Matsuo BASH

 
Glicina
Vântul adie:
Umbra glicinei
Abia tremură...
 
Pastel marin
O barcă se-opreşte.
În faţă, pe ţărm:
Un piersic în floare.
 
Crestele norilor
Fărâmate-n crâmpeie
Muntele sub lună.
 
Pe ramul uscat
O cioară poposi
Înserare de toamnă.
 
Atâta linişte
Ţârâitul greierilor
Se afundă-n stânci.
 
Marea se-ntunecă
Ţipetele pescăruşilor
Sunt de un alb neclar.
 
Iazul străvechi
O broască se-aruncă
Clipocitul apei.
 
Primăvară
Noaptea de primăvară
s-a sfârşit
cu zorile pe flori de cireş.
 
Pe drumul de munte, deodat,
soarele a răsărit scăldat
în mireasma florilor de prun.
 
Dimineaţa de primăvară
învăluie-n ceaţă
o colină fără nume.
 
Scena primăverii
e aproape gata:
luna şi florile de prun.
 
Vară
Chiar şi ciocănitoarea
nu va dăuna acestei sihăstrii
printre arborii verii.
 
Ah! ierburile verii!
Atât a mai rămas
din visurile bravilor războinici.
 
Flori
Floare de camelie –
a lunecat o lacrimă
căzând.
 
Floarea miresei
atât de zveltă
pare muiată în rouă.
 
Toamna
Soarele, roşu strălucitor
necurmat, fierbinte, –
dar vântul este al toamnei.
 
E toamnă târzie:
mă-ntreb – vecinul meu
cum o duce.
 
 
Hattori RANNSETSU
 
Pastel de toamnă
Frunze veştejite
Mângâie, din zbor,
Pietre de morminte.
 
***
Ziua anului nou:
cerul e fără nori
vrăbiile sporovăiesc.
 
 
Kaga NO CIYO
 
Orfanul
Micuţul orfan
Trimis după lemne,
Pe vânt şi zăpadă!
 
 
Yokoi YAYU
 
Toamnă
Schitul în deal;
Clopotul sună:
Ciorile zboară.
 

BUSON
 
Factorul rural
Printre ierburile uscate,
Factorul rural a trecut:
Vulpea!
 
***
Primăvară, ploaie;
O fetiţă îşi învaţă pisoiul
să danseze.
 
***
Ploaia se strecoară înăuntru
ce gândiţi despre asta
sobor de păpuşi?
 
***
Primăvara începe din nou:
o nouă nebunie
se adaugă celei vechi.
 
 
ISSA
 
Luna
Luna străluceşte:
Până şi micul tufiş
Se simte fericit!
 
Ultimul amic
Când voi muri,
Străjuieşte-mi mormântul,
Greiere scump.
 
 
Daigaku HORIGUTSI
 
Frunze moarte
Frunzele moarte
Au ceva din tristeţea
Femeilor părăsite.
 
Astăzi
Pentru voi, îndrăgostiţilor,
Ce importanţă are trecutul?
Pentru voi, nu există decât „astăzi”.
 
Oglinda
În camera mea de bolnav,
Oglinda mă priveşte
Cu ochii nepăsători ai destinului.
 
O fotografie
În această lume
Parcă-aş fi o fotografie
Uitată-n fundul unui sertar.
 
Muncitoarea
Biruită de somn, mă culc;
Ierburile pe care ziua le tai,
În vis, iarăşi le tai!
 
Întrebare
Vii pentru că mă iubeşti?
Vii din obişnuinţă?
Sau ca să-mi încerci Inima?
 
 
SORA
 
***
Câmpuri cu pepeni
Aşteaptă să lucească luna
Din nehotărâtul cer.
 
Când aici, când colo
printre şirurile de orz
fluturele...
 
KIKAKU
 
***
O, bujorii
De dragul cărora un vestit războinic
Şi-a scos armura
 
***
Cerşetorul!
Cerul şi pământul
Îi sunt hainele de vară.
 

KYORAI
 
***
Toţi pescarii golfului
Sunt departe;
Macii înfloresc.
 
KYROKU
 
***
Primul lucru
pe care-l doboară furtuna:
sperietoarea.
 
HOKUSHI
 
***
Orăcăind,
Broaştele parcă
S-ar îmboldi cu cotul.
 
TOKOKU
 
***
Ploaia îngheţată
În stare nu-i să ascundă luna,
Alunece din stăpânirea ei.
 
YASUI
 
***
Vânătorii harnici
Împletesc ferigă albă
Pentru săgeţile lor.
 
  *************************************************************************************
 
Nichita STĂNESCU
 
Moartea e copil.
Ea suge drept lapte
nisipul clepsidrei.
 
Cuvântul se dizolvă-n piatră,
Şi piatra în pietre...
Toamnă.
(Din ciclul Epica magna)
 
***
Iarna locuieşte sub toamnă:
eu locuiesc
sub o piatră.
 
***
Rămaşi fără trup, morţii
s-au ascuns în pământ
de ruşine.
 
***
Frunze galbene de salcie, pe lac.
Nu mă răsfrâng,
mă văd.
 
***
Eu nu sunt altceva decât
o pată de sânge.
Care vorbeşte.
 
***
Linişte,
o linişte...
ca şi cum m-ar gândi un arbore.
 
***
Contemplai
cu ochi nemişcaţi.
În locul lor pietrele clipeau.
 
***
Mă muşcă un câine
ah, privesc prin el
ca printr-o fereastră.
 
***
Îngerul grâului
mi s-a aşezat pe mustăţi:
contemplu.
 
***
Şiroind de lumină
Un peşte-mi cade-n braţe,
zburător.
 
***
Când te-am văzut
m-a lucit un frig suav
de stea căzătoare.
 
***
Te-ngălbeneşte
bănuiala mea
cum toamnele, frunzele.
 
***
Curgerea oului
din pasăre spre cuib:
aer nezburat!
 
 
Aurel RĂU
 
Pod roşu – arcuit.
Vine ziua spre mine
În straie shinto.
 
Culori în bazin.
Ca să cred iar în basme,
Un crap de aur.
 
Ochi oblic miraţi.
Surâsul răsare vag
metroul pleacă.
 
Şi păsări ţipând.
Când vor şti să cânte
voi fi departe.
(Din volumul În inima lui Yamato)
 
 
Marin SORESCU
 
Furtuna
În ogradă
Fulgerele încarcă găinile
Cu electricitate.
 
Hornuri
Ah, hornurile
Prin care casele
Dau semn că şi-au tăiat venele!
 
Unghi
Trec pe cer, în formă fixă
Cocorii,
Sonetele ţăranilor.
 
Când
Că vine moartea
Şi atunci toată această încordare
îmi trece.
 
Drum
Merg înainte spre moarte
Cu coada ochilor
Târâş spre lucruri.
 
Întâmplare
Cu mine se petrece
Ceva
O viaţă de om.
 

Gheorghe TOMOZEI
 
Părere
Nu daţi de cântec
zmulgând penele
paserei!
 
Semn de bătrîneţe
Îţi scriu
cu ultima mea mână
dreaptă.
 
Refracţii
Te-am sărutat cu buzele tale
m-ai iubit cu iubirea
mea.
 
Seară
Degetele mele
coboară pe gâtul tău lung, înfiorate,
ca pe o scară de incendiu...
 

Vasile IGNA
 
***
Când îmi voi aminti
această floare pe care
o salut cu o clipire din ochi.
 
***
Dacă poteca îngustă ce taie grădina
e drum,
încotro duce el?
 
***
Trandafirul Gabrielei
ca un ghioc în care se aude
suspinând păcatul.
 
***
Va da frunze acest butaş
pe care brumele l-au obişnuit
cu absenţa?
 

Adrian PĂUNESCU
 
Toată lumina Greciei
În ochii orbi
ai lui Homer.
 
Rămân atât
Un înrăit braconier
al lacrimii.
(Din volumul Viaţa mea e un roman)
 
Greşeală
Fiind o greşeală
Care se repetă
Pare o iubire.
 
Ediţie
Iarba va fi
cea mai populară ediţie
a mormântului meu.
 

Virgil TEODORESCU
 
Te întâlnesc
în fragmentele pe care
umbra le-aruncă luminii
 
Tu eşti ca o piatră
desprinsă de ape
înfiată de fluvii.
(Din poemul Semicerc)
 
Al. T. STAMATIAD
 
Glume şi triluri;
Calde sărutări,
Sboară prin aer.
 
Soare de flăcări
Câmpuri de aur:
Moara visează.
 
Vânturi şi ploi;
Tremură-n zări,
Palid, Amurgul.
 
Stele de gheaţă
Foc sub cenuşă,
Noapte târzie.
 
O rază de soare
Străbate prin ploaie:
Surâs printre lacrimi.
 
Cer ca de sticlă
Alb pretutindeni
Pietrele crapă.
(Din ciclul Peisagii sentimentale)
 
 
Gheorghe GRIGURCU
 
Visezi o frunză
O laşi apoi
Să-ţi mângâie obrazul.
 
O rândunică se-nalţă
În spaţiul brut
Spre a-l rafina.
(Din volumul Contemplaţii)
 
Virgil BULAT
 
Toamna
Mamei o frunză-ngălbenită
I-a căzut în poală.
(Din volumul Nocturnalia)
 
 
***
Haikú (fr. haïku, eng. haikku;cuv. japonez) este poemul clasic japonez, de o
deosebită fineţe a expresiei lirice, cultivat începînd din secolul XV şi format din
trei versuri, dintre care primul şi ultimul conţin 17 silabe, iar al doilea 15 silabe

HAIKU este considerata astazi ca fiind cel mai popular tip de poezie din
Japonia ( se apreciaza ca ar exista cam 10 milioane de autori de HAIKU, cei mai
multi amatori ), dar s-a raspandit si in afara granitelor ei. Cei mai cunoscuti
creatori straini de HAIKU sunt Imagistii, care s-au impus incepand cu anul 1905.
Haijinii moderni incearca să elimine limitarile si regulile poeziei clasice lasând
liberă imaginaţia artistului, care se concentrează mai ales asupra conţinutului si nu
a numărului de silabe. Punctul forte al poeziei HAIKU este că exprimă atât de
multe idei prin atât de puţine cuvinte.

Unul dintre cei mai faimosi haijini moderni ai Japoniei este Banya Natsuishi.
El încearcă să îmbine poemele HAIKU cu imaginile vizuale abstracte. Se poate
spune că poemele HAIKU exprimă sentimentele poetice ale scriitorului într-o
formă concisă, scurtă, care stimulează imaginaţia cititorului, descriindu-i scene pe
care se poate să nu le fi văzut niciodată; sau ca poezia HAIKU este un instantaneu
al realităţii, înrudit cu fotografia.
 Primul Simpozion Contemporan Internaţional de HAIKU a avut loc la Tokyio
pe 11 iulie 1999, fiind patronat de Asociaţia de HAIKU Modern, una dintre cele
mai importante organizaţii de profil din Japonia. La sfarsitul lucrarilor a fost dat
publicităţii „Manifestul HAIKU din Tokyio – 1999” cu scopul de a reorganiza
regulile tradiţionale ale poeziei HAIKU, pentru ca aceasta să poată fi adaptata la
cultura fiecărui popor. Manifestul a fost expus in sapte puncte, dintre care:
cuvintele sezonale pot fi înlocuite prin „cuvinte-cheie”, cuvinte cu caracter
universal precum mare, copaci, viitor, foc, apă, neavand legătură specifica cu
vreun anotimp; criteriul esenţial pentru compunerea unei poezii HAIKU va fi
„originalitatea”; se vor folosi ritmul şi sunetele carcteristice fiecărei limbi, o poezie
HAIKU putand avea o structură de 3 sau 4 versuri, de câte 4, 6 sau 8 silabe; o
importanţă deosebită o vor avea asa-zisele „cuvinte penetrante”.

Categoriile estetice ale poeziei HAIKU sunt:

1. Aware ( stare emoţională intensă, mai ales de bucurie, optimism, frumuseţe

armonioasă )
2. Fueki ( eternul, ceea ce este constant, dimensiunea atemporală a artei, a naturii )
3. Ryuko ( efemerul, ceea ce este vremelnic, dimensiunea trecătoare a naturii )
4. Mei ( frumuseţe a naturii, a inteligenţei umane )
5. Mono No Aware ( patos al lucrurilor )
6. Mushin ( negativitate, lipsă de spirit, conotatii din filozofia Zen, nimicnicie )
7. Sabi ( tristeţe a singurătăţii, a declinului, a sărăciei acceptate, a timpului
atotdistrugător )
8. Wabi ( frumuseţe austeră, melancolie, dezolare )
9. Yugen ( misterul singurătăţii, al însingurării )
10. Karumi ( simplitate adâncă a formei literare, eleganţă, naturaleţe )