarelor, simpozioanelor şi conferinţelor naţionale şi
internaţionale în domeniul proprietăţii intelectuale, prin colaborarea cu reprezentanţii instituţiilor de
cercetare-dezvoltare din sfera ştiinţei şi inovării, cu agenţii economici, organizaţiile necomerciale şi cu mass-
media, prin acordarea asistenţei de specialitate şi a consultaţiilor în domeniu.
            (3) AGEPI dezvoltă şi administrează pagini de Internet în scopul diseminării şi oferirii accesului
online la informaţia din domeniul proprietăţii intelectuale.
Secţiunea a 2-a
Soluţionarea extrajudiciară a litigiilor în domeniul proprietăţii intelectuale
            Articolul 26. Comisia de contestaţii şi competenţa acesteia
            (1) Comisia de contestaţii este organul instituit în cadrul AGEPI, avînd dreptul de soluţionare pe cale
extrajudiciară a litigiilor în domeniul proprietăţii intelectuale.
            (2) Atribuţiile Comisiei de contestaţii sînt:
            a) soluţionarea contestaţiilor depuse împotriva deciziilor de înregistrare sau de respingere a
înregistrării obiectelor de proprietate intelectuală, a hotărîrilor emise în cadrul procedurii de examinare a
cererilor şi de acordare a titlurilor de protecţie pentru obiectele de proprietate intelectuală, precum şi
împotriva celor emise în perioada de valabilitate a titlurilor de protecţie;
            b) examinarea altor litigii în conformitate cu legile speciale în domeniul proprietăţii intelectuale şi cu
alte acte legislative.
            (3) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de contestaţii şi procedura de
examinare a contestaţiilor se aprobă de Guvern.
            Articolul 27. Comisia de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale şi competenţa acesteia
            (1) AGEPI instituie Comisia de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale (denumită în continuare
Comisie de mediere), care va coordona şi va organiza activitatea mediatorilor în vederea examinării şi
soluţionării litigiilor ce ţin de competenţa sa în conformitate cu legile speciale din domeniul proprietăţii
intelectuale, inclusiv cu prezenta lege.

29
            (2) Participanţi la procesul de mediere sînt părţile şi mediatorul. Părţile pot recurge la mediere
benevol, în baza unui acord comun, în conformitate cu legislaţia privind medierea.
            (3) Atribuţiile de bază ale Comisiei de mediere sînt:
            a) asigurarea bunei desfăşurări a medierii, în cazul în care procedura de mediere are loc în cadrul
AGEPI;
            b) coordonarea şi evidenţa procedurilor de mediere în domeniul proprietăţii intelectuale;
            c) acordarea asistenţei necesare mediatorilor şi altor persoane implicate în procesul de mediere;
            d) asigurarea păstrării secretului comercial, a confidenţialităţii altor informaţii oficiale cu
accesibilitate limitată ce i-au fost prezentate, în condiţiile stabilite de lege;
            e) exercitarea altor atribuţii în conformitate cu legislaţia.
            (4) Comisia de mediere este constituită din 5 membri, dintre care doi sînt desemnaţi de AGEPI, doi –
de Ministerul Justiţiei şi unul este selectat din mediul academic printr-un concurs organizat de AGEPI.
            (5) Activitatea Comisiei de mediere este coordonată de preşedintele acesteia, ales de către membrii
desemnaţi ai Comisiei cu o majoritate de voturi.
            (6) Comisia de mediere nu are dreptul să intervină în soluţionarea litigiului ori să influenţeze în vreun
mod mediatorii.
            (7) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Comisiei de mediere şi procedura de mediere
sînt aprobate de Guvern.
            Articolul 28. Mediatorul din cadrul Comisiei de mediere
            (1) Mediator în cadrul Comisiei de mediere (denumit în continuare mediator) poate fi orice persoană
fizică care are capacitatea de exerciţiu deplină, studii superioare, calificare şi experienţă în domeniul
proprietăţii intelectuale, nu are antecedente penale şi a susţinut examenul de atestare la Consiliul de mediere
de pe lîngă Ministerul Justiţiei.
            (2) Persoanele care îndeplinesc condiţiile specificate la alin.(1) sînt înscrise în lista de mediatori ai
Comisiei de mediere, care este publică şi are caracter de recomandare.
            (3) Mediatorul are dreptul:
            a) să solicite părţilor informaţii, materiale şi documente necesare pentru desfăşurarea procedurii de
mediere;
            b) să implice, dacă este necesar, alte persoane decît cele deja implicate în litigiu, specialişti în
domeniu;
            c) să informeze publicul referitor la desfăşurarea activităţii sale de mediere, respectînd principiul
confidenţialităţii.
            (4) Mediatorul are obligaţia:
            a) să asigure respectarea principiilor medierii;
            b) să informeze părţile cu privire la procedura de mediere, scopul şi efectele acesteia;
            c) să dirijeze procedura de mediere în mod independent şi imparţial şi să se abţină de la soluţionarea
unui litigiu dacă există anumite circumstanţe care l-ar împiedica să fie independent şi imparţial;
            d) să acţioneze cu toată promptitudinea pentru ca părţile să ajungă la un acord reciproc convenabil
într-un termen rezonabil;
            e) să restituie materialele şi documentele ce i-au fost transmise de părţi în cadrul procedurii de
mediere.
            (5) Părţile pot alege, de comun acord, 1, 2 sau 3 mediatori din lista de mediatori ai Comisiei de
mediere. Dacă părţile nu şi-au desemnat ele însele mediatorul (mediatorii), acesta (aceştia) va fi numit (vor fi
numiţi) de către Comisia de mediere după consultarea cu părţile şi cu acordul mediatorului (mediatorilor).
            (6) Cuantumul onorariului mediatorului se stabileşte prin acordul părţilor şi nu depinde de rezultatul
final al medierii.
            Articolul 29. Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale şi competenţa acestuia
            (1) Arbitrajul specializat în domeniul proprietăţii intelectuale (denumit în continuare Arbitraj
specializat), în calitate de organ permanent pe lîngă AGEPI, este învestit cu funcţia de soluţionare a litigiilor
ce apar între persoane fizice şi/sau juridice în domeniul proprietăţii intelectuale, cu condiţia existenţei între
acestea a convenţiei de arbitraj.
            (2) Arbitrajul specializat examinează litigiile vizînd următoarele aspecte:
            a) calitatea de autor;
            b) raporturile dintre coautori;
30
            c) prioritatea;
            d) raporturile dintre autorul obiectului de proprietate intelectuală creat în exerciţiul atribuţiilor de
serviciu şi angajator, referitoare la modul de remunerare, dreptul de depunere a cererii şi cuantumul
remuneraţiei;
            e) eliberarea titlului de protecţie;
            f) drepturile exclusive;
            g) gestiunea colectivă a dreptului de autor şi a drepturilor conexe vizînd cuantumul remuneraţiei şi
alte condiţii de acordare a licenţelor;
            h) alte aspecte din domeniul proprietăţii intelectuale.
            (3) Arbitru în Arbitrajul specializat poate fi orice persoană fizică care are competenţa profesională
necesară în domeniul proprietăţii intelectuale pentru a soluţiona litigiile specificate la alin.(2).
            (4) Părţile sînt libere să stabilească numărul de arbitri şi modul de numire a acestora, precum şi locul
desfăşurării procedurii arbitrale.
            (5) Lista arbitrilor se aprobă în modul stabilit de AGEPI şi are caracter de recomandare.
            (6) Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Arbitrajului specializat şi procedura arbitrală
sînt aprobate de Guvern.
Secţiunea a 3-a
Reprezentarea în domeniul proprietăţii intelectuale
            Articolul 30. Principiile generale privind reprezentarea în domeniul proprietăţii intelectuale
            (1) Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul principal, sau o întreprindere
industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova acţionează în faţa AGEPI personal
sau prin intermediul unui reprezentant împuternicit printr-o procură.
            (2) Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul principal, nici o întreprindere
industrială ori comercială efectivă şi funcţională în Republica Moldova vor fi reprezentate în faţa AGEPI, în
procedurile stabilite de legile speciale în domeniul proprietăţii intelectuale, de un mandatar autorizat în
proprietatea intelectuală (denumit în continuare mandatar autorizat), împuternicit printr-o procură.
            (3) Calitatea de mandatar autorizat poate fi dobîndită de către orice persoană fizică care este cetăţean
al Republicii Moldova, are domiciliul permanent în Republica Moldova, cunoaşte limba de stat, are studii
superioare, a susţinut examenul în faţa Comisiei de atestare şi disciplină a mandatarilor autorizaţi în
domeniul proprietăţii intelectuale din cadrul AGEPI (denumită în continuare Comisie de atestare şi
disciplină) şi are o practică de cel puţin 3 ani în domeniul proprietăţii intelectuale sau studii superioare în
acest domeniu, sau studii de consilier în domeniul proprietăţii intelectuale.
            (4) Modul de atestare a cunoştinţelor mandatarului autorizat, de înregistrare în Registrul naţional al
mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală, de monitorizare şi desfăşurare a activităţii mandatarilor
autorizaţi, precum şi modul de organizare şi funcţionare a Comisiei de atestare şi disciplină se stabilesc de
Guvern.
            (5) Atestarea cunoştinţelor mandatarului autorizat, înregistrarea şi operarea modificărilor în Registrul
naţional al mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală, eliberarea certificatului de mandatar autorizat
sau a duplicatului acestuia, precum şi perfecţionarea mandatarilor autorizaţi se fac contra plată, în
conformitate cu legislaţia în domeniul proprietăţii intelectuale.
            Articolul 31. Drepturile şi obligaţiile mandatarului autorizat
            (1) Mandatarul autorizat are dreptul:
            a) să activeze ca reprezentant în orice formă admisă de legislaţia cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi;
            b) să formeze asociaţii profesionale sau să adere la asemenea asociaţii;
            c) să delege împuternicirile sale unui alt reprezentant, în cazul în care clientul i-a permis o astfel de
substituire, în cazul în care substituirea a fost prevăzută în procură sau în cazul în care este silit de
circumstanţe, în scopul protejării intereselor clientului;
            d) să fie remunerat pentru activitatea profesională şi să-i fie recuperate cheltuielile suportate în
interesul clientului;
            e) să aplice orice mijloace legale pentru obţinerea rezultatelor scontate;
            f) să nu acorde servicii dacă clientul nu-şi onorează obligaţiile sau înaintează cerinţe a căror

31
îndeplinire contravine normelor deontologice profesionale.
            (2) Mandatarul autorizat are următoarele obligaţii:
            a) să nu divulge informaţiile obţinute de la client decît în limitele contractului şi ale procurii;
            b) să acţioneze cu bună-credinţă şi probitate profesională;
            c) să întreprindă toate măsurile necesare pentru respectarea drepturilor şi intereselor legale ale
clientului;
            d) să nu acorde servicii clientului care înaintează cerinţe a căror îndeplinire contravine legislaţiei în
vigoare;
            e) să refuze acordarea de servicii persoanelor ale căror interese contravin intereselor persoanelor pe
care le reprezintă, precum şi în cazul în care la procesul de examinare participă persoane cu care mandatarul
autorizat este în relaţii de căsătorie, de rudenie sau de afinitate de pînă la gradul II inclusiv;
            f) să nu reprezinte în unul şi acelaşi proces clienţi cu interese contrare;
            g) să îndeplinească cerinţele clientului, cu excepţia cazurilor în care abaterea de la aceste cerinţe este
doar în interesul clientului, iar mandatarul autorizat nu a avut posibilitatea să ceară acordul acestuia ori nu a
primit la timp răspunsul la demersul său, informînd în acest caz clientul cît mai urgent posibil;
            h) să aducă la cunoştinţa clientului, la cererea acestuia, toate informaţiile despre modul de respectare
a contractului, să prezinte rapoarte şi să-i transmită fără întîrziere toate materialele primite în legătură cu
executarea contractului;
            i) să informeze neîntîrziat persoanele despre care ştie că ar putea avea drepturi sau obligaţii
contractuale cu privire la decesul clientului persoană fizică sau cu privire la suspendarea activităţii clientului
persoană juridică ce nu are succesori.
            Articolul 32. Răspunderea mandatarului autorizat
            (1) Mandatarul autorizat care şi-a încălcat obligaţiile prevăzute în contract sau obligaţiile profesionale
poartă răspundere conform legislaţiei.
            (2) Reclamaţiile, cererile şi sesizările persoanelor interesate referitoare la încălcările comise de
mandatarii autorizaţi se depun la Comisia de atestare şi disciplină sau în instanţa judecătorească.
            (3) Comisia de atestare şi disciplină examinează dosarul privind încălcarea comisă de mandatarul
autorizat în prezenţa acestuia.
            (4) La determinarea răspunderii, Comisia de atestare şi disciplină va lua în considerare gravitatea
încălcării, împrejurările în care aceasta a fost comisă, activitatea anterioară a mandatarului autorizat în
domeniul proprietăţii intelectuale şi atitudinea acestuia faţă de încălcarea comisă.
            (5) Comisia de atestare şi disciplină poate aplica mandatarului autorizat care şi-a încălcat obligaţiile
următoarele sancţiuni:
            a) avertisment;
            b) mustrare;
            c) suspendarea activităţii pe o durată maximă de 6 luni cu adoptarea deciziei de susţinere a
examenului de atestare;
            d) radierea din Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală.
            (6) Decizia Comisiei de atestare şi disciplină privind aplicarea sancţiunii stabilite este aprobată de
directorul general al AGEPI. Aplicarea sancţiunii se înscrie în Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în
proprietatea intelectuală.
            (7) Dacă persoana sancţionată conform prevederilor alin.(5) lit.a) sau b) nu va comite o nouă
încălcare timp de un an de la aplicarea sancţiunii respective, se va considera că ea nu a fost sancţionată, iar
sancţiunea înscrisă în Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în proprietatea intelectuală va fi radiată.
            (8) Decizia Comisiei de atestare şi disciplină privind sancţiunea aplicată mandatarului autorizat poate
fi atacată conform prevederilor legislaţiei.
            Articolul 33. Suspendarea şi încetarea activităţii mandatarului autorizat
            (1) Activitatea mandatarului autorizat se suspendă în următoarele cazuri:
            a) mandatarul autorizat a depus o cerere de suspendare a activităţii sale;
            b) Comisia de atestare şi disciplină a luat decizia de aplicare a sancţiunii prevăzute la art.32 alin.(5)
lit.c);
            c) mandatarul autorizat a devenit salariat al AGEPI;
            d) există o hotărîre a instanţei de judecată în acest sens.
            (2) Încetarea activităţii mandatarului autorizat şi radierea sa din Registrul naţional al mandatarilor
32
autorizaţi în proprietatea intelectuală au loc în următoarele cazuri:
            a) mandatarul autorizat a depus o cerere de încetare a activităţii;
            b) mandatarul autorizat şi-a pierdut cetăţenia Republicii Moldova ori şi-a mutat domiciliul în afara
teritoriului Republicii Moldova;
            c) mandatarul autorizat este supus unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;
            d) mandatarul autorizat este sancţionat conform art.32 alin.(5) lit.d);
            e) mandatarul autorizat a decedat;
            f) există o hotărîre a instanţei de judecată în acest sens.
            (3) În cazul în care mandatarul autorizat nu a activat timp de 5 ani consecutiv, conform datelor
deţinute de AGEPI, şi nu a contestat în Comisia de contestaţii decizia privind radierea sa în termen de 15 zile
de la data expedierii acesteia, acesta este radiat din Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în
proprietatea intelectuală, în totalitate sau doar referitor la un obiect/cîteva obiecte de proprietate intelectuală,
cu excepţia situaţiei în care el şi-a suspendat singur activitatea.
            (4) Suspendarea sau încetarea activităţii mandatarului autorizat se face în baza deciziei Comisiei de
atestare şi disciplină sau a hotărîrii instanţei de judecată, informaţia respectivă fiind publicată în Buletinul
Oficial de Proprietate Intelectuală.
            (5) Suspendarea activităţii mandatarului autorizat prevăzută la art.32 alin.(5) lit.c) poate înceta
înaintea expirării termenului pentru care a fost aplicată, cu condiţia că mandatarul autorizat a depus o cerere
în acest sens, a expirat cel puţin jumătate din termenul de suspendare şi acesta a susţinut examenul de
atestare.
            (6) În cazul radierii mandatarului autorizat din Registrul naţional al mandatarilor autorizaţi în
proprietatea intelectuală, certificatul acestuia îşi pierde valoarea juridică.
Secţiunea a 4-a
Evaluarea în domeniul proprietăţii intelectuale
            Articolul 34. Principiile generale privind evaluarea în domeniul proprietăţii intelectuale
            (1) Evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală reprezintă un proces de evaluare a utilităţii
rezultatelor activităţii intelectuale, exprimate în echivalentul valoric al caracteristicilor tehnice, de consum,
economice şi de altă natură ale obiectelor în cauză, şi este reglementată de legislaţia cu privire la activitatea
de evaluare.
            (2) Obiectul activităţii de evaluare este calculul valorii de piaţă, de bilanţ sau al altei valori a
obiectelor de proprietate intelectuală, în funcţie de scopul utilizării rezultatelor obţinute.
            (3) Subiecţi ai activităţii de evaluare sînt, pe de o parte, evaluatorii şi întreprinderile de evaluare, iar
pe de altă parte, beneficiarii serviciilor de evaluare.
            (4) Calitatea de evaluator al obiectelor de proprietate intelectuală poate fi dobîndită de către o
persoană fizică cu o bună reputaţie şi studii superioare în evaluare, studii superioare economice sau tehnice,
care are cetăţenia Republicii Moldova şi este titular al certificatului de calificare al evaluatorului, care posedă
o experienţă de muncă în domeniul proprietăţii intelectuale, inclusiv în calitate de evaluator sau stagiar, de
cel puţin un an şi nu are antecedente penale nestinse.
            (5) Modul şi condiţiile de eliberare a certificatului de calificare al evaluatorului obiectelor de
proprietate intelectuală, precum şi procedura de atestare şi reatestare a evaluatorilor obiectelor de proprietate
intelectuală se stabilesc de Guvern.
            Articolul 35. Drepturile şi obligaţiile evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală
            (1) Evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală are dreptul:
            a) să planifice în mod independent efectuarea lucrărilor de evaluare, conform legislaţiei şi
contractului de prestare a serviciilor de evaluare;
            b) să determine abordările şi metodele de evaluare, conform legislaţiei în domeniul evaluării şi
standardelor de evaluare;
            c) să aibă acces la documentaţia beneficiarului, necesară pentru efectuarea evaluării;
            d) după caz, să solicite administraţiei întreprinderii de evaluare implicarea altor evaluatori şi
specialişti în procesul de evaluare;
            e) să fie membru al asociaţiilor obşteşti ale evaluatorilor şi să participe la activitatea acestora.
            (2) Evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală are dreptul să renunţe, în condiţiile legii, la

33
efectuarea evaluării în cazul în care beneficiarul:
            a) a încălcat clauzele contractului de prestare a serviciilor de evaluare;
            b) nu a prezentat actele necesare pentru evaluare sau a prezentat acte care conţin date incomplete sau
eronate;
            c) a intervenit în acţiunile evaluatorului pentru a influenţa rezultatele evaluării.
            (3) Evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală este obligat:
            a) să efectueze evaluarea în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi cu contractul de
prestare a serviciilor de evaluare;
            b) să efectueze evaluarea în mod conştiincios;
            c) să asigure confidenţialitatea informaţiei furnizate de beneficiar.
            (4) Evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală nu are dreptul să efectueze evaluarea obiectelor
de proprietate intelectuală în cazurile în care:
            a) este titularul obiectului de proprietate intelectuală care urmează a fi evaluat;
            b) este beneficiarul serviciilor de evaluare a obiectelor de proprietate intelectuală;
            c) este în relaţii de căsătorie, de rudenie ori de afinitate pînă la gradul II inclusiv sau este asociatul
uneia din persoanele specificate la lit.a) şi b).
            Articolul 36. Suspendarea şi încetarea activităţii evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală
            (1) Activitatea evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală se suspendă în cazurile în care:
            a) evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală depune o cerere de suspendare a activităţii sale;
            b) Comisia de atestare şi disciplină a adoptat decizia de retragere a certificatului de calificare din
motivul încălcării de către evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală a obligaţiilor sale, prevăzute la
art.35;
            c) evaluatorul obiectelor de proprietate intelectuală a devenit salariat al AGEPI;
            d) există o hotărîre a instanţei de judecată în acest sens.
            (2) Încetarea activităţii evaluatorului obiectelor de proprietate intelectuală şi radierea sa din Registrul
naţional al evaluatorilor obiectelor de proprietate intelectuală au loc în cazurile în care:
            a) evaluatorul a depus o cerere de încetare a activităţii sale;
            b) evaluatorul şi-a pierdut cetăţenia Republicii Moldova sau şi-a mutat domiciliul în afara teritoriului
Republicii Moldova;
            c) evaluatorul este supus unei măsuri de ocrotire judiciare sub forma tutelei;
             modificat prin LP238 din 08.11.18 МО441-447 din 30.11.18 art. 709;
            d) evaluatorul a fost sancţionat pentru o contravenţie sau faptă penală comisă în domeniul său de
activitate, în conformitate cu legislaţia;
            e) evaluatorul a decedat;
            f) există o hotărîre a instanţei de judecată în acest sens.
Capitolul VII
DISPOZIŢII TRANZITORII ŞI FINALE
            Articolul 37. Organizarea executării prezentei legi
            (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă art.82 alin.(2) lit.i), secţiunea 1 a capitolului
VII şi art.117 alin.(3) din Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova nr.259-XV din 15 iulie
2004 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2004, nr.125–129, art.663).
            (2) Pînă la punerea în concordanţă a legislaţiei în vigoare cu prevederile prezentei legi, actele
normative se vor aplica în măsura în care nu contravin prezentei legi.
            (3) Guvernul, în termen de 12 luni de la data publicării prezentei legi:
            a) va prezenta Parlamentului propuneri privind punerea în concordanţă a legislaţiei cu prezenta lege;
            b) va pune actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege;
            c) va adopta actele normative necesare aplicării prezentei legi.

            PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI                                    Igor CORMAN

            Nr.114. Chişinău, 3 iulie 2014.

34