Sunteți pe pagina 1din 3

2.4.1.

Adaptarea demersului didactic la competențele și la conținuturile vizate

Slide 1

Dezvoltarea competenței de ascultare activă se poate realiza prin activități în urma cărora

elevul este capabil>

• să asculte fără a întrerupe vorbitorul până la finalizarea ideii;

• să identifice ideile principale ale mesajului rostit;

• să realizeze conexiuni între ceea ce aude și ceea ce știe deja;

• să descifreze și să utilizeze la rândul său limbajul nonverbal și/sau paraverbal;

• să verifice în ce măsură a înțeles atitudinile și informațiile transmise de locutor, prin diverse metode
precum: parafrazare, întrebări suplimentare, solicitare de explicații, sintetizarea ideilor celuilalt;

• să își ajute locutorul să continue dialogul;

• să fie critic.

Totodată, comunicarea orală presupune și calitatea de vorbitor. În vederea asigurării succesului


comunicării, se poate stabili un set de reguli ale vorbitorului:

➢ mă concentrez pe ce am de spus/ascultat:

o răspund la întrebarea adresată;

o prezint un eveniment;

o comentez o operă de artă;

o îmi dau acordul;

o explic etc.

➢ identific informațiile esențiale și le triez de cele mai puțin importante;

➢ utilizez fraze scurte și cuvintele adecvate contextului;

➢ sunt deschis la sugestii;


➢ aștept interlocutorul să își termine ideea;

➢ evit sarcasmul și batjocura.

Pentru îmbunătățirea capacității de prezentare orală, elevul poate completa o fișă prin care să
răspundă după modelul:

➢ înțeleg conținutul de prezentat;

➢ organizez conținutul în părți componente: introducere, cuprins și încheiere;

➢ accentuez ideile (prin repetare, parafrazare etc.);

➢ utilizez un limbaj adecvat, convingător și corect;

➢ utilizez elemente vizuale;

➢ reformulez ideile-cheie;

➢ repet;

➢ mă pregătesc pentru întrebări.

Slide 2

Demersul didactic trebuie să se axeze pe formarea competențelor de lectură la elevi, în vederea


înțelegerii lumii în care trăiesc.

Familiarizarea cu diferite contexte social-istorice, atât prin textele ficționale, cât și prin cele
nonficționale, are ca finalitate dezvoltarea empatiei și formarea unui spirit civic și a unei atitudini
corecte în relațiile cu ceilalți.

Se recomandă aplicarea metodelor activ-participative și implicarea elevilor în demersul didactic, ca


principal agent al formării lor. Utilizarea programelor și tehnologiilor moderne poate încuraja lectura.
Astfel, elevii, ghidați de profesor, pot ține un blog, pot deschide un cont pe rețele de socializare prin care
pot purta discuții despre textul citit, pot crea conturi fictive pentru diferite personaje literare etc.

Șapte etape pentru comprehensiunea textului:

1. Crearea unor imagini mentale – în timpul lecturii și postlecturii (corelare senzorială, de tipul: Ce vezi în
mintea ta? Eu îmi imaginez așa, tu? Ce auzi? Ce vezi? Ce miros deduci din cele citite etc.)
2. Corelarea cu informațiile pe care le posedă elevul (background knowledge) – între text și sine; între
text și text, între text și lume (Îmi aduc aminte de...; asta îmi amintește de…; asta are legătură cu...; am
mai întâlnit ideea asta în...);

3. Interogarea: înainte, în timpul și după lectură (Mă întreb dacă…; De ce crezi că...; Cum ar putea
reacționa?; Ce s-ar putea întâmpla? etc.). Esențial este ca elevul să înțeleagă că unele răspunsuri se vor
regăsi în text, altele vor fi deduse;

4. Realizarea de inferențe – căută indiciile: identificarea sensurilor/semnificațiilor care nu se regăsesc


explicit în text; corelarea informațiilor din text cu cele pe care le posedă;

5. Identificarea ideilor principale și/sau a temelor;

6. Sintetizarea informației;

7. Utilizarea unor strategii de fixare: reluări ale lecturii; continuarea lecturii până la clarificarea sensului;
rezumare.

Activitățile didactice sunt variante de lucru și pot fi selectate și adaptate în funcție de particularitățile
clasei, în funcție de specificul cultural, în funcție de configurația culturală a clasei, de aspectele sociale,
economice, religioase care conturează personalitatea elevilor.