FUNCȚIUNILE ÎNTREPRINDERII

1. Funcțiunea: definire; tipologie; caracteristici.

Funcțiunea, reprezintă o însușire a unui sistem de producție (a unei întreprinderi, agent economic,
organizație) de a acționa și a reacționa pentru a influența sau a se adopta la orice schimbări intervenite din
interior sau exterior, în vederea realizării obiectivelor propuse.
Funcțiunile unui sistem de producție (întreprindere) sunt:
1. Funcțiunea de producție
2. Funcțiunea comercială
3. Funcțiunea cercetare–dezvoltare
4. Funcțiunea financiar–contabilă
5. Funcțiunea de resurse umane (de personal)
6. Funcțiunea mentenanță
7. Funcțiunea admnistrativă
8. Funcțiunea ecologică
Observatii:
1) Aceste funcțiuni se manifestă integral sau parțial, cu diferite grade de complexitate și intensitate,
în orice întreprindere, în raport cu un ansamblu de factori reali (profilul și mărimea firmei,
complexitatea procesului de producție, nivelul tehnic existent, legislație etc.).
2) Toate funcțiunile sunt la fel de importante.
3) Funcțiunile se manifestă prin activități.
4) Modul de manifestare este intens, moderat sau slab în funcție de necesitățile întreprinderii la un
moment dat.
5) Funcțiunile trebuie să interacționeze în cadrul desfășurarii unei activități.
6) Managerii funcțiunilor, sunt, de exemplu:
 Directorul de producție pentru funcțiunea de producție
 Directorul economic pentru funcțiunea financiar-contabilă;
 Director comercial pentru funcțiunea comercială;
 Directorul de resurse umane pentru funcțiunea de resurse umane (de personal);
 Directorul tehnic sau inginerul șef concepție pentru funcțiunea de cercetare–dezvoltare;
7) Conducerea de la nivelul superior (top-management-ul) răspunde de manifestarea de ansamblu a
funcțiunilor întreprinderii.

1
 1.1. Functiunea de producție (FP) cuprinde activitățile prin care se realizează:
 transformarea resurselor (materii prime, materiale, informații etc.) în produse;
 prestările de servicii;
 activitățile auxiliare (producție SDV-uri, energie, reparații) care asigură desfășurarea normală
a celor de bază.

PRODUS CARACTERISTICI
FUNCTIUNEA
RESURSE FINIT CANTITATE
DE
PRODUCTIE + CHELTUIELI
SERVICII TERMENE
Observații:
a) funcțiunea de producție este o condiție necesară, dar nu și suficientă îndeplinirii obiectivelor
întreprinderii. De exemplu: există resurse, există forță de munca, există utilaje, dar nu există comenzi,
deci FP nu se poate manifesta.
b) uneori se cere prea mult în ceea ce privește efectele FP și se face prea puțin pentru a înlesni
manifestarea ei corectă și eficientă, adică se maximizează rolul FP și se minimizează rolul
celorlalte funcțiuni, altfel spus „A produce de dragul producției” (K. Yshikawa).
c) concentrarea atenției numai asupra producției de zi cu zi poate genera urmări nefaste pentru
viitorul întreprinderii.

1.2. Funcțiunea comercială (FC) cuprinde activități prin care se realizează:

 stabilirea beneficiarilor și a furnizorilor;
 aprovizionarea tehnico-materială;
 vânzarea produselor și serviciilor;
 asistența tehnică acordată beneficiarilor (service-ul).

2
  elaborarea studiilor de marketing pentru fundamentarea strategiilor de dezvoltare;
 încheierea contractelor și urmărirea realizării lor;
 stabilirea stocurilor pentru materiale, semifabricate și produse finite;
 receptționarea materialelor, semifabricatelor și depozitarea lor;
 efectuarea CTC-ului produselor destinate livrării;
 participarea la demonstrații practice, expoziții, târguri, manifestări științifice;
 asigurarea reclamei comerciale a produselor etc.
Observatii:
a) FC asigură permanent un echilibru între posibilitățile întreprinderii și condițiile în continuă
schimbare de pe piața resurselor și a produslor finite, în vederea desfășurării activităților orientate
spre realizarea unor beneficii;

b) FC reprezintă legătura întreprinderii cu mediul exterior, prin aprovizionare (intrări) și prin

desfacere (ieșiri);
c) întreprinderea trebuie să se adapteze la mediul exterior și nu invers;
d) FC trebuie să actioneze ca o pompă care să alimenteze de la furnizori sectorul de producție –
admisia – și să dirijeze produsele către beneficiari – refularea. Trebuie să existe o concordanță
între admisie și refulare, deoarece în caz contrar capacitățile de producție vor produce ceea ce este
posibil și nu ceea ce este necesar.
e) un posibil cerc vicios este ilustrat în figura următoare.

GREUTĂŢI ÎN
APROVIZIONARE

INTÂRZIERI “?” PRODUCŢIE

ÎN
NERITMICĂ
LIVRĂRI

3
 1.3. Funcțiunea de cercetare-dezvoltare (FC-D) cuprinde activitățile prin care se asigură
progresul general și continuu al întreprinderii (cercetarea; proiectare; pregătirea fabricației, organizarea;
realizarea de prototipuri; cabinetul tehnic; documentarea; dezvoltarea generală) și cuprinde o multitudine
de activități concrete, precum:
 studii de prognoză tehnologică pentru a evidenția alternativele posibile de dezvoltare;
 asimilarea de noi produse cu performanțe ridicate și cerute pe piață;
 elaborarea și introducerea de tehnologii nepoluante, neconvenționale;
 stabilirea normelor și normativelor de consum de materii prime, materiale, combustibil, energie;
 pregatirea tehnologică aferentă fabricației.
Observatii:
a) FC-D acționează pentru viitor, neavând limite de acțiune;
b) este funcțiunea cea mai complexă, trebuind să se manifeste în toate domeniile de activitate a
întreprinderii și să intervină pentru rezolvarea oricărei probleme indiferent de complexitatea ei.
c) orice schimbare posibilă, determină instinctual o primă opoziție; odată ce schimbarea s-a produs,
opoziția se poate uneori transforma într-o veritabilă rezistență:
d) pentru menținerea eficienței sunt necesare schimbări în mod continuu. Prin FC-D trebuie să se
prevadă aceste schimbări, să fie pregătite din timp și introduse în practică, constituind apoi baza
unor noi schimbări generatoare de progres;
e) Fazele schimbării Aportul managerului

Prevedere Gândire
Pregătire Perseverență
Introducere Diplomație
Urmărire Eficiență

f) FC-D trebuie să aibă posibilități de a se acționa conform specificului oricărei întreprinderi și care
să nu fie supuse unor proceduri admnistrative greoaie, voluminoase, costisitoare etc..

1.4. Funcțiunea financiară (financiar-contabilă (FFC) asigură:

 Obținerea și folosirea raționala a mijloacelor financiare necesare desfășurării activităților
întreprinderii.
 Evidența și analiza rezultatelor economice ale activităților întreprinderii.
Pentru atingerea acestor deziderate, sunt desfășurate o serie de activități specifice, precum:
 elaborarea programului de dezvoltare economico-financiară;
 întocmirea și urmărirea realizării bugetului de venituri și cheltuieli la nivelul oricărui
compartiment;

4
  analiza și controlul costurilor cât mai aproape de momentul și locul unde se efectuează
cheletuielile în vederea depistării și eliminarii fenomenelor negative care afectează beneficiarii
întreprinderii;
 utilizarea unor forme și metode moderne de evidență contabilă și control al activităților
economico-financiare;
 stabilirea prețurilor produselor și serviciilor prestate în funcție de cerere și ofertă.
Observatii:
a) FFC are un rol de reglare a întregii activități a întreprinderii pe baza unui sistem de indicatori:

ACTIVITĂŢILE
BANI BANI
ÎNTREPRINDERII

FUNCŢIUNEA
FINANCIARĂ

b) FFC stabilește și limitele maxime ce pot fi cheltuite și verifică folosirea corectă a fondurilor prin
controlul preventiv și controlul financiar intern;
c) Uneori, datorită unor numeroase restricții, reale sau nu, aprobarea unor fonduri reprezintă un
veritabil labirint:

1.5. Funcțiunea de resurse umane (de personal) (FRU) asigură dezvoltarea continuă a potențialului
uman al întreprinderii, prin realizarea echilibrului între interesele oamenilor și obiectivele
întreprinderii.

INTERESELE OBIECTIVELE
PERSONALE ÎNTR.

5
 Observații:
a) Inexistența acestui echilibru poate produce un cerc vicios:

ÎNTREPRINDEREA
OFERĂ PUŢIN
OAMENILOR

OAMENII DAU MAI

PUŢIN
ÎNTREPRINDERII

ÎNTREPRINDEREA
PIERDE

b) Cercul vicios poate fi rupt numai de oameni, prin a da întreprinderii mai mult.
c) Un echilibru înșelător poate fi obținut prin folosirea unor mijloace coercitive, dar acestea
pot determina scăderea eficienței.
d) FRU își indeplinește în mod real rolul care-i revine într-o întreprindere dacă sunt indeplinite două
condiții:
 Fiecare om să fie convins că orice promovare îi este asigurată drept o consecință firească a
propriilor performanțe.
 Fiecare șef trebuie sa fie convins că cea mai însemnată contribuție pe care o așteaptă
întreprinderea de la el este aceea de a-și forma un înlocuitor.
Activități specifice FRU:
 elaborarea strategiei și politicii de personal;
 stabilirea necesarului de personal pe categorii, profesii, meserii și fond de salarii;
 recrutarea, selecționarea, încadrarea, aprecierea, promovarea, pregătirea/calificarea,
perfecționarea personalului angajat;
 organizarea științifică a activităților întreprinderii;
 proiectarea structurii organizaționale;
 promovarea personalului;
 protecția muncii și asigurarea condițiilor de muncă și viață.

1.6. Funcțiunea de mentenanță (FM) cuprinde totalitatea activităților prin care se urmărește
asigurarea mentinerii echipamentelor și instalațiilor la parametrii nominali prin acțiuni de prevenire a
apariției defecțiunilor, precum și acțiuni corective, de repunere în funcțiune a celor defecte. Astfel,
mentenanța preventivă și mentenanța corectivă, materializate prin efectuarea de revizii, operații de

6
intretinere și reparatii, modificarea amplasării unor utilaje, etc. vor avea ca efecte sporirea duratei de
serviciu, reducerea intreruperilor in exploatare și micșorarea cheltuielilor de producție ale intreprinderii.
1.7. Funcțiunea administrativă (FA), conține un ansamblu de activități de organizare și
administrare a teritoriului întreprinderii, de pregătire a unor decizii ale conducerii și de relații cu
exteriorul (administrație generală, relații cu publicul, arhivă, cabinet tehnic, srviciu juridic, documentare
etc.).
1.8. Funcțiunea ecologică (FE), cuprinde ansamblul de activități tehnice și organizatorice,
precum și de dezvoltare a unei atitudini adecvate, orientate pentru protecția mediului înconjurăror.

2. Interdependența funcțiunilor
Gradul de manifestare a unei funcțiuni, dat de relatia dintre variația cheltuielilor și rezultatele care
se obțin, este ilustrat în figura următoare.

Perioada de amorsare (Ta):

 este cea mai lungă perioadă;

 nu apar încă rezultate importante;
 cheltuielile sunt mari, în creștere;
 dearece nu apar efectele scontate se poate decide întreruperea cheltuielile având ca efect o serie de
pierderi.
Perioada de concomitență (Tc):

 apar rezultatele maxime, defazate față de cheltuielile care după un nivel maxim vor fi în scădere;
 se poate acționa cel mai eficient pentru îmbunătățirea rezultatelor;

7
  pericolul de a acționa greșit e redus deoarece se pot aduce corețtii care conduc la modificarea
rapidă a rezultatelor.
Perioda de remanență (Tr):

 daca nu se acționeaza rapid prin mărirea cheltuielilor, rezultatele pot scădea brusc tinzând către
zero. Astfel, va fi necesară o nouă perioadă de amorsare, scumpă și de durată, cu alte pierderi;
 G.M. scade, dar rezultatele sunt încă la un nivel bun.

3. Corelarea funcțiunilor
Pentru ca obiectivele întreprinderii să fie atinse trebuie ca toate funcțiunile să acționeze
concomitent, dirijat și corect. Când o funcțiune tinde să se manifeste în dezacord cu cerințele și
posibilitățile întreprinderii, vor apărea efecte dăunătoare
asupra activității generale a întreprinderii. De exemplu:

 funcțiunea de cercetare-dezvoltare este împiedicată să

se manifeste;
 întreprinderea va fi depașită de cerințele pieții și de
alte întreprinderi;
 produsele se vor vinde din ce în ce mai greu sau dacă
totuși se vor vinde, beneficiul va fi redus.

 Invers, dacă nu există unele restricții asupra funcțiunii

de cercetare-dezvoltare, vor apărea cheltuieli mari.
 Perspectiva unor rezultate bune obtenabile în viitor nu
împiedică impasul financiar.

La o intreprindere noăa:

 efortul inițial va aparține funcțiunilor de personal și de

producție și mai puțin funcțiunii de cercetare-
dezvoltare.
 pe măsura trecerii timpului se va inversa intensitatea
de manifestare a funcțiunilor respective.

8
 La un produs nou:

 efortul inițial va aparține funcțiunilor de producție și

comercială;
 Pe măsura trecerii timpului este necesara intensificarea
funcțiunii de cercetare-dezvoltare care va trebui să
reînnoiasca produsul prin schimbări funcționale.

Rolul de coordonare a funcțiunilor revine directorului/managerului general pentru că:

 are autoritate deplină;

 privește întreprinderea ca pe un tot unitar;
 nu acordă vreo preferință unor activități sau funcțiuni;
Rolul de coordonator necesită echilibru și un grad înalt de generalizare, având în vedere că:
a) O functiune se manifesta prin mai multe activitaăți, ca de exemplu:
Aprovizionare
FC Încheiere contracte
Desfacere produse etc.
b) Într-o activitate se manifestă mai multe funcțiuni, ca de exemplu:
FC – stabilirea furnizorilor
Aprovizionare FRU – comisii de recepție, delegați, manipulanți
FFC – acordare de fonduri bănești pentru aprovizionare
Astfel, legătura de principiu funcțiuni–activități este ilustrată în continuare:

Funcţiunea A Funcţiunea B

Activitatea Activitatea Activitatea

a b c

Reluăm afirmația următoare: Funcțiunile se manifestă integral sau parțial, cu diferite grade de
complexitate și intensitate, în orice întreprindere, în raport cu un ansamblu de factori reali (profilul și
mărimea firmei, complexitatea procesului de producție, nivelul tehnic existent, legislație etc.).