Sunteți pe pagina 1din 6

TESTUL ARBORE

- Varianta René Stora; desenul 2 -

* S-a aplicat Testul Arborelui – varianta René Stora; desenul 2.


Reamintesc instructajul pentru desenul 2, respectiv „Desenaţi un
arbore, indiferent care, dar nu un brad”. Interpretarea pentru
desenul 2 la varianta Stora corespunde descrierii reacţiei faţă de
situaţiile psihologice cunoscute şi exprimă modul de adaptare la
mediul obşnuit al persoanei testate.

Data: 16 iunie 2009


Nume: CARMEN
Vârsta: 41 ani
Starea civila: căsătorită (în divorţ)
Copii: 1 (o fetiţă în vârstă de 12 ani)
Nivel de educaţie: superior (studii universitare)

INTERPRETARE LA TESTUL ARBORE

1. Prim nivel de analiză calitativă contextuală şi a simbolurilor


apărute în desen, sumar prezentată:

În desenul realizat de subiect se remarcă:


- absenţa solului;
- rădăcinile arborelui desenat sunt doar sugerate, ies din pagină, sunt foarte
groase, se răsfrâng în exterior;
- referitor la poziţia pe pagină a arborelui desenat – acesta a fost plasat în
partea stângă a pagii, atât rădăcinile câz şi coroana arborelui ieşind în afară din
ancadramentului paginii;
- coroana arborelui iese afară din pagină;
- apar înnegriri, haşurări stereotipe, orizontal, numai la nivelul coroanei
arborelui desenat de subiect;
- trunchiul arborelui este gros, brădat longitudinal de linii ca nişte zgârieturi,
fără să fie rectilinii;
- nu se poate aproxima înălţimea totală a arborelui întrucât acesta se atermină
la ambele extremităţi afară din pagină;
- înălţimea coroanei arborelui este aproape egală cu cea a trunchiului;
- nu se poate aproxima lăţimea maximă a coroanei aborelui întrucât partea
dreaptă a coroanei arborelui atinge limita dreaptă a paginii însă partea dreaptă a
coroanei arborelui iese afară din pagină.

2. Analiza sau interpretarea aspectului desenului:

2.1. Plasarea desenului în pagină:


a) Desenul arborelui este plasat în stânga paginii, ceea ce indică faptul că
subiectul este orientat mult către propria persoană, în sensul egocentrismului.
b) Refritoar tot la plasarea desenului în pagină, apar două probleme:
- rădăcinile arborelui nu sunt evidente, ies din pagină, părând neterminate şi
se răsfrâng în exterior;
- coroana arborelui iese din pagină, nu se termină, este haşurată stereotip
având un aspect relativ haotic, partea dreaptă a coroanei se află în pagină parţial,
partea stângă a coroanei - nu, se termină afară din pagină, partea superioară a
arborelui desenat aflându-se complet afară din pagină;
- solul este absent.
Sunt de părere că subiectul este o persoană care oscilează între stări
puternice de depresie şi entuziasm, subiectul evidenţiind o stare afectivă de
fond în general fragilă. Este posibil ca subiectul, în mica copilărie să fi trăit
situaţii deosebit de stresante, să fi dus lipsă de afecţiune din partea părinţilor
sau tutorilor paternali, ori părinţii au cei ce au avut subiectul în grijă, să fi
dovedit absenţă fizică sau amoţională în viaţa micului copil de atunci. Toate
acestea pot fi puse pe seama aspectului în care arată rădăcinile arborelui
desenate de subiect. De asemeni, faptul că rădăcinile se răsfrâng, indică faptul
că avem de a face cu o persoană care a rămas blocată într-un stadiu mic de
vârstă, când copilul este egocentric, toate sunt pentru el, toate sunt ale lui -
atitudini ce s-au păstrat şi astăzi în comportamentul acestuia, nefiind rezolvate,
epuizate, închise la vârsta la care ar fi trebuit. Persoana este instabilă
emoţional, afişează simptome depresivăe şi trăieşte intens un sentiment de
nesiguranţă. Expresia „ el nu ştie unde a început copilăria lui” se potriveşte
acestui subiect. Lipsa solului indică un subiect nesigur pe sine, care nu are
încredere în sine, care trăieşte într-o coninuă incertitudine, se hotărăşte greu
să ia decizii de unul singur, iar când le ia ori se speri, ori se schimbă, ori intră
în panică, ori nu mai ştie ce să facă şi oscilează de la una la alta.
Subiectul trece de la stări depresive la stări de entuziasm deosebit, se
mobilizează afectiv extrem de uşor, este uşor de impresionat, participă activ şi
intens afectiv la tot ceea ce se leagă sau are legătură cu sfera emoţionalului,
este tipul de persoană care „se consumă” şi vorbeşte mult, este sociabil, se
implică uşor când este vorba de ceilalţi deşi inconstant, motivaţiile interioare
fiind nu prea clare pentru sine de cele mai multe ori, întrucât partea afectivă
funcţionează (deşi apar confuzii şi aici) însă partea raţională prea puţin,
subiectul find dezordonat, chiar haotic, nu numai în ceea ce face, cât şi în ceea
ce gândeşte. Partea afectivă a acestui subiect funcţionează, însă sentimentele
acestuia nu sunt foarte clare, de cele mai multe ori fiind confuze, exact ca un
lucru care începe şi nu se mai termină niciodată. Persoana se lansează uşor în
relaţionare însă nu este capabilă să îşi definească bine ceea ce simte pentru că
nu îi este nici ei clar. Partea afectivă este „marcată de zone gri”, ceea ce
înseamnă că aveam de a face cu o persoană a cărei viaţă afectivă a fost
marcată de evenimente numeroase nu tocmai plăcute, toate acestea pe fondul
unor sentimente nedefinite, slab conurate, vagi, nu prea clare nici pentru
subiectul în sine. Generarea sentimentelor este extrem de facilă pentru această
persoană însă definirea, stabilizarea, conturarea clară a stărilor afective de
fond nu. Dacă partea afectivă funcţionează „din lin” la această persoană,
partea raţională mai puţin. Persoana generează gânduri nepotrivite cu
realitatea, mai mult în zona maginarului, irealului. Nu se poate spune despre
această persoană că este raţională în niciun caz. Este genul căreia i se spune
„cu capul în nori” (din nefericire pentru aceasta, nici „cu picioarele nu stă
foarte bine pe pământ”). Este vorba despre un mod de judecată dacă nu greşit,
atunci „pe alături”, care ţine mai mult de zona fantasticului, gândurile generate
fiind mai mult haotice, necorespunzătoare cu realitatea.
O observaţie deosebit de interesată: indiferent de faptul că este vorba
despre partea afectivă sau cea raţională, subiectul genereay[ doar producţii
negative: afectiv – sentimente negative; la nivelul gândirii – gânduri negre.

2.2. Mărimea desenului:


Subiectul are un arbore care ocupă toată pagina, ba chiar iese din limitele
paginii, aşa cum am mai spus. Aceasta înseamnă că persoana manifestă un
enuziasm exagerat, până la exaltare, entuziasmul său fiind în schimb de tip
compensatoriu. Desentul are un aspect neîngrijit, dezordonat, ceea ce înseamnă
că persoana tinde să îşi exteriorizeze tendinţele, atât pe cele depresive cât şi
pe cele exaltate.

2.3. Perspectiva:
Datorită faptului că desenul nu este inclus în niciun peisaj, fiind schematic, mai
mult abstract se poate spune că persoana manifestă tendinţa de a evita situaţiile
mai puţin confortabile, probabil datorită lipsei de siguranţă, în loc să lipte cu
situaţiile conflictuale, provoacatoare.

2.4. Calitatea liniei:


Sunt evidente linii negre, puternice, desenate fără grijă la nivelul coroanei
arborelui, ceea ce sugerează agresivitate, impulsivitate, tendinţe de
exteriorizare, lipsă de control în reacţii.

Desenul în ansamblu indică o persoană cu tuburări afective, ce prezintă o


regresie într-un stadiu al micii copilării, acolo unde s-a oprit dezolvoltarea
armonioasă, de asemeni existând şi ipoteza existenţei unor probleme legate de
reprezentările originii.
Rezumând cele spuse anterior, am ajuns la următoarele:

Persoana este orientată mult către sine, în sensul egocentrismului.


Sunt de părere că subiectul este o persoană care oscilează între stări
puternice de depresie şi entuziasm, subiectul evidenţiind o stare afectivă de
fond în general fragilă. Este posibil ca subiectul, în mica copilărie să fi trăit
situaţii deosebit de stresante, să fi dus lipsă de afecţiune din partea părinţilor
sau tutorilor paternali, ori părinţii au cei ce au avut subiectul în grijă, să fi
dovedit absenţă fizică sau amoţională în viaţa micului copil de atunci. Toate
acestea pot fi puse pe seama aspectului în care arată rădăcinile arborelui
desenate de subiect. De asemeni, faptul că rădăcinile se răsfrâng, indică faptul
că avem de a face cu o persoană care a rămas blocată într-un stadiu mic de
vârstă, când copilul este egocentric, toate sunt pentru el, toate sunt ale lui -
atitudini ce s-au păstrat şi astăzi în comportamentul acestuia, nefiind rezolvate,
epuizate, închise la vârsta la care ar fi trebuit. Persoana este instabilă
emoţional, afişează simptome depresivăe şi trăieşte intens un sentiment de
nesiguranţă. Expresia „ el nu ştie unde a început copilăria lui” se potriveşte
acestui subiect. Lipsa solului indică un subiect nesigur pe sine, care nu are
încredere în sine, care trăieşte într-o coninuă incertitudine, se hotărăşte greu
să ia decizii de unul singur, iar când le ia ori se speri, ori se schimbă, ori intră
în panică, ori nu mai ştie ce să facă şi oscilează de la una la alta.
Subiectul trece de la stări depresive la stări de entuziasm deosebit, se
mobilizează afectiv extrem de uşor, este uşor de impresionat, participă activ şi
intens afectiv la tot ceea ce se leagă sau are legătură cu sfera emoţionalului,
este tipul de persoană care „se consumă” şi vorbeşte mult, este sociabil, se
implică uşor când este vorba de ceilalţi deşi inconstant, motivaţiile interioare
fiind nu prea clare pentru sine de cele mai multe ori, întrucât partea afectivă
funcţionează (deşi apar confuzii şi aici) însă partea raţională prea puţin,
subiectul find dezordonat, chiar haotic, nu numai în ceea ce face, cât şi în ceea
ce gândeşte. Partea afectivă a acestui subiect funcţionează, însă sentimentele
acestuia nu sunt foarte clare, de cele mai multe ori fiind confuze, exact ca un
lucru care începe şi nu se mai termină niciodată. Persoana se lansează uşor în
relaţionare însă nu este capabilă să îşi definească bine ceea ce simte pentru că
nu îi este nici ei clar. Partea afectivă este „marcată de zone gri”, ceea ce
înseamnă că aveam de a face cu o persoană a cărei viaţă afectivă a fost
marcată de evenimente numeroase nu tocmai plăcute, toate acestea pe fondul
unor sentimente nedefinite, slab conurate, vagi, nu prea clare nici pentru
subiectul în sine. Generarea sentimentelor este extrem de facilă pentru această
persoană însă definirea, stabilizarea, conturarea clară a stărilor afective de
fond nu. Dacă partea afectivă funcţionează „din lin” la această persoană,
partea raţională mai puţin. Persoana generează gânduri nepotrivite cu
realitatea, mai mult în zona maginarului, irealului. Nu se poate spune despre
această persoană că este raţională în niciun caz. Este genul căreia i se spune
„cu capul în nori” (din nefericire pentru aceasta, nici „cu picioarele nu stă
foarte bine pe pământ”). Este vorba despre un mod de judecată dacă nu greşit,
atunci „pe alături”, care ţine mai mult de zona fantasticului, gândurile generate
fiind mai mult haotice, necorespunzătoare cu realitatea.
O observaţie deosebit de interesată: indiferent de faptul că este vorba
despre partea afectivă sau cea raţională, subiectul genereay[ doar producţii
negative: afectiv – sentimente negative; la nivelul gândirii – gânduri negre.
Tinde să îşi exteriorizeze tendinţele, atât pe cele depresive cât şi pe cele
exaltate, manifestă un enuziasm exagerat, până la exaltare, entuziasmul său
fiind în schimb de tip compensatoriu.
Consider că este vorba despre o persoană cu tuburări afective, ce
prezintă o regresie într-un stadiu al micii copilării, acolo unde s-a oprit
dezolvoltarea armonioasă, de asemeni existând şi ipoteza existenţei unor
probleme legate de reprezentările originii.
Se remarcă drept caracteristice pentru subiectul care a desenat arborele
respectiv, agresivitate, impulsivitate, tendinţe de exteriorizare, lipsă de control
în reacţii.
Din desen a mai reieşit că subiectul manifestă tendinţa de a evita
situaţiile mai puţin confortabile, probabil datorită lipsei de siguranţă, în loc să
lipte cu situaţiile conflictuale, provoacatoare, posibil până la a evita asumarea
responsabilităţilor.