Sunteți pe pagina 1din 1

Anul XXII, nr. 10 (778) 28 FEBR.

– 6 MARTIE 2011

PE URMELE MÂNTUITORULUI (XXXI) EU SUNT OBRAZUL DREPT – OBRAZUL STÂNG,


„Poarta de Aur” PROSL[VIT LA PÃRINTELE IOSIF TRIFA
ÎN EI
P
oarta prin care a în Ziua Judecăţii, trebuind să
intrat Mântuitorul
La 3 martie 1888 venea pe lume un mare „om trimis de Dumnezeu”
treacă Valea Chedronului pes-

F
în Ierusalim este te o punte îngustă ca ascuţi- Neamului românesc, Părintele Iosif Trifa. El era menit să adune laolaltă la
iul lui Dumnezeu
una din cele șapte porţi ale șul sabiei. Potrivit acestei tra- spune Tatălui că uce- picioarele lui Iisus cel Răstignit zeci şi sute de mii de suflete prinse în tabăra
Ierusalimului. Această poartă diţii, arabii ţin să se îngroape în nicii Săi sunt ai Lui, celui rău. Părintele Iosif şi-a îndeplinit această misiune cu tot elanul său
e în partea dinspre răsăritul apropierea „Porţii Veșnice”. În ai Tatălui, pentru ca, Numele duhovnicesc, ieşind din sinea sa, din eu-l său, dăruindu-se cu totul celorlalţi.
cetăţii, și prin ea se intră de-a faţa Porţii de Aur e plină coas- lui Dumnezeu-Tatăl fiind che- S-a deşertat pe sine spre alţii; iar a te deşerta înseamnă a te supune deşer-
dreptul în templu, în sinagoga ta de morminte musulmane. mat peste ei, să ştie toţi că tăciunii, fragilităţii, a-ţi recunoaşte alcătuirea firavă de „trestie bătută de vânt”.
zidită pe locul unde a fost Poarta de Aur face parte nu numai slujba pe care o fac, Părintele a adus la vedere, în faţa celorlalţi, lăuntrurile sale adânci, faţa sa de
templul lui Solomon. din zidul ce înconjoară de jur- dar şi puterea care îi păzeşte taină, supunându-se, astfel, atât deşertăciunii publice, pe de o parte, cât şi
Această poartă nu e um- împrejur Ierusalimul. În te- sunt ale lui Dumnezeu: dragostei iubitorilor de Dumnezeu, pe de altă parte.
blătoare, ci de sute de ani stă meliile porţii se văd și azi u- Tot ce este al Meu este al Părintele Iosif s-a deşertat de sine ieşind spre ceilalţi cu orice risc, alegând
zidită și închisă de tot. Tradiţia riașe pietre pătrate de pe vre- Tău şi ce este al Tău este al să-şi trăiască existenţa în slujba tuturor, fapt ce a contribuit la crearea unei
arabă spune că poarta s-a mea lui Solomon. Meu şi Eu sunt proslăvit în ei comunităţi reale, trainice: Frăţietatea Oastei Domnului. Prin viaţa sa şi prin
închis de la sine și nu se va Interesant e și faptul că (Ioan 17, 10). scrisul său, a devenit un semn, o mărturie şi o adeverire a unui sens înalt:
deschide decât în Ziua cea tradiţia arabă spune că pe aici viaţa cea nouă în Hristos.
Mare a Judecăţii. Potrivit aces- va intra un principe creștin și Hristos ar fi putut mântui Prin ceea ce a lucrat, nu s-a sustras vederii generale. Unii l-au apreciat, alţii
tei tradiţii, arabii numesc a- va cuceri din nou Ierusalimul. lumea şi fără ucenicii Săi, l-au dezaprobat; unii îl lăudau şi-l încurajau, alţii îl luau în „zeflemea”. În faţa tuturor
ceastă poartă „Poarta Veșnică” Un fior religios mă cuprin- dacă ar fi vrut să înlăture cu acestor situaţii Părintele stătea cu exemplară demnitate, întorcându-le şi celălalt
sau „Poarta Veșniciei”, iar în de în faţa Porţii de Aur, au- totul împreună-lucrarea lor
Ierusalimul de azi e cunoscută zind aceste tradiţii. Mă aplec
obraz de fiecare dată când era lovit. Cuvântul Mântuitorului „iar celui ce te loveşte
cu El. După cum Dumnezeu
sub numele de „Poarta de Aur” în genunchi și, îmbrăţișând un ar fi putut face acest lucru
peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt” (Mt 5, 39) este explicat de Părinţii
(dăm pe pagina 5 fotografia stâlp din „Poarta Veșniciei”, în- şi fără Întruparea, ca om, a Bisericii, arătând că mândria şi încântarea ascunsă de pe urma virtuţilor sunt, de
acestei porţi). Tradiţia arabă cep să mă rog. Fiului Său, Iisus Hristos. fapt, păcate de-a dreapta: „Când dracii te inspiră – prin gândurile ce ţi le aduc – la
spune că prin această poartă În faţa porţii, cât ţine coas- Căci lui Dumnezeu toate lu- obrazul drept, făcându-te să te mândreşti pentru faptele cele de-a dreapta, întoarce
vor intra sufletele morţilor în ta muntelui Sionului, până jos, crurile Îi sunt cu putinţă (Mt celălalt obraz, adică scoate la vedere faptele de-a stânga săvârşite de noi” (Sf.
Ziua Judecăţii, trebuind să 19, 26). Dar, în înţelepciunea Maxim Mărturisitorul, în Filocalia, vol. II, Ed. Harisma, Buc. 1993, p 226).
treacă Valea Chedronului. Tot (continuare în pg. 5) Sa cea veşnică, El a ales să Ca orice om vieţuind în lume, Părintele Iosif nu a fost scutit de aceste
tradiţia arabă spune că dinspre fie astfel mântuirea, căci în încercări. În primul an de Oaste, 1923, deşi erau puţini cei care se înscriau în
această vale vor veni sufletele Părintele Iosif TRIFA acest fel a ştiut El că va fi cel Lucrare, iar alţii se arătau neîncrezători cu privire la aceasta, au fost şi din cei
mai bine. care, prin adeziunile lor la Oastea Domnului, îl lăudau şi-l încurajau: „...de când
Mântuitorul ar fi putut să citesc foaia dumneavoastră Lumina, de atunci m-am hotărât şi am plecat pe
Se întrupeze, venind în lu- drumul ce ne arată foaia” (N. Luca, Bârsa, Arad); „Citind gazeta dumneavoastră
me, şi în alt fel, pentru că, «Lumina Satelor», am văzut cât de mult luptaţi pentru acest popor rătăcit” (T.
Postul – Dumnezeu fiind, El nu putea
fi îngrădit de legi omeneşti
Simion, Leca-Poceni, Basarabia); „Vă trimit hotărârea din «Lumina Satelor»,
subscrisă cu numele meu” (Gh. Voinescu, Lăpuşata, Vâlcea); „...citind gazeta
şi de piedici de netrecut în
mijloc de pocăinţă alegerea căilor Sale, dar a
ales-o pe Preasfânta Fecioa-
dumneavoastră, totdeauna parcă mă aprind de dragostea învăţăturilor sufleteşti
ce le scrieţi în ea” (Roman Topău, Pogoritta, Bucovina) (Apud Moise Velescu,
Profetul vremilor noastre, vol. III, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 2003, pp. 76-77).
ră Maria ca mijlocitoarea
Predică la Duminica izgonirii lui Adam din Rai celei mai binecuvântate căi Simţind laudele din partea lumii ca pe o atingere a obrazului drept, Părintele
foloseşte un bun prilej de a-l întoarce şi pe cel stâng, socotindu-se pe sine a fi

A
prin care trebuia să vină El
stăzi ne pune Biserica direct; cum petreceau ei într-o le- între oameni, pentru mân- un umil vas „mic şi slab”, de care S-a folosit Domnul în Lucrarea Sa. În dese
înainte izgonirea lui gătură strânsă cu toate vietăţile tuirea oamenilor. Fiindcă prilejuri s-a numit pe sine „piticul” de la moara Oastei, care doar pare că
Adam din Rai. Astăzi şi cu cele din jur; cum se hră- nici o altă cale nu era mai învârte moara, adevăratul motor şi promotor al ei fiind Duhul Sfânt.
ni se aduce aminte de unde am neau ei. În Sfânta Scriptură ni potrivită ca aceasta, nici De o deosebită relevanţă este răspunsul pe care l-a dat Părintele celor
căzut, ca să ştim încotro să ne se spune aşa: „Apoi a zis Dum- mai curată şi nici mai iubi- care i-au cerut fotografia. Mărturisirile făcute cu această ocazie scot în evidenţă
îndreptăm. Biserica vrea să ne nezeu: Iată, vă dau toată iarba toare pentru noi, nici un alt atitudinea sa faţă de cuvântul Mântuitorului cu privire la obrazul drept. Oamenii
aducă aminte încă o dată cum ce face sămânţă de pe toată faţa mijloc nu era mai bun şi te laudă, îţi vor „fotografia”, te vor pe piedestal, dar tu, om al lui Dumnezeu,
petreceau Adam şi Eva în Gră- pământului şi tot pomul ce are nici o altă fiinţă nu era mai întorci repede obrazul stâng: „În lumina Evangheliei, este o singură «fotografie»
dina Edenului; cum stăteau faţă (continuare în pg. 5) curată şi mai frumoasă ca pe care trebuie să o privim şi admirăm: Iisus cel Răstignit. (...) Eu, o fiinţă mică
în faţă cu Dumnezeu, cum vor- ea, spre a fi mai vrednică de şi slabă, nu mă pot lăuda decât în «slăbiciunile mele». (...) Iată alături o fotografie
beau cu Dumnezeu într-un mod Pr. Claudiu MELEAN sfinţenia Celui ce venea să a mea. Şi ţin însă să spun că nu e gata. De ani de zile lucrează la ea un
sfinţească toate, de la Dum- «Pictor» vestit, şi totuşi nu e gata. E încă plină de pete. Nu e gata din vina mea.
Din sumar nezeu şi pentru Dumnezeu.
De ce Preasfintei Fe-
Ceea ce «Pictorul» lucrează, eu stric şi murdăresc. De ani de zile lucrează
Scumpul meu Mântuitor – Pictorul cel Ceresc – la chipul meu cel sufletesc, ca
• Gesturi şi semnificaţii liturgice / cioare Maria i s-a închinat
să-i dea «chipul Celui ce l-a făcut» (Col 3, 10). Dar, vai, eu stric mereu – prin
arhanghelul strălucit, zi-
Pr. Constantin NECULA, pg. 2 păcatele mele – ceea ce lucrează Pictorul Ceresc” (Idem, Profetul vremilor
cându-i: „Plecăciune ţie, că-
noastre, vol. I, Ed. Oastea Domnului, Sibiu, 1998, pp. 174-175).
• Un fior tainic... / Marian ISTRATE, pg. 2 reia ţi s-a făcut mare har”?
(Luca 1, 28) Pentru că Duhul O minunată lecţie de smerenie! Un preţios îndemn pentru noi şi o măreaţă
• Amintiri şi mărturii / Vasile MARINI, pg. 3 Sfânt Se pogorâse peste ea, pildă de atitudine faţă de laudele oamenilor, fie ei chiar fraţii de credinţă! S-a
deşertat de sine şi s-a arătat lumii cu inima deschisă, cu fiinţa sa firavă, dar cu
Puterea Celui Preaînalt o
• Pr. Trifa –Om al suferinţei / M. VELESCU, pg. 3 umbrise şi Sfântul care Se sufletul de uriaş al Domnului. Ispitei de la obrazul drept, acest mare om al lui
Dumnezeu cu atitudine de sfânt i-a întors, cu toată umilinţa şi smerenia, şi
• Interpretarea Sf. Scripturi / Pr. Dr. Şt. ZARĂ, pg. 4 (continuare în pg. 6) obrazul celălalt, al faptelor celor de-a stânga. Merită să luăm aminte!
• Te-am căutat şi... m-ai găsit / Iosif BADIU, pg. 4 Aurel MATEI
Traian DORZ