Sunteți pe pagina 1din 1

Anul XXII, nr.

9 (777) 21-27 FEBRUARIE 2011

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XXX) Pentru ei dumnezeu nu cere minuni.


Cu Domnul spre Ierusalim, m[ rog pe acelea le face el
în Duminica Floriilor
S
i pentru ca să arate
tuturor sufletelor cât Povestesc Bătrânii că unui pustnic Dumnezeu i-ar fi cerut,
(urmare din nr. 8) de grea şi de slăvită drept osteneală, să împingă în toate zilele vieţii lui o stâncă mare,

C
onvoiul, iată, ajunge de Ierusalim. Când, venind din- este slujba pe care o vor face aflată lângă bordeiul său. Şi mulţime de ani s-a nevoit însinguratul
trimişii Săi, Mântuitorul şi monah tot împingând la acea piatră, din răsărit şi până în apusul
în dealul Măslinilor. spre Betania, te ivești în vârful soarelui, dar stânca nici c-a mişcat-o vreun deget. Istovit fiind de
Mijlocitorul nostru Se roagă
Betania este situată Muntelui Măslinilor, dintr-o dată la o vreme, potrivnicul diavol i-a adus numaidecât şi gândul ză-
Tatălui:
spre răsărit de Ierusalim, după se văd jos, în faţă, întreg Ie- dărniciei ostenelilor sale. Deci s-a rugat atunci monahul, iar mai
rusalimul și împre- pe urmă L-a întrebat pe Dumnezeu unde a greşit de nu s-a mişcat
Pentru ei Mă rog, nu Mă din loc acea piatră...
jurimile lui. Din vârful rog pentru lume, ci pentru Şi pentru ruga lui stăruitoare, Domnul i-a adus aminte că
muntelui, calea spre aceia pe care Mi i-ai dat Tu, ascultarea lui fusese să împingă piatra, nicidecum s-o urnească
Ierusalim duce în jos, pentru că sunt ai Tăi. din loc! Deci truda lui n-a fost nicicând zadarnică, pentru că, tot
trecând peste Valea (Ioan 17, 9) împingând piatra, braţele şi tot trupul i-au devenit mult mai pu-
Chedronului. Spre ternice!
De nimic nu au mai mul- „Adevărat, nu ai mişcat stânca, însă tu nu trebuia decât s-o
orientarea cititorilor, împingi! Eu sunt Cel care voi muta acum piatra, pentru ascultarea
tă nevoie, în marea lor che-
dăm pe pagina 5 fo- ta!” Şi stânca a plecat la vale, după cum a fost cuvântul Domnului!
mare şi-n uriaşa lor răspun-
tografia cu Muntele dere pentru împlinirea ei, tri- Trăim într-o lume în care stâncile ne sunt mai mereu la în-
Măslinilor pe unde a mişii lui Dumnezeu, decât demână. Nu de puţine ori ne lovim, tot mai greu, de împietrirea ce-
venit Mântuitorul în lor apropiaţi ai noştri, de indiferenţa şi obtuzitatea absurdă la au-
de rugăciune.
zul de Dumnezeu a semenilor noştri, chiar de ura cu care unii din
Duminica Floriilor. Împinşi de Dumnezeu şi cei din proxima noastră vecinătate o manifestă la întâlnirea cu
Din vârful dealului, respinşi de oameni, trimişi Cuvântul lui Dumnezeu. De multe ori Lucrarea Oastei Domnului a
Mântuitorul a venit de har şi opriţi de legi, che- reuşit să mişte pietre, să îmblânzească stânci, să despietrească
pe calea ce se vede maţi de dragoste şi alungaţi suflete şi să le aducă în lupta pentru cucerirea Împărăţiei lui Hris-
de ură, îndureraţi de prive- tos. Citim şi lăcrămăm a bucurie şi recunoştinţă pentru vremurile
la dreapta, a coborât
liştea pierzării lumii, aceşti acelea dintâi, în care mulţimi întregi se înrolau în Oaste, crâşmele
trimişi ai lui Hristos sunt erau închise rând pe rând, bisericile erau aprinse de focul viu al
(continuare în pg. 5) cei mai fericiţi şi cei mai Duhului revărsat peste credincioşi, ţărănimea învăţa să citească,
muntele numit al Măslinilor, la chinuiţi dintre toţi oamenii. cu nesaţ, pe filele Scripturii, iar fronturile gemeau de fraţi. Erau
o depărtare cam de 8 kilometri Părintele Iosif TRIFA Ei trebuie să plângă cu clipele de aur ale acestui şuvoi binecuvântat ce cuprinsese întreaga
Românie Mare, ce se dezlănţuise cu putere multă peste Neamul
cei ce plâng, ca şi cum ar fi
nostru atât de încercat şi, totodată, iubit de Dumnezeu. Ne hrănim
asemenea cu ei de nefericiţi, şi ne tragem seva noastră duhovnicească, şi acum, din jertfa şi
pentru ca, împărtăşind sim- felul de vieţuire ale celor de dinainte de noi, care au ştiut să ia cu
ţit durerea acestora, să-i poa- asalt, încă de pe aici, de pe pământ, Acasa Tatălui Ceresc.

Înfricoșata Judecată
tă apropia de mângâierea pe Nu Dumnezeu este cel care şi-a schimbat purtarea şi modul
care le-o pot da din partea lui de lucru. Nicidecum nu acolo trebuie căutat răspunsul la nefires-
Hristos. cul stărilor de azi. Faptul că nu reuşim să ne regăsim trecutul, să
Predică la Duminica lăsatului sec de carne Trebuie să se bucure cu ni-l chemăm ca arvună a prezentului este, într-adevăr, o realitate
cei care se bucură, chiar da- ce doare gemut, ce mistuie Lucrarea. Din păcate, inclusiv stâncile

I
că inima lor sângeră de du- şi-au făcut loc între oamenii lui Dumnezeu. Sau, mai bine spus,
ată-ne puşi astăzi îna- înaintea lui Dumnezeu. Jude- împietrirea a devenit felul de vieţuire al multora dintre noi.
reri, pentru ca, astfel, să le
intea Judecăţii lui Dum- cata de Apoi ne trezeşte conşti- Mai mult ca oricând poate, resimţim tot mai acut luarea as-
poată spune, de lângă ei, că
nezeu. Înaintea unei inţa să vedem realitatea în care cultării de la noi. Monahului din pilda de mai sus nu i s-a cerut de-
totuşi e mai folositor să
Judecăţi pentru care El ne-a trăim şi ce-ar trebui, de fapt, să cât să îşi facă ascultarea. Şi o făcuse, de ani şi ani, în deplină lu-
plângi acum, decât să râzi minare de cuget. Ispita vrăjmaşului vine înspre el însă nu acolo
pregătit în duminicile trecute, fim. (Lc 6, 21-25).
arătându-ne smerenia vame- unde ne-am fi aşteptat mai mult, la nivel de cârtire că Dumnezeu
Nu ştiu câţi dintre dumnea- În mijlocul celor care o- nu îi ascultă rugăciunile. Ci, mult mai diplomat, în suflet îi este
şului, apoi chemându-ne ca pe voastră aţi fost vreodată la un dihnesc, aceşti trimişi ai lui strecurată îndoiala că… a greşit undeva în ascultarea sa, că nu a
fiul risipitor, ca să putem avea proces, la o judecată la tribunal. Hristos nu pot să se odih- făcut, în fapt, ceea ce i s-a cerut şi, pentru că el ascultase orbeşte,
răspuns bun la înfricoşătoarea Cei care-am văzut cum se des- nească. Între cei care se bu- trebuia să fie şi răsplătit pentru nevoinţa sa cu mult mai mult. Ca
Judecată. cură de toate drepturile, lor şi cum chiar i s-ar fi cuvenit şi pasul următor, adică mutarea
A vorbi despre Judecata de (continuare în pg. 5) nu li se îngăduie nimic din pietrei.
Apoi este cel mai înfricoşător ceea ce altora le prisoseşte Câţi dintre noi nu ne regăsim în această ipostază, încercând
lucru. Şi asta pentru că stăm Pr. Claudiu MELEAN (I Cor 9, 1-7). Între cei care să Îi luăm locul lui Dumnezeu în multe din acţiunile noastre! Or,
Hristos Domnul nu ne cere decât să ne facem ascultarea. Aceea
pot să se folosească de atâtea
Din sumar mijloace, lor nu le este îngă-
duit mai nimic (Fapte 20,
de a mijloci la El pentru ceilalţi, prin purtarea noastră, prin smere-
nia noastră şi, mai ales, prin rugăciunea durută, cu putere, la Cer,
• Femeia în trupul şi sufletul bărbatului său... / 33).
pentru ceilalţi de lângă noi. În momentul în care El va vedea că a-
ceastă ascultare a noastră vine dintr-o inimă curată, necârtitoare,
Pr. Gh. GRIGORE, pg. 2 Când unii n-au nici o gri- cu siguranţă că El, Dumnezeul dreptăţii, va veni să mute stânca
jă, deşi sunt aproape, ei tre- indiferenţei, împietrirea împotrivirii, transformând refuzul în
• Sunt ostaş? / Timotei FECIORU, pg. 2 buie să fie munciţi de îngri- chemare, ura în iubire, depărtarea în sete de Dumnezeu.
jorări, cu toate că sunt de- Dumnezeu nu ne cere minuni. Vrea însă un singur lucru de la
• „Mă duc să dorm puţin!” / R. PETRAŞCIUC, pg. 3 noi. Să Îi dăm posibilitatea de a face El minuni în viaţa noastră şi
• Fratele învăţător Ioan Marini, un vrednic copil (continuare în pg. 6) a celor asemenea nouă…

al Domnului / Aurel MATEI, pg. 4 Romeo PETRAŞCIUC


Traian DORZ