Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Stadialitatea: Criterii de Definire Şi Structurare
Stadialitatea: Criterii de Definire Şi Structurare
Stadialitatea
1
Pedagogie – curs3
2. Tipul de relaţii. Cum ponderea relaţiilor sociale este mult mai prezentă decât cea
a relaţiilor obiectuale (maşină, casetofon etc.), acest criteriu cunoaşte o reformulare
recentă înscrisă în zona comunicării.
Astfel, acest criteriu este considerat a fi nivelul comunicării cu ambianţa.
Pentru perioadele timpurii ale dezvoltării psihice, comunicarea nonverbală are un
mare rol.
2
Pedagogie – curs3
2. Ciclul adult sau maturizare (24-25 – 65 ani). Este denumit şi „vârsta a II-a”.
Cuprinde substadiile:
- stadiul tinereţii (24-25 – 35 ani) – perioadă de maximă vitalitate, de manifestare plenară a
funcţiilor şi caracteristicilor psihice;
- stadiul adult cu:
- vârsta adultă precoce (35 – 44 ani);
- vârsta adultă medie (45 – 54 ani);
- vârsta adultă prelungită (55 – 64ani).
CRITERII
TIPUL
FUNDAMENT TIPUL DE TIPUL DE
AL DE RELAŢII (DE CONTRADICŢII
Stadiul ACTIVITATE COMUNICARE) (TENSIUNI)
Manipularea
Începe elaborarea Scade gradul de
obiectelor dar
Anteprescolar primelor reflexe dependenţă faţă de
lipseşte scopul
1-3 ani condiţionate adult. Se dezvoltă
conştient.
(alimentar, capacitatea de
igienic). verbalizare.
4
Pedagogie – curs3
Teoria dezvoltării psihosociale – Erik Erikson
5
Pedagogie – curs3
Elementele centrale în teoria psihanalitică sunt următoarele:
existenţa unui psihic inconştient, construit în perioada copilăriei, adăpostind amintirile
refulate care motivează şi influenţează gândurile conştiente şicomportamentul.
Conţinuturile sunt refulate întrucât sunt dureroase sau ameninţătoare;
existenţa instinctelor care motivează şi reglează comportamentul uman chiar dinperioada
copilăriei: de exemplu, Eros (instinctul general de viaţă constituit din instinctele de
conservare şi sexuale) şi Thanatos (instinctul morţii care implică instincte agresive şi
destructive). Sursa acestor instincte este energia psihică, iar cea mai dominantă este
energia sexuală –libido-ul. Freud considera libido-ul ca o forţă care constrânge oamenii să
se comporte într-o manieră ce duce la reproducerea speciei. El susţinea că intensitatea
energiei psihice a unui individ este fixă şi că energia poate fi legată de obiecte, oameni,
gânduri şi acţiuni. Freud a denumit acest proces investire (cathexis).
Sinele este dominant. Energia libidinală este centrată asupra gurii, iar copilul obţine
satisfacţia prin sugere şi muşcare. Freud opina că:
1) stadiul oral poate fi împărţit în subfaza suptului pasiv, receptiv, a primelor luni şi
subfaza muşcării active, agresive care se instalează mai târziu;
2) fixaţia poate fi cauzată fie de suprasatisfacere, fie prin frustrarea copilului de nevoile
orale. Un copil ale cărui nevoi orale nu sunt satisfăcute sau sunt suprasatisfăcute va
manifesta mai târziu caracteristicile acestui stadiu. Fixaţia se poate exprima prin
dependenţe, cum ar fi fumatul, lăcomia sau alcoolismul; roaderea unghiilor; sarcasmul
excesiv.
6
Pedagogie – curs3
Aceasta este o perioadă de calm relativ după zbuciumul stadiului falic. În acest
timp, libido-ul este slabşi nu se centrează asupra vreunei regiuni a corpului. Este perioada
dezvoltării eului, mai ales în raport cu deprinderile sociale şi intelectuale.
În analiza întreprinsă asupra psihologiei vârstelor şcolare un accent deosebit estepus asupra
evoluţiei cognitive şi asupra judecăţii morale a copilului. Într-o primă fază aceasta este
7
Pedagogie – curs3
heteronomă (preia norme, reguli, interdicţii, valori) din anturajul imediat,fiind neselectivă,
nesituativă, rigidă, vizând doar fapta nu
şi motivaţia. Apoi ea devine autonomă prin interiorizarea şi implicarea propriului sistem
valoric în actul de judecare.Distincţia heteronom-autonom în judecata morală şi
implicaţiile sale evidente în conduita morală îi aparţine cercetătorului american L.
Kohlberg. Aceste cercetări i-au permis psihologului amintit să identifice trei niveluri mari
ale evoluţiei judecăţii morale în funcţie de impactul intercultural asupra acestei categorii
de vârstă. Acest model teoretic prezintă şase stadii ale genezei raţionamentului moral:
Erikson propune opt stadii care acoperă perioada întregii vieţi, această periodizare fiind
una dintre primele teorii psihodinamice ale dezvoltării. În viziunea sa stadialitatea
dezvoltării se prezintă astfel:
Primul an de viata (stadiul oral) – încredere versus neîncredere (dependenta copilului de
calitatea îngrijirii paterne).
Stadiul 1 – 3 ani – autonomia si emanciparea versus simtul rusinii si al îndoielii.
Stadiul 4 – 5 ani – constituirea initiativei versus vinovatia. În cazul în care initiativa nu
este îngradita, ea devine caracteristica psihica.
8
Pedagogie – curs3
Stadiul 6 – 11 ani – sârguinta versus inferiorizarea.
Stadiul 12 – 18 / 20 ani – constientizarea identitatii eului versus confuzia rolurilor.
Vârsta mijlocie 20 – 30/35 ani – intimitate versus izolare.
Vârsta adulta mijlocie 35 - 50/60– altruism versus egocentrism.
Anii bâtrânetii 60... ani – realizare versus disperare.