Qdag08001roc 002

CURTEA DE JUSTIȚIE
A COMUNITĂȚILOR EUROPENE
RAPORT ANUAL
2007
Sinteză a activității Curții de Justiție a Comunităților Europene,

a Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene și
a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene
Luxemburg, 2008
www.curia.europa.eu
01_2007_6705_txt_RO.indd 1 21-04-2008 10:05:16

Curtea de Justiție a Comunităților Europene
L-2925 Luxemburg
Tel. (352) 43 03-1
Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene

L-2925 Luxemburg
Tel. (352) 43 03-1
Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene

L-2925 Luxemburg
Tel. (352) 43 03-1
Curtea pe internet: http://www.curia.europa.eu
Raportul anual este disponibil și în versiune CD-ROM

la serviciul Presă și informare al Curții de Justiție
Tel. (352) 4303-2035
Finalizarea redactării: 31 decembrie 2007
Reproducerea autorizată, cu menționarea sursei. Fotograiile nu pot i reproduse decât în contextul acestei
publicații. Pentru orice altă utilizare, trebuie să ie solicitată o autorizare de la Oiciul pentru Publicații
Oiciale ale Comunităților Europene
Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet

pe serverul Europa (http://europa.eu).
O ișă bibliograică igurează la sfârșitul lucrării.
Luxemburg: Oiciul pentru Publicaţii Oiciale ale Comunităţilor Europene, 2008
ISBN 978-92-829-0883-9
© Comunităţile Europene, 2008

Reproducerea textului este autorizată cu condiţia menţionării sursei
Printed in Italy
TipăriT pe hârTie înălbiTă fără clor
01_2007_6705_txt_RO.indd 2 21-04-2008 10:05:17

Cuprins Curtea de Justiție
Cuprins
Pagina
Prefaţă, de Vassilios Skouris, președintele Curţii de Justiţie .................................................... 5
Capitolul I
Curtea de Justiție a Comunităților Europene
A – Evoluția și activitatea Curții de Justiție în anul 2007 ..................................................... 9
B – Compunerea Curții de Justiție ............................................................................................... 55
1. Membrii Curții de Justiție .................................................................................................. 57
2. Schimbări în compunerea Curții de Justiție în anul 2007 ...................................... 73
3. Ordini protocolare ................................................................................................................ 75
4. Foști membri ai Curții de Justiție .................................................................................... 77
C – Statistici judiciare ale Curții de Justiție ............................................................................... 81
Capitolul II
Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene
A – Activitatea Tribunalului de Primă Instanță în 2007 ........................................................ 111
B – Compunerea Tribunalului de Primă Instanță ................................................................... 153
1. Membrii Tribunalului de Primă Instanță ....................................................................... 155
2. Modiicări în compunerea Tribunalului de Primă Instanță în anul 2007 ........... 167
3. Ordini protocolare ................................................................................................................ 169
4. Foști membri ai Tribunalului de Primă Instanță ......................................................... 171
C – Statistici judiciare ale Tribunalului de Primă Instanță ................................................... 173
Raport anual 2007 3
01_2007_6705_txt_RO.indd 3 21-04-2008 10:05:17

Curtea de Justiție Cuprins
Capitolul III
Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene
A – Activitatea Tribunalului Funcției Publice în 2007 ............................................................ 197
B – Compunerea Tribunalului Funcției Publice ....................................................................... 213
1. Membrii Tribunalului Funcției Publice .......................................................................... 215
2. Ordinea protocolară ............................................................................................................ 219
C – Statistici judiciare ale Tribunalului Funcției Publice ....................................................... 221
Capitolul IV
Întâlniri și vizite
A – Vizite oiciale și manifestări la Curtea de Justiție, la Tribunalul

de Primă Instanță și la Tribunalul Funcției Publice .......................................................... 235
B – Vizite de studii (2007) ................................................................................................................ 239
C – Ședințe solemne ......................................................................................................................... 243
D – Vizite sau participări la manifestări oiciale ....................................................................... 245
Organigramă prescurtată ..................................................................................................................... 249
Coordonatele Curţii de Justiţie ............................................................................................................. 253
4 Raport anual 2007
01_2007_6705_txt_RO.indd 4 21-04-2008 10:05:17

Prefață
În anul 2007, Comunitatea Europeană a împlinit cincizeci de ani de existență. Cu această

ocazie, pe tot parcursul anului, instituțiile comunitare au organizat o serie de evenimente.
La rândul său, Curtea de Justiție a marcat aniversarea a cincizeci de ani ai Europei prin
organizarea unui colocviu care a reunit președinții curților supreme din cele 27 de state
membre, precum și actuali și foști membri ai Curții. Cu ocazia acestui colocviu, mărturie a
strânselor legături de colaborare pe care Curtea le întreține cu instanțele naționale,
președinții curților supreme ale statelor membre au fost principalii intervenienți.
Fără îndoială, anul 2007 va rămâne de asemenea întipărit în memorie ca anul semnării
Tratatului de la Lisabona, care urmărește înzestrarea Uniunii Europene cu structuri
legislative și administrative mai eicace care să o facă mai capabilă să înfrunte provocările
începutului de secol 21. În ceea ce privește Curtea de Justiție, dispozițiile referitoare la
competența sa în spațiul de libertate, securitate și justiție, în prezent dispersate, întrucât
sunt împărțite între titlul IV din Tratatul CE și titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană,
sunt regrupate sub un singur titlu al viitorului Tratat privind funcționarea Uniunii Europene.
Va dispărea cea mai mare parte a limitelor impuse în prezent competenței sale în acest
domeniu.
Cauzele privind spațiul de libertate, securitate și justiție constituie fără nicio îndoială o
mare provocare pentru Curtea de Justiție, atât din cauza caracterului lor sensibil, cât și în
considerarea rapidității deosebite necesare pentru judecarea acestora. Din această
perspectivă, adoptarea de către Consiliu, în anul 2007, a unor modiicări ale Statutului și
ale Regulamentului de procedură care urmăresc introducerea unei proceduri preliminare
de urgență destinate judecării acestui tip de cauze constituie o etapă decisivă care permite
Curții să facă față acestei provocări.
Anul 2007 a adus de asemenea o înlocuire parțială a Tribunalului de Primă Instanță și

plecarea a patru dintre membrii săi. Instituția nu poate decât să se bucure de faptul că, la
fel ca și la înlocuirea parțială a Curții din anul 2006, guvernele statelor membre au luat în
considerare, la desemnarea judecătorilor, necesitatea păstrării stabilității instituției,
permițând astfel Tribunalului de Primă Instanță să continue fără obstacole îndeplinirea
misiunii sale.
Pentru a încheia, vom remarca faptul că, în cursul anului trecut, la cele trei instanțe din care
este compusă Curtea de Justiție au fost introduse 1 259 de cauze, ceea ce reprezintă cifra
cea mai ridicată din istoria instituției și constituie dovada creșterii volumului contenciosului
comunitar.
Raport anual 2007 5
01_2007_6705_txt_RO.indd 5 21-04-2008 10:05:17

Curtea de Justiție Prefață
În paginile prezentului raport, cititorul va găsi o prezentare completă a evoluției și a

activității instituției în cursul anului 2007. La fel ca în anii precedenți, o parte importantă
este consacrată unor expuneri succinte dar exhaustive ale activității jurisdicționale
propriu-zise a Curții de Justiție, a Tribunalului de Primă Instanță și a Tribunalului Funcției
Publice. Prezentarea activității jurisdicționale este susținută de date statistice.
V. Skouris
Președintele Curții de Justiție
6 Raport anual 2007
01_2007_6705_txt_RO.indd 6 21-04-2008 10:05:17

01_2007_6705_txt_RO.indd 8 21-04-2008 10:05:18
Evoluție și activitate Curtea de Justiție
A – Evoluția și activitatea Curții de Justiție în anul 2007

de Vassilios Skouris, președintele Curții de Justiție
Această parte a Raportului anual prezintă în mod sintetic activitățile Curții de Justiție a
Comunităților Europene pe parcursul anului 2007. În primul rând, oferă o imagine generală
asupra evoluției instituției în cursul acestui an, punând accentul pe schimbările instituționale
care au afectat Curtea de Justiție și pe evoluțiile referitoare la organizarea sa internă și la
metodele sale de lucru (secțiunea 1). În al doilea rând, această parte cuprinde o analiză a
statisticilor în ceea ce privește evoluția volumului de muncă al instituției, precum și a
duratei medii a procedurilor (secțiunea 2). În al treilea rând, aceasta prezintă, ca în iecare
an, principalele evoluții jurisprudențiale, clasiicate pe materii (secțiunea 3).
1. Evoluția instituțională a Curții de Justiție în anul 2007 a fost în principal marcată de

inalizarea procesului legislativ cu privire la instituirea unei proceduri preliminare de
urgență care să permită examinarea rapidă și corespunzătoare a întrebărilor preliminare
referitoare la spațiul de libertate, securitate și justiție.
În special, prin decizia din 20 decembrie 2007, Consiliul a adoptat modiicări ale Statutului și
ale Regulamentului de procedură ale Curții care urmăresc instituirea unei proceduri
preliminare de urgență. Este vorba despre un nou tip de procedură preliminară, instituită
pentru examinarea cauzelor reglementate în prezent de titlul IV din Tratatul CE (Vizele, azilul,
imigrarea și alte politici legate de libera circulație a persoanelor) și de titlul VI din Tratatul
privind Uniunea Europeană (Dispoziții privind cooperarea polițienească și judiciară în materie
penală). Întrucât a constatat că procedurile existente, inclusiv procedura accelerată prevăzută
de articolul 104a din Regulamentul de procedură, nu erau susceptibile să garanteze o
examinare suicient de rapidă pentru această categorie de cauze, Curtea a propus introducerea
acestei noi proceduri cu scopul de a putea soluționa cauzele menționate în termene deosebit
de scurte și fără a întârzia judecarea celorlalte cauze alate pe rolul Curții.
Modiicările Statutului și ale Regulamentului de procedură vor intra în vigoare în cursul

primului trimestru al anului 2008. Principalele caracteristici ale procedurii preliminare de
urgență se manifestă prin ceea ce o distinge de procedurile preliminare obișnuite și accelerate.
În primul rând, procedura scrisă este limitată la părțile din acțiunea principală, la statul
membru de care aparține instanța de trimitere, la Comisia Europeană, precum și la celelalte
instituții dacă este în discuție vreunul dintre actele acestora. Părțile și toate persoanele
interesate prevăzute de articolul 23 din Statut vor putea să participe la o procedură orală și
să își exprime cu această ocazie poziția cu privire la observațiile scrise depuse. În al doilea
rând, cauzele cărora li se aplică procedura preliminară de urgență vor i, încă de la primirea
acestora la Curte, încredințate unei camere de cinci judecători special desemnată în acest
scop. În sfârșit, procedura în aceste cauze se va derula în principal pe cale electronică, întrucât
noile dispoziții ale Regulamentului de procedură prevăd posibilitatea depunerii și comunicării
actelor de procedură prin fax sau prin poștă electronică.
2. Statisticile judiciare ale Curții pentru anul 2007 indică o îmbunătățire clară în raport cu
anul precedent. Trebuie semnalată în special reducerea, pentru al patrulea an consecutiv,
a duratei procedurilor în fața Curții și creșterea cu aproximativ 10 % a numărului cauzelor
soluționate în raport cu anul 2006.
Raport anual 2007 9
01_2007_6705_txt_RO.indd 9 21-04-2008 10:05:18

Curtea de Justiție Evoluție și activitate
Astfel, Curtea a soluționat 551 de cauze în anul 2007, față de 503 în anul 2006 (cifre nete,
ținând cont de reuniri). Dintre aceste cauze, 379 au făcut obiectul unei hotărâri și 172 au
condus la pronunțarea unei ordonanțe. Este de subliniat faptul că numărul de hotărâri și
de ordonanțe pronunțate este sensibil mai mare decât cel din anul 2006 (351 de hotărâri
și 151 de ordonanțe).
Curtea a fost sesizată cu 580 de cauze noi, ceea ce reprezintă numărul cel mai ridicat din
istoria Curții1 și o creștere cu 8 % în raport cu cauzele introduse în anul 2006, precum și o
creștere cu 22,3 % în raport cu cauzele introduse în anul 2005. Cu toate acestea, numărul
de cauze alate pe rol la sfârșitul anului 2007 nu a crescut în mod semniicativ (741 de
cauze, cifră brută) în raport cu stocul de la sfârșitul anului 2006 (731 de cauze, cifră brută).
De asemenea este relectată în statisticile judiciare ale anului 2007 reducerea constantă a
duratei procedurilor începând cu anul 2004. În ceea ce privește trimiterile preliminare,
această durată a fost de 19,3 luni, în timp ce în anul 2006 era de 19,8 luni, iar în anul 2005
de 20,4 luni. Într-adevăr, la fel ca în anul 2006, o analiză comparativă arată că durata medie
de judecare a cauzelor având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare în anul 2007
a atins cel mai scăzut nivel din anul 1995. În ceea ce privește acțiunile directe și recursurile,
durata medie de judecare a fost de 18,2 luni și, respectiv, de 17,8 luni (20 de luni și 17,8 luni
în anul 2006).
În cursul anului care a trecut, Curtea a utilizat în mod variabil diversele instrumente de care
dispune pentru accelerarea judecării anumitor cauze (judecarea cu prioritate, procedura
accelerată, procedura simpliicată și posibilitatea de judecare a cauzei fără concluziile
avocatului general). În ceea ce privește procedura accelerată, Curtea a fost sesizată cu opt
cereri, dar condițiile excepționale (de urgență) impuse de Regulamentul de procedură nu
erau îndeplinite. Potrivit unei practici stabilite în anul 2004, cererile de procedură accelerată
sunt admise sau respinse pe cale de ordonanță motivată a președintelui Curții. Pe de altă
parte, a fost acordat un tratament prioritar unui număr de cinci cauze.
În plus, Curtea a continuat să folosească procedura simpliicată prevăzută de articolul 104

alineatul (3) din Regulamentul de procedură pentru a răspunde anumitor întrebări adresate
cu titlu preliminar. Într-adevăr, în total, 18 cauze au fost soluționate prin ordonanță în
temeiul acestei dispoziții.
În sfârșit, Curtea a folosit mult mai frecvent posibilitatea oferită de articolul 20 din Statut
de a judeca fără concluziile avocatului general în cazul în care cauza nu pune o problemă
nouă de drept. Menționăm astfel faptul că aproximativ 43 % din hotărârile pronunțate în
anul 2007 au fost judecate fără concluzii (față de 33 % în 2006).
În ceea ce privește distribuția cauzelor între diferitele complete de judecată ale Curții,
este de semnalat faptul că Marea Cameră a soluționat aproximativ 11 %, camerele de
cinci judecători aproape 55 %, iar camerele de trei judecători aproximativ 33 % dintre
cauzele soluționate în anul 2007. Se constată faptul că numărul de cauze judecate de
Marea Cameră este aproape identic cu cel din anul precedent, cel al cauzelor judecate
1 Cu excepția celor 1 324 de cauze introduse în anul 1979. Totuși, acest număr excepțional de mare se explică
prin introducerea unui mare număr de acțiuni în anulare având același obiect.
10 Raport anual 2007
01_2007_6705_txt_RO.indd 10 21-04-2008 10:05:18

de camerele de cinci judecători (63 % în anul 2006), în ușoară scădere, iar numărul
cauzelor judecate de camerele de trei judecători, în creștere (24 % în anul 2006).
Într-adevăr, distribuția cauzelor între diferitele complete de judecată este aproape
identică cu cea din anul 2005.
Pentru alte informații privind datele statistice ale anului judiciar 2007, cititorul este rugat
să consulte punctul C al capitolului.
3. Această secțiune prezintă principalele evoluții jurisprudențiale clasiicate în funcție de

materie, după cum urmează:
probleme constituționale sau instituționale; cetățenie europeană; libera circulație a

mărfurilor; libera circulație a persoanelor, serviciilor și capitalurilor; vizele, azilul și imigrarea;
normele privind concurența; iscalitate; apropierea legislațiilor și legislații uniforme; mărci;
politica economică și monetară; politica socială; mediul; cooperarea judiciară în materie
civilă; cooperarea polițienească și judiciară în materie penală și combaterea terorismului,
cu precizarea că, adeseori, o hotărâre care, dacă se ține seama de problematica principală
pe care o abordează, face parte dintr-o materie dată abordează totodată probleme de
mare interes care sunt legate de o altă materie.
Probleme constituționale sau instituționale
Ținând seama de vastul domeniu de materii care se încadrează în problematica

constituțională sau instituțională, nu va mira faptul că sunt menționate hotărâri prin care
Curtea se pronunță asupra unor probleme foarte diverse.
Deși lămurită pe larg în jurisprudența anterioară, problematica determinării temeiului

juridic corespunzător pentru adoptarea legislației comunitare rămâne în continuare
prezentă în contenciosul dedus judecății Curții.
Astfel, în cauza în care s-a pronunțat hotărârea din 23 octombrie 2007 (Comisia/Consiliul,
C-440/05), Comisia, considerând că Decizia-cadru a Consiliului de consolidare a cadrului
penal pentru aplicarea legii împotriva poluării cauzate de nave2, adoptată în cadrul
cooperării polițienești și judiciare în materie penală, avea un temei juridic neadecvat, a
introdus, susținută de Parlamentul European, o acțiune în anulare invocând faptul că
scopul și conținutul deciziei-cadru menționate se încadrează în sfera competențelor
Comunității Europene în materie de politică comună a transporturilor.
Curtea, după ce a amintit că, în ipoteza în care Tratatul CE și Tratatul privind Uniunea
Europeană au ambele vocație de a i aplicate, acesta din urmă prevede că primul prevalează
și că îi revine Curții sarcina de a se asigura că actele cu privire la care Consiliul susține că se
încadrează în domeniul de aplicare al dispozițiilor privind cooperarea polițienească și
2 Decizia-cadru 2005/667/JAI a Consiliului din 12 iulie 2005 de consolidare a cadrului penal pentru aplicarea
legii împotriva poluării cauzate de nave (JO L 255, p. 164, Ediţie specială, 15/vol. 15, p. 169). Aceasta completează
Directiva 2005/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 septembrie 2005 privind poluarea cauzată
de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare (JO L 255, p. 11, Ediţie specială, 15/vol. 15, p. 158).
Raport anual 2007 11
01_2007_6705_txt_RO.indd 11 21-04-2008 10:05:18

judiciară în materie penală nu afectează competența Comunității, a constatat că obiectivul

deciziei-cadru este atât ameliorarea siguranței maritime, cât și îmbunătățirea protecției
mediului marin împotriva poluării cauzate de nave.
Prin urmare, dispozițiile acestei decizii-cadru care obligă statele membre să sancționeze
penal anumite comportamente ar i putut i în mod valabil adoptate în temeiul Tratatului
CE. Curtea a constatat că, deși în principiu legislația penală, precum și normele ce
reglementează procedura penală nu se încadrează în sfera competenței comunitare, nu
este mai puțin adevărat că, atunci când aplicarea unor sancțiuni penale eiciente,
proporționale și disuasive de către autoritățile naționale competente reprezintă o măsură
indispensabilă pentru combaterea daunelor grave provocate mediului, legiuitorul
comunitar poate impune statelor membre obligația de a institui astfel de sancțiuni pentru
a asigura deplina eiciență a normelor pe care le stabilește în domeniul protecției
mediului.
În schimb, dispozițiile aceleiași decizii-cadru care privesc tipul și nivelul sancțiunilor

penale aplicabile nu se încadrează în sfera competenței Comunității. Dar, în măsura în
care aceste din urmă dispoziții sunt indisolubil legate de cele referitoare la infracțiunile
la care se raportează acestea, Curtea a concluzionat că decizia-cadru a Consiliului
impietează asupra competenței Comunității în domeniul transporturilor maritime, cu
nerespectarea Tratatului privind Uniunea Europeană, care acordă prioritate unei astfel
de competențe. Așadar, ca urmare a caracterului său indivizibil, decizia-cadru a fost
anulată în întregime.
În ceea ce privește întinderea competenței Curții în materia întrebărilor preliminare în

interpretare sau în aprecierea validității, mai multe cauze merită să ie menționate.
În cauza Merck Genéricos‑Produtos Farmacêuticos (hotărârea din 11 septembrie 2007,

C-431/05), Curtea, sesizată de Curtea Supremă de Justiție portugheză cu întrebarea dacă
Curtea este competentă să interpreteze articolul 33 din Acordul privind aspectele
comerciale legate de drepturile de proprietate intelectuală (Acordul TRIPs)3, a răspuns în
mod airmativ, constatând că, întrucât Acordul TRIPs a fost încheiat de Comunitate și de
statele membre ale acesteia în temeiul unei competențe partajate, Curtea este competentă
să deinească obligațiile asumate astfel de Comunitate și să interpreteze în acest scop
prevederile acordului în cauză. Problema repartizării competențelor între Comunitate și
statele membre ale acesteia necesită un răspuns uniform la nivel comunitar, pe care numai
Curtea este în măsură să îl furnizeze. În ceea ce privește în special cazul în speță, Curtea s-a
pronunțat în sensul că există un interes comunitar cert în sensul de a considera Curtea
competentă să interpreteze articolul 33 din acordul TRIPs menționat referitor la durata
minimă de protecție a brevetelor pentru a stabili dacă dreptul comunitar se opune ca
acestei prevederi să i se recunoască efectul direct.
3 Acordul privind aspectele comerciale legate de drepturile de proprietate intelectuală, care constituie anexa
1 C a Acordului privind constituirea Organizației Mondiale de Comerț (OMC), semnat la Marrakech la 15
aprilie 1994 și aprobat prin Decizia 94/800/CE a Consiliului din 22 decembrie 1994 privind încheierea, în
numele Comunității Europene, referitor la domeniile de competența sa, a acordurilor obținute în cadrul
negocierilor comerciale multilaterale din Runda Uruguay (1986-1994) (JO L 336, p. 1, Ediţie specială,
11/vol. 10, p. 3).
01_2007_6705_txt_RO.indd 12 21-04-2008 10:05:18

În sensul jurisprudenței Dzodzi4 sau Leur‑Bloem5, și, recent, Poseidon Chartering6, Curtea a
considerat, încă o dată, în cauza Autorità Garante della Concorrenza e del Mercato (hotărârea
din 11 decembrie 2007, C-280/06), că, în cazul particular în care este sesizată cu cereri de
pronunțare a unei hotărâri preliminare în cadrul cărora regulile comunitare a căror
interpretare se solicită nu sunt aplicabile decât în temeiul unei trimiteri efectuate de
dreptul intern, în alți termeni, atunci când, în privința soluționării unor situații pur interne,
o legislație națională se conformează soluțiilor adoptate în dreptul comunitar, există un
interes comunitar cert ca, pentru evitarea unor viitoare divergențe de interpretare,
dispozițiile sau noțiunile preluate din dreptul comunitar să primească o interpretare
uniformă, oricare ar i condițiile în care acestea urmează să ie aplicate, și aceasta prin
intermediul unor hotărâri pronunțate de Curte în urma unei cereri de pronunțare a unei
hotărâri preliminare. În consecință, Curtea a furnizat interpretarea care a fost solicitată de
către judecătorul național.
Se va remarca faptul că, în cauza Ikea Wholesale (hotărârea din 27 septembrie 2007,
C-351/04), Curtea s-a pronunțat de asemenea în sensul că, ținând cont de natura și de
economia acestora, acordurile Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) nu igurează, în
principiu, între normele cu privire la care Curtea controlează legalitatea actelor instituțiilor
comunitare. Curtea este competentă să controleze legalitatea actului comunitar în cauză
în raport cu regulile OMC doar în ipoteza în care Comunitatea a înțeles să execute o
obligație speciică asumată în cadrul OMC sau în cazul în care actul comunitar face trimitere
în mod expres la dispoziții precise din acordurile OMC.
Într-un registru foarte diferit, hotărârea din 28 iunie 2007 (Internationaler Hilfsfonds/
Comisia, C-331/05 P) a reprezentat pentru Curte ocazia de a se pronunța în sensul în care
cheltuielile aferente procedurilor desfășurate în fața Ombudsmanului European care nu
sunt rambursabile cu titlu de cheltuieli recuperabile7 nu pot i puse nici în sarcina instituției
respective în temeiul răspunderii extracontractuale a Comunității, dat iind că lipsește
legătura de cauzalitate între prejudiciu și fapta ilicită în cauză, respectivele cheltuieli iind
efectuate ca urmare a liberei alegeri a persoanelor interesate.
Dreptul de acces public la documentele instituțiilor a alimentat de asemenea contenciosul.

Astfel, în cauza Sison/Consiliul (hotărârea din 1 februarie 2007, C-266/05 P, Rep., p. I-1233),
Curții i s-a solicitat să se pronunțe cu privire la mai multe refuzuri, chiar parțiale, opuse
unui reclamant care solicitase accesul la documentele care au stat la baza includerii sale și
a menținerii sale de către Consiliu pe lista persoanelor care au făcut obiectul înghețării de
fonduri și de active inanciare, instituită prin Regulamentul nr. 2580/20018, precum și
comunicarea identității statelor care au pus la dispoziție anumite documente în acest
scop.
4 Hotărârea din 18 octombrie 1990, C-297/88 și C-197/89, Rec., p. I-3763.

5 Hotărârea din 17 iulie 1997, C-28/95, Rec., p. I-4161.
6 Hotărârea din 16 martie 2006, C-3/04, Rec., p. I-2505.
7 A se vedea articolul 91 litera (b) din Regulamentul de procedură al Tribunalului.
8 Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive speciice
îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 344, p. 70, Ediție
specială, 18/vol. 1, p. 169).
01_2007_6705_txt_RO.indd 13 21-04-2008 10:05:18

Fiind vorba despre un domeniu care implică din partea legiuitorului comunitar opțiuni de
natură politică, economică și socială și în cadrul cărora este chemat să efectueze aprecieri
complexe, Curtea a amintit că nu poate exercita decât un control de legalitate restrâns.
În aceste condiții, Curtea s-a pronunțat în sensul că obiectul Regulamentului nr. 1049/20019
este acela de a conferi un drept de acces publicului în general la documentele instituțiilor,
și nu acela de a edicta reguli destinate să protejeze interesul speciic al unei anumite
persoane de a avea acces la vreunul dintre acestea și că, referitor, pe de altă parte, la
excepțiile de la dreptul de acces justiicate prin anumite interese publice și private, interesul
particular al unui solicitant de a obține comunicarea unor documente nu poate i luat în
considerare de către instituția abilitată să se pronunțe dacă divulgarea acestor documente
ar aduce atingere intereselor pe care legiuitorul comunitar a dorit să le ocrotească și să
refuze, într-un astfel de caz, accesul solicitat.
Curtea a continuat remarcând faptul că, presupunând chiar că recurentul ar avea dreptul
de a i informat în mod amănunțit asupra naturii și a cauzei acuzației aduse împotriva sa
prin faptul înscrierii sale pe lista litigioasă și că acest drept ar implica un acces la documentele
deținute de Consiliu, un astfel de drept nu poate i exercitat în mod speciic prin recurgerea
la mecanismele de acces al publicului la documentele instituțiilor.
În ceea ce privește situația documentelor al căror conținut este extrem de sensibil, Curtea
a considerat că autoritatea de origine a acestora este îndreptățită să impună păstrarea
secretului în ceea ce privește existența însăși a unui document sensibil și dispune totodată
de puterea de a se opune divulgării propriei sale identități, în cazul în care existența
documentului în discuție ar i descoperită, concluzie care nu poate i considerată ca iind
disproporționată, pentru motivul că poate genera, pentru solicitantul căruia îi este opus
un astfel de refuz de acces, o diicultate sporită, dacă nu chiar o imposibilitate practică, de
a identiica statul alat la originea documentului.
În ceea ce privește nu accesul cetățeanului la documente, ci la norma de drept, Curții i s-a

solicitat, în cauza Skoma‑Lux (hotărârea din 11 decembrie 2007, C-161/06), să se pronunțe
cu privire la aplicabilitatea articolului 58 din Actul privind condițiile de aderare10 din anul
2004. Sesizată de o instanță cehă cu întrebarea dacă articolul menționat permite ca
dispozițiile unui regulament comunitar care nu a fost publicat în Jurnalul Oicial al Uniunii
Europene în limba unui stat membru, în condițiile în care această limbă este o limbă oicială
a Uniunii, să ie invocate împotriva particularilor din statul membru respectiv, Curtea a
9 Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul
public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială,
01/vol. 3, p. 76).
10 Act privind condiţiile de aderare a Republicii Cehe, Republicii Estonia, Republicii Cipru, Republicii Letonia,
Republicii Lituania, Republicii Ungare, Republicii Malta, Republicii Polone, Republicii Slovenia și Republicii
Slovace și adaptările Tratatelor care stau la baza Uniunii Europene (JO 2003, L 236, p. 33).
Articolul 58 din acest act prevede:
„Textele actelor instituţiilor și ale Băncii Centrale Europene adoptate înainte de aderare și care au fost
redactate de Consiliu, de Comisie sau de Banca Centrală Europeană în limbile cehă, estonă, letonă, lituaniană,
maghiară, malteză, poloneză, slovacă și slovenă sunt, de la data aderării, autentice în aceleași condiţii ca și
textele redactate în cele unsprezece limbi actuale. Acestea se publică în Jurnalul Oicial al Uniunii Europene
în cazul în care textele în limbile actuale au făcut obiectul unei astfel de publicări”.
01_2007_6705_txt_RO.indd 14 21-04-2008 10:05:19

considerat că această lipsă a publicării determină ca obligațiile cuprinse într-o reglementare

comunitară să ie inopozabile particularilor din acest stat, și aceasta chiar dacă aceste
persoane ar i putut avea cunoștință de reglementarea respectivă prin alte mijloace. În
acest fel, Curtea a realizat o interpretare a dreptului comunitar, și nu o apreciere a validității
acestuia.
În domeniul raporturilor dintre dreptul comunitar și dreptul național al statelor membre,

Curtea a adus anumite precizări cu privire la supremația și la efectul direct al dreptului
comunitar.
În cauza Lucchini (hotărârea din 18 iulie 2007, C-119/05), Curtea, aplicând principiile
stabilite în jurisprudența Simmenthal11, s-a pronunțat în sensul că dreptul comunitar se
opune aplicării unei dispoziții a dreptului italian care urmărește să consacre principiul
autorității de lucru judecat în măsura în care aplicarea acesteia împiedică recuperarea unui
ajutor de stat care a fost acordat cu încălcarea dreptului comunitar și a cărui incompatibilitate
cu piața comună a fost constatată printr-o decizie a Comisiei, care a devenit deinitivă.
În cauza Carp (hotărârea din 7 iunie 2007, C-80/06), Curtea a trebuit să abordeze problema
efectului direct orizontal al deciziilor. Aceasta a constatat că Decizia 1999/93 privind
procedura de atestare a conformității produselor de construcție conform articolului 20
alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE12 reprezintă un act de aplicabilitate generală care
precizează tipurile de proceduri de atestare a conformității aplicabile și mandatează
Comitetul European de Standardizare/Comitetul European de Standardizare în
Electrotehnică (CEN/Cenelec) să speciice conținutul acestora în standardele armonizate
pertinente, care vor avea apoi vocație de a i transpuse prin organismele de standardizare
ale iecărui stat membru, dar nu este obligatorie decât pentru statele membre, care sunt
singurii destinatari ai acesteia. În consecință, un particular nu se poate prevala de aceasta
în cadrul unui litigiu privind răspunderea contractuală împotriva unui alt particular.
Atitudinea pe care trebuie să o adopte instanțele naționale care se confruntă cu acorduri

internaționale încheiate de Comunitate a fost precizată prin intermediul a două hotărâri.
În cauza Tum și Dari (hotărârea din 20 septembrie 2007, C-16/05), Curții i s-a solicitat să se
pronunțe cu privire la aplicabilitatea clauzei „standstill” cuprinsă în articolul 41 alineatul (1)
din protocolul adițional la acordul de asociere CEE-Turcia13, potrivit căruia se interzice părților
contractante să introducă noi restricții privind libertatea de stabilire cu începere de la data la
care protocolul menționat intră în vigoare. În speță, era vorba despre doi resortisanți turci
care doreau să se stabilească în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord.
Pentru Curte, această dispoziție, neechivocă, are un efect direct și operează nu ca o regulă
de fond, prin care devine inaplicabil dreptul material în ceea ce privește intrarea pe teritoriul
11 Hotărârea din 9 martie 1978, Simmenthal, cauza 106/77, Rec., p. 629.

12 Decizia 1999/93/CE a Comisiei din 25 ianuarie 1999 privind procedura de atestare a conformității produselor
de construcție conform articolului 20 alineatul (2) din Directiva 89/106/CEE a Consiliului referitoare la ușile,
ferestrele, obloanele, storurile, portalurile și feroneria aferentă (JO L 29, p. 51, Ediţie specială, 13/vol. 26, p. 42).
13 Protocol adiţional, semnat la 23 noiembrie 1970 la Bruxelles și încheiat, aprobat și conirmat în numele
Comunităţii prin Regulamentul (CEE) nr. 2760/72 al Consiliului din 19 decembrie 1972 (JO L 293, p. 1, Ediţie
01_2007_6705_txt_RO.indd 15 21-04-2008 10:05:19

unui stat membru pe care această dispoziție îl substituie, ci ca o regulă de natură

cvasiprocedurală, ce precizează, ratione temporis, care sunt dispozițiile legislative ale unui
stat membru în materie de imigrare în lumina cărora este necesar să se aprecieze situația
unui resortisant turc care intenționează să își exercite libertatea de stabilire. În consecință,
Curtea a dedus că respectiva clauză nu pune în discuție competența de principiu a statelor
membre de a-și conduce propria politică națională privitoare la imigrație. În această
privință, simpla împrejurare că, începând de la data intrării sale în vigoare, o asemenea
clauză impune statelor membre o obligație de a nu face care are ca efect limitarea, într-o
anumită măsură, a marjei lor de manevră în acest domeniu nu poate îngădui să se considere
că astfel se aduce atingere înseși substanței competenței suverane a acestora din urmă în
materia supravegherii străinilor.
Curtea a continuat prin interpretarea dispoziției respective în sensul că aceasta interzice

introducerea, cu începere de la data la care protocolul adițional la Acordul de asociere
CEE-Turcia a intrat în vigoare în statul membru în cauză, a oricărei noi restricții privind
exercitarea libertății de stabilire, inclusiv a celor ce privesc condițiile de fond și/sau de
procedură în materie de primă admitere pe teritoriul acestui stat a resortisanților turci care
intenționează să exercite pe acest teritoriu o activitate profesională în calitate de lucrători
independenți.
În cauza Merck Genéricos‑Produtos Farmacêuticos, citată anterior, Curtea a fost sesizată de

Curtea Supremă de Justiție portugheză cu întrebarea dacă instanțele naționale trebuie să
aplice, în litigiile pendinte, din oiciu sau la cererea uneia dintre părți articolul 33, referitor
la durata minimă de protecție a brevetelor, din Acordul privind aspectele comerciale legate
de drepturile de proprietate intelectuală (Acordul TRIPs).
După ce a reamintit competența sa de interpretare a dispozițiilor acordului menționat,

Curtea s-a pronunțat în sensul că, în acest context, este necesar să se facă distincție între
domeniile în care Comunitatea nu a legiferat încă și cele în care a făcut-o deja. În ceea ce
privește prima categorie de domenii, care sunt așadar încă de competența statelor
membre, aceasta s-a pronunțat în sensul că protecția drepturilor de proprietate intelectuală
și măsurile luate în acest scop de autoritățile judiciare nu se ală sub incidența dreptului
comunitar, astfel încât acesta nu impune și nici nu exclude ca ordinea juridică a unui stat
membru să recunoască dreptul particularilor de a se întemeia direct pe o prevedere
conținută în Acordul TRIPs sau să impună judecătorului obligația de a aplica din oiciu
această prevedere. În ceea ce privește a doua categorie de domenii, Curtea a airmat în
schimb că se aplică dreptul comunitar, ceea ce implică obligația, în măsura posibilului, de
a proceda la o interpretare conformă cu Acordul TRIPs, fără a se putea atribui totuși un
efect direct dispoziției în cauză a acestui acord.
În speță, Curtea a constatat că Comunitatea nu își exercitase competențele în domeniul

brevetelor, în care se încadrează articolul 33 din Acordul TRIPs, sau, cel puțin, că pe plan
intern exercitarea acestei competențe nu a fost până în prezent suicient de importantă
pentru a se putea considera că, în stadiul actual, acest domeniu se ală sub incidența
dreptului comunitar. Aceasta a determinat Curtea să concluzioneze că dreptul comunitar
nu se opune în prezent ca articolul 33 menționat anterior să ie aplicat în mod direct de o
instanță națională în condițiile prevăzute de dreptul național.
01_2007_6705_txt_RO.indd 16 21-04-2008 10:05:19

În sfârșit, trei hotărâri merită să ie remarcate în ceea ce privește protecția jurisdicțională

efectivă a drepturilor întemeiate pe dreptul comunitar de care trebuie să beneicieze
justițiabilii.
În cauza Unibet (hotărârea din 13 martie 2007, C-432/05, Rep., p. I-2271), Curtea, după ce
a amintit că este vorba despre un principiu general al dreptului comunitar, a subliniat, în
mod clasic, că, în lipsa unei reglementări comunitare în materie, îi revine iecărui stat
membru, potrivit obligației sale de cooperare, atribuția de a desemna instanțele
competente și de a stabili modalitățile procedurale aplicabile acțiunilor destinate să
asigure protecția drepturilor pe care justițiabilii le au în temeiul dreptului comunitar.
Această autonomie procedurală, încadrată de principiile echivalenței și efectivității, ar
putea i pusă în discuție numai dacă ar rezulta din structura ordinii juridice naționale
respective că nu există nicio cale de atac care să permită, chiar și pe cale incidentală,
asigurarea respectării drepturilor pe care justițiabilii le au în temeiul dreptului
comunitar.
Acestea iind spuse, Curtea a observat că principiul protecției jurisdicționale efective a

drepturilor conferite justițiabililor de dreptul comunitar nu impune existența unei acțiuni
de drept intern de sine stătătoare prin care să se urmărească examinarea, pe cale principală,
a conformității prevederilor interne cu dreptul comunitar atât timp cât alte căi procesuale
efective, care nu sunt mai puțin favorabile decât cele care se aplică acțiunilor interne
similare, permit să se aprecieze, pe cale incidentală, o astfel de conformitate, aspect pe
care trebuie să îl veriice instanța națională. În mod concret, dacă un justițiabil trebuie să
aștepte să facă obiectul unor proceduri administrative sau penale și sancțiunilor care pot
decurge din acestea, ca singură cale procesuală pentru a contesta conformitatea
prevederilor interne atacate cu dreptul comunitar, protecția sa jurisdicțională nu este
asigurată în mod efectiv.
În sfârșit, Curtea a dedus din principiul protecției jurisdicționale efective obligația statelor
membre de a prevedea posibilitatea încuviințării cererilor justițiabililor privitoare la măsuri
provizorii până la momentul în care instanța competentă se va pronunța asupra
conformității prevederilor interne în cauză cu dreptul comunitar, în cazul în care
încuviințarea acestor măsuri este necesară pentru a garanta deplina eicacitate a hotărârii
judecătorești ce se va pronunța, precizându-se că această posibilitate nu există în cazul în
care cererea justițiabilului este inadmisibilă potrivit dreptului respectivului stat membru,
în măsura în care dreptul comunitar nu repune în discuție această inadmisibilitate. În
absența unui act normativ comunitar în materie, eventuala încuviințare de măsuri provizorii
este reglementată de criteriile dreptului intern, sub rezerva respectării principiilor
echivalenței și efectivității menționate anterior.
În cauza Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation (hotărârea din 13 martie 2007,
C-524/04, Rep., p. I-2107), Curtea a amintit în special că, atunci când un stat membru a
încasat impozite cu încălcarea normelor de drept comunitar, justițiabilii au dreptul la
restituirea impozitului perceput fără temei și a sumelor plătite în legătură directă cu
impozitul respectiv.
În ceea ce privește alte prejudicii suferite de o persoană ca urmare a unei încălcări a

dreptului comunitar imputabile unui stat membru, acesta din urmă este obligat să repare
01_2007_6705_txt_RO.indd 17 21-04-2008 10:05:19

prejudiciile astfel cauzate în condițiile enunțate de jurisprudența Curții și aceasta în cadrul

dreptului național al răspunderii, această autonomie iind încadrată de principiile
echivalenței și al efectivității.
În mod concret, când se dovedește că legislația unui stat membru constituie un obstacol
în calea libertății de stabilire, interzis de articolul 43 CE, instanța de trimitere poate, în
vederea stabilirii prejudiciilor care trebuie reparate, să veriice dacă persoanele vătămate
au dat dovadă de o diligență rezonabilă pentru a evita aceste prejudicii sau pentru a le
limita întinderea și, în special, dacă acestea au folosit în timp util toate căile legale pe care
le aveau la dispoziție. Cu toate acestea, aplicarea dispozițiilor referitoare la libertatea de
stabilire ar deveni imposibilă sau excesiv de diicilă dacă cererile de restituire sau de
despăgubire bazate pe încălcarea dispozițiilor menționate ar trebui respinse sau reduse
pentru simplul motiv că societățile în cauză nu au cerut administrației iscale să li se permită
plata către o societate ailiată nerezidentă a dobânzilor aferente fondurilor împrumutate
fără ca aceste dobânzi să ie considerate proituri distribuite, atunci când legea națională
coroborată, dacă este cazul, cu prevederile pertinente ale convențiilor pentru evitarea
dublei impuneri prevedea o astfel de considerare.
Acestea iind precizate, Curtea a amintit de asemenea că, pentru a stabili dacă dreptul
comunitar a fost încălcat într-un mod suicient de grav, trebuie să se țină seama de toate
elementele care caracterizează situația cu care este sesizată instanța națională. Aceasta
din urmă trebuie să ia în considerare faptul că, într-un domeniu precum iscalitatea directă,
consecințele care decurg din libertățile de circulație garantate de tratat nu sunt decât în
mod treptat revelate, în special prin intermediul principiilor consacrate de jurisprudența
Curții.
În cauzele reunite van der Weerd și alții (hotărârea din 7 iunie 2007, C-222/05-C-225/05),
Curtea a fost sesizată în special cu întrebarea dacă, în cadrul unei proceduri jurisdicționale
privind legalitatea unui act administrativ, dreptul comunitar impune instanței naționale să
efectueze un control din oiciu în funcție de criterii care nu sunt incluse în cadrul inițial al
litigiului dar întemeiate pe Directiva 85/511 de stabilire a măsurilor comunitare de
combatere a febrei aftoase14.
Curtea a răspuns în mod negativ, considerând că nici principiul echivalenței, nici principiul
efectivității, pe care le consacră jurisprudența, nu impun judecătorului național să invoce
din oiciu un motiv întemeiat pe încălcarea dreptului comunitar.
În ceea ce privește primul dintre cele două principii, Curtea s-a pronunțat mai precis în
sensul că dispozițiile directivei în discuție nu determină nici condițiile în care pot i inițiate
procedurile în materie de combatere a febrei aftoase, nici autoritățile competente, în
cadrul lor, pentru a stabili întinderea drepturilor și a obligațiilor justițiabililor, astfel încât
nu pot i considerate ca iind echivalente regulilor naționale de ordine publică, ce stau
chiar la baza procedurilor naționale, întrucât deinesc condițiile în care acestea din urmă
pot i inițiate și autoritățile care sunt competente, în cadrul lor, să determine întinderea
14 Directiva 85/511/CEE a Consiliului din 18 noiembrie 1985 de stabilire a măsurilor comunitare de combatere
a febrei aftoase (JO L 315, p. 11), astfel cum a fost modiicată prin Directiva 90/423/CEE a Consiliului din 26
iunie 1990 (JO L 224, p. 13, Ediţie specială, 03/vol. 8, p. 37).
01_2007_6705_txt_RO.indd 18 21-04-2008 10:05:19

drepturilor și a obligațiilor avute de justițiabili. În ceea ce privește cel de al doilea principiu,

Curtea a airmat că, din moment ce părțile au o posibilitate reală de a invoca un motiv
întemeiat pe dreptul comunitar în fața unei instanțe naționale, principiul efectivității nu se
opune unei dispoziții de drept intern care împiedică instanțele naționale să invoce din
oiciu un motiv întemeiat pe încălcarea dreptului comunitar, atunci când examinarea
acestui motiv le-ar obliga să renunțe la pasivitatea care le revine, depășind cadrul litigiului
astfel cum acesta a fost circumscris de părți și întemeindu-se pe alte fapte și circumstanțe
decât cele pe care și-a întemeiat cererea partea care are un interes în aplicarea dispozițiilor
comunitare, și aceasta independent de importanța dispozițiilor menționate pentru ordinea
juridică comunitară.
Cetățenia europeană
În mai multe cauze, Curtea a analizat dispozițiile naționale care pot limita în mod nejustiicat
libera circulație a cetățenilor Uniunii.
În domeniul ajutoarelor pentru formare și pentru studii, în cauzele reunite Morgan și Bucher
(hotărârea din 23 octombrie 2007, C-11/06 și C-12/06), Curtea a pornit de la constatarea că
resortisanții unui stat membru care studiază într-un alt stat membru se bucură de statutul
de cetățeni ai Uniunii în temeiul articolului 17 alineatul (1) CE și, prin urmare, au posibilitatea
de a se prevala, inclusiv în privința statului lor membru de origine, de drepturile aferente
unui astfel de statut.
În continuare, aceasta a apreciat că, dacă, în principiu, un stat membru este îndreptățit, cu
scopul de a evita ca ajutoarele pentru formare destinate studenților care doresc să
efectueze studii în alte state membre să devină o sarcină nerezonabilă, să acorde astfel de
ajutoare numai studenților care au dovedit un anumit grad de integrare socială, acesta
trebuie totuși să se asigure că modalitățile de alocare a respectivelor ajutoare nu creează o
restricție nejustiicată a liberei circulații a cetățenilor și că sunt coerente și proporționale cu
obiectivele care urmăresc să asigure inalizarea unui curs în termen scurt sau să faciliteze
o alegere judicioasă a unei formări.
Curtea a dedus din acestea că articolele 17 CE și 18 CE se opun unor dispoziții care

subordonează acordarea de ajutoare pentru formare unui student care își efectuează
studiile într-un alt stat membru decât cel al cărui resortisant este condiției ca aceste studii
să reprezinte continuarea studiilor efectuate cel puțin un an în statul membru de origine
al acestuia, întrucât acestea sunt de natură să descurajeze cetățenii Uniunii să își exercite
dreptul de liberă circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre prevăzut de articolul
18 CE.
În materia legislației iscale, în cauzele Schwarz și Gootjes‑Schwarz, precum și Comisia/

Germania (hotărârile din 11 septembrie 2007, C-76/05 și C-318/05), Curtea a analizat
dispozițiile legii germane privind impozitul pe venit care permit contribuabililor să
beneicieze de o reducere iscală pentru taxele de școlarizare ale copiilor lor, plătite unor
anumite școli private, cu condiția ca acestea să ie stabilite pe teritoriul național.
01_2007_6705_txt_RO.indd 19 21-04-2008 10:05:19

Curtea s-a pronunțat în sensul că dreptul comunitar se opune ca reducerea iscală să ie

refuzată în mod general pentru taxele de școlarizare plătite unor școli situate în alte state
membre. În cadrul raționamentului său, Curtea a făcut distincție între două tipuri de
inanțări pentru școli. Doar școlile inanțate în principal din fonduri private se pot prevala
de libertatea de a presta servicii. În ceea ce privește școlile stabilite într-un alt stat membru
decât Germania care nu sunt în cea mai mare parte inanțate din fonduri private, libertatea
de a presta servicii nu se aplică, dar reducerea iscală nu trebuie totuși să ie refuzată.
Drepturile conferite cetățenilor Uniunii se opun unei astfel de excluderi: un copil, chiar și
de o vârstă fragedă, poate să se prevaleze de drepturile de liberă circulație și de liberă
ședere și dispozițiile în discuție au drept efect dezavantajarea în mod nejustiicat a copiilor
care s-au deplasat pentru a i școlarizați într-o școală stabilită într-un alt stat membru față
de cei care nu și-au exercitat libertatea de circulație.
Libera circulație a mărfurilor
În domeniul liberei circulații a mărfurilor, Curții i s-a solicitat să se pronunțe cu privire la

compatibilitatea diverselor reglementări naționale cu dispozițiile tratatului.
În primul rând, vom remarca hotărârea Rosengren și alții (hotărârea din 5 iunie 2007,
C-170/04), care a fost pronunțată ca urmare a cererii de pronunțare a unei hotărâri
preliminare privind compatibilitatea cu Tratatul CE a unei legislații suedeze care interzice
particularilor să importe băuturi alcoolice, a căror vânzare cu amănuntul este supusă în
Suedia unui regim de monopol instituit prin aceeași lege. Curtea a considerat această
măsură de interzicere ca iind incompatibilă cu dreptul comunitar, după ce a stabilit că
aceasta trebuie examinată în lumina articolului 28 CE, și nu în considerarea articolului 31
CE, referitor la monopolurile naționale cu caracter comercial, în măsura în care nu constituie
o prevedere referitoare la existența sau la funcționarea acestui monopol cu privire la
vânzarea cu amănuntul, cu excepția importului. Din acest motiv, Curtea a considerat că
măsura suedeză constituie o restricție cantitativă la import în sensul articolului 28 CE,
ținând seama, pe de o parte, de posibilitatea pe care o are titularul monopolului de a se
opune unei cereri de a furniza și, prin urmare, dacă este cazul, de a importa băuturile
respective și, pe de altă parte, de inconvenientele unei astfel de măsuri pentru consumatori.
Curtea a apreciat ulterior că această măsură nu poate i justiicată în temeiul articolului 30
CE, prin motive ce țin de protecția sănătății și a vieții persoanelor. Într-adevăr, legislația
suedeză nu este aptă să atingă obiectivul privind limitarea în general a consumului de
alcool din cauza caracterului marginal al efectelor sale sub acest aspect și nu este
proporțională în raport cu obiectivul de protecție a tinerilor împotriva efectelor negative
ale unui astfel de consum, întrucât interdicția de import este aplicată fără distincție în
funcție de vârsta particularului care dorește să își procure băuturile respective.
În al doilea rând, în hotărârea Comisia/Germania (hotărârea din 15 noiembrie 2007,

C-319/05), Curtea a fost confruntată încă o dată cu problema caliicării unei substanțe ca
medicament sau ca aliment, cu ocazia unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor.
Republica Federală Germania clasiicase ca medicament un preparat din usturoi în capsulă
comercializat legal în alte state membre ca supliment alimentar și, în consecință,
condiționase comercializarea sa de obținerea unei autorizații prealabile de introducere pe
piață. Potrivit jurisprudenței sale constante, Curtea a constatat că în acest fel Republica
01_2007_6705_txt_RO.indd 20 21-04-2008 10:05:20

Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul articolelor 28 CE și

30 CE. După ce a stabilit că produsul nu intră nici în deiniția medicamentului prin
prezentare, nici în aceea a medicamentului prin funcție, în sensul reglementării comunitare
respective15, Curtea s-a pronunțat în sensul că măsura germană creează un obstacol în
calea schimburilor intracomunitare. De altfel, măsura în discuție nu poate i justiicată de
motive care țin de protecția sănătății publice, conform articolului 30 CE, în condițiile în
care o dispoziție de acest tip trebuie să se întemeieze pe o evaluare aprofundată a riscului
sanitar invocat, și o măsură mai puțin restrictivă a liberei circulații a mărfurilor, precum o
etichetare corespunzătoare care să avertizeze consumatorii cu privire la riscurile potențiale
legate de consumul acestui produs ar i putut să răspundă obiectivului de protecție a
sănătății.
În sfârșit, trebuie să se menționeze hotărârea Comisia/Țările de Jos (hotărârea din 20

septembrie 2007, C-297/05), care perfecționează jurisprudența Curții privind normele
naționale aplicabile importului de vehicule înmatriculate într-un alt stat membru. Întrebată
asupra compatibilității cu dreptul comunitar a unei reglementări olandeze care supune
astfel de vehicule unei inspecții de identiicare și unei inspecții tehnice înainte de
înmatricularea în Țările de Jos, Curtea a considerat mai întâi că inspecția impusă în vederea
identiicării vehiculelor nu constituie un obstacol în calea liberei circulații a mărfurilor.
Într-adevăr, aceasta nu este susceptibilă de a avea vreun efect descurajant asupra importului
unui vehicul în Țările de Jos sau de a face ca un asemenea import să ie mai puțin atractiv,
ținând seama de modalitățile sale de realizare și de faptul că aceasta nu reprezintă decât o
simplă formalitate administrativă, neintroducând nicio inspecție suplimentară, și este
inerentă procesării însăși a cererii de înmatriculare, precum și derulării procedurii aferente.
Pronunțându-se ulterior cu privire la compatibilitatea cu articolele 28 CE și 30 CE a inspecției
tehnice a stării izice a vehiculelor cu ocazia înmatriculării acestora în Țările de Jos, Curtea
a considerat o astfel de măsură ca iind restrictivă, în cazul în care este aplicată vehiculelor
cu o vechime mai mare de trei ani înmatriculate anterior în alte state membre,
neproporțională în raport cu obiectivele legitime de securitate rutieră și de protecție a
mediului. În această privință, Curtea a subliniat existența unor măsuri mai puțin restrictive,
precum recunoașterea dovezii eliberate într-un alt stat membru care atestă faptul că un
vehicul înmatriculat pe teritoriul acestuia a trecut cu succes o inspecție tehnică, precum și
cooperarea dintre administrația vamală olandeză și omologii săi din alte state membre în
legătură cu eventualele date care lipsesc.
Libera circulație a persoanelor, serviciilor și capitalurilor
Jurisprudența în acest domeniu a avut o creștere deosebită, ceea ce face delicată

prezentarea sa ordonată, cu atât mai mult cu cât cauzele cu care a fost sesizată Curtea
privesc adesea în mod simultan exercitarea mai multor libertăți. Astfel, am ales să o grupăm
în jurul a patru teme, dintre care trei corespund unei abordări sectoriale, și anume libera
circulație a lucrătorilor, dreptul de stabilire și libera prestare a serviciilor, libera circulație a
15 Directiva 2001/83/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod
comunitar cu privire la medicamentele de uz uman (JO L 311, p. 67, Ediţie specială, 13/vol. 33, p. 3).
01_2007_6705_txt_RO.indd 21 21-04-2008 10:05:20

capitalurilor, iar a patra corespunde unei abordări transversale, și anume limitările impuse
de libertățile menționate exercitării propriei competențe iscale de către statele membre.
În materia liberei circulații a persoanelor izice, adică a lucrătorilor, Curtea s-a pronunțat,
printre altele, cu privire la dreptul de ședere al unor resortisanți ai unor țări terțe, membri
ai familiei unor resortisanți comunitari, în special ai lucrătorilor migranți comunitari, și la
avantajele sociale de care acești membri se pot prevala. Trebuie să se remarce de asemenea
că, în cauza Hartmann (hotărârea din 18 iulie 2007, C-212/05), Curtea a precizat noțiunea
„lucrător migrant”. Astfel, un resortisant al unui stat membru care, deși își păstrează locul
de muncă în acel stat, și-a transferat domiciliul într-un alt stat membru și își exercită, din
acel moment, activitatea profesională în calitate de lucrător frontalier se poate prevala de
statutul de „lucrător migrant” în sensul Regulamentului nr. 1612/6816.
În ceea ce privește dreptul de ședere al unor resortisanți ai unei țări terțe, membri ai familiei
unui resortisant comunitar care a făcut uz de libertatea de circulație, cauzele Jia (hotărârea
din 9 ianuarie 2007, C-1/05) și Eind (hotărârea din 11 decembrie 2007, C-291/05) atrag
atenția în mod deosebit.
În cauza Jia, litigiul cu care era sesizată instanța de trimitere privea cazul soacrei de cetățenie
chineză a unei resortisante germane, care venise să se alăture iului său în Suedia, unde
nora sa exercita o activitate independentă. La expirarea vizei sale turistice, acesteia i s-a
refuzat eliberarea unui permis de ședere pentru motivul că nu dovedise în mod suicient
existența unei dependențe materiale față de iul său și de soția acestuia. Instanța de
trimitere a solicitat, în esență, referindu-se la hotărârea Akrich (hotărârea din 23 septembrie
2003, C-109/01, Rec., p. I-9607), să se stabilească dacă această condiție a șederii legale
reținută prin această hotărâre se aplică și în situația din speță. La această întrebare, Curtea
a răspuns în sensul că dreptul comunitar, în lumina hotărârii Akrich, nu impune statelor
membre să subordoneze acordarea dreptului de ședere unui resortisant al unei țări terțe,
membru al familiei unui resortisant comunitar care a făcut uz de libertatea de circulație,
condiției ca, în prealabil, acest membru al familiei să i locuit în mod legal într-un alt stat
membru. Totuși, acest membru al familiei trebuie să se ale în întreținerea resortisantului
comunitar sau a soțului acestuia, în sensul că necesită susținerea materială a acestora din
urmă pentru a face față nevoilor sale fundamentale în statul său de origine sau de
proveniență în momentul în care solicită să se alăture acestora.
În cauza Eind, citată anterior, Curtea s-a pronunțat în sensul că dreptul la reîntregirea
familiei în conformitate cu articolul 10 din Regulamentul nr. 1612/68 nu conferă membrilor
de familie ai lucrătorilor migranți niciun drept propriu la libera circulație, această prevedere
iind mai degrabă în beneiciul lucrătorului migrant din familia căruia face parte resortisantul
unui stat terț. Prin urmare, în cazul întoarcerii unui lucrător comunitar în statul membru al
cărui cetățean este, dreptul comunitar nu impune autorităților acelui stat să recunoască
un drept de intrare și de ședere resortisantului unui stat terț, membru al familiei acelui
lucrător, numai datorită faptului că, în statul membru gazdă în care lucrătorul a exercitat o
activitate salariată, acel resortisant era titularul unui permis de ședere valabil eliberat în
16 Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate
socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO
L 149, p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26).
01_2007_6705_txt_RO.indd 22 21-04-2008 10:05:20

temeiul articolului citat anterior. Cu toate acestea, la întoarcerea unui lucrător în statul
membru al cărui cetățean este, după ce a exercitat o activitate salariată într-un alt stat
membru, resortisantul unui stat terț, membru al familiei acestui lucrător, beneiciază, în
temeiul articolului 10 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1612/68, astfel cum a fost
modiicat, de un drept de ședere în statul membru al cărui cetățean este lucrătorul, chiar
dacă acesta din urmă nu exercită în acel stat o activitate economică reală și efectivă. Faptul
că resortisantul unui stat terț, membru al familiei unui lucrător comunitar, înainte de a
locui în statul membru în care acesta din urmă a exercitat o activitate salariată, nu beneicia,
în statul membru al cărui cetățean este lucrătorul, de un drept de ședere întemeiat pe
dreptul național este fără incidență în ceea ce privește aprecierea dreptului acestui
resortisant de a locui în acest din urmă stat.
Lucrătorii comunitari și membrii familiilor acestora care se instalează într-un stat membru
pot beneicia de aceleași avantaje sociale ca și lucrătorii naționali. Astfel, în hotărârea
Hartmann, citată anterior, Curtea s-a pronunțat în sensul că articolul 7 alineatul (2) din
Regulamentul nr. 1612/68 nu permite ca soțul, fără loc de muncă, al unui lucrător migrant
ce exercită o activitate profesională într-un stat membru, cu reședința în alt stat membru,
să ie înlăturat de la acordarea unui avantaj social având caracteristicile alocației germane
de educație pentru motivul că acesta nu avea nici domiciliul, nici reședința obișnuită în
primul stat. Într-adevăr, o astfel de condiție de reședință trebuie considerată ca iind
indirect discriminatorie în ipoteza în care este susceptibilă, prin însăși natura sa, să afecteze
într-o mai mare măsură lucrătorii migranți sau pe soții acestora, care își au reședința mai
frecvent într-un alt stat membru, decât pe cei naționali și atunci când, în mod subsecvent,
există riscul ca aceasta să defavorizeze în mod special prima categorie. În schimb, în cauza
Geven (hotărârea din 18 iulie 2007, C-213/05), Curtea a precizat că același articol nu se
opune excluderii, de către legislația națională a unui stat membru, a unui resortisant al
unui alt stat membru, rezident în acest stat și care exercită în primul stat o activitate
profesională minoră (mai puțin de 15 ore de muncă pe săptămână) de la beneiciul unui
avantaj social precum alocația de educație pentru motivul că acesta nu are în primul stat
nici domiciliul, nici reședința sa obișnuită. În același mod, Curtea a precizat de asemenea
în cauza Hendrix (hotărârea din 11 septembrie 2007, C-287/05) că articolul 39 CE și articolul
7 din Regulamentul nr. 1612/68 nu se opun unei legislații naționale prin care se pun în
aplicare articolul 4 alineatul (2a) și articolul 10a din Regulamentul nr. 1408/7117, astfel cum
a fost modiicat, și care prevede că o prestație specială necontributivă nu poate i acordată
decât persoanelor care au domiciliul pe teritoriul național. Cu toate acestea, aplicarea
acestei legislații nu trebuie să aducă o atingere drepturilor unei persoane alate într-o
situație similară celei a reclamantului din acțiunea principală care să depășească limitele
realizării obiectivului legitim urmărit de legea națională.
Mai precis, în materia securității sociale, Curtea a trebuit să se pronunțe cu privire la

compatibilitatea anumitor dispoziții din Regulamentul nr. 1408/71, citat anterior, cu libera
circulație a persoanelor și în special cu articolul 42 CE. Astfel, în cauzele reunite Habelt,
Möser și Watcher (hotărârea din 18 decembrie 2007, C-396/05, C-419/05 și C-450/05), în
ceea ce privește plata unei pensii pentru limită de vârstă unor persoane expatriate de
17 Regulamentul (CEE) nr. 1408/71 al Consiliului din 14 iunie 1971 privind aplicarea regimurilor de securitate
socială în raport cu lucrătorii salariați și cu familiile acestora care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 149,
p. 2, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 26).
01_2007_6705_txt_RO.indd 23 21-04-2008 10:05:20

cetățenie sau de origine germană, Curtea a declarat incompatibilă cu libera circulație a

persoanelor autorizația dată Republicii Federale Germania de a supune luarea în considerare
a perioadelor de contribuție realizate în afara teritoriului Republicii Federale Germania
condiției ca beneiciarul să locuiască în Germania. Într-adevăr, a permite statului membru
competent să invoce motive de integrare în viața socială a acestui stat membru cu scopul
de a impune o clauză de rezidență ar i contrar în mod direct obiectivului fundamental al
Uniunii, care constă în favorizarea circulației persoanelor în interiorul acesteia și a integrării
lor în societatea altor state membre. Prin urmare, refuzul autorităților naționale de a lua în
considerare, la calcularea pensiilor pentru limită de vârstă, cotizațiile plătite în străinătate
de către un lucrător face în mod evident mai diicilă, și chiar împiedică, exercitarea de către
persoanele interesate a dreptului lor de liberă circulație în interiorul Uniunii și reprezintă
așadar un obstacol în calea acestei libertăți.
În materia libertății de stabilire și a liberei prestări a serviciilor, Curtea, pe de o parte, a

precizat domeniul de aplicare al dispozițiilor tratatului în raport cu situații care implică un
element extracomunitar și, pe de altă parte, a constatat diverse restricții.
În hotărârea Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation, citată anterior, referitoare la
legislația unui stat membru privind deducerea de către o societate rezidentă, în scopuri
iscale, a dobânzilor plătite aferente fondurilor împrumutate de la o societate-mamă sau
de la o societate controlată de către o astfel de societate-mamă, Curtea s-a pronunțat în
sensul că relațiile dintre o societate rezidentă într-un stat membru și o societate rezidentă
într-un alt stat membru sau într-un stat terț care, ea însăși, nu controlează prima societate,
dar care, ambele, sunt controlate, direct sau indirect, de către o societate ailiată comună
rezidentă într-o țară terță nu intră sub incidența articolului 43 CE. În același mod, în cauza
Holböck (hotărârea din 24 mai 2007, C-157/05), Curtea s-a pronunțat în sensul că dispozițiile
capitolului din Tratatul CE privind libertatea de stabilire nu se aplică unei situații în care un
acționar primește dividende de la o societate stabilită într-o țară terță. Într-adevăr, capitolul
menționat nu conține nicio dispoziție care să extindă domeniul său de aplicare la situații
care privesc stabilirea într-o țară terță a unui resortisant al unui stat membru sau a unei
societăți constituite conform legislației unui stat membru.
În ceea ce privește restricțiile, vom menționa în primul rând cauza Placanica (hotărârea din
6 martie 2007, C-338/04, Rep., p. I-1891), referitoare la organizarea jocurilor de noroc. Litigiul
cu care era sesizată instanța de trimitere privea o reglementare națională referitoare la
organizarea unor astfel de jocuri și la colectarea de pariuri, adoptată pentru combaterea
activităților de jocuri de noroc și de pariuri clandestine. În temeiul acesteia, sub amenințarea
cu sancțiuni penale, organizarea de activități de jocuri și de pariuri necesita, în prealabil,
atribuirea unei concesiuni și a unei autorizații a poliției. În plus, pentru atribuirea concesiunilor,
autoritățile naționale competente excludeau anumite cereri de ofertă care proveneau în
special de la operatorii constituiți sub formă de societăți ale căror acțiuni erau cotate pe
piețele reglementate. Totodată, continuând jurisprudența stabilită în hotărârea Gambelli și
alții (hotărârea din 6 noiembrie 2003, C-243/01, Rec., p. I-13031), Curtea s-a pronunțat în
sensul că o reglementare națională care interzice, sub amenințarea sancțiunilor penale,
exercitarea activităților de colectare de pariuri, acceptare, înregistrare și transmitere a
pariurilor, în special a pariurilor sportive, în lipsa unei concesiuni sau a unei autorizații a
poliției eliberate de statul membru vizat constituie o restricție la libertatea de stabilire,
precum și la libertatea de a presta servicii, dar că această restricție poate i justiicată dacă,
01_2007_6705_txt_RO.indd 24 21-04-2008 10:05:20

în măsura în care limitează numărul de operatori care își desfășoară activitatea în sectorul
jocurilor de noroc, aceasta răspunde cu adevărat obiectivului care vizează prevenirea
exploatării activităților din acest sector în scopuri criminale sau frauduloase, sarcina veriicării
acestor cerințe revenind instanțelor naționale. De asemenea, aceasta s-a pronunțat în sensul
că o reglementare națională care exclude din sectorul jocurilor de noroc operatorii constituiți
sub formă de societăți de capitaluri ale căror acțiuni sunt cotate pe piețele reglementate
reprezintă ea însăși un obstacol în calea libertății de stabilire și a liberei prestări de servicii,
precizând că o astfel de excludere depășește ceea ce este necesar pentru atingerea
obiectivului care vizează să se evite ca operatorii activi în sectorul jocurilor de noroc să ie
implicați în activități criminale sau frauduloase. În sfârșit, în opinia Curții, constituie de
asemenea o restricție în calea acestor libertăți o reglementare care impune o sancțiune
penală unor persoane care au exercitat o activitate organizată de colectare a pariurilor în
lipsa unei concesiuni sau a unei autorizații a poliției impuse de legislația națională, atunci
când aceste persoane nu au putut obține respectivele concesiuni sau autorizații ca urmare
a refuzului acestui stat membru, care încalcă dreptul comunitar, de a li le acorda. Într-adevăr,
dacă, în principiu, legislația penală este de competența statelor membre, totuși dreptul
comunitar impune limite acestei competențe, printr-o astfel de legislație neputându-se
restrânge libertățile fundamentale garantate de dreptul comunitar.
În continuare, vom menționa, în ceea ce privește taxele de școlarizare sau de spitalizare

plătite unei instituții situate într-un alt stat membru, cauzele Schwarz și Gootjes‑Schwarz,
Comisia/Germania, citate anterior, precum și Stamatelaki (hotărârea din 19 aprilie 2007,
C-444/05). În cauzele Schwarz și Gootjes‑Schwarz, precum și Comisia/Germania, litigiile
priveau reducerea iscală acordată contribuabililor germani pentru taxele de școlarizare
plătite pentru frecventarea de către copiii acestora a unei școli private care întrunea
anumite condiții în Germania. Or, această reducere nu se aplica pentru taxele de școlarizare
plătite unor școli situate în alte state membre. Înainte de a se pronunța cu privire la
compatibilitatea acestei legislații cu articolul 49 CE, Curtea, în primul rând, a extins noțiunea
de servicii la școlile inanțate în principal din fonduri private. Scopul urmărit de aceste
instituții constând în oferirea unui serviciu în schimbul unei remunerații, acestea se pot
prevala de libertatea de a presta servicii. Cu toate acestea, nu este necesar ca inanțarea
acestora să ie asigurată de către elevi sau de către părinții acestora, articolul 50 CE
neimpunând ca serviciul să ie plătit de beneiciarii acestuia. În schimb, școlile care nu sunt
în principal inanțate din fonduri private, în special școlile publice, sunt excluse din noțiunea
de servicii, dat iind că prin stabilirea și menținerea unui sistem de învățământ public,
inanțat, în general, de bugetul public, și nu de elevi sau de părinții acestora, statul doar își
îndeplinește misiunea în domeniile social, cultural și educativ față de populație. În al doilea
rând, Curtea a constatat că, pe de o parte, atunci când școlile inanțate în mare majoritate
din fonduri private, stabilite în afara Germaniei, doresc să ofere educație copiilor rezidenților
germani, excluderea taxelor de școlarizare ale acestora de la beneiciul reducerii iscale
constituie un obstacol în calea libertății acestora de a presta servicii și că, pe de altă parte,
chiar dacă libera prestare a serviciilor nu se aplică pentru cele care nu sunt inanțate în
mare majoritate din fonduri private, reducerea iscală nu trebuie să ie refuzată cu privire
la taxele de școlarizare ale acestor școli. Astfel cum s-a subliniat deja, libera circulație a
cetățenilor Uniunii se opune unei astfel de excluderi. Prin urmare, aceasta a considerat că
dreptul comunitar se opune ca reducerea iscală să ie refuzată în general pentru taxele de
școlarizare plătite unor școli situate în alte state membre. În sfârșit, o astfel de reglementare
constituie de asemenea un obstacol în calea libertății de stabilire a lucrătorilor salariați sau
01_2007_6705_txt_RO.indd 25 21-04-2008 10:05:20

independenți care și-au transferat domiciliul sau care lucrează în statul membru în cauză
și ai căror copii continuă să frecventeze o școală cu taxă situată într-un alt stat membru.
Într-adevăr, acești lucrători nu beneiciază de reducerea iscală, însă ar beneicia de aceasta
în cazul în care copiii lor ar frecventa o școală situată în Germania.
În cauza Stamatelaki, citată anterior, Curtea s-a pronunțat în sensul că reprezintă un

obstacol în calea liberei prestări de servicii o reglementare națională care exclude orice
rambursare din partea unui organism național de securitate socială a cheltuielilor
ocazionate de spitalizarea asiguraților în instituții de îngrijiri private alate într-un alt stat
membru, cu excepția celor privitoare la îngrijirile acordate copiilor în vârstă de până la 14
ani. O astfel de măsură, al cărei caracter absolut, cu excepția cazului copiilor în vârstă de
până la 14 ani, nu este adaptat la obiectivul urmărit, nu poate i justiicată printr-un risc de
perturbare gravă a echilibrului inanciar al sistemului de securitate socială, dat iind că ar
putea i luate măsuri mai puțin restrictive și care să respecte într-o mai mare măsură
libertatea prestării serviciilor, cum ar i un regim de autorizare prealabilă care să respecte
cerințele pe care le impune dreptul comunitar și, dacă este cazul, deinirea baremelor de
rambursare a îngrijirilor.
În sfârșit, cauzele Laval un Partneri (hotărârea din 18 decembrie 2007, C-341/05), precum și
The International Transport Workers’ Federation și The Finnish Seamen’s Union (hotărârea din 11
decembrie 2007, C-438/05), referitoare la o acțiune colectivă desfășurată de organizații
sindicale împotriva unui prestator de servicii stabilit sau care dorește să se stabilească într-un
alt stat membru, merită o atenție deosebită. În timp ce în cauza The International Transport
Workers’ Federation și The Finnish Seamen’s Union o societate inlandeză de transport maritim
dorea să se stabilească în Estonia în vederea înregistrării uneia dintre navele sale, pentru a i
mai competitivă, în cauza Laval, o societate letonă de construcții dorea, în ceea ce o privește,
să își exercite dreptul la libera prestare a serviciilor în Suedia, în special prin detașarea de
lucrători letoni într-una din ilialele sale suedeze. Or, în cele două cauze, societățile în cauză
au trebuit să negocieze cu organizațiile sindicale cu privire la aderarea lor și la respectarea
convențiilor colective aplicabile în sectoarele respective. În prima cauză, organizația sindicală,
ailiată unei grupări de sindicate engleze, solicita aplicarea convenției colective inlandeze
personalului din viitoarea navă care urma să arboreze pavilionul estonian. În cea de a doua
cauză, aceasta solicita societății letone, cu titlu de garanție pentru salariu, să adere la convenția
colectivă suedeză și să o aplice lucrătorilor săi detașați. Întrucât, în ambele cazuri, negocierile
nu au avut un rezultat pozitiv, organizațiile sindicale s-au folosit de dreptul lor la o acțiune
colectivă, în special prin intermediul dreptului la grevă, pentru a constrânge societățile în
cauză să adere și să aplice convențiile colective. Prin urmare, instanțele de trimitere solicitau
în esență Curții să stabilească dacă acțiunile colective constituie restricții în sensul articolelor
43 CE și 49 CE. Curtea s-a pronunțat în sensul că, dacă dreptul de a recurge la o acțiune
colectivă trebuie recunoscut ca drept fundamental care face parte integrantă din principiile
generale ale dreptului comunitar a căror respectare este asigurată de Curte, nu este mai
puțin adevărat că exercitarea acestuia poate i supusă unor restricții. În plus, în temeiul unei
jurisprudențe consacrate, exercitarea drepturilor fundamentale nu este exclusă din domeniul
de aplicare al dispozițiilor tratatului și trebuie să ie compatibilă cu cerințele privind drepturile
protejate prin tratatul respectiv și conformă cu principiul proporționalității. Prin urmare,
astfel de acțiuni colective inițiate de un sindicat sau de o grupare de sindicate împotriva unei
întreprinderi pentru a o determina să încheie o convenție al cărei conținut este de natură a o
descuraja să exercite libertatea de stabilire sau libertatea de a presta servicii constituie
01_2007_6705_txt_RO.indd 26 21-04-2008 10:05:21

restricții ale acestor libertăți. Cu toate acestea, Curtea a precizat că, în principiu, astfel de
restricții pot i justiicate de un motiv imperativ de interes general, cum ar i protecția
lucrătorilor statului gazdă împotriva unei eventuale practici de dumping social, cu condiția
de a se stabili că acestea sunt apte să garanteze realizarea obiectivului legitim urmărit și că
nu depășesc ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.
Pe de altă parte, în cauza Laval un Partneri, citată anterior, Curtea s-a pronunțat în sensul că
o reglementare care nu ține seama, indiferent care ar i conținutul, de convențiile colective
de care întreprinderile care detașează lucrători în statul membru gazdă sunt deja ținute în
statul membru în care acestea sunt stabilite, creează o discriminare împotriva acestor
întreprinderi, în măsura în care le aplică același tratament precum cel rezervat
întreprinderilor naționale care nu au încheiat o convenție colectivă.
În materia liberei circulații a capitalurilor, trei hotărâri vor reține atenția în mod deosebit.
Vom menționa în primul rând cauza Comisia/Germania (hotărârea din 23 octombrie 2007,
C-112/05), referitoare la legea așa-numită „legea Volkswagen”. Curtea s-a pronunțat în
sensul că, prin menținerea în vigoare a dispozițiilor acestei legi, care, prin derogare de la
dreptul comun, plafonează drepturile de vot ale oricărui acționar al Volkswagen la 20 %
din capitalul social, impune o majoritate de peste 80 % din capitalul social pentru adoptarea
anumitor decizii ale adunării generale și conferă statului și unei colectivități teritoriale
dreptul de a desemna iecare câte doi reprezentanți în consiliul de supraveghere al
societății, Republica Federală Germania nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul
articolului 56 alineatul (1) CE. Într-adevăr, stabilirea pragului majorității la mai mult de 80 %
din capitalul social dă astfel posibilitatea oricărui acționar care deține 20 % din capitalul
social de a dispune de o minoritate de blocaj și permite participanților publici să își rezerve,
cu o investiție mai redusă decât aceea care le-ar i impusă de dreptul comun, posibilitatea
de a se opune deciziilor importante. În plus, prin plafonarea drepturilor de vot la valoarea
de 20 %, această legislație contribuie la acordarea posibilității de a exercita o inluență
substanțială participanților publici. Așadar, aceste dispoziții limitează posibilitatea pentru
ceilalți acționari de avea participații la societate, de a crea sau de a menține legături
economice durabile și directe cu aceasta și de a participa efectiv la administrarea sau la
controlul său. Prin reducerea interesului dobândirii de acțiuni la societate, aceste măsuri
pot descuraja investitorii direcți din alte state membre și constituie așadar o restricție în
calea liberei circulații a capitalurilor. Aceeași este situația și în ceea ce privește dreptul de a
desemna doi reprezentanți în consiliul de supraveghere, drept prevăzut numai în beneiciul
participanților publici. Dându-le acestora din urmă posibilitatea de a avea o participare
mai importantă în activitatea consiliului de supraveghere, această măsură le permite
într-adevăr să exercite o inluență care depășește investițiile acestora și ceea ce calitatea
lor de acționari le-ar permite în mod normal.
În al doilea rând, este necesar să atragem atenția asupra cauzei Festersen (hotărârea din 25
ianuarie 2007, C-370/05, Rep., p. I-1129), în care Curtea s-a pronunțat în sensul că articolul
56 CE se opune ca o reglementare națională să condiționeze dobândirea unui domeniu
agricol de stabilirea reședinței permanente a dobânditorului pe acest domeniu pentru o
durată de opt ani, indiferent care ar i împrejurările speciale ce țin de caracteristicile
speciice domeniului agricol respectiv. În opinia Curții, se poate admite că o reglementare
națională care prevede o astfel de obligație de stabilire a reședinței urmărește evitarea
dobândirii terenurilor agricole din considerente pur speculative și tinde să faciliteze
01_2007_6705_txt_RO.indd 27 21-04-2008 10:05:21

achiziționarea acestor terenuri cu prioritate de către acele persoane care doresc să le

cultive. O astfel de reglementare răspunde astfel unui obiectiv de interes general într-un
stat membru ale cărui terenuri agricole constituie o resursă naturală limitată. Cu toate
acestea, Curtea a considerat că obligația de stabilire a reședinței constituie o măsură ce
depășește ceea ce este necesar pentru atingerea unui astfel de obiectiv. Într-adevăr, pe de
o parte, aceasta se dovedește a i deosebit de constrângătoare, întrucât nu restrânge doar
libertatea de circulație a capitalurilor, ci și dreptul dobânditorului de a-și alege în mod liber
reședința, garantat de Convenția europeană a drepturilor omului și protejat în sistemul
juridic comunitar, aducând astfel atingere unui drept fundamental. Pe de altă parte, nimic
nu permite să se constate că, pentru atingerea obiectivului urmărit, nu ar putea i adoptate
alte măsuri mai puțin restrictive decât această obligație. O astfel de obligație, cu atât mai
mult atunci când este însoțită de o condiție referitoare la menținerea reședinței timp de
mai mulți ani, depășește așadar ceea ce ar putea i considerat necesar în lumina obiectivului
de interes general urmărit.
În sfârșit, în cauza Holböck, citată anterior, Curtea a făcut aplicarea articolului 57 alineatul (1)
CE, care prevede o excepție de la interzicerea restricțiilor privind circulația capitalurilor între
statele membre și statele terțe pentru restricțiile existente la 31 decembrie 1993 și care
priveau circulația capitalurilor care implică investiții directe. Mai întâi, Curtea a amintit că
noțiunea de investiții directe privește investițiile de orice natură pe care le efectuează
persoanele izice sau juridice și care ajută la crearea sau la menținerea unor relații durabile și
directe între cel care oferă fondurile și întreprinderea căreia îi sunt destinate aceste fonduri,
în vederea exercitării unei activități economice. În ceea ce privește participațiile în întreprinderi,
obiectivul de a crea sau de a menține legături economice durabile presupune ca acțiunile
deținute de către acționar să îi dea acestuia posibilitatea de a participa efectiv la gestiunea
sau la controlul acestei societăți. În continuare, Curtea a precizat că articolul 57 alineatul (1)
CE se aplică de asemenea unor măsuri naționale care restrâng plățile de dividende care
rezultă din investiții. În consecință, Curtea s-a pronunțat în sensul că o restricție privind
circulația capitalurilor, precum un tratament iscal mai puțin avantajos al dividendelor
provenite din străinătate, intră sub incidența articolului 57 alineatul (1) CE în măsura în care
aceasta se referă la participații dobândite în vederea creării sau a menținerii unor legături
economice durabile și directe între acționar și societatea respectivă și care permit acestuia
din urmă să participe efectiv la gestiunea sau la controlul acestei societăți. Așadar, articolul
57 alineatul (1) CE trebuie interpretat în sensul că articolul 56 CE nu aduce atingere aplicării
de către un stat membru a unei reglementări existente la 31 decembrie 1993 care îl supune
pe un acționar care primește dividende de la o societate stabilită într-o țară terță, în care
contribuabilul deține două treimi din capitalul social, unei cote de impozitare superioare
celei a unui acționar care primește dividende de la o societate rezidentă.
Curtea a avut ocazia să se aplece în mai multe rânduri asupra competențelor rezervate
statelor membre în materia iscalității directe și asupra limitelor exercitării acestora. În
această privință, Curtea s-a pronunțat cu privire la diverse măsuri iscale naționale care au
legătură, pe de o parte, cu impozitarea societăților și a acționarilor acestora și, pe de altă
parte, cu impozitarea particularilor. Unele dintre aceste măsuri au fost declarate compatibile
cu dreptul comunitar, iar altele incompatibile.
Mai întâi, în materia iscalității societăților, mai multe măsuri naționale au fost considerate
absolut incompatibile cu libertățile fundamentale ale tratatului. Astfel, în cauza Geurts și
01_2007_6705_txt_RO.indd 28 21-04-2008 10:05:21

Vogten (hotărârea din 25 octombrie 2007, C-464/05), Curtea s-a pronunțat în sensul că, în
lipsa unei justiicări valabile, articolul 43 CE se opune unei reglementări iscale a unui stat
membru în materie de impozite pe succesiune care exclude de la exonerarea de aceste
impozite prevăzută pentru întreprinderile familiale întreprinderile care au, în ultimii trei
ani anteriori decesului lui de cuius, cel puțin cinci lucrători încadrați în muncă în alt stat
membru, în condițiile în care acordă o astfel de exonerare atunci când lucrătorii sunt
încadrați în muncă într-o regiune a primului stat membru. În fapt, Curtea a apreciat că
cerința încadrării în muncă de lucrători pe teritoriul statului membru poate i îndeplinită
mult mai ușor de o societate deja stabilită pe teritoriul acestuia și, în consecință, că
reglementarea în cauză introduce o discriminare indirectă între contribuabili în funcție de
locul unde au un anumit număr de lucrători încadrați în muncă într-o anumită perioadă. În
continuare, Curtea a amintit că, dacă un astfel de tratament poate i justiicat prin motive
referitoare la supraviețuirea întreprinderilor mici și mijlocii și la necesitatea păstrării
eicacității controalelor iscale, trebuie, în plus, ca acesta să poată atinge aceste obiective
și să nu depășească ceea ce este necesar pentru atingerea acestora. Or, Curtea a constatat
că întreprinderile familiale naționale și cele străine se ală într-o situație comparabilă în
ceea ce privește obiectivul de continuitate a întreprinderilor și că, în plus, eicacitatea
controalelor iscale poate i păstrată solicitând contribuabililor să furnizeze elementele de
probă necesare pentru a beneicia de avantajul iscal, în loc să refuze în mod categoric
acordarea avantajului societăților care nu au cel puțin cinci lucrători încadrați în muncă în
statul membru în cauză. În consecință, din moment ce nu permite atingerea obiectivului
urmărit și nu este proporțională, reglementarea în cauză este contrară articolului 43 CE.
În cauza Elisa (hotărârea din 11 octombrie 2007, C-451/05), Curtea s-a pronunțat în sensul
că articolul 56 CE se opune legislației unui stat membru care scutește societățile stabilite
în acest stat de o taxă pe imobilele situate pe teritoriul său, în condițiile în care supune
această scutire, pentru societățile stabilite într-un alt stat membru, existenței unei convenții
bilaterale de combatere a fraudei și a evaziunii iscale sau circumstanței că, prin aplicarea
unui tratat care conține o clauză de nediscriminare în funcție de naționalitate, aceste
societăți nu sunt supuse unei impozitări mai împovărătoare decât societățile rezidente.
Într-adevăr, Curtea a apreciat că cerințele suplimentare impuse de reglementarea națională
pentru a permite societăților nerezidente să beneicieze de scutirea de taxă fac investiția
imobiliară mai puțin atrăgătoare pentru aceste societăți. Această reglementare constituie
așadar o restricționare a principiul liberei circulații a capitalurilor. Curtea a reamintit că,
deși lupta împotriva fraudei iscale constituie un motiv imperativ de interes general care
poate justiica o restricționare a unei libertăți de circulație, restricția trebuie să ie adecvată
obiectivului urmărit și să nu depășească ceea ce este necesar pentru a atinge acest obiectiv.
Întrucât legislația națională în cauză nu permite societăților nerezidente să dovedească
faptul că nu urmăresc un obiectiv fraudulos, Curtea s-a pronunțat în sensul că statul
membru ar i putut adopta măsuri mai puțin restrictive și că, în consecință, taxa nu era
justiicată în lumina obiectivului de combatere a fraudei iscale.
În cauza Meilicke și alții (hotărârea din 6 martie 2007, C-292/04, Rep., p. I-1835), Curtea s-a
pronunțat în sensul că un stat membru nu trebuie să rezerve un credit iscal numai pentru
dividendele societăților de capitaluri stabilite în acest stat. Făcând referire la jurisprudența sa
care clariică cerințele ce decurg din libera circulație a capitalurilor în materie de dividende
încasate de către persoane rezidente de la societăți nerezidente, și în special la hotărârea
Verkooijen (hotărârea din 6 iunie 2000, C-35/98, Rec., p. I-4071), precum și la hotărârea
01_2007_6705_txt_RO.indd 29 21-04-2008 10:05:21

Manninen (hotărârea din 7 septembrie 2004, C-319/02, Rec., p. I-7477), Curtea declară că
legislația iscală germană restrânge libera circulație a capitalurilor. Aceasta a constatat că
creditul iscal prevăzut de legislația națională are ca obiectiv eliminarea dublei impuneri a
proiturilor realizate de societăți și distribuite sub formă de dividende. În continuare, aceasta
a amintit că o astfel de legislație, prin faptul că limitează creditul iscal la dividendele
distribuite de societăți cu sediul în Germania, dezavantajează persoanele supuse la plata
impozitului cu titlu principal în Germania care primesc dividende de la societăți cu sediul în
alte state membre. Aceste persoane nu beneiciază de o deducere din impozitul pe care îl
plătesc a impozitului pe proit datorat de societăți în statul în care își au sediul. În plus,
legislația constituie, pentru aceste din urmă societăți, un obstacol în calea colectării de
capitaluri în Germania. De altfel, Curtea a respins argumentarea potrivit căreia această
legislație ar i justiicată prin necesitatea de a asigura coerența regimului iscal național.
Aceasta a subliniat că, fără a periclita coerența acestui regim, ar i suicient să se acorde unui
contribuabil care deține acțiuni la o societate stabilită într-un alt stat membru un credit iscal
calculat în funcție de impozitul pe proit datorat de această societate în acest din urmă stat
membru. O astfel de soluție ar constitui o măsură mai puțin restrictivă pentru libera circulație
a capitalurilor. În sfârșit, Curtea a apreciat că efectele în timp ale hotărârii nu trebuie limitate,
subliniind în special că cerințele care decurg din principiul liberei circulații a capitalurilor în
materie de dividende încasate de rezidenți de la societăți nerezidente fuseseră deja clariicate
în hotărârea Verkooijen și că efectele acesteia nu fuseseră limitate în timp.
Pe de altă parte, anumite măsuri au fost declarate parțial incompatibile cu libertățile

fundamentale ale tratatului sau incompatibile sub rezerva unui control de proporționalitate
în raport cu obiectivul – legitim – urmărit. În această privință, cauza Centro Equestro da
Lezíria Grande (hotărârea din 15 februarie 2007, C-345/04, Rep., p. I-1425) va reține atenția
în primul rând. O societate efectuase mai multe reprezentații artistice într-un stat membru
în care nu era rezidentă și veniturile sale fuseseră impozitate pe calea reținerii la sursă. Din
moment ce aceasta nu era stabilită în acest stat membru și era așadar supusă unei obligații
iscale limitate, această societate putea să beneicieze de recuperarea impozitului astfel
prelevat, cu condiția ca sumele cu titlu de cheltuieli de exploatare sau de cheltuieli
profesionale alate în legătură economică directă cu veniturile impozitate să reprezinte
mai mult decât jumătatea acestor venituri. Curtea s-a pronunțat în sensul că articolul 59
din Tratatul CE (devenit, după modiicare, articolul 49 CE) nu se opune unei astfel de
legislații, în măsura în care aceasta condiționează rambursarea impozitului pe proit reținut
la sursă aplicat veniturilor obținute de către un contribuabil supus parțial impozitării de
existența unei legături directe între suma cheltuielilor profesionale a căror deducere este
solicitată de către contribuabilul respectiv și veniturile obținute din activități economice
desfășurate pe teritoriul statului membru în cauză, atât timp cât vor i caliicate ca atare
toate cheltuielile indisociabil legate de această activitate, indiferent de locul sau de data
efectuării lor. În schimb, articolul în speță se opune unei legislații naționale în măsura în
care aceasta subordonează rambursarea impozitului respectiv condiției ca aceste cheltuieli
profesionale să depășească jumătatea veniturilor obținute.
În al doilea rând, hotărârea Test Claimants in the Thin Cap Group Litigation, citată anterior,
privește legislația unui stat membru care limitează posibilitatea pentru o societate
rezidentă de a deduce, în scopuri iscale, dobânzile plătite aferente fondurilor împrumutate
de la o societate-mamă, directă sau indirectă, rezidentă într-un alt stat membru sau de la
o societate rezidentă într-un alt stat membru controlată de către o astfel de societate-mamă,
01_2007_6705_txt_RO.indd 30 21-04-2008 10:05:21

fără a supune acestei restricții fondurile împrumutate de la o altă societate de asemenea

rezidentă. După ce a constatat că diferența de tratament introdusă astfel între ilialele
rezidente în funcție de locul în care au sediul societățile-mamă ale acestora făcea mai puțin
atractivă exercitarea libertății de stabilire de către societăți stabilite în alte state membre,
Curtea a amintit că o măsură națională care limitează libertatea de stabilire poate i totuși
justiicată atunci când aceasta urmărește în mod speciic aranjamentele pur artiiciale,
lipsite de realitate economică, al căror scop este eludarea legislației unui stat membru
vizat. Acest tip de comportament este într-adevăr de natură să compromită dreptul statelor
membre de a-și exercita competența iscală față de activitățile exercitate pe teritoriul lor și
să aducă astfel atingere unei repartizări echilibrate a competenței de impozitare între
statele membre. În continuare, Curtea a apreciat că legislația în cauză, împiedicând practica
subcapitalizării, este potrivită pentru a atinge acest obiectiv, dar nu s-a pronunțat cu privire
la caracterul efectiv proporțional al măsurii în cauză, trimițând această problemă instanței
naționale. Cu toate acestea, aceasta a arătat că legislația națională trebuie să ie considerată
ca iind proporțională dacă, în primul rând, contribuabilul este în măsură de a prezenta,
dacă este cazul și fără a i supus unor constrângeri administrative excesive, elemente
referitoare la rațiunile de natură comercială alate la baza operațiunii în cauză, permițând
astfel o analiză a elementelor obiective și reale în vederea identiicării unui aranjament pur
artiicial realizat numai în scopuri iscale și, în al doilea rând, dacă recaliicarea drept
proituri distribuite a dobânzilor plătite se limitează la partea din aceste dobânzi care
depășește ceea ce s-ar i convenit în condiții de concurență deplină.
În sfârșit, anumite măsuri naționale, deși tratează în mod diferit situații comparabile, au fost
declarate compatibile cu dreptul comunitar, întrucât sunt justiicate prin motive imperative
de interes general. Astfel, în același sens cu hotărârea Test Claimants in the Thin Cap Group
Litigation, citată anterior, cauza Oy AA (hotărârea din 18 iulie 2007, C-231/05) merită să ie
subliniată, întrucât admite argumentele justiicative întemeiate pe riscul evaziunii iscale.
Această cauză privea legislația unui stat membru în temeiul căreia o ilială rezidentă în acest
stat membru nu putea deduce din veniturile sale impozabile un transfer inanciar intragrup
efectuat în favoarea societății sale mamă decât în măsura în care aceasta avea sediul în același
stat membru. După ce a subliniat că o astfel de legislație introduce o diferență de tratament
între ilialele stabilite în același stat membru în funcție de faptul dacă societatea lor mamă își
are sau nu sediul în același stat membru, diferență care aduce o restricție libertății de stabilire,
Curtea a considerat că această restricție era justiicată prin necesitățile combinate de a ocroti
repartizarea echilibrată a competenței de impozitare între statele membre și de a preveni
evaziunea iscală. Interpretate în mod coroborat, aceste considerații constituie într-adevăr
obiective legitime, compatibile cu Tratatul CE și se încadrează în categoria motivelor
imperative de interes general. În opinia Curții, a admite deductibilitatea unui transfer inanciar
intragrup transfrontalier ar permite grupurilor de societăți să aleagă liber statul membru în
care sunt impozitate proiturile ilialelor, sustrăgându-le de la baza de impozitare a acestora
din urmă, iar atunci când acest transfer este considerat drept un venit impozabil în statul
membru al societății-mamă beneiciare, să le integreze în cea a societății-mamă, ceea ce ar
compromite însuși sistemul repartizării competenței de impozitare între statele membre. În
plus, posibilitatea transferului veniturilor impozabile de la o ilială la o societate-mamă al
cărei sediu se ală într-un alt stat membru comportă riscul ca, prin intermediul unor
aranjamente pur artiiciale, să se efectueze transferuri de venituri în cadrul unui grup de
societăți către societăți situate în statele membre ce aplică cotele de impozitare cele mai
reduse. În sfârșit, Curtea a considerat că, deși nu are ca obiect speciic excluderea de la
01_2007_6705_txt_RO.indd 31 21-04-2008 10:05:22

avantajul iscal pe care îl prevede a aranjamentelor pur artiiciale, o astfel de legislație poate
i considerată ca iind proporțională în raport cu obiectivele de mai sus, interpretate coroborat,
în măsura în care o extindere a avantajului iscal la situațiile transfrontaliere ar permite
grupurilor de societăți să își aleagă liber statul membru de impozitare a proitului, în
detrimentul dreptului statului membru în care este localizată iliala de a impozita proitul
generat de activități realizate pe teritoriul său.
În domeniul iscalității particularilor, mai multe măsuri naționale au fost declarate

incompatibile cu libertățile fundamentale ale tratatului, întrucât tratau în mod diferit
situații identice, fără vreo justiicare valabilă. Astfel, în hotărârea Meindl (hotărârea din 25
ianuarie 2007, C-329/05, Rep., p. I-1113), Curtea a declarat că unui contribuabil rezident nu
poate să i se refuze, de către statul membru de reședință, o impozitare comună cu soțul
său, de care nu este separat și care locuiește într-un alt stat membru, pentru motivul că
acest soț a obținut, în acest din urmă stat membru, în același timp, mai mult de 10 % din
veniturile familiei, respectiv mai mult decât un anumit plafon, în ipoteza în care veniturile
obținute de către soțul menționat în acest alt stat membru nu sunt supuse, în acesta din
urmă, impozitului pe venit. Într-adevăr, unui astfel de contribuabil îi este aplicabil un regim
diferit, deși se ală, în mod obiectiv, într-o situație identică cu a unui contribuabil rezident
al cărui soț are reședința în același stat membru, pe teritoriul căruia obține numai venituri
neimpozabile. În plus, Curtea a constatat că statul de reședință al unui asemenea
contribuabil este singurul în măsură să ia în considerare situația personală și familială a
contribuabilului menționat, întrucât acesta din urmă nu numai că locuiește în acest stat,
dar obține acolo, în plus, totalitatea veniturilor impozabile ale cuplului. Astfel, în lipsa unei
justiicări, faptul că acest contribuabil nu poate în niciun caz beneicia, în cadrul impozitării
comune, de luarea în considerare a situației sale personale și familiale, ci, dimpotrivă, este
încadrat în categoria de impozitare corespunzătoare celibatarilor, fără a se ține seama de
starea sa civilă de persoană căsătorită, constituie o discriminare prohibită de principiul
libertății de stabilire.
Hotărârea Talotta (hotărârea din 22 martie 2007, C-383/05, Rep., p. I-2555) oferă un alt
exemplu de decizie care declară o măsură în materia impozitului pe venit incompatibilă cu
Tratatul CE, întrucât aplică un regim diferit contribuabililor rezidenți și celor nerezidenți
care se ală în situații comparabile în mod obiectiv. Legislația în cauză prevedea că, în lipsa
unor elemente probatorii, veniturile independente impozabile ale unui contribuabil
rezident erau stabilite prin comparare cu cele ale altor contribuabili, în timp ce acelea ale
unui contribuabil nerezident erau determinate prin referire la baze de impozitare minimale.
Curtea s-a pronunțat în sensul că un astfel de tratament diferențiat constituie o discriminare
indirectă pe criteriul naționalității sau al cetățeniei, contrară libertății de stabilire, în
condițiile în care, pe de o parte, veniturile obținute de un contribuabil rezident și cele
obținute de un contribuabil nerezident, în cadrul unei activități independente pe teritoriul
statului membru vizat, sunt clasiicate în aceeași categorie de venituri, și anume categoria
veniturilor provenind dintr-o activitate independentă exercitată pe teritoriul aceluiași stat
membru vizat și că, pe de altă parte, acest tratament riscă să acționeze în special în
detrimentul resortisanților altor state membre, deoarece nerezidenții sunt, cel mai adesea,
străini. Faptul că utilizarea de baze de impozitare minimale este adesea mai favorabilă
contribuabililor nerezidenți este fără relevanță în această privință. În continuare, Curtea a
precizat că necesitatea asigurării eicacității controalelor iscale, deși constituie un motiv
imperativ de interes general, nu poate justiica această discriminare indirectă, în condițiile
01_2007_6705_txt_RO.indd 32 21-04-2008 10:05:22

în care aceleași diicultăți practice există pentru controlul rezidenților și există alte
mecanisme care permit schimbul de informații de ordin iscal între statele membre.
În sfârșit, în cauza Comisia/Danemarca (hotărârea din 30 ianuarie 2007, C-150/04, Rep.,

p. I-1169), Curtea a admis o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor introdusă de
Comisie împotriva Regatului Danemarcei, declarând că este contrară articolelor 39 CE, 43
CE și 49 CE legislația care permite contribuabililor să deducă sau să excludă din veniturile
lor impozabile cotizațiile plătite în cadrul unui plan de pensii, în măsura în care acest plan
a fost încheiat cu o instituție stabilită pe teritoriul național, excluzând orice avantaj iscal
pentru planurile încheiate cu instituții de pensii stabilite în alte state membre. Într-adevăr,
Curtea a constatat că o astfel de legislație poate avea un efect disuasiv asupra liberei
prestări a serviciilor de asigurări de către o instituție de pensii dintr-un alt stat membru,
precum și asupra libertății de stabilire și a liberei circulații a lucrătorilor originari sau care
au lucrat într-un alt stat membru și care au contractat deja în acest stat un plan de pensie.
Curtea a respins argumentele întemeiate pe necesitatea păstrării eicacității controalelor
iscale și a prevenirii evaziunii iscale, considerând că există mijloace mai puțin restrictive
pentru a atinge aceste două obiective. În același mod, justiicarea întemeiată pe coerența
sistemului iscal nu a fost admisă, în lipsa dovedirii unei legături directe între un avantaj
iscal și un dezavantaj corelativ care trebuie protejată. Într-adevăr, singurul factor care
poate să aducă atingere acestei coerențe constă în survenirea unui transfer de reședință a
contribuabilului între momentul plății cotizațiilor și cel al achitării prestației corespunzătoare,
și nu atât în faptul că instituția de pensii respectivă este situată într-un alt stat membru.
Vize, azil și imigrare
În cauzele Regatul Unit/Consiliul (hotărârile din 18 decembrie 2007, C-77/05 și C-137/05),

Curții i s-a solicitat să interpreteze Protocolul Schengen18 în legătură cu adoptarea
Regulamentelor (CE) nr. 2007/200419 și 2252/200420. Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
de Nord, care fusese exclus de către Consiliu de la participarea la adoptarea regulamentelor
menționate, solicita anularea acestora, invocând faptul că această excludere constituia o
încălcare a Protocolului Schengen.
Curtea s-a pronunțat în sensul că Protocolul Schengen fusese aplicat în mod corect și că
articolul 5 alineatul (1) din acesta trebuie interpretat în sensul că participarea unui stat
membru la adoptarea unei măsuri în aplicarea acestui articol nu este avută în vedere decât
în măsura în care acest stat a fost autorizat de Consiliu să subscrie la domeniul acquis-ului
Schengen în care se situează măsura care trebuie adoptată sau față de care reprezintă o
dezvoltare, ceea ce în speță nu era cazul. Potrivit raționamentului său, interpretarea apărată
18 Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul UE și la
Tratatul CE prin Tratatul de la Amsterdam.
19 Regulamentul (CE) nr. 2007/2004 al Consiliului din 26 octombrie 2004 de instituire a Agenției Europene
pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale statelor membre ale Uniunii Europene
(JO L 349, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 7, p. 71).
20 Regulamentul (CE) nr. 2252/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind standardele pentru elementele
de securitate și elementele biometrice integrate în pașapoarte și în documente de călătorie emise de statele
membre (JO L 385, p. 1, Ediție specială, 01/vol. 5, p. 155).
01_2007_6705_txt_RO.indd 33 21-04-2008 10:05:22

de Regatul Unit ar avea drept consecință lipsirea articolului 4 din Protocolul Schengen de
orice efect util, în măsura în care Irlanda și Regatul Unit ar putea atunci participa la toate
propunerile și inițiativele întemeiate pe acquis-ul Schengen în temeiul articolului 5
alineatul (1), deși aceste state membre nu au subscris la dispozițiile incidente ale acestui
acquis sau nu li s-a admis participarea la acestea.
Norme privind concurența
În materia concurenței, trei hotărâri vor reține atenția în mod deosebit. Vom menționa în
primul rând cauza Autorità garante della Concorrenza e del Mercato (hotărârea din 11
decembrie 2007, C-280/06), care privește criteriile de imputare a unei încălcări a normelor
privind concurența în caz de succesiune de întreprinderi care depind de aceeași autoritate
publică. În această hotărâre, mai întâi, Curtea a amintit că, în cazul în care o întreprindere
încalcă normele de concurență, răspunderea pentru această încălcare îi revine acesteia,
potrivit principiului răspunderii personale. Atunci când entitatea care a săvârșit o încălcare
a regulilor de concurență face obiectul unei modiicări juridice sau organizaționale, această
modiicare nu are neapărat ca efect crearea unei noi întreprinderi exonerate de răspunderea
pentru comportamentele contrare regulilor de concurență ale entității precedente în cazul
în care, din punct de vedere economic, există o identitate între cele două entități. Curtea a
precizat că, atunci când două entități constituie aceeași entitate economică, faptul că
entitatea care a săvârșit încălcarea există încă nu împiedică, în sine, sancționarea entității
căreia aceasta i-a transferat activitățile sale economice. În sfârșit, Curtea a subliniat că o
asemenea punere în aplicare a sancțiunii este admisibilă în special atunci când aceste
entități au fost sub controlul aceleiași persoane și, având în vedere legăturile strânse care
le unesc pe plan economic și organizațional, au aplicat în esență aceleași instrucțiuni
comerciale. În consecință, Curtea s-a pronunțat în sensul că în cazul unor entități care
depind de aceeași autoritate publică, atunci când un comportament care constituie o
singură încălcare a fost pus în aplicare de o entitate și apoi a fost continuat până la încetarea
sa de o altă entitate, succesoare a celei dintâi, care nu a încetat să existe, această a doua
entitate poate i sancționată pentru încălcare în integralitatea sa dacă se dovedește că
aceste două entități au fost sub tutela respectivei autorități.
În al doilea rând, vom reține cauza British Airways/Comisia (hotărârea din 15 martie 2007,
C-95/04 P, Rep., p. I-2331), în care Curtea a precizat regimul primelor și al rabaturilor
acordate de o întreprindere în poziție dominantă. Curtea a apreciat că pentru a stabili, în
ceea ce privește o întreprindere alată în poziție dominantă, eventualul caracter abuziv al
unui sistem de rabaturi sau de prime care nu constituie nici rabaturi sau prime de cantitate,
nici rabaturi sau prime de idelitate, trebuie să ie apreciate toate împrejurările, în special
criteriile și modalitățile de acordare a acestor rabaturi sau prime. Trebuie, mai întâi, să se
veriice dacă aceste rabaturi sau prime pot produce un efect de eliminare, cu alte cuvinte,
dacă sunt apte, pe de o parte, să facă mai diicil, chiar imposibil, accesul pe piață al
concurenților întreprinderii alate în poziție dominantă și, pe de altă parte, să facă mai
diicilă, chiar imposibilă, pentru cocontractanții acestei întreprinderi, alegerea între mai
multe surse de aprovizionare sau parteneri comerciali. Trebuie să se stabilească, în
continuare, dacă există o justiicare economică obiectivă a rabaturilor și a primelor
consimțite. De altfel, Curtea a precizat condițiile de aplicare ale interdicției discriminării
vizate de articolul 82 al doilea paragraf litera (c) CE pentru primele și rabaturile consimțite
01_2007_6705_txt_RO.indd 34 21-04-2008 10:05:22

de o întreprindere în poziție dominantă, subliniind că este necesar să se constate că, pe o

piață, această întreprindere are un comportament nu numai discriminatoriu, ci și că
urmărește să denatureze raportul concurențial existent între cocontractanții
întreprinderii.
În sfârșit, în cauza Cementbouw Handel & Industrie/Comisia (hotărârea din 18 decembrie

2007, C-202/06 P), Curtea s-a aplecat asupra incidenței angajamentelor propuse de către
părți asupra competenței Comisiei Comunităților Europene în materia controlului
concentrărilor. Curtea a amintit că Regulamentul nr. 4064/8921 în materia controlului
concentrărilor are la bază principiul unei repartizări precise a competențelor între
autoritățile naționale și cele comunitare. Această repartizare răspunde în special unei
preocupări pentru securitatea juridică, ce implică faptul că autoritatea competentă să
examineze o concentrare dată trebuie să poată i identiicată în mod previzibil. Pentru
acest motiv, legiuitorul comunitar a stabilit criterii în același timp precise și obiective, care
permit să se determine dacă o operațiune atinge dimensiunea economică necesară pentru
a i „de dimensiune comunitară” și este astfel de competența exclusivă a Comisiei. În plus,
imperativul celerității, care caracterizează economia generală a Regulamentului nr. 4064/89
și care impune Comisiei respectarea unor termene stricte pentru adoptarea deciziei inale,
implică faptul că competența Comisiei nu mai poate i pusă în discuție ulterior sau supusă
unor schimbări permanente. Așadar, Curtea s-a pronunțat în sensul că dacă Comisia își
pierde competența de a examina o concentrare în ipoteza în care întreprinderile respective
abandonează complet proiectul, situația este diferită atunci când părțile se limitează la a
propune să ie aduse modiicări parțiale. Astfel de propuneri nu ar putea avea ca efect
obligarea Comisiei să își reexamineze competența, sub sancțiunea de a permite
întreprinderilor respective să perturbe în mod semniicativ desfășurarea procedurii și
eicacitatea controlului dorit de legiuitor. Angajamentele propuse sau asumate de către
întreprinderi sunt tot atâtea elemente pe care Comisia trebuie să le ia în considerare în
cadrul examinării problemei de fond, mai precis compatibilitatea sau incompatibilitatea
concentrării cu piața comună, dar aceste angajamente nu ar putea lipsi Comisia de
competența sa, din moment ce aceasta a fost veriicată în prima fază a procedurii. În
consecință, competența Comisiei de a examina o concentrare trebuie să ie stabilită, pentru
toată durata procedurii, la o dată determinată, această dată trebuind să prezinte, în mod
necesar, o strânsă legătură cu notiicarea.
Fiscalitate
În acest domeniu, trei cauze referitoare la taxa pe valoarea adăugată (denumită în

continuare „TVA”) merită să ie subliniate.
În cauzele reunite T‑Mobile Austria și alții (hotărârea din 26 iunie 2007, C-284/04) și Hutchison
3G și alții (hotărârea din 26 iunie 2007, C-369/04), Curtea a avut ocazia să precizeze domeniul
de aplicare al noțiunii de activitate economică în sensul articolului 4 alineatul (2) din A
21 Regulamentul (CEE) nr. 4064/89 al Consiliului din 21 decembrie 1989 privind controlul concentrărilor
economice între întreprinderi (JO L 395, p. 1), astfel cum a fost modiicat prin Regulamentul (CE) nr. 1310/97
al Consiliului din 30 iunie 1997 (JO L 180, p. 1).
01_2007_6705_txt_RO.indd 35 21-04-2008 10:05:22

șasea directivă 77/38822. Aceste două cauze priveau atribuirea, de către autoritatea
națională de reglementare responsabilă cu alocarea frecvențelor, prin scoaterea la licitație,
a unor drepturi precum drepturile de utilizare a frecvenței spectrului electromagnetic în
scopul de a furniza publicului servicii de telecomunicații mobile. Curtea a considerat că
acordarea unor astfel de autorizații trebuie să ie considerată o condiție necesară și
prealabilă accesului operatorilor economici pe piața telecomunicațiilor, și nu o participare
a autorității naționale competente pe piața menționată. Într-adevăr, numai operatorii
economici titulari ai drepturilor acordate operează pe piață prin exploatarea bunului în
discuție cu scopul obținerii unui venit permanent, ceea ce nu este cazul autorităților
competente. Faptul că atribuirea drepturilor de utilizare în cauză s-a făcut cu plata de
redevențe nu este de natură să modiice acest raționament. În consecință, o astfel de
atribuire nu constituie o activitate economică în sensul articolului 4 alineatul (2) citat
anterior și, prin urmare, nu intră în domeniul de aplicare al Celei de a șasea directive
77/388.
În cauza Planzer Luxembourg (hotărârea din 28 iunie 2007, C-73/06), Curtea s-a aplecat
asupra condițiilor și a modalităților de restituire a TVA, astfel cum sunt prevăzute de A opta
directivă 79/107223 și de A treisprezecea directivă 86/56024. Această cauză își avea originea
în refuzul administrației iscale a unui stat membru de a restitui unei persoane impozabile
cu sediul în alt stat membru TVA-ul achitat de aceasta pentru bunuri dobândite în primul
stat membru pentru operațiunile sale impozabile, pentru motivul că existau îndoieli cu
privire la locul conducerii efective a activității persoanei impozabile în cauză – în statul
membru al sediului său social sau la societatea sa mamă stabilită în afara teritoriului
comunitar – și aceasta în poida prezentării unui certiicat, eliberat de administrația statului
membru de la sediul persoanei impozabile, privind calitatea sa de persoană plătitoare de
TVA în acest stat. În primul rând, Curtea a conirmat că certiicatul, redactat pe baza
modelului din anexa B la a opta directivă, permite, în principiu, să se prezume nu numai că
persoana interesată este persoană impozabilă în statul membru de eliberare a certiicatului,
dar și că este stabilită în acest stat sub o formă sau alta, ceea ce obligă, în principiu, în fapt
și în drept, administrația statului membru în care se solicită restituirea impozitului. Cu toate
acestea, în caz de îndoieli cu privire la realitatea economică a unității a cărei adresă este
menționată în certiicatul eliberat, administrația respectivă poate să se asigure cu privire la
această realitate recurgând la măsurile administrative prevăzute în acest scop prin
reglementarea comunitară și, dacă este cazul, să refuze restituirea solicitată de persoana
impozabilă, fără a aduce atingere dreptului acesteia din urmă la exercitarea unei căi de
atac judiciare. În continuare, Curtea a precizat că sediul activității economice a unei societăți
22 A șasea directivă 77/388/CEE a Consiliului din 17 mai 1977 privind armonizarea legislațiilor statelor membre
referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată: baza unitară de
evaluare (JO L 145, p. 1).
23 A opta directivă 79/1072/CEE a Consiliului din 6 decembrie 1979 privind armonizarea legislațiilor statelor
membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea adăugată
persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul țării (JO L 331, p. 11, Ediție specială, 09/vol. 1,
p. 34).
24 A treisprezecea directivă 86/560/CEE a Consiliului din 17 noiembrie 1986 privind armonizarea legislațiilor
statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri – Sisteme de restituire a taxei pe valoarea
adăugată persoanelor impozabile care nu sunt stabilite pe teritoriul Comunității (JO L 326, p. 40, Ediție
01_2007_6705_txt_RO.indd 36 21-04-2008 10:05:22

în sensul articolului 1 punctul 1 din a treisprezecea directivă este locul în care sunt adoptate
deciziile esențiale privind direcția generală a acestei societăți și unde sunt exercitate
funcțiile de administrare centrală a acesteia. Determinarea acestui loc se bazează pe un
grup de factori, în fruntea căruia igurează sediul statutar, locul administrației centrale,
locul întrunirii administratorilor societății și acela, de obicei identic, în care este deinită
politica generală a acestei societăți. Alte elemente, precum domiciliul principalilor
administratori, locul întrunirii adunărilor generale, locul de păstrare a documentelor
administrative și contabile și de derulare principală a activităților inanciare, în special
bancare, pot i, de asemenea, luate în considerare. Astfel, o implantare ictivă, precum cea
care caracterizează o societate „cutie poștală” sau „ecran”, nu ar putea i caliicată drept
sediu al unei activități economice în sensul articolului 1 punctul 1 din a treisprezecea
directivă.
Apropierea legislațiilor și legislații uniforme
Ca și în trecut, acest domeniu a dat naștere unei jurisprudențe abundente, în cadrul căreia
câteva cauze merită o atenție deosebită.
În cauza AGM‑COS.MET (hotărârea din 17 aprilie 2007, C-470/03), Curtea a fost sesizată cu
întrebarea dacă poate i considerat ca iind imputabil statului comportamentul unui
funcționar care, prin declarații publice, denunțase fragilitatea anumitor elevatoare pentru
vehicule. Curtea s-a pronunțat în sensul că sunt imputabile statului declarațiile unui
funcționar, care, în considerarea formei și a circumstanțelor acestora, creează destinatarilor
impresia că este vorba de luări de poziție oiciale ale statului, și nu de opinii personale ale
funcționarului. Elementul determinant constă în problema de a ști dacă destinatarii acestor
declarații pot, în mod rezonabil, să presupună, în contextul existent, că este vorba de o
poziție pe care funcționarul o are prin autoritatea funcției sale. În mod concret, declarațiile
funcționarului care prezintă un echipament tehnic certiicat conform cu Directiva 98/37/CE25
drept contrar standardului armonizat la care se raportează și periculos sunt de natură să
restricționeze, cel puțin indirect și în mod potențial, introducerea pe piață a unui astfel de
echipament tehnic și nu pot i justiicate nici prin obiectivul protecției sănătății, nici în
baza libertății de exprimare a funcționarilor. Într-adevăr, articolul 4 alineatul (1) din Directiva
98/37 trebuie interpretat în sensul că, pe de o parte, conferă drepturi particularilor și, pe de
altă parte, că nu lasă statelor membre nicio marjă de apreciere, în speță, în ceea ce privește
echipamentele tehnice conforme sau prezumate a i conforme cu respectiva directivă.
Nerespectarea acestei dispoziții rezultând din declarațiile unui funcționar al unui stat
membru, în măsura în care sunt imputabile acestui stat, constituie o încălcare suicient de
caracterizată a dreptului comunitar pentru a i angajată răspunderea statului respectiv
care nu și-a îndeplinit această obligație.
În cauza Ordre des barreaux francophones et germanophone și alții (hotărârea din 26 iunie
2007, C-305/05), s-a pus problema dacă impunerea în sarcina avocaților a obligațiilor de
informare și de cooperare cu autoritățile responsabile de combaterea spălării banilor
25 Directiva 98/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 privind apropierea legislaţiilor
statelor membre în domeniul echipamentelor tehnice (JO L 207, p. 1, Ediţie specială, 13/vol. 23, p. 220).
01_2007_6705_txt_RO.indd 37 21-04-2008 10:05:23

prevăzute la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 91/308/CEE26, atunci când aceștia participă
la anumite tranzacții inanciare care nu au nicio legătură cu o procedură judiciară, nu
încalcă dreptul la un proces echitabil.
Curtea s-a pronunțat în sensul că nu exista, în acest caz, o încălcare a dreptului la un proces
echitabil, amintind în primul rând că obligațiile de informare și de cooperare nu se aplică
avocaților decât în măsura în care îi asistă pe clienții lor la planiicarea sau la realizarea
anumitor tranzacții de natură preponderent inanciară sau imobiliară sau atunci când
acționează în numele și pentru clientul lor în orice tranzacție inanciară sau imobiliară. În
general, aceste activități, datorită chiar naturii lor, se situează într-un context care nu are
nicio legătură cu o procedură judiciară și, în consecință, în afara sferei de aplicare a dreptului
la un proces echitabil.
Din momentul în care asistența unui avocat este solicitată pentru exercitarea apărării sau
a reprezentării în justiție ori pentru consilierea privind inițierea sau evitarea unei proceduri
judiciare, respectivul avocat este exonerat de obligațiile de informare și de cooperare,
indiferent dacă aceste informații sunt primite sau obținute înainte, în timpul sau după
această procedură. O astfel de exonerare permite respectarea dreptului clientului la un
proces echitabil.
În cauza Land Oberösterreich/Comisia (hotărârea din 13 septembrie 2007, C-439/05 P și

C-454/05 P), Comisia Comunităților Europene respinsese o cerere de derogare de la
măsurile de armonizare pe care Republica Austria o notiicase acesteia în temeiul articolului
95 alineatul (5) CE și care privea un proiect de lege care avea drept obiect obținerea unei
derogări de la dispozițiile Directivei 2001/1827, interzicând organismele modiicate genetic
în Landul Oberösterreich. În susținerea recursului, în condițiile în care Tribunalul respinsese
cererea de anulare a deciziei în litigiu a Comisiei, reclamanții au invocat nerespectarea
principiului contradictorialității, pe de o parte, și încălcarea articolului 95 alineatul (5) CE,
pe de altă parte. Curtea s-a pronunțat în sensul că, ținând cont de caracteristicile speciice
ale procedurii prevăzute de articolul 95 alineatul (5) CE, de similitudinile acestei proceduri
cu cea prevăzută de alineatul (4) al acestui articol, precum și de scopul comun al acestor
două alineate, care este acela de a permite statelor membre să obțină derogări de la
măsurile de armonizare, Comisia nu este obligată să respecte principiul contradictorialității
înainte de a decide în temeiul articolului 95 alineatul (5) CE.
Într-adevăr, nu reiese din cuprinsul acestui articol că există o obligație a Comisiei de a-i
permite statului membru care efectuează notiicarea să își expună poziția înainte de a lua
decizia de aprobare sau de respingere a dispozițiilor naționale în cauză. Legiuitorul
comunitar a prevăzut doar condițiile care trebuie îndeplinite pentru a obține o decizie a
Comisiei, termenele în care aceasta din urmă trebuie să adopte decizia de aprobare sau de
respingere, precum și eventualele prorogări ale termenului.
26 Directiva 91/308/CEE a Consiliului din 10 iunie 1991 privind prevenirea folosirii sistemului inanciar în scopul
spălării banilor (JO L 166, p. 77, Ediție specială, 09/vol. 1, p. 103).
27 Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea
deliberată în mediu a organismelor modiicate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului
– Declaraţie a Comisiei (JO L 106, p. 1, Ediție specială, 15/vol. 7, p. 75).
01_2007_6705_txt_RO.indd 38 21-04-2008 10:05:23

Apoi, procedura prevăzută este inițiată nu de către o instituție comunitară sau de către un
organism național, ci de către un stat membru, decizia Comisiei neiind adoptată decât ca
răspuns la această inițiativă. Prin cererea sa, statul membru are toată libertatea de a se
exprima cu privire la dispozițiile naționale a căror introducere o solicită, astfel cum rezultă
în mod expres din articolul 95 alineatul (5) CE, care obligă statul membru să indice motivele
care justiică cererea sa.
De altfel, Curtea a precizat că introducerea unor dispoziții de drept intern care derogă de
la o măsură de armonizare trebuie să ie întemeiată pe dovezi științiice noi referitoare la
protecția mediului ambiant ori a mediului de lucru, să ie necesară din cauza unei probleme
speciice statului membru respectiv, care apare după adoptarea măsurii de armonizare, și
că dispozițiile avute în vedere, precum și motivele adoptării lor trebuie să ie notiicate
Comisiei.
În cauza Rampion și Godard (hotărârea din 4 octombrie 2007, C-429/05), referitoare la

protecția consumatorilor în materia creditului de consum și la dreptul consumatorului de
a solicita despăgubiri de la cel care acordă creditul, Curtea s-a pronunțat în sensul că
Directiva 87/10228 se aplică atât unui contract de credit care urmărește să inanțeze o
singură operațiune, cât și unei facilități de credit care permite consumatorului să utilizeze
creditul acordat pentru inanțarea mai multor operațiuni. Pe de altă parte, Curtea a hotărât
că articolele 11 și 14 din această directivă trebuie interpretate în sensul că se opun
posibilității ca dreptul de a solicita despăgubiri, prevăzut la articolul 11 alineatul (2) din
această directivă, de care beneiciază consumatorul împotriva celui care acordă creditul să
ie subordonat condiției ca oferta prealabilă de credit să menționeze bunul sau prestarea
de servicii inanțată. Într-adevăr, acest articol, care prevede că statele membre determină
măsura și condițiile în care se poate exercita dreptul la despăgubiri de la cel care acordă
creditul, nu poate i interpretat în sensul că permite statelor membre să subordoneze
dreptul de a solicita despăgubiri, de care beneiciază consumatorul, anumitor condiții,
care se adaugă celor enumerate, în mod exhaustiv, de acest articol. Această interpretare se
coroborează cu articolul 14 alineatul (1) din aceeași directivă, care se opune în special
posibilității ca o reglementare națională să permită celui care acordă creditul să evite o
acțiune exercitată de către consumator în temeiul articolului 11 citat anterior, prin simpla
omisiune a menționării bunurilor sau a serviciilor inanțate.
În cauza Schutzverband der Spirituosen‑Industrie (hotărârea din 4 octombrie 2007, C-457/05),

Curtea reamintește că, având în vedere economia generală și inalitatea Directivei 75/10629,
precum și principiul liberei circulații a mărfurilor garantat de articolul 28 CE, articolul 28 CE
se opune ca un stat să interzică comercializarea unui produs preambalat cu un volum
nominal de 0,071 litri necuprins în gama comunitară, dar fabricat și comercializat în mod
legal într-un alt stat membru, cu excepția cazului în care o astfel de interdicție se dovedește
a i justiicată printr-o cerință imperativă, indiferent dacă este aplicabilă fără a distinge
28 Directiva 87/102/CEE a Consiliului din 22 decembrie 1986 de apropiere a actelor cu putere de lege și a
actelor administrative ale statelor membre privind creditul de consum (JO 1987, L 42, p. 48, Ediție specială,
15/vol. 1, p. 252).
29 Directiva 75/106/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1974 privind apropierea legislațiilor statelor membre
referitoare la preambalarea, în funcție de volum, a unor lichide preambalate (JO L 42, p. 1, Ediție specială,
13/vol. 2, p. 91).
01_2007_6705_txt_RO.indd 39 21-04-2008 10:05:23

între produsele naționale și produsele importate, dacă este necesară pentru respectarea
cerinței respective și proporțională cu obiectivul urmărit, iar acest obiectiv nu poate i
atins prin măsuri care restrâng în mai mică măsură schimburile intracomunitare.
Încă o dată, diferitele directive referitoare la atribuirea contractelor de achiziții publice au

contribuit la alimentarea contenciosului.
În cauza Asociación Nacional de Empresas Forestales (hotărârea din 19 aprilie 2007,

C-295/05), s-a pus problema dacă un stat membru putea conferi unei întreprinderi publice
un regim juridic care să îi permită să realizeze operațiuni fără a i supusă prevederilor
Directivelor 92/5030, 93/3631 și 93/3732 referitoare la atribuirea contractelor de achiziții
publice. Întreprinderea publică vizată în mod concret beneiciază de un statut special, care
îi permite să execute un mare număr de operațiuni la comanda directă a administrației, în
calitate de serviciu tehnic al administrației, fără a trece prin procedurile de atribuire
prevăzute de lege, și nu are nicio libertate, nici cu privire la modul de tratare a unei comenzi
venite din partea autorităților competente, nici în ceea ce privește tariful aplicabil
activităților sale. Curtea s-a pronunțat în sensul că directivele citate anterior nu se opun
unui regim juridic precum cel de care beneiciază această întreprindere publică și care îi
permite, în calitate de întreprindere publică ce își exercită activitatea ca instrument propriu
și serviciu tehnic al mai multor autorități publice, să realizeze operațiuni fără să ie supusă
regimului prevăzut de directivele menționate, din moment ce, pe de o parte, autoritățile
publice respective exercită asupra acestei întreprinderi un control similar celui pe care îl
exercită asupra propriilor servicii și, pe de altă parte, o asemenea întreprindere își desfășoară
esențialul activității împreună cu aceste autorități.
În cauza Comisia/Germania (hotărârea din 18 iulie 2007, C-503/04), având ca obiect un

contract referitor la eliminarea deșeurilor încheiat de orașul Brunswick fără atribuirea prin
procedura cererii de ofertă la nivel comunitar și ca urmare a neexecutării de către Republica
Federală Germania a unei hotărâri care constata această neîndeplinire a obligațiilor în
temeiul articolului 226 CE, Curtea s-a pronunțat în sensul că, deși este adevărat că dispoziția
articolului 2 alineatul (6) al doilea paragraf din Directiva 89/66533 autorizează statele
membre să mențină efectele contractelor încheiate prin încălcarea directivelor în materie
de atribuire a contractelor de achiziții publice și protejează astfel încrederea legitimă a
cocontractanților, această dispoziție nu poate avea drept consecință, fără a aduce atingere
sferei de aplicare a dispozițiilor din tratatul de instituire a pieței interne, faptul că atitudinea
autorităților contractante față de terți trebuie considerată ca iind conformă dreptului
comunitar ulterior încheierii unor astfel de contracte. Pe de altă parte, dispoziția menționată
30 Directiva 92/50/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 privind coordonarea procedurilor de atribuire a
contractelor de achiziții publice de servicii (JO L 209, p. 1, Ediție specială, 06/vol. 2, p. 50).
contractelor de achiziții publice de bunuri (JO L 199, p. 1).
contractelor de achiziții publice de lucrări (JO L 199, p. 54).
33 Directiva 89/665/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1989 privind coordonarea actelor cu putere de lege și
a actelor administrative privind aplicarea procedurilor care vizează căile de atac față de atribuirea contractelor
de achiziții publice de produse și a contractelor publice de lucrări (JO L 395, p. 33, Ediţie specială, 06/vol. 1,
p. 237).
01_2007_6705_txt_RO.indd 40 21-04-2008 10:05:23

privește, după cum reiese din textul acesteia, despăgubirea pe care o persoană lezată în
urma unei încălcări comise de o autoritate contractantă o poate obține de la aceasta din
urmă și nu poate i considerată ca reglementând totodată și relația dintre un stat membru
și Comunitate, relație avută totuși în vedere în contextul articolelor 226 CE și 228 CE. Chiar
dacă se presupune că principiile securității juridice și protecției încrederii legitime,
principiul pacta sunt servanda, precum și dreptul de proprietate pot i opuse autorității
contractante de către cocontractantul său în caz de reziliere a contractului încheiat cu
încălcarea Directivei 92/50, în niciun caz un stat membru nu se poate prevala de aceste
principii sau de acest drept pentru a justiica neexecutarea unei hotărâri de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor în temeiul articolului 226 CE și pentru a nu își asuma astfel propria
răspundere potrivit dreptului comunitar.
Cauza Bayerischer Rundfunk și alții (hotărârea din 13 decembrie 2007, C-337/06) privea
problema dacă organismele publice de radiodifuziune germane erau autorități contractante
în scopul aplicării normelor comunitare privind atribuirea contractelor de achiziții publice.
Articolul 1 din Directiva 92/50 consideră ca iind autoritate contractantă, printre altele,
organismele de drept public a căror activitate este inanțată în cea mai mare parte de stat.
Curtea s-a pronunțat în sensul că există „inanțare în cea mai mare parte de către stat”
atunci când activitățile organismelor publice de radiodifuziune precum cele în cauză în
acțiunea principală sunt inanțate în cea mai mare parte printr-o redevență ce trebuie
plătită de deținătorii unui post receptor, care este impusă, calculată și încasată potrivit
prerogativelor autorității publice. În cazul unei inanțări a activităților organismelor publice
de radiodifuziune menționate mai sus potrivit modalităților prezentate anterior, condiția
referitoare la „inanțarea de către stat” nu presupune intervenția directă a statului sau a
altor autorități publice la atribuirea, de către organismele publice de radiodifuziune, a unui
contract privind furnizarea de servicii de curățenie. Curtea precizează că numai contractele
de achiziții publice privind serviciile menționate de articolul 1 din directivă, respectiv
contractele de achiziții publice având ca obiect serviciile care au legătură cu funcția
speciică a organismelor de radiodifuziune, și anume crearea și realizarea de programe,
sunt excluse din domeniul de aplicare al directivei menționate. În schimb, normele
comunitare se aplică integral în cazul contractelor de achiziții publice de servicii care nu au
legătură cu activitățile care țin de îndeplinirea funcției de serviciu public.
Mărci
În acest domeniu, Curtea s-a aplecat în același timp asupra regulamentului de instituire a
mărcii comunitare34 și asupra directivei de apropiere a legislațiilor naționale35.
Hotărârea pronunțată în cauza OHMI/Kaul (hotărârea din 13 martie 2007, C-29/05 P, Rep.,
p. I-2213) precizează condițiile în care faptele și probele noi pot i luate în considerare
atunci când sunt prezentate în susținerea unui recurs, în cadrul unei proceduri de opoziție.
34 Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1,
Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 146).
35 Prima directivă 89/104/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 de apropiere a legislațiilor statelor membre
cu privire la mărci (JO L 40, p. 1, Ediţie specială, 17/vol. 1, p. 92).
01_2007_6705_txt_RO.indd 41 21-04-2008 10:05:23

Mai precis, Curtea s-a pronunțat în sensul că o cameră de recurs a Oiciului pentru
Armonizare în cadrul Pieței Interne se bucură de o marjă de apreciere în a hotărî, sub
rezerva motivării, dacă este sau nu necesar să ia în considerare, în vederea adoptării deciziei
pe care este chemată să o pronunțe, faptele și probele pe care partea care a formulat
opoziția le prezintă, pentru prima dată, în memoriul pe care îl depune în susținerea
recursului său, astfel încât, pe de o parte, aceasta nu este în mod necesar obligată să ia în
considerare astfel de fapte și de probe și, pe de altă parte, luarea în considerare a faptelor
și a probelor menționate nu ar putea i exclusă din oiciu. Articolul 59 din Regulamentul
nr. 40/94, care precizează condițiile de introducere a recursului în fața camerei de recurs,
nu ar putea i interpretat ca oferind autorului unui astfel de recurs un nou termen în
vederea prezentării faptelor și a probelor în sprijinul opoziției sale.
În cauza Dyson (hotărârea din 25 ianuarie 2007, C-321/03, Rep., p. I-687), Curtea, cu privire
la problema de a ști care sunt semnele care pot constitui o marcă, s-a pronunțat în sensul
că obiectul unei cereri de înregistrare a unor mărci, care se referă la toate formele
imaginabile ale unei rezervor sau compartiment de colectare transparent care face parte
din suprafața externă a unui aspirator, nu constituie un „semn” în sensul articolului 2 din
Directiva 89/104/CEE și, în consecință, nu poate să constituie o marcă în sensul acesteia.
Într-adevăr, obiectul unei asemenea cereri, care constă de fapt într-o simplă proprietate a
produsului vizat, poate îmbrăca o multitudine de aspecte diferite și nu este, prin urmare,
determinat. Având în vedere exclusivitatea inerentă drepturilor asupra mărcii, titularul
unei mărci care se referă la un asemenea obiect nedeterminat ar obține, contrar obiectivului
urmărit de articolul 2 din directivă, un avantaj concurențial nelegitim, întrucât ar avea
dreptul să îi împiedice pe concurenții săi să ofere spre vânzare aspiratoare care prezintă pe
suprafața lor externă orice tip de recipient colector, oricare ar i forma acestuia.
În cauza Adam Opel (hotărârea din 25 ianuarie 2007, C-48/05, Rep., p. I-1017), Curtea a
amintit că, în temeiul articolului 5 alineatul (1) din Prima directivă 89/194/CEE, o marcă
înregistrată conferă titularului său dreptul exclusiv de a interzice oricărui terț să utilizeze,
fără consimțământul său, în cadrul comerțului, un semn identic mărcii pentru produse
identice cu cele pentru care aceasta este înregistrată. Acest fapt permite titularului mărcii
să își protejeze interesele speciice, adică să asigure că marca își poate îndeplini funcțiile,
în special funcția de a garanta consumatorilor proveniența produsului. Prin urmare,
aplicarea de către un terț, fără autorizarea titularului mărcii, în speță Opel, a unui semn
identic cu această marcă pe modele la scară redusă de vehicule purtând marca respectivă,
cu scopul de a reproduce în mod idel aceste vehicule, precum și comercializarea
respectivelor modele la scară redusă poate i interzisă numai dacă aceasta aduce atingere
sau este susceptibilă să aducă atingere funcțiilor mărcii în calitate de marcă înregistrată
pentru jucării. În ceea ce privește consecințele care rezultă din faptul că, pe de o parte,
logoul Opel este înregistrat și pentru autovehicule, iar, pe de altă parte, marca pare să ie
de renume în Germania pentru acest tip de produse, Curtea a subliniat de asemenea că
titularul unei mărci poate interzice utilizarea care, fără just temei, determină obținerea
unor foloase necuvenite din caracterul distinctiv sau din renumele mărcii, în calitate de
marcă înregistrată pentru autovehicule, ori care aduce atingere acestora.
O decizie în aceeași ordine de idei a fost adoptată în cauza Céline (hotărârea din 11
septembrie 2007, C-17/06), în ceea ce privește utilizarea unei denumiri sociale, a unui
nume comercial sau a unei embleme identice cu o marcă anterioară, în cadrul unei activități
01_2007_6705_txt_RO.indd 42 21-04-2008 10:05:23

de comercializare a unor produse identice cu cele pentru care a fost înregistrată această
marcă. Curtea a adăugat că, potrivit articolului 6 alineatul (1) litera (a) din această directivă,
dreptul conferit de marcă nu permite titularului său să interzică unui terț utilizarea, în
cadrul comerțului, a numelui și a adresei sale, atât timp cât sunt folosite conform practicilor
loiale în domeniul industrial sau comercial.
În cauza Häupl (hotărârea din 14 iunie 2007, C-246/05), Curții i s-a solicitat să interpreteze
articolul 10 alineatul (1) și articolul 12 alineatul (1) din Prima directivă 89/104. Întrebată la
ce dată trebuie să ie considerată încheiată procedura de înregistrare a unei mărci, această
dată marcând începutul perioadei de utilizare, Curtea s-a pronunțat în sensul că directiva
menționată nu stabilește în mod univoc începutul acestei perioade de protecție, formularea
permițând așadar adaptarea respectivului termen particularităților procedurilor naționale.
În consecință, „data la care procedura de înregistrare s-a încheiat”, în sensul articolului 10
alineatul (1) din directivă, trebuie stabilită în iecare stat membru în funcție de normele de
procedură în materie de înregistrare a unei mărci în vigoare în acest stat. În mod concret,
această dispoziție deinește începutul perioadei de cinci ani în timpul căreia marca trebuie
să înceapă să ie utilizată în mod serios, cu excepția cazului în care există un motiv întemeiat.
Cu privire la aceasta, Curtea s-a pronunțat în sensul că, în temeiul articolului 12 alineatul
(1) din directivă, reprezintă„motive întemeiate pentru [neutilizarea]” unei mărci obstacolele
care prezintă o legătură directă cu această marcă, ce fac utilizarea acesteia imposibilă sau
nerezonabilă și care sunt independente de voința titularului respectivei mărci. Revine
instanței de trimitere să aprecieze, de la caz la caz, elementele de fapt relevante ale cauzei
din acțiunea principală și să veriice dacă acestea făceau utilizarea mărcii menționate
nerezonabilă.
Politica economică și monetară
În cauza Estager (hotărârea din 18 ianuarie 2007, C-359/05, Rep., p. I-581), Curtea s-a
pronunțat în sensul că Regulamentele nr. 1103/97 și 974/98 referitoare la introducerea
monedei euro36 se opun unei reglementări naționale care, cu ocazia unei operațiuni de
conversie în euro, majorează cuantumul unei taxe, cu excepția cazului în care o astfel de
majorare respectă exigențele de securitate juridică și de transparență, permițând astfel
protejarea încrederii agenților economici în introducerea monedei euro. Aceasta implică
faptul că reglementarea națională în cauză trebuie să permită să se facă o distincție clară
între decizia autorităților statului membru de a majora cuantumul taxei și operațiunea de
conversie în euro a acestui cuantum.
Politica socială
Printre hotărârile Curții pronunțate în domeniul politicii sociale, se impune sublinierea

anumitor cauze care privesc punerea în aplicare a principiului egalității de tratament și
sfera drepturilor lucrătorilor și a protecției acestora.
36 Regulamentul (CE) nr. 1103/97 al Consiliului din 17 iunie 1997 privind anumite dispoziții referitoare la
introducerea monedei euro (CE) (JO L 162, p. 1, Ediţie specială, 10/vol. 1, p. 81). Regulamentul (CE) nr. 974/98
al Consiliului din 3 mai 1998 privind introducerea euro (JO L 139, p. 1, Ediție specială, 10/vol. 1, p. 112).
01_2007_6705_txt_RO.indd 43 21-04-2008 10:05:24

În ceea ce privește normele de drept comunitar care reglementează egalitatea de tratament

între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de condiții de muncă, în primul
rând, Curtea a precizat statutul juridic al lucrătoarelor gravide în cadrul întrebărilor
preliminare privind interpretarea dispozițiilor directivelor 76/207/CEE37 și 92/85/CEE38.
Astfel, prin hotărârea Kiiski (hotărârea din 20 septembrie 2007, C-116/06), Curtea a arătat
că aceste dispoziții comunitare se opun unei legislații naționale ce reglementează concediul
pentru educare și care, dat iind că nu ține cont de schimbările pe care le implică sarcina
pentru lucrătoarea respectivă în cursul perioadei limitate de cel puțin 14 săptămâni care
precede și urmează nașterea, nu permite acesteia să obțină, la cerere, o modiicare a
perioadei concediului pentru educare în cazul în care aceasta revendică dreptul la un
concediu de maternitate și astfel o privează pe aceasta de drepturile asociate acestui
concediu. În hotărârea Paquay (hotărârea din 11 octombrie 2007, C-460/06), Curtea a
precizat, în plus, că Directiva 92/85/CEE interzice notiicarea unei decizii de concediere ca
urmare a sarcinii și/sau a nașterii unui copil în cursul perioadei de protecție prevăzute de
articolul 10 alineatul (1) din aceasta și luarea de măsuri pregătitoare pentru o astfel de
decizie înainte de expirarea unei astfel de perioade. După ce a stabilit că o astfel de decizie
este contrară atât articolului 2 alineatul (1) și articolului 5 alineatul (1) din Directiva 76/207/CEE,
indiferent de momentul notiicării sale, și aceasta chiar dacă această notiicare intervine
după expirarea perioadei de protecție prevăzute, cât și articolului 10 din Directiva 92/85/
CEE, Curtea deduce din aceasta că măsura aleasă de către un stat membru în temeiul
articolului 6 din Directiva 76/207/CEE pentru sancționarea încălcării acestor dispoziții
comunitare trebuie să ie cel puțin echivalentă cu măsura pe care acesta a prevăzut-o
pentru punerea în aplicare a articolelor 10 și 12 din Directiva 92/85/CEE.
De asemenea, Curtea și-a îmbogățit jurisprudența referitoare la punerea în aplicare a

egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul regimului pensiilor. În ceea ce
privește pensiile comunitare, Curtea s-a pronunțat, în special, în sensul că utilizarea unor
factori diferiți în funcție de sex la calcularea primelor pentru anii de plată a contribuțiilor la
sistemul de pensii în cazul transferului spre sistemul comunitar al drepturilor de pensie
dobândite de către un funcționar în baza unor activități profesionale anterioare intrării
sale în serviciul Comunităților constituie o discriminare în funcție de sex nejustiicată în
mod obiectiv de necesitatea de a garanta o gestionare inanciară sănătoasă a acestui
sistem (hotărârea din 11 septembrie 2007, Lindorfer/Consiliul, C-227/04 P). În ceea ce
privește egalitatea de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale,
Curtea a considerat că Directiva 79/7/CEE39 nu se opune adoptării unei reglementări
naționale care urmărește să permită persoanelor de un anumit sex, inițial discriminate, să
beneicieze, pe întreaga durată a pensiei, de regimul de pensii aplicabil persoanelor de
celălalt sex prin intermediul plății unor cotizații de regularizare care reprezintă diferența
37 Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976 privind punerea în aplicare a principiului egalității de
tratament între bărbați și femei în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, la formarea și la
promovarea profesională, precum și condițiile de muncă (JO L 39, p. 40, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 164).
38 Directiva 92/85/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind introducerea de măsuri pentru promovarea
îmbunătățirii securității și a sănătății la locul de muncă în cazul lucrătoarelor gravide, care au născut de
curând sau care alăptează (JO L 348, p. 1, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 3).
39 Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de
tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO L 6, p. 24, Ediţie specială, 05/vol. 1,
p. 192).
01_2007_6705_txt_RO.indd 44 21-04-2008 10:05:24

între cotizațiile plătite de persoanele discriminate inițial în cursul perioadei în care a avut
loc discriminarea și cotizațiile mai mari plătite de cealaltă categorie de persoane în aceeași
perioadă, majorate cu dobânzile care compensează deprecierea monetară. Totuși, plata
cotizațiilor de regularizare nu poate să ie majorată cu alte dobânzi decât cele care urmăresc
să compenseze deprecierea monetară. În plus, nu se poate impune ca o astfel de plată să
ie efectuată într-o singură tranșă, atunci când această condiție face practic imposibilă sau
excesiv de diicilă regularizarea respectivă (hotărârea din 21 iunie 2007, Jonkman, C-231/06,
C-232/06 și C-233/06). Curtea a reamintit de asemenea că, în caz de incompatibilitate a
unei reglementări naționale cu dreptul comunitar rezultată dintr-o hotărâre cu privire la o
cerere având ca obiect pronunțarea unei hotărâri preliminare, autoritățile naționale sunt
obligate să adopte măsurile adecvate care pot asigura respectarea dreptului comunitar,
asigurându-se că, în cel mai scurt timp, dreptul național se aliniază dreptului comunitar și
drepturile pe care justițiabilii le au în temeiul acestuia dobândesc efecte depline. Atunci
când a fost constatată o discriminare contrară dreptului comunitar și atât timp cât nu au
fost adoptate măsuri care restabilesc egalitatea de tratament, instanța națională este, la
rândul său, ținută să îndepărteze orice dispoziție națională discriminatorie, fără să ie
necesar să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acesteia de către legiuitor; instanța
națională este de asemenea ținută să le aplice membrilor grupului defavorizat același
regim ca și cel de care beneiciază persoanele din cealaltă categorie.
Pe de altă parte, principiul egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de
sex feminin intervine în cadrul unei hotărâri (hotărârea din 6 decembrie 2007, Voß,
C-300/06) care interpretează articolul 141 CE în sensul că acesta se opune unei reglementări
naționale care, pe de o parte, deinește orele suplimentare efectuate atât de funcționarii
angajați cu normă întreagă, cât și de cei angajați cu fracțiune de normă ca orele pe care
aceștia le efectuează în afara orarului lor individual de lucru și, pe de altă parte, stabilește
o remunerație pentru aceste ore la un tarif inferior tarifului orar aplicat orelor efectuate în
limita orarului individual de lucru, astfel încât funcționarii cu fracțiune de normă sunt
remunerați la un nivel mai scăzut decât funcționarii cu normă întreagă în ceea ce privește
orele efectuate în afara orarului lor individual și în limita numărului de ore care trebuie
efectuate de un funcționar cu normă întreagă în cadrul orarului său, în măsura în care
această reglementare afectează un procent considerabil mai ridicat de lucrători de sex
feminin decât de lucrători de sex masculin și în lipsa justiicării unei astfel de diferențe de
tratament prin factori obiectivi și străini unei discriminări pe motiv de sex.
Egalitatea de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de

muncă, privită, de această dată, sub unghiul interzicerii discriminării pe motive de vârstă,
a făcut obiectul hotărârii Palacios de la Villa (hotărârea din 16 octombrie 2007, C-411/05),
în centrul căreia era în discuție compatibilitatea, în raport cu Directiva 2000/78/CE40, a unei
reglementări spaniole care admite valabilitatea clauzelor de pensionare obligatorie care
igurează în convențiile colective și care prevăd încetarea de drept a relațiilor de muncă
atunci când lucrătorul împlinește limita de vârstă pentru pensionare, stabilită la 65 de ani
de această reglementare, și îndeplinește celelalte criterii pentru acordarea pensiei pentru
limită de vârstă de tip contributiv. Curtea a considerat că interzicerea discriminării pe
40 Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității
de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, p. 16, Ediție
01_2007_6705_txt_RO.indd 45 21-04-2008 10:05:24

motive de vârstă, instituită de directiva menționată, nu se opune unei astfel de dispoziții

naționale atunci când aceasta este justiicată în mod obiectiv și rezonabil de un obiectiv
legitim privind politica de ocupare a forței de muncă și piața muncii, iar mijloacele puse în
aplicare pentru atingerea acestuia nu par necorespunzătoare și inutile. După ce a considerat
că obiectivul de interes general de normalizare a pieței ocupării forței de muncă, în special
în scopul eliminării șomajului și al încurajării ocupării forței de muncă, trebuie, în principiu,
să ie considerat, în cadrul dreptului național, ca justiicând un tratament diferențiat bazat
pe vârstă, Curtea a dedus caracterul corespunzător și necesar al măsurii datorită luării în
considerare de către aceasta a împrejurării că persoanele interesate beneiciază de o pensie
pentru limită de vârstă și de posibilitatea care este acordată partenerilor sociali de a utiliza,
prin intermediul convențiilor colective și, prin urmare, cu lexibilitate, mecanismul de
pensionare obligatorie.
În sfârșit, o întrebare preliminară adresată de o instanță spaniolă cu privire la acordarea

sporurilor pentru vechime în muncă a permis Curții să airme că noțiunea „condiții de
încadrare în muncă” prevăzută de clauza 4 punctul (1) din acordul-cadru cu privire la munca
pe durată determinată41, ale cărui prevederi, la fel ca și cele ale Directivei 1999/70/CE42, în
anexa căreia este cuprins acest acord-cadru, se pot de asemenea aplica contractelor și
raporturilor de muncă pe durată determinată încheiate cu organele sectorului public, poate
servi drept temei pentru o cerere care urmărește acordarea către un lucrător încadrat în
muncă pe durată determinată a unui spor pentru vechime în muncă rezervat prin prevederile
de drept național exclusiv lucrătorilor încadrați în muncă pe durată nedeterminată (hotărârea
din 13 septembrie 2007, Del Cerro Alonso, C-307/05). În plus, aceeași dispoziție se opune,
astfel cum precizează Curtea, instituirii unei diferențe de tratament între lucrătorii încadrați
în muncă pe durată determinată și cei încadrați în muncă pe durată nedeterminată,
justiicată exclusiv prin circumstanța că este prevăzută de un act cu putere de lege sau de o
normă administrativă a unui stat membru ori într-o convenție colectivă încheiată între
reprezentanții sindicali ai personalului și angajatorul în cauză.
Aplicabilitatea anumitor dispoziții comunitare referitoare la drepturile lucrătorilor și la

protecția acestora a fost precizată de către Curte ca răspuns la diverse întrebări preliminare.
Astfel, în hotărârea Jouini și alții (hotărârea din 13 septembrie 2007, C-458/05), Curtea a
explicat noțiunea de transfer al unei întreprinderi ca rezultat al unei cesiuni convenționale
în sensul Directivei 2001/23/CE43 și a airmat că aceasta din urmă privește ipoteza în care,
pe de o parte, o parte din personalul administrativ și o parte din lucrătorii temporari sunt
transferați către o altă întreprindere de muncă temporară pentru a exercita, în cadrul
acesteia, aceleași activități pentru clienți identici și, pe de altă parte, elementele vizate de
transferul unei entități economice sunt suiciente, ca atare, pentru a permite continuarea
prestațiilor caracteristice activității economice în cauză fără a recurge la alți factori de
41 Acordul-cadru privind munca pe durată determinată, încheiat la 18 martie 1999, prevăzut în anexa la
Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată
determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).
42 Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată
determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP (JO L 175, p. 43, Ediție specială, 05/vol. 5, p. 129).
43 Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre
referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de
întreprinderi sau unități (JO L 82, p. 16, Ediție specială, 05/vol. 6, p. 20).
01_2007_6705_txt_RO.indd 46 21-04-2008 10:05:24

producție importanți sau la alte părți ale întreprinderii, fapt ce trebuie veriicat de instanța
de trimitere. Hotărârea Robins și alții (hotărârea din 25 ianuarie 2007, C-278/05, Rep., I-1053)
a clariicat, la rândul său, diverse aspecte referitoare la protecția lucrătorilor în cazul
insolvabilității angajatorului, ridicate de o instanță din Regatul Unit al Marii Britanii și
Irlandei de Nord într-o trimitere preliminară. Având în vedere marja largă de apreciere
recunoscută statelor membre în materie, s-a statuat, referitor la articolul 8 din Directiva
80/987/CEE44, că, în caz de insolvabilitate a angajatorului și de insuiciență a resurselor
sistemelor suplimentare de asigurări sociale la nivel de întreprindere sau de grup de
întreprinderi, inanțarea drepturilor dobândite la pensii pentru limită de vârstă nu trebuie,
în mod obligatoriu, nici să ie asigurată de către înseși statele membre și nici să ie integrală.
Curtea nu a uitat să amintească nici faptul că, în caz de transpunere incorectă a unei astfel
de dispoziții comunitare, responsabilitatea statului membru respectiv este condiționată
de constatarea unei încălcări manifeste și grave de către acesta a limitelor care sunt impuse
puterii sale de apreciere.
Mediu
În cauza Comisia/Finlanda (hotărârea din 14 iunie 2007, C-342/05), Curtea a trebuit să

analizeze dacă, astfel cum susținea Comisia, prin faptul de a autoriza vânătoarea de lupi,
Republica Finlanda nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei 92/43/CEE
a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de
faună și loră sălbatică45. Într-adevăr, în temeiul articolului 12 alineatul (1) și al anexei IV
punctul (a) din directiva menționată, lupii fac parte din speciile de animale care au nevoie
de protecție strictă. Cu toate acestea, articolul 16 din aceeași directivă prevede un regim
de exceptare de la aceste interdicții. În temeiul dispozițiilor naționale de transpunere a
acestui regim, autoritățile inlandeze au eliberat în iecare an, cu titlu de derogare, permise
de vânătoare de lupi. Mai întâi, Curtea a amintit că, potrivit unei jurisprudențe constante,
chiar dacă reglementarea națională aplicabilă este, în sine, compatibilă cu dreptul
comunitar, o neîndeplinire a obligațiilor în temeiul articolului 226 CE poate decurge din
existența unei practici administrative care încalcă acest drept, cu condiția ca această
practică administrativă să prezinte un anumit grad de constanță și de generalitate. În
continuare, Curtea a constatat că articolul 16 din directiva menționată trebuie, în măsura
în care prevede o excepție, să ie de strictă interpretare și să atribuie autorității care ia
decizia sarcina probei existenței condițiilor cerute pentru iecare derogare. În acest caz,
statele membre sunt obligate să garanteze că orice intervenție care aduce atingere speciilor
protejate nu este autorizată decât pe baza unor decizii care conțin o motivare precisă și
adecvată care face referire la motivele, condițiile și cerințele prevăzute de acest articol. Or,
conservarea corespunzătoare a populațiilor speciilor respective în aria lor de extindere
naturală constituie o condiție necesară și prealabilă pentru acordarea derogărilor prevăzute.
Acordarea unor astfel de derogări nu este posibilă decât cu titlu excepțional, atunci când
este temeinic dovedit că nu sunt de natură să agraveze stadiul de conservare
44 Directiva 80/987/CEE a Consiliului din 20 octombrie 1980 privind apropierea legislațiilor statelor membre
referitoare la protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvabilității angajatorului (JO L 283, p. 23, Ediție
45 JO L 206, p. 7, Ediţie specială, 15/vol. 2, p. 109.
01_2007_6705_txt_RO.indd 47 21-04-2008 10:05:24

necorespunzătoare a populațiilor amintite sau să împiedice readucerea acestora la un

stadiu de conservare corespunzătoare, obiectiv menționat la articolul 16 din aceeași
directivă. Prin urmare, nu poate i exclus ca sacriicarea unui număr limitat de lupi, chiar
dacă unii dintre aceștia pot cauza pagube importante, să aibă incidență asupra acestui
obiectiv. Curtea a dedus de aici că nu își îndeplinește obligațiile care îi revin în temeiul
Directivei 92/43 un stat membru care autorizează cu titlu preventiv vânătoarea de lupi fără
a se i stabilit că aceasta este de natură să prevină pagube importante.
Cooperare judiciară în materie civilă
În domeniul cooperării în materie civilă și judiciară, vom reține mai întâi hotărârea
pronunțată în cauza C (hotărârea din 27 noiembrie 2007, C-435/06), care interpretează
pentru prima oară dispozițiile Regulamentului nr. 2201/2003 privind competența,
recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în
materia răspunderii părintești, de abrogare a Regulamentului nr. 1347/200046. Curtea
s-a pronunțat în sensul că acest regulament se aplică unei hotărâri judecătorești unice
care dispune luarea în îngrijire imediată și plasarea copilului în afara familiei de origine,
într-o familie substitutivă, atunci când această hotărâre a fost adoptată conform normelor
de drept public privind protecția copilului. O astfel de hotărâre intră în domeniul de
aplicare al acestui regulament întrucât privește „răspunderea părintească” și intră în
noțiunea „materii civile”, această din urmă noțiune trebuind să facă obiectul unei
interpretări autonome și putând așadar să cuprindă chiar măsuri care, din punctul de
vedere al dreptului național, țin de dreptul public. În plus, Curtea a considerat că o
reglementare națională armonizată privind recunoașterea și executarea deciziilor
administrative de luare în îngrijire și de plasare de persoane, adoptată în cadrul cooperării
statelor nordice, nu poate i aplicată unei hotărâri privind luarea în îngrijire a unui copil
care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 2201/2003. Într-adevăr, conform
articolului 59 alineatul (1) din acesta, Regulamentul nr. 2201/2003 înlocuiește, pentru
statele membre, convențiile încheiate între acestea și care se referă la materiile
reglementate de acest regulament. Cooperarea între statele nordice nu igurează printre
excepțiile enumerate în mod limitativ în acest regulament. Curtea a precizat de asemenea
că această interpretare nu este inirmată prin Declarația comună privind cooperarea
statelor nordice anexată la Actul de aderare a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și
a Regatului Suediei și adaptările tratatelor care stau la baza Uniunii Europene47.
Într-adevăr, conform acestei declarații, statele membre ale Uniunii care au aderat la
cooperarea statelor nordice s-au angajat să continue această cooperare cu respectarea
dreptului comunitar. Așadar, această cooperare trebuie să respecte principiile ordinii
juridice comunitare.
46 Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competența, recunoașterea și
executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești, de abrogare
a Regulamentului (CE) nr. 1347/2000, astfel cum a fost modiicat prin Regulamentul (CE) nr. 2116/2004 al
Consiliului din 2 decembrie 2004 (JO L 367, p. 1, Ediţie specială, 19/vol. 7, p. 90).
47 Declarația comună nr. 28 privind cooperarea statelor nordice, anexată la Actul privind condițiile de aderare
a Republicii Austria, a Republicii Finlanda și a Regatului Suediei și adaptările tratatelor care stau la baza
Uniunii Europene (JO 1994, C 241, p. 21 și JO 1995, L 1, p. 1).
01_2007_6705_txt_RO.indd 48 21-04-2008 10:05:24

În continuare, vom menționa cauza Color Drack (hotărârea din 3 mai 2007, C-386/05), în
care Curții i s-a solicitat să interpreteze articolul 5 punctul 1 litera (b) din Regulamentul
nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în
materie civilă și comercială. Potrivit acestei dispoziții, un pârât poate să ie acționat în
justiție, în materie contractuală, în fața instanței de la locul unde obligația care formează
obiectul cererii a fost sau urmează a i executată, precizându-se că, în cazul vânzării de
mărfuri, acest loc este, în absența vreunei convenții contrare, locul dintr-un stat membru
unde, în temeiul contractului, au fost sau ar i trebuit să ie livrate mărfurile. Curtea a
precizat că această prevedere este aplicabilă în caz de pluralitate de locuri de livrare în
cadrul aceluiași stat membru și că, într-un asemenea caz, instanța competentă să judece
toate cererile întemeiate pe contractul de vânzare de mărfuri este aceea în a cărei rază
teritorială se găsește locul livrării principale, care trebuie determinată în funcție de criterii
economice. În lipsa unor factori determinanți pentru stabilirea locului livrării principale,
reclamantul poate să acționeze în justiție pe pârât în fața instanței de la locul de livrare ales
de acesta.
Cooperarea polițienească și judiciară în materie penală și combaterea terorismului
În hotărârea din 3 mai 2007, Advocaten voor de Wereld (C-303/05), Curtea nu a decelat
niciun element de natură să afecteze validitatea Deciziei-cadru 2002/584 privind mandatul
european de arestare și procedurile de predare între statele membre48. Această
decizie-cadru nu urmărește să armonizeze dreptul penal material al statelor membre:
aceasta prevede armonizarea dispozițiilor cu putere de lege și administrative referitoare la
cooperarea judiciară în materie penală și are drept obiectiv introducerea unui sistem
simpliicat de predare între autoritățile judiciare a persoanelor condamnate sau bănuite,
cu scopul executării sentințelor de condamnare sau a urmăririlor. Aceasta nu a fost adoptată
cu nerespectarea articolului 34 alineatul (2) UE, care enumeră și deinește, în termeni
generali, diferitele tipuri de instrumente juridice care pot i utilizate pentru realizarea
obiectivelor Uniunii prevăzute la titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, și care nu
ar putea i interpretat în sensul că ar exclude ca armonizarea actelor cu putere de lege și a
normelor administrative ale statelor membre, prin adoptarea unei decizii-cadru, să poată
avea ca obiect și alte domenii decât cele menționate la articolul 31 litera (e) UE și, în
particular, materia mandatului european de arestare. Articolul 34 alineatul (2) UE nu
stabilește vreo ordine de prioritate între diferitele instrumente enumerate. Dacă este
adevărat că mandatul european de arestare ar i putut în egală măsură să facă obiectul
unei convenții, ține de puterea de apreciere a Consiliului să dea întâietate instrumentului
juridic al deciziei-cadru atunci când sunt îndeplinite condițiile de adoptare a unui astfel de
act, ca și în speța de față. Această concluzie nu este inirmată de împrejurarea că
decizia-cadru înlocuiește, începând cu 1 ianuarie 2004, numai în relațiile dintre statele
membre, dispozițiile corespunzătoare ale convențiilor anterioare în materie de extrădare.
Orice altă interpretare, care nu își are temeiul nici în articolul 34 alineatul (2) UE și nici în
vreo altă prevedere a Tratatului privind Uniunea Europeană, ar risca să priveze de esența
efectului său util posibilitatea recunoscută Consiliului de a adopta decizii-cadru în domenii
reglementate anterior prin convenții internaționale. Pe de altă parte, eliminarea, prin
48 Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 (JO L 190, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 6, p. 3).
01_2007_6705_txt_RO.indd 49 21-04-2008 10:05:25

decizia-cadru, a veriicării dublei incriminări pentru anumite infracțiuni este conformă cu

principiul legalității incriminării și a pedepsei, precum și cu principiul egalității și al
nediscriminării.
În cauza Dell’Orto (hotărârea din 28 iunie 2007, C-467/05), Curtea a trebuit să se pronunțe
cu privire la noțiunea de victimă în sensul Deciziei-cadru 2001/220 privind statutul
victimelor în cadrul procedurilor penale49. Curtea s-a pronunțat în sensul că în cadrul unei
proceduri penale și, mai precis, în cadrul unei proceduri de executare ulterioară unei
hotărâri deinitive de condamnare, noțiunea „victimă” pe care o folosește această
decizie-cadru nu include persoanele juridice care au suferit un prejudiciu cauzat direct de
acte sau de omisiuni care încalcă dreptul penal al unui stat membru, obiectivul legiuitorului
iind de a se referi exclusiv la persoanele izice victime ale unui prejudiciu care rezultă
dintr-o infracțiune. În opinia Curții, această interpretare nu poate i contestată pentru
motivul că nu este în concordanță cu dispoziția din Directiva 2004/8050 privind despăgubirea
victimelor infracționalității, întrucât, chiar presupunând că dispozițiile unei directive
adoptate în temeiul Tratatului CE pot avea o oarecare incidență cu privire la interpretarea
dispozițiilor unei decizii-cadru întemeiate pe Tratatul privind Uniunea Europeană și că
noțiunea de victimă în sensul acestei directive poate i interpretată ca referindu-se la
persoane juridice, decizia-cadru și directiva reglementează materii diferite și nu se ală
într-o relație care impune o interpretare uniformă a noțiunii în cauză.
Mai multe hotărâri ale Curții se înscriu în cadrul combaterii terorismului.
În cauza PKK și KNK/Consiliul (hotărârea din 18 ianuarie 2007, C-229/05 P, Rep., p. I-439),
Curtea a insistat în special asupra cerințelor legate de dreptul particularilor la o protecție
jurisdicțională efectivă, și aceasta în situația precisă a Regulamentului nr. 2580/2001 privind
măsuri restrictive speciice îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea
combaterii terorismului.
În contextul punerii în aplicare a Rezoluției 1373 (2001) a Consiliului de Securitate al

Organizației Națiunilor Unite, în anul 2002, Consiliul Uniunii Europene a hotărât să înscrie
Partidul Muncitorilor din Kurdistan (PKK) pe o listă de organizații teroriste, determinând
înghețarea fondurilor sale. Împotriva acestei decizii a fost introdusă o acțiune de către un
prim reclamant în numele PKK și de către un al doilea reclamant în numele Congresului
Național din Kurdistan (KNK). Întrucât Tribunalul a respins această acțiune ca inadmisibilă,
cei doi reclamanți au introdus un recurs în fața Curții.
Aceasta din urmă s-a pronunțat în special în sensul că, în ceea ce privește regulamentul
menționat anterior, efectivitatea protecției jurisdicționale este cu atât mai importantă cu
cât măsurile restrictive prevăzute de regulamentul menționat determină consecințe grave.
În afară de faptul că sunt interzise orice operațiune inanciară și orice serviciu inanciar în
beneiciul unei persoane, al unui grup sau al unei entități vizate de acest regulament, și
reputația și acțiunea politică a acestora sunt lezate de faptul că sunt caliicate drept
teroriste.
49 Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului din 15 martie 2001(JO L 82, p. 1, Ediție specială, 19/vol. 3, p. 104).
50 Directiva 2004/80/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 (JO L 261, p. 15, Ediţie specială, 19/vol. 7, p. 31).
01_2007_6705_txt_RO.indd 50 21-04-2008 10:05:25

În conformitate cu articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul nr. 2580/200151 coroborat cu

articolul 1 alineatele (4)-(6) din Poziția comună 2001/93152, o persoană, un grup sau o
entitate nu pot i incluse în lista persoanelor, grupurilor și entităților cărora li se aplică
regulamentul menționat decât dacă există anumite elemente probante și cu condiția
identiicării precise a persoanelor, grupurilor sau entităților vizate. În plus, se precizează,
numele unei persoane, al unui grup sau al unei entități nu poate i menținut în respectiva
listă decât dacă are loc o revizuire periodică a situației sale de către Consiliu. Toate aceste
elemente trebuie să poată i controlate de către un judecător.
Curtea a dedus din acestea că, dacă legiuitorul comunitar consideră că o entitate are o
existență suicientă pentru a face obiectul măsurilor restrictive prevăzute de Regulamentul
nr. 2580/2001, trebuie acceptat, din motive de coerență și de justețe, că această entitate
continuă să aibă o existență suicientă pentru a contesta aceste măsuri. Orice altă concluzie
ar avea drept rezultat ca o organizație să poată i inclusă în lista organizațiilor teroriste fără
a putea introduce o acțiune împotriva acestei includeri.
În consecință, Curtea a anulat ordonanța Tribunalului de Primă Instanță în măsura în care

aceasta respinge acțiunea reclamantului în numele PKK.
În cauzele Gestoras Pro Amnistía și alții/Consiliul, precum și Segi și alții/Consiliul (hotărârile

din 27 februarie 2007, C-354/04 P, Rep., p. I-1579, și C-355/04 P, Rep., p. I-1657), Curtea a
respins recursurile a două organizații care solicitau despăgubiri ca urmare a înscrierii lor pe
lista persoanelor, grupurilor și entităților implicate în acte de terorism, anexată unei poziții
comune a Consiliului53.
Mai întâi, Curtea a remarcat faptul că, în cadrul titlului VI din Tratatul privind Uniunea
Europeană, referitor la cooperarea polițienească și judiciară în materie penală, legiuitorul
comunitar nu atribuie Curții nicio competență de a soluționa vreo acțiune în răspundere.
Pentru acest motiv, a continuat Curtea, reclamanții care doresc să conteste legalitatea unei
poziții comune nu sunt lipsiți de orice protecție jurisdicțională. Într-adevăr, neprevăzând
posibilitatea pentru instanțele naționale de a sesiza Curtea cu o întrebare preliminară
referitoare la o poziție comună, ci numai cu întrebări referitoare la decizii și la decizii-cadru,
acesta prevede ca acte susceptibile să facă obiectul unei asemenea trimiteri preliminare
toate dispozițiile adoptate de Consiliu care urmăresc să producă efecte juridice față de
terți. Din moment ce procedura preliminară urmărește să asigure respectarea dreptului în
interpretarea și aplicarea tratatului, posibilitatea de a sesiza Curtea cu titlu preliminar
trebuie, prin urmare, să ie deschisă în privința tuturor dispozițiilor adoptate de Consiliu,
oricare ar i natura sau forma acestora, care urmăresc să producă efecte juridice față de
terți.
51 Regulamentul (CE) nr. 2580/2001 al Consiliului din 27 decembrie 2001 privind măsuri restrictive speciice
îndreptate împotriva anumitor persoane și entități în vederea combaterii terorismului (JO L 344, p. 70, Ediție
52 Poziţia Comună 2001/931/PESC a Consiliului din 27 decembrie 2001 privind aplicarea de măsuri speciice
pentru combaterea terorismului (JO L 344, p. 93, Ediţie specială, 18/vol. 1, p. 179).
53 Poziţia Comună 2002/340/PESC a Consiliului din 2 mai 2002 de actualizare a Poziţiei Comune 2001/931/PESC
privind aplicarea de măsuri speciice pentru combaterea terorismului (JO L 116, p. 75).
01_2007_6705_txt_RO.indd 51 21-04-2008 10:05:25

Pentru acest motiv, o instanță națională, sesizată cu un litigiu care, incidental, ar pune
problema validității sau a interpretării unei poziții comune adoptate în cadrul titlului VI din
Tratatul privind Uniunea Europeană și care ar avea o îndoială serioasă cu privire la întrebarea
dacă această poziție comună ar urmări în realitate să producă efecte juridice față de terți,
ar putea cere Curții să hotărască cu titlu preliminar. Ar i atunci de competența Curții să
constate, dacă este cazul, că poziția comună urmărește să producă efecte juridice față de
terți, să îi restabilească adevărata sa natură și să hotărască cu titlu preliminar.
În sfârșit, a constatat Curtea, este de competența instanțelor naționale să interpreteze și să

aplice normele interne de procedură care guvernează folosirea acțiunilor în justiție într-un
mod care să permită persoanelor izice și juridice să conteste legalitatea oricărei decizii sau
a oricărei alte măsuri naționale referitoare la elaborarea sau la aplicarea în ceea ce le
privește a unui act al Uniunii Europene și să ceară, dacă este cazul, repararea prejudiciului
suferit.
Prin urmare, Curtea a concluzionat că reclamantele nu sunt lipsite de o protecție

jurisdicțională efectivă și că ordonanțele Tribunalului nu ar aduce atingere dreptului
acestora la o astfel de protecție.
În cauza Möllendorf și Möllendorf‑Niehuus (hotărârea din 11 octombrie 2007, C-117/06),

Curtea a hotărât, în esență, că o vânzare imobiliară nu trebuie să ie executată dacă, între
timp, dreptul comunitar a impus înghețarea resurselor economice ale cumpărătorului.
Sesizată cu o acțiune împotriva refuzului Grundbuchamt (autoritatea responsabilă cu

ținerea registrului cadastral) de a transcrie cu titlu deinitiv un transfer de proprietate,
condiție necesară pentru achiziționarea proprietății unui bun imobil în dreptul german, o
instanță germană a întrebat Curtea dacă dispozițiile Regulamentului nr. 881/2002 de
instituire a unor măsuri restrictive speciice împotriva anumitor persoane și entități care au
legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu talibanii54 interzic transcrierea
transferului de proprietate către un cumpărător care, ulterior încheierii contractului de
vânzare, a fost înscris pe lista persoanelor care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua
Al-Qaida și cu talibanii, anexată la regulamentul menționat.
Curtea a răspuns în mod airmativ, constatând că articolul 2 alineatul (3) din Regulamentul
nr. 881/2002 trebuie interpretat în sensul că, într-o situație în care atât contractul de
vânzare a unui bun imobil, cât și acordul cu privire la transferul proprietății asupra acestui
bun au fost încheiate înainte de data înscrierii dobânditorului pe lista care igurează în
anexa I la regulamentul menționat și în care prețul de vânzare a fost plătit de asemenea
înainte de această dată, dispoziția în cauză interzice transcrierea deinitivă, în executarea
contractului menționat, a transferului de proprietate în registrul cadastral ulterior datei
menționate.
54 Regulamentul (CE) nr. 881/2002 al Consiliului din 27 mai 2002 de instituire a unor măsuri restrictive speciice
împotriva anumitor persoane și entități care au legătură cu Osama ben Laden, cu rețeaua Al-Qaida și cu
talibanii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 467/2001 al Consiliului de interzicere a exportului anumitor
mărfuri și servicii către Afganistan, de întărire a interdicției de zbor și de extindere a înghețării fondurilor și
a altor resurse inanciare în ceea ce îi privește pe talibanii din Afganistan (JO L 139, p. 9, Ediție specială,
18/vol. 1, p. 189), astfel cum a fost modiicat prin Regulamentul (CE) nr. 561/2003 al Consiliului din 27 martie
2003 (JO L 82, p. 1, Ediție specială, 18/vol. 2, p. 29).
01_2007_6705_txt_RO.indd 52 21-04-2008 10:05:25

Într-adevăr, a apreciat Curtea, pe de o parte, dispoziția menționată se aplică oricărei puneri

la dispoziție a unei resurse economice și, în consecință, de asemenea unui act care provine
din executarea unui contract sinalagmatic și care a fost consimțit în schimbul plății unei
contraprestații economice. Pe de altă parte, articolul 9 din același regulament trebuie să ie
interpretat în sensul că măsurile impuse de acesta din urmă, printre care igurează
înghețarea resurselor economice, interzic de asemenea efectuarea de acte de executare a
unor contracte încheiate înainte de intrarea în vigoare a regulamentului menționat.
01_2007_6705_txt_RO.indd 53 21-04-2008 10:05:25

01_2007_6705_txt_RO.indd 54 21-04-2008 10:05:25
Compunere Curtea de Justiție
B – Compunerea Curții de Justiție
(Ordinea protocolară la 7 octombrie 2007)
Primul rând, de la stânga la dreapta:

Domnii președinți de cameră J. Klučka și P. Kūris, doamna prim avocat general J. Kokott, domnii președinți de
cameră A. Rosas și P. Jann, domnul președinte al Curții V. Skouris, domnii președinți de cameră C. W. A.
Timmermans, K. Lenaerts, R. Schintgen și E. Juhász.
Al doilea rând, de la stânga la dreapta:

Domnii judecători G. Arestis, K. Schiemann, doamna judecător R. Silva de Lapuerta și domnul judecător A.
Tizzano, domnul avocat general D. Ruiz-Jarabo Colomer, domnul judecător J. N. Cunha Rodrigues, domnul
avocat general M. Poiares Maduro, domnii judecători J. Makarczyk și A. Borg Barthet.
Al treilea rând, de la stânga la dreapta:

Domnul avocat general P. Mengozzi, domnii judecători L. Bay Larsen, E. Levits, J. Malenovský, M. Ilešič, U.
Lõhmus și A. Ó Caoimh, doamna avocat general E. Sharpston, doamna judecător P. Lindh.
Al patrulea rând, de la stânga la dreapta:

Domnul greier R. Grass, domnii judecători A. Arabadjiev și T. von Danwitz, domnii avocați generali J. Mazák și
Y. Bot, domnul judecător J.-C. Bonichot, doamna avocat general V. Trstenjak, doamna judecător C. Toader.
01_2007_6705_txt_RO.indd 55 21-04-2008 10:05:27

01_2007_6705_txt_RO.indd 56 21-04-2008 10:05:27
Membri Curtea de Justiție
1. Membrii Curții de Justiție

(în ordinea intrării în funcție)
Vassilios Skouris
născut în anul 1948; licențiat în drept al Universității Libere din Berlin
(1970); doctor în drept constituțional și administrativ al Universității din
Hamburg (1973); profesor agregat la Universitatea din Hamburg
(1972-1977); profesor de drept public la Universitatea din Bielefeld
(1978); profesor de drept public la Universitatea din Salonic (1982);
ministru al afacerilor interne (în anii 1989 și 1996); membru al
Comitetului de administrație al Universității din Creta (1983-1987);
director al Centrului de Drept Economic Internațional și European din
Salonic (1997-2005); președintele Asociației Elene pentru Dreptul
European (1992-1994); membru al Comitetului Național Grec de
Cercetare (1993-1995); membru al Comitetului Superior pentru
Recrutarea Funcționarilor Greci (1994-1996); membru al Consiliului
științiic al Academiei de Drept European din Trier (începând cu anul
1995); membru al Comitetului de administrație al Școlii Naționale de
Magistratură din Grecia (1995-1996); membru al Consiliului științiic din
cadrul Ministerului Afacerilor Externe (1997-1999); președintele
Consiliului Economic și Social din Grecia în anul 1998; judecător la
Curtea de Justiție începând cu data de 8 iunie 1999; președintele Curții
de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2003.
Peter Jann
născut în anul 1935; doctor în drept al Universității din Viena (1957);
numit judecător pe lângă Ministerul Federal de Justiție (1961); judecător
în domeniul presei la Straf-Bezirksgericht în Viena (1963-1966); purtător
de cuvânt al Ministerului Federal de Justiție (1966-1970), atribuții în
cadrul departamentului internațional al acestui minister; consilier în
cadrul Comisiei juridice și purtător de cuvânt al Parlamentului
(1973-1978); numit judecător la Curtea Constituțională (1978); judecător
raportor permanent la această jurisdicție până la sfârșitul anului 1994;
judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 19 ianuarie 1995.
01_2007_6705_txt_RO.indd 57 21-04-2008 10:05:29

Curtea de Justiție Membri
Dámaso Ruiz‑Jarabo Colomer

născut în anul 1949; judecător; magistrat la Consejo General del Poder
Judicial (Consiliul Superior al Magistraturii); profesor; șef de cabinet al
președintelui Consiliului Superior al Magistraturii; judecător ad-hoc la
Curtea Europeană a Drepturilor Omului; magistrat la Tribunalul Suprem
din 1996; avocat general la Curtea de Justiție începând cu data de 19
ianuarie 1995.
Romain Schintgen
născut în anul 1939; studii universitare la facultățile de drept și de științe
economice din Montpellier și din Paris; doctor în drept (1964); avocat
(1964); avocat avoué (1967); administrator general la Ministerul Muncii
și Securității Sociale; membru (1978-1989), ulterior președinte
(1988-1989) al Consiliului Economic și Social; administrator al Societății
Naționale de Credit și Investiții și al Societății Europene a Sateliților
(până în 1989); membru (1993-1995), ulterior președinte al consiliului
Institutului Universitar Internațional Luxemburg (1995-2004); cadru
didactic la Universitatea din Luxemburg; membru guvernamental al
Comitetului Fondului Social European, al Comitetului consultativ
pentru libera circulație a lucrătorilor și al Consiliului de administrație al
Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de
Muncă (până în 1989); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din 25
septembrie 1989 până la data de 11 iulie 1996; judecător la Curtea de
Justiție începând cu data de 12 iulie 1996.
Antonio Tizzano
născut în anul 1940; funcții în cadrul învățământului superior în Italia;
consilier juridic în cadrul reprezentanței permanente a Italiei pe lângă
Comunitățile Europene (1984-1992); avocat la Curtea de Casație,
precum și la alte jurisdicții superioare; membru al delegației italiene cu
ocazia negocierilor internaționale și a conferințelor interguvernamentale,
precum cele referitoare la Actul Unic European și la Tratatul privind
Uniunea Europeană; responsabil cu editarea a diferite publicații;
membru al grupului de experți independenți desemnați pentru
examinarea inanțelor Comisiei Europene (1999); profesor de drept
european, director al Institutului de Drept Internațional și European al
Universității din Roma; avocat general la Curtea de Justiție începând cu
data de 7 octombrie 2000 până la data de 3 mai 2006; judecător la
Curtea de Justiție începând cu data de 4 mai 2006.
01_2007_6705_txt_RO.indd 58 21-04-2008 10:05:32

José Narciso da Cunha Rodrigues

născut în anul 1940; a îndeplinit diverse funcții judiciare (1964-1977); i-au
fost încredințate diferite misiuni din partea guvernului în vederea
realizării și a coordonării de studii privind reforma sistemului judiciar;
agent guvernamental pe lângă Comisia Europeană a Drepturilor Omului
și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1980-1984); expert pe lângă
Comitetul Director al Drepturilor Omului al Consiliului Europei
(1980-1985); membru al Comisiei de revizuire a Codului penal și a Codului
de procedură penală; Procurador-Geral da República (procuror general)
(1984-2000); membru al Comitetului de supraveghere din cadrul Oiciului
de Luptă Antifraudă al Uniunii Europene (OLAF) (1999-2000); judecător la
Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2000.
Christiaan Willem Anton Timmermans

născut în anul 1941; referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților
Europene (1966-1969); funcționar la Comisia Comunităților Europene
(1969-1977); doctor în drept (Universitatea din Leyda); profesor de
drept european la Universitatea din Groningen (1977-1989); magistrat
asistent la Curtea de Apel din Arnhem; responsabil cu editarea a diferite
publicații; director general adjunct la Serviciul juridic al Comisiei
Comunităților Europene (1989-2000); profesor de drept european la
Universitatea din Amsterdam; judecător la Curtea de Justiție începând
cu data de 7 octombrie 2000.
Allan Rosas
născut în anul 1948; doctor în drept al Universității din Turku (Finlanda);
profesor de drept la Universitatea din Turku (1978-1981) și la Åbo
Akademi (Turku/Åbo) (1981-1996), directorul Institutului pentru
Drepturile Omului din cadrul acestei instituții (1985-1995); diverse
posturi universitare de răspundere, naționale și internaționale; membru
al unor societăți științiice; coordonator al mai multor proiecte și
programe de cercetare, naționale și internaționale, mai ales în
următoarele domenii: drept comunitar, drept internațional, drepturile
omului și drepturile fundamentale, drept constituțional și administrație
publică comparată; reprezentant al guvernului inlandez în calitate de
membru sau consilier al delegațiilor inlandeze la diferite conferințe și
reuniuni internaționale; expert al sistemului juridic inlandez, în special
în cadrul comisiilor juridice guvernamentale sau parlamentare din
Finlanda, precum și în cadrul Națiunilor Unite, al UNESCO, al Organizației
pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) și al Consiliului Europei;
începând cu anul 1995, consilier juridic principal la Serviciul juridic al
Comisiei Europene, însărcinat cu relațiile externe; din martie 2001,
director general adjunct al Serviciului juridic al Comisiei Europene;
judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 17 ianuarie 2002.
01_2007_6705_txt_RO.indd 59 21-04-2008 10:05:36

Rosario Silva de Lapuerta

născută în anul 1954; licențiată în drept (Universitatea Complutense din
Madrid); Abogado del Estado repartizată la Málaga; Abogado del Estado
la Serviciul juridic al Ministerului Transporturilor, Turismului și
Comunicațiilor și, în continuare, la Serviciul juridic al Ministerului
Afacerilor Externe; Abogado del Estado-Jefe la serviciul juridic al statului,
responsabilă cu cauzele în fața Curții de Justiție și director general adjunct
al Serviciului de asistență juridică comunitară și internațională din cadrul
Abogacía General del Estado (Ministerul Justiției); membru al grupului
de relecție al Comisiei asupra viitorului sistemului jurisdicțional
comunitar; șef al delegației spaniole a grupului „Prietenii Președinției”
(Amis de la Présidence) pentru reforma sistemului jurisdicțional comunitar
prevăzută în Tratatul de la Nisa și al grupului ad-hoc „Curtea de Justiție” al
Consiliului; profesor de drept comunitar la Școala Diplomatică din
Madrid; codirector al revistei „Noticias de la Unión Europea”; judecător la
Koen Lenaerts
născut în anul 1954; licențiat și doctor în drept (Universitatea Catolică
din Louvain); Master of Laws, Master in Public Administration (Harvard
University); asistent (1979-1983) și apoi profesor de drept european la
Universitatea Catolică din Louvain (începând cu 1983); referent juridic
la Curtea de Justiție (1984-1985); profesor la Colegiul Europei din
Bruges (1984-1989); avocat în baroul din Bruxelles (1986-1989); profesor
invitat la Harvard Law School (1989); judecător la Tribunalul de Primă
Instanță în perioada 25 septembrie 1989-6 octombrie 2003; judecător
la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2003.
Juliane Kokott
născută în anul 1957; studii juridice (Universitățile din Bonn și Geneva);
LL. M. (American University/Washington DC); doctor în drept (Universitatea
din Heidelberg, 1985; Universitatea Harvard, 1990); profesor invitat la
Universitatea din Berkeley (1991); profesor de drept public german și
străin, profesor de drept internațional și de drept european la Universitățile
din Augsburg (1992), Heidelberg (1993) și Düsseldorf (1994); judecător
supleant pentru guvernul german la Curtea Internațională pentru
Conciliere și Arbitraj a Organizației pentru Securitate și Cooperare în
Europa (OSCE); vicepreședinte al Consiliului consultativ federal pentru
schimbarea globală (WBGU, 1996); profesor de drept internațional, de
drept internațional al afacerilor și de drept european la Universitatea St.
Gallen (1999); director al Institutului de Drept European și Internațional al
Afacerilor la Universitatea din St. Gallen (2000); director adjunct al
programului de specializare în dreptul afacerilor la Universitatea din St.
Gallen (2001); avocat general la Curtea de Justiție începând cu data de 7
octombrie 2003.
01_2007_6705_txt_RO.indd 60 21-04-2008 10:05:40

Luís Miguel Poiares Pessoa Maduro

născut în anul 1967; licențiat în drept (Universitatea din Lisabona, 1990);
asistent universitar (Institutul Universitar European, 1991); doctor în
drept (Institutul Universitar European din Florența, 1996); profesor
invitat (London School of Economics, Colegiul Europei din Natolin,
Institutul Ortega y Gasset din Madrid, Universitatea Catolică Portugheză,
Institutul de Studii Europene din Macao); profesor (Universidade Nova
din Lisabona, 1997); Fulbright Visiting Research Fellow (Universitatea
Harvard, 1998); codirector al Academiei de Drept Comercial
Internațional; coeditor (Hart Series on European Law and Integration,
European Law Journal) și membru al comitetului de redacție al mai
multor reviste juridice; avocat general la Curtea de Justiție începând cu
data de 7 octombrie 2003.
Konrad Hermann Theodor Schiemann

născut în anul 1937; studii juridice la Universitatea Cambridge; barrister
(1964-1980); Queen’s Counsel (1980-1986); judecător la High Court of
England and Wales (1986-1995); Lord Justice of Appeal (1995-2003);
bencher din 1985 și treasurer în 2003 al Honourable Society of the Inner
Temple; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 8 ianuarie
2004.
Jerzy Makarczyk
născut în anul 1938; doctor în drept (1966); profesor de drept
internațional public (1974); Senior Visiting Fellow la Universitatea din
Oxford (1985), profesor la Universitatea Creștină Internațională din
Tokio (1988); autor al mai multor lucrări privind dreptul internațional
public, dreptul comunitar și drepturile omului; membru al mai multor
societăți științiice în domeniul dreptului internațional, al dreptului
european și al drepturilor omului; negociatorul guvernului polonez
pentru retragerea trupelor ruse de pe teritoriul Republicii Polone;
subsecretar de stat, ulterior secretar de stat pentru afaceri externe
(1989-1992); președintele delegației poloneze la Adunarea generală a
Organizației Națiunilor Unite; judecător la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului (1992-2002); președintele Institutului de Drept
Internațional (2003); consilier al președintelui Republicii Polone în
domeniul politicii externe și al drepturilor omului (2002-2004); judecător
la Curtea de Justiție începând cu data de 11 mai 2004.
01_2007_6705_txt_RO.indd 61 21-04-2008 10:05:43

Pranas Kūris
născut în anul 1938; licențiat în drept al Universității Vilnius (1961);
doctorand în științe juridice la Universitatea din Moscova (1965); doctor
în drept (Dr. hab), Universitatea din Moscova (1973); stagiar la Institutul
de Înalte Studii Internaționale (director: profesor Ch. Rousseau),
Universitatea din Paris (1967-1968); membru titular al Academiei de
Științe din Lituania (1996); doctor honoris causa al Universității de Drept
din Lituania (2001); diverse funcții administrative și didactice în cadrul
Universității din Vilnius (1961-1990); conferențiar universitar, profesor
agregat, profesor de drept internațional public, decan al Facultății de
Drept; mai multe posturi guvernamentale în cadrul serviciului
diplomatic și în domeniul justiției în Lituania; ministru al justiției
(1990-1991), consilier de stat (1991), ambasadorul Republicii Lituania
în Belgia, Luxemburg și Țările de Jos (1992-1994); judecător la fosta
Curte Europeană a Drepturilor Omului (iunie 1994-noiembrie 1998);
judecător la Curtea Supremă de Justiție din Lituania și președinte al
acesteia din decembrie 1994 până în octombrie 1998; judecător la
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (din noiembrie 1998); a
participat la mai multe conferințe internaționale; membru al delegației
Republicii Lituania pentru negocierile cu URSS (1990-1992); autor al
mai multor lucrări publicate (în jur de 200); judecător la Curtea de
Justiție începând cu data de 11 mai 2004.
Endre Juhász
născut în anul 1944; licențiat în drept al Universității din Szeged, Ungaria
(1967); examen de admitere în Baroul maghiar (1970); studii
postuniversitare de drept comparat la Universitatea din Strasbourg,
Franța (1969, 1970, 1971, 1972); funcționar la Departamentul juridic al
Ministerului Comerțului Exterior (1966-1974), director pentru probleme
legislative (1973-1974); prim-atașat comercial la Ambasada Ungariei
din Bruxelles, responsabil de probleme comunitare (1974-1979);
director în cadrul Ministerului Comerțului Exterior (1979-1983);
prim-atașat comercial, ulterior consilier comercial la Ambasada Ungariei
din Washington DC, Statele Unite ale Americii (1983-1989); director
general în cadrul Ministerului Comerțului și al Ministerului Relațiilor
Economice Internaționale (1989-1991); negociator șef pentru Acordul
de asociere între Ungaria, Comunitățile Europene și statele lor membre
(1990-1991); secretar general la Ministerul Relațiilor Economice
Internaționale, director al Oiciului pentru Afaceri Europene (1992);
secretar de stat la Ministerul Relațiilor Economice Internaționale
(1993-1994); secretar de stat, președinte al Oiciului pentru Afaceri
Europene din Ministerul Industriei și Comerțului (1994); ambasador
extraordinar și plenipotențiar, șef al misiunii diplomatice a Ungariei pe
lângă Uniunea Europeană (ianuarie 1995-mai 2003); negociator șef
pentru aderarea Ungariei la Uniunea Europeană (iulie 1998-aprilie
2003); ministru fără portofoliu pentru coordonarea problemelor de
integrare europeană (din mai 2003); judecător la Curtea de Justiție
începând cu data de 11 mai 2004.
01_2007_6705_txt_RO.indd 62 21-04-2008 10:05:45

George Arestis
născut în anul 1945; licențiat în drept al Universității din Atena (1968);
M. A. Comparative Politics and Government, Universitatea Kent din
Canterbury (1970); a exercitat profesia de avocat în Cipru (1972-1982);
numit judecător la tribunal (1982); promovat în funcția de președinte al
tribunalului (1995); președinte administrativ al Tribunalului din Nicosia
(1997-2003); judecător la Curtea Supremă de Justiție din Cipru (2003);
judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 11 mai 2004.
Anthony Borg Barthet U. O. M.

născut în anul 1947; doctor în drept al Universității Regale din Malta
(1973); intră în administrația publică malteză în calitate de Notary to
Government în 1975; consilier al Republicii în 1978, prim-consilier al
Republicii în 1979, Assistant Attorney General în 1988 și numit Attorney
General de către președintele Maltei în 1989; lector de drept civil cu
normă parțială la Universitatea din Malta (1985-1989); membru al
Consiliului Universității din Malta (1998-2004); membru al Comisiei
pentru Administrarea Justiției (1994-2004); membru al Comitetului
director al Centrului de Arbitraj din Malta (1998-2004); judecător la
01_2007_6705_txt_RO.indd 63 21-04-2008 10:05:48

Marko Ilešič
născut în anul 1947; doctor în drept (Universitatea din Ljubljana); curs de
specializare în drept comparat (Universitățile din Strasbourg și Coimbra);
avocat, membru al baroului; judecător la Tribunalul pentru litigii de
muncă din Ljubljana (1975-1986); președintele Tribunalului pentru sport
(1978-1986); arbitru la Curtea de Arbitraj a Companiei de Asigurări Triglav
(1990-1998); președintele Camerei Arbitrale a Bursei (din 1995); arbitru la
Tribunalul Arbitral al Bursei (din 1998); arbitru pe lângă Camera de Comerț
a Iugoslaviei (până în anul 1991) și a Sloveniei (din 1991); arbitru pe lângă
Camera Internațională de Comerț din Paris; judecător la Curtea de Apel a
UEFA (din 1988) și a FIFA (din 2000); președintele Uniunii Asociațiilor
Juriștilor Sloveni; membru al International Law Association, al Comitetului
Maritim Internațional și al mai multor asociații juridice internaționale;
profesor de drept civil, de drept comercial și de drept privat internațional;
decan al Facultății de Drept a Universității din Ljubljana; autorul mai
multor lucrări juridice publicate; judecător la Curtea de Justiție începând
cu data de 11 mai 2004.
Jiří Malenovský
născut în anul 1950; doctor în drept al Universității Karlovy din Praga
(1975); profesor asistent (1974-1990), prodecan (1989-1991) și șef al
Departamentului de drept internațional și de drept european
(1990-1992) la Universitatea Masaryk din Brno; judecător la Curtea
Constituțională cehoslovacă (1992); ambasador pe lângă Consiliul
Europei (1993-1998); președintele Comitetului Delegaților Miniștrilor al
Consiliului Europei (1995); director general la Ministerul Afacerilor
Externe (1998-2000); președinte la secția cehă și slovacă a Asociației de
Drept Internațional (1999-2001); judecător la Curtea Constituțională
(2000-2004); membru al Consiliului legislativ (1998-2000); membru al
Curții Permanente de Arbitraj de la Haga (din 2000); profesor de drept
internațional public la Universitatea Masaryk din Brno (2001); judecător
Ján Klučka
născut în anul 1951; doctor în drept al Universității din Bratislava (1974);
profesor de drept internațional la Universitatea din Košice (din 1975);
judecător la Curtea Constituțională (1993); membru al Curții Permanente
de Arbitraj de la Haga (1994); membru al Comisiei de la Veneția (1994);
președintele Asociației Slovace de Drept Internațional (2002); judecător
01_2007_6705_txt_RO.indd 64 21-04-2008 10:05:51

Uno Lõhmus
născut în anul 1952; doctor în drept (1986); membru al baroului
(1977-1998); profesor de drept penal invitat la Universitatea din Tartu;
judecător la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (1994-1998);
președintele Curții Supreme de Justiție a Estoniei (1998-2004); membru
al Comisiei juridice a Constituției; consultant în cadrul Comitetului de
elaborare a Codului penal; membru al grupului de lucru însărcinat cu
elaborarea Codului de procedură penală; autor al mai multor lucrări în
domeniul drepturilor omului și al dreptului constituțional; judecător la
Egils Levits
născut în anul 1955; licențiat în drept și în științe politice la Universitatea
din Hamburg; colaborator științiic la Facultatea de Drept a Universității
din Kiel; consilier în cadrul parlamentului leton pe probleme de drept
internațional, de drept constituțional, precum și pe probleme privind
reforma legislativă; ambasadorul Letoniei în Germania și Elveția
(1992-1993), în Austria, în Elveția și în Ungaria (1994-1995);
viceprim-ministru și ministru al justiției, acționând în calitate de
ministru al afacerilor externe (1993-1994); conciliator la Curtea de
Conciliere și Arbitraj din cadrul OSCE (din 1997); membru al Curții
Permanente de Arbitraj (din 2001); ales judecător la Curtea Europeană
a Drepturilor Omului (1995), reales în 1998 și în 2001; numeroase
lucrări publicate în domeniul dreptului constituțional, al dreptului
administrativ, al reformei legislative și al dreptului comunitar;
judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 11 mai 2004.
Aindrias Ó Caoimh
născut în anul 1950; licențiat în drept civil (National University of Ireland,
University College Dublin, 1971); barrister (King’s Inns, 1972); diplomă
de studii superioare în drept european (University College Dublin,
1977); barrister în Baroul din Irlanda (1972-1999); lector universitar în
drept european (King’s Inns, Dublin); Senior Counsel (1994-1999);
reprezentant al guvernului irlandez în numeroase cauze în fața Curții
de Justiție a Comunităților Europene; judecător la High Court din
Irlanda (din 1999); bencher (decan) al Honorable Society of King’s Inns
(din 1999); vicepreședinte al Societății Irlandeze de Drept European;
membru al Asociației de Drept Internațional (secția irlandeză); iul lui
Andreas O’Keefe (Aindrias Ó Caoimh), judecător la Curtea de Justiție
(1974-1985); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 13
octombrie 2004.
01_2007_6705_txt_RO.indd 65 21-04-2008 10:05:54

Lars Bay Larsen

născut în anul 1953; licențiat în științe politice (1976), licențiat în drept
(1983), Universitatea din Copenhaga; funcționar în cadrul Ministerului
Justiției (1983-1985); lector (1984-1991) și ulterior profesor asociat
(1991-1996) la Catedra de dreptul familiei a Universității din Copenhaga;
șef de secție la Advokatsamfund (Asociația Barourilor Daneze)
(1985-1986); șef de serviciu (1986-1991) la Ministerul Justiției; admis în
barou (1991); șef de secție (1991-1995), șef al Departamentului de
poliție (1995-1999) și al Departamentului juridic (2000-2003) din cadrul
Ministerului Justiției; reprezentantul Danemarcei în Comitetul K-4
(1995-2000), în Grupul central Schengen (1996-1998) și la Europol
Management Board (1998-2000); judecător la Højesteret (Curtea
Supremă de Justiție) (2003-2006); judecător la Curtea de Justiție
începând cu data de 11 ianuarie 2006.
Eleanor Sharpston
născută în anul 1955; studii în economie, limbi străine și drept la King’s
College, Cambridge (1973-1977); asistent și cercetător la Corpus Christi
College, Oxford (1977-1980); admisă la examenul de intrare în barou
(Middle Temple, 1980); barrister (1980-1987 și 1990-2005); referent
juridic pe lângă Sir Gordon Slynn, avocat general, apoi judecător
(1987-1990); profesor de drept european și de drept comparat (Director
of European Legal Studies) la University College London (1990-1992);
profesor (Lecturer) la Facultatea de Drept (1992-1998), apoi profesor
asociat (Ailiated Lecturer) (1998-2005) la Universitatea din Cambridge;
Fellow în cadrul King’s College, Cambridge (din 1992); profesor asociat
și cercetător (Senior Research Fellow) la Centre for European Legal
Studies al Universității din Cambridge (1998-2005); Queen’s Counsel
(1999); bencher în cadrul Middle Temple (2005); avocat general la
Curtea de Justiție începând cu data de 11 ianuarie 2006.
01_2007_6705_txt_RO.indd 66 21-04-2008 10:05:56

Paolo Mengozzi
născut în anul 1938; profesor de drept internațional și titular al Catedrei
Jean Monnet de dreptul Comunităților Europene a Universității din
Bologna; doctor honoris causa al Universității Carlos III din Madrid;
profesor invitat la Universitățile Johns Hopkins (Bologna Center), St.
Johns (New York), Georgetown, Paris II, Georgia (Atena) și la Institutul
Universitar Internațional (Luxemburg); coordonator al European
Business Law Pallas Program, organizat în cadrul Universității din
Nimègue; membru al Comitetului consultativ al Comisiei Comunităților
Europene pentru achiziții publice; subsecretar de stat pentru industrie
și comerț cu ocazia semestrului președinției italiene a Consiliului;
membru al grupului de relecție al Comunității Europene asupra
Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și director al sesiunii 1997 a
Centrului de Cercetări din cadrul Academiei de Drept Internațional de
la Haga consacrată OMC; judecător la Tribunalul de Primă Instanță în
perioada 4 martie 1998-3 mai 2006; avocat general la Curtea de Justiție
Pernilla Lindh
născută în 1945; licențiată în drept a Universității din Lund; referent
juridic și judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Trollhättan
(1971-1974); referent juridic la Curtea de Apel din Stockholm
(1974-1975); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Stockholm
(1975); consilier pe probleme juridice și administrative al Președintelui
Curții de Apel din Stockholm (1975-1978); consilier special la
Domstolverket (Administrația Națională a Instanțelor) (1977); consilier
în cadrul cabinetului Cancelarului Justiției (Justice Chancellor)
(1979-1980); magistrat-asistent la Curtea de Apel din Stockholm
(1980-1981); consilier juridic la Ministerul Comerțului (1981-1982);
consilier juridic, apoi director și director general pentru probleme
juridice la Ministerul Afacerilor Externe (1982-1995); obține titlul de
ambasador în 1992; vicepreședinte al Swedish Market Court;
responsabilă cu problemele juridice și instituționale în cadrul
negocierilor SEE (vicepreședinte, apoi președinte al grupului AELS) și
cu ocazia negocierilor de aderare a Regatului Suediei la Uniunea
Europeană; judecător la Tribunalul de Primă Instanță începând cu 18
ianuarie 1995 și până la 6 octombrie 2006; judecător la Curtea de
Justiție începând cu 7 octombrie 2006.
01_2007_6705_txt_RO.indd 67 21-04-2008 10:05:58

Yves Bot
născut în anul 1947, absolvent al Facultății de Drept din Rouen, doctor
în drept (Universitatea Paris II Panthéon-Assas); profesor asociat la
Facultatea de Drept din Mans (1974-1982); procuror adjunct (substitut),
apoi prim-procuror adjunct (premier substitut) la parchetul din Mans
(1974-1982); procuror al Republicii pe lângă Tribunal de grande instance
din Dieppe (1982-1984); procuror adjunct al Republicii pe lângă Tribunal
de grande instance din Strasbourg (1984-1986); procuror al Republicii
pe lângă Tribunal de grande instance din Bastia (1986-1988); avocat
general pe lângă Curtea de Apel din Caen (1988-1991); procuror al
Republicii pe lângă Tribunal de grande instance din Mans (1991-1993);
consilier special al ministrului justiției (1993-1995); procuror al Republicii
pe lângă Tribunal de grande instance din Nanterre (1995-2002);
procuror al Republicii pe lângă Tribunal de grande instance din Paris
(2002-2004); procuror general pe lângă Curtea de Apel din Paris
(2004-2006); avocat general la Curtea de Justiție începând cu data de 7
octombrie 2006.
Ján Mazák
născut în anul 1954; doctor în drept (Universitatea Pavol Jozef Safarik,
Košice, 1978); profesor de drept civil (1994) și de drept comunitar
(2004); director al Institutului de Drept Comunitar al Facultății de Drept
din Košice (2004); judecător la Krajský súd (tribunalul régional) din
Košice (1980); vicepreședinte (1982) și președinte (1990) al Mestský súd
(tribunalul orașului) din Košice; membru al Asociației Baroului Slovac
(1991); consilier juridic la Curtea Constituțională (1993-1998);
viceministru al justiției (1998-2000); președinte al Curții Constituționale
(2000-2006); membru al Comisiei de la Veneția (2004); avocat general la
01_2007_6705_txt_RO.indd 68 21-04-2008 10:06:01

Jean‑Claude Bonichot
născut în anul 1955; licențiat în drept al Universității din Metz, absolvent
al Institutului de Studii Politice din Paris, fost student al Școlii Naționale
de Administrație; raportor (1982-1985), commissaire du gouvernement
(1985-1987 și 1992-1999); judecător (assesseur) (1999-2000); președinte
al celei de a șasea subsecții de contencios (2000-2006) în cadrul Consiliului
de Stat (Conseil d’État); referent juridic la Curtea de Justiție (1987-1991);
director de cabinet al ministrului muncii, al forței de muncă și al formării
profesionale, apoi ministru de stat, ministru al funcției publice și al
modernizării administrației (1991-1992); șef al misiunii juridice a
Consiliului de Stat pe lângă Casa Națională de Asigurări Medicale a
Salariaților (2001-2006); profesor asociat la Universitatea din Metz
(1988-2000), apoi la Universitatea Paris I Panthéon-Sorbonne (începând
cu 2000); autor a numeroase lucrări publicate în domeniul dreptului
administrativ, al dreptului comunitar și al dreptului european al drepturilor
omului; fondator și președinte al comitetului de redacție al Buletinului de
jurisprudență din domeniul dreptului urbanismului, cofondator și
membru al comitetului de redacție al Buletinului juridic al colectivităților
locale, președinte al consiliului științiic al grupului de cercetare privind
instituțiile și dreptul amenajării urbanistice și al habitatului; judecător la
Thomas von Danwitz

născut în anul 1962; studii la Bonn, Geneva și Paris; examen de stat în
drept (1986 și 1992); doctor în drept (Universitatea din Bonn, 1988);
diplomă internațională de administrație publică (École nationale
d’administration, 1990); diplomă de abilitare (Universitatea din Bonn,
1996); profesor de drept public german și de drept european
(1996-2003), decan al Facultății de Drept a Universității din Ruhr,
Bochum (2000-2001); profesor de drept public german și de drept
european (Universitatea din Köln, 2003-2006); director al Institutului de
Drept Public și de Științe Administrative (2006); profesor invitat al
Fletcher School of Law and Diplomacy (2000), al Universității François
Rabelais (Tours, 2001-2006) și al Universității Paris I Panthéon-Sorbonne
(2005-2006); judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 7
octombrie 2006.
01_2007_6705_txt_RO.indd 69 21-04-2008 10:06:03

Verica Trstenjak
născută în anul 1962; examen judiciar (1987); doctor în drept al
Universității din Ljubljana (1995); profesor (începând cu 1996) de teoria
statului și a dreptului (doctrină) și de drept privat; cercetător; studii de
doctorat la Universitatea din Zürich, la Institutul de Drept Comparat al
Universității din Viena, la Institutul Max Planck de drept internațional
privat de la Hamburg, la Universitatea Liberă din Amsterdam; profesor
invitat la Universitățile din Viena și din Freiburg (Germania) și la Școala de
Drept Bucerius din Hamburg; șef al Serviciului juridic (1994-1996) și
secretar de stat în Ministerul Științei și al Tehnologiei (1996-2000); secretar
general al guvernului (2000); membru al grupului de lucru pentru
elaborarea Codului Civil European (Study Group on European Civil Code)
începând din 2003; responsabilă cu proiectul de cercetare Humboldt
(Humboldt Stiftung); a publicat mai mult de o sută de articole juridice și
mai multe cărți în domeniul dreptului european și al dreptului privat;
premiul „Juristul anului 2003” al Asociației Juriștilor Sloveni; membru în
consiliului editorial al mai multor reviste juridice; secretar general al
Asociației Juriștilor Sloveni, membru al mai multor asociații de juriști,
printre care Gesellschaft für Rechtsvergleichung; judecător la Tribunalul
de Primă Instanță în perioada 7 iulie 2004-6 octombrie 2006; avocat
general la Curtea de Justiție începând cu data de 7 octombrie 2006.
Alexander Arabadjiev
născut în 1949; studii de drept (Universitatea Sfântul Clement de Ohrid,
Soia); judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Blagoevgrad
(1975-1983); judecător la Curtea Regională din Blagoevgrad (1983-1986);
judecător la Curtea Supremă (1986-1991); judecător la Curtea
Constituțională (1991-2000); membru al Comisiei Europene a
Drepturilor Omului (1997-1999); membru al Convenției Europene
asupra Viitorului Europei (2002-2003); deputat (2001-2006); observator
la Parlamentul European; judecător la Curtea de Justiție începând cu
data de 12 ianuarie 2007.
01_2007_6705_txt_RO.indd 70 21-04-2008 10:06:06

Camelia Toader
născută în 1963; licențiată în drept (1986), doctor în drept (1997)
(Universitatea din București); judecător stagiar la Judecătoria Buftea
(1986-1988); judecător la Judecătoria Sectorului 5 din București
(1988-1992); responsabil de curs (1992-2005), apoi profesor (2005-2006)
de drept civil și de dreptul european al contractelor la Universitatea din
București; mai multe studii doctorale și de cercetare la Institutul Max
Planck de drept internațional privat de la Hamburg (între 1992 și 2004);
șef al Departamentului pentru integrare europeană la Ministerul
Justiției (1997-1999); judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție
(1999-2006); profesor invitat la Universitatea din Viena (2000); formator
în drept comunitar la Institutul Național al Magistraturii (2003 și
2005-2006); membru al comitetului de redacție al mai multor reviste
juridice; judecător la Curtea de Justiție începând cu data de 12 ianuarie
2007.
Roger Grass
născut în anul 1948; absolvent al Institutului de Studii Politice din Paris,
titular al unei diplome de studii superioare de drept public; procuror
adjunct al Republicii pe lângă Tribunalul de Mare Instanță din Versailles;
administrator principal la Curtea de Justiție; secretarul general al
Parchetului general de pe lângă Curtea de Apel din Paris; membru în
cabinetul ministrului justiției; referent juridic al președintelui Curții de
Justiție; greier la Curtea de Justiție începând cu data de 10 februarie
1994.
01_2007_6705_txt_RO.indd 71 21-04-2008 10:06:08

01_2007_6705_txt_RO.indd 72 21-04-2008 10:06:08
Modiicări Curtea de Justiție
2. Schimbări în compunerea Curții de Justiție în anul 2007
Ședința solemnă din 12 ianuarie 2007
Ca urmare a aderării Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie

2007, reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene au numit ca
judecători la Curtea de Justiție a Comunităților Europene pe domnul Alexander Arabadjiev,
pentru perioada cuprinsă între 12 ianuarie 2007 și 6 octombrie 2012 și pe doamna Camelia
Toader, pentru perioada cuprinsă între 12 ianuarie 2007 și 6 octombrie 2009.
01_2007_6705_txt_RO.indd 73 21-04-2008 10:06:08

01_2007_6705_txt_RO.indd 74 21-04-2008 10:06:08
Ordini protocolare Curtea de Justiție
3. Ordini protocolare
de la 1 ianuarie până la 11 ianuarie de la 12 ianuarie până la 12 februarie

2007 2007
Domnul V. SKOURIS, președintele Curții Domnul V. SKOURIS, președintele Curții
Domnul P. JANN, președintele Camerei întâi Domnul P. JANN, președintele Camerei întâi
Domnul C. W. A. TIMMERMANS, președintele Domnul C. W. A. TIMMERMANS, președintele
Camerei a doua Camerei a doua
Domnul A. ROSAS, președintelel Camerei a Domnul A. ROSAS, președintele Camerei a
treia treia
Domnul K. LENAERTS, președintele Camerei a Domnul K. LENAERTS, președintele Camerei a
patra patra
Domnul R. SCHINTGEN, președintele Camerei a Domnul R. SCHINTGEN, președintele Camerei a
cincea cincea
Doamna J. KOKOTT, primul avocat general Doamna J. KOKOTT, primul avocat general
Domnul P. KŪRIS, președintele Camerei a șasea Domnul P. KŪRIS, președintele Camerei a șasea
Domnul E. JUHÁSZ, președintele Camerei a Domnul E. JUHÁSZ, președintele Camerei a
opta opta
Domnul J. KLUČKA, președintele Camerei a Domnul J. KLUČKA, președintele Camerei a
șaptea șaptea
Domnul D. RUIZ-JARABO COLOMER, avocat Domnul D. RUIZ-JARABO COLOMER, avocat
general general
Domnul A. TIZZANO, judecător Domnul A. TIZZANO, judecător
Domnul J. N. CUNHA RODRIGUES, judecător Domnul J. N. CUNHA RODRIGUES, judecător
Doamna R. SILVA de LAPUERTA, judecător Doamna R. SILVA de LAPUERTA, judecător
Domnul M. POIARES MADURO, avocat general Domnul M. POIARES MADURO, avocat general
Domnul K. SCHIEMANN, judecător Domnul K. SCHIEMANN, judecător
Domnul J. MAKARCZYK, judecător Domnul J. MAKARCZYK, judecător
Domnul G. ARESTIS, judecător Domnul G. ARESTIS, judecător
Domnul A. BORG BARTHET, judecător Domnul A. BORG BARTHET, judecător
Domnul M. ILEŠIČ, judecător Domnul M. ILEŠIČ, judecător
Domnul J. MALENOVSKÝ, judecător Domnul J. MALENOVSKÝ, judecător
Domnul U. LÕHMUS, judecător Domnul U. LÕHMUS, judecător
Domnul E. LEVITS, judecător Domnul E. LEVITS, judecător
Domnul A. Ó CAOIMH, judecător Domnul A. Ó CAOIMH, judecător
Domnul L. BAY LARSEN, judecător Domnul L. BAY LARSEN, judecător
Doamna E. SHARPSTON, avocat general Doamna E. SHARPSTON, avocat general
Domnul P. MENGOZZI, avocat general Domnul P. MENGOZZI, avocat general
Doamna P. LINDH, judecător Doamna P. LINDH, judecător
Domnul Y. BOT, avocat general Domnul Y. BOT, avocat general
Domnul J. MAZÁK, avocat general Domnul J. MAZÁK, avocat general
Domnul J.-C. BONICHOT, judecător Domnul J.-C. BONICHOT, judecător
Domnul T. von DANWITZ, judecător Domnul T. von DANWITZ, judecător
Doamna V. TRSTENJAK, avocat general Doamna V. TRSTENJAK, avocat general
Domnul A. ARABADJIEV, judecător
Domnul R. GRASS, greier Doamna C. TOADER, judecător
Domnul R. GRASS, greier
01_2007_6705_txt_RO.indd 75 21-04-2008 10:06:08

Curtea de Justiție Ordini protocolare
de la 13 februarie până la 7 octombrie de la 8 octombrie până la 31

2007 decembrie 2007
Domnul V. SKOURIS, președintele Curții
Domnul P. JANN, președintele Camerei întâi Domnul V. SKOURIS, președintele Curții
Domnul C. W. A. TIMMERMANS, președintele Domnul P. JANN, președintele Camerei întâi
Camerei a doua Domnul C. W. A. TIMMERMANS, președintele
Domnul A. ROSAS, președintele Camerei a treia Camerei a doua
Domnul K. LENAERTS, președintele Camerei a Domnul A. ROSAS, președintele Camerei a treia
patra Domnul K. LENAERTS, președintele Camerei a
Doamna J. KOKOTT, primul avocat general patra
Domnul R. SCHINTGEN, președintele Camerei a Domnul M. POIARES MADURO, primul avocat
cincea general
Domnul P. KŪRIS, președintele Camerei a șasea Domnul A. TIZZANO, președintele Camerei a
Domnul E. JUHÁSZ, președintele Camerei a cincea
opta Domnul G. ARESTIS, președintele Camerei a opta
Domnul J. KLUČKA, președintele Camerei a Domnul U. LÕHMUS, președintele Camerei a
șaptea șaptea
Domnul D. RUIZ-JARABO COLOMER, avocat Domnul L. BAY LARSEN, președintele Camerei a
general șasea
DOMNUL A. TIZZANO, judecător Domnul D. RUIZ-JARABO COLOMER, avocat
Domnul J. N. CUNHA RODRIGUES, judecător general
Doamna R. SILVA de LAPUERTA, judecător Domnul R. SCHINTGEN, judecător
Domnul M. POIARES MADURO, avocat general Domnul J. N. CUNHA RODRIGUES, judecător
Domnul K. SCHIEMANN, judecător Doamna R. SILVA de LAPUERTA, judecător
Domnul J. MAKARCZYK, judecător Doamna J. KOKOTT, avocat general
Domnul G. ARESTIS, judecător Domnul K. SCHIEMANN, judecător
Domnul A. BORG BARTHET, judecător Domnul J. MAKARCZYK, judecător
Domnul M. ILEŠIČ, judecător Domnul P. KŪRIS, judecător
Domnul J. MALENOVSKÝ, judecător Domnul E. JUHÁSZ, judecător
Domnul U. LÕHMUS, judecător Domnul A. BORG BARTHET, judecător
Domnul E. LEVITS, judecător Domnul M. ILEŠIČ, judecător
Domnul A. Ó CAOIMH, judecător Domnul J. MALENOVSKÝ, judecător
Domnul L. BAY LARSEN, judecător Domnul J. KLUČKA, judecător
Doamna E. SHARPSTON, avocat general Domnul E. LEVITS, judecător
Domnul P. MENGOZZI, avocat general Domnul A. Ó CAOIMH, judecător
Doamna P. LINDH, judecător Doamna E. SHARPSTON, avocat general
Domnul Y. BOT, avocat general Domnul P. MENGOZZI, avocat general
Domnul J. MAZÁK, avocat general Doamna P. LINDH, judecător
Domnul J.-C. BONICHOT, judecător Domnul Y. BOT, avocat general
Domnul T. von DANWITZ, judecător Domnul J. MAZÁK, avocat general
Doamna V. TRSTENJAK, avocat general Domnul J.-C. BONICHOT, judecător
Domnul A. ARABADJIEV, judecător Domnul T. von DANWITZ, judecător
Doamna C. TOADER, judecător Doamna V. TRSTENJAK, avocat general
Domnul A. ARABADJIEV, judecător
Domnul R. GRASS, greier Doamna C. TOADER, judecător
Domnul R. GRASS, greier
01_2007_6705_txt_RO.indd 76 21-04-2008 10:06:08

Foști membri Curtea de Justiție
4. Foști membri ai Curții de Justiție
Pilotti Massimo, judecător (1952-1958), președinte din 1952 până în 1958

Serrarens Petrus, Josephus, Servatius, judecător (1952-1958)
Riese Otto, judecător (1952-1963)
Delvaux Louis, judecător (1952-1967)
Ruef Jacques, judecător (1952-1959 și 1960-1962)
Hammes Charles Léon, judecător (1952-1967), președinte din 1964 până în 1967
Van Klefens Adrianus, judecător (1952-1958)
Lagrange Maurice, avocat general (1952-1964)
Roemer Karl, avocat general (1953-1973)
Rossi Rino, judecător (1958-1964)
Donner Andreas Matthias, judecător (1958-1979), președinte din 1958 până în 1964
Catalano Nicola, judecător (1958-1962)
Trabucchi Alberto, judecător (1962-1972), ulterior avocat general (1973-1976)
Lecourt Robert, judecător (1962-1976), președinte din 1967 până în 1976
Strauss Walter, judecător (1963-1970)
Monaco Riccardo, judecător (1964-1976)
Gand Joseph, avocat general (1964-1970)
Mertens de Wilmars Josse J., judecător (1967-1984), președinte din 1980 până în 1984
Pescatore Pierre, judecător (1967-1985)
Kutscher Hans, judecător (1970-1980), președinte din 1976 până în 1980
Dutheillet de Lamothe Alain Louis, avocat general (1970-1972)
Mayras Henri, avocat general (1972-1981)
O’Dalaigh Cearbhall, judecător (1973-1974)
Sørensen Max, judecător (1973-1979)
Mackenzie Stuart Alexander J., judecător (1973-1988), președinte din 1984 până în 1988
Warner Jean-Pierre, avocat general (1973-1981)
Reischl Gerhard, avocat general (1973-1981)
O’Keefe Aindrias, judecător (1975-1985)
Capotorti Francesco, judecător (1976), ulterior avocat general (1976-1982)
Bosco Giacinto, judecător (1976-1988)
Toufait Adolphe, judecător (1976-1982)
Koopmans Thymen, judecător (1979-1990)
Due Ole, judecător (1979-1994), președinte din 1988 până în 1994
Everling Ulrich, judecător (1980-1988)
Chloros Alexandros, judecător (1981-1982)
Slynn Sir Gordon, avocat general (1981-1988), ulterior judecător (1988-1992)
Rozès Simone, avocat general (1981-1984)
VerLoren van Themaat Pieter, avocat general (1981-1986)
Grévisse Fernand, judecător (1981-1982 și 1988-1994)
Bahlmann Kai, judecător (1982-1988)
Mancini G. Federico, avocat general (1982-1988), ulterior judecător (1988-1999)
Galmot Yves, judecător (1982-1988)
Kakouris Constantinos, judecător (1983-1997)
Lenz Carl Otto, avocat general (1984-1997)
01_2007_6705_txt_RO.indd 77 21-04-2008 10:06:09

Curtea de Justiție Foști membri
Darmon Marco, avocat general (1984-1994)

Joliet René, judecător (1984-1995)
O’Higgins Thomas Francis, judecător (1985-1991)
Schockweiler Fernand, judecător (1985-1996)
Mischo Jean, avocat general (1986-1991 și 1997-2003)
De Carvalho Moithinho de Almeida José Carlos, judecător (1986-2000)
Da Cruz Vilaça José Luis, avocat general (1986-1988)
Rodríguez Iglesias Gil Carlos, judecător (1986-2003), președinte din 1994 până în 2003
Diez de Velasco Manuel, judecător (1988-1994)
Zuleeg Manfred, judecător (1988-1994)
Van Gerven Walter, avocat general (1988-1994)
Jacobs Francis Geofrey, avocat general (1988-2006)
Tesauro Giuseppe, avocat general (1988-1998)
Kapteyn Paul Joan George, judecător (1990-2000)
Gulmann Claus Christian, avocat general (1991-1994), ulterior judecător (1994-2006)
Murray John L., judecător (1991-1999)
Edward David Alexander Ogilvy, judecător (1992-2004)
La Pergola Antonio Mario, judecător (1994 și 1999-2006), avocat general (1995-1999)
Cosmas Georges, avocat general (1994-2000)
Puissochet Jean-Pierre, judecător (1994-2006)
Léger Philippe, avocat general (1994-2006)
Hirsch Günter, judecător (1994-2000)
Elmer Michael Bendik, avocat general (1994-1997)
Ragnemalm Hans, judecător (1995-2000)
Sevón Leif, judecător (1995-2002)
Fennelly Nial, avocat general (1995-2000)
Wathelet Melchior, judecător (1995-2003)
Ioannou Krateros, judecător (1997-1999)
Alber Siegbert, avocat general (1997-2003)
Saggio Antonio, avocat general (1998-2000)
O’Kelly Macken Fidelma, judecător (1999-2004)
Colneric Ninon, judecător (2000-2006)
Von Bahr Stig, judecător (2000-2006)
Geelhoed Leendert A., avocat general (2000-2006)
Stix-Hackl Christine, avocat general (2000-2006)
– Președinți
Pilotti Massimo (1952-1958)
Donner Andreas Matthias (1958-1964)
Hammes Charles Léon (1964-1967)
Lecourt Robert (1967-1976)
Kutscher Hans (1976-1980)
Mertens de Wilmars Josse J. (1980-1984)
Mackenzie Stuart Alexander John (1984-1988)
Due Ole (1988-1994)
Rodríguez Iglésias Gil Carlos (1994-2003)
01_2007_6705_txt_RO.indd 78 21-04-2008 10:06:09

Foști membri Curtea de Justiție
– Greieri
Van Houtte Albert (1953-1982)
Heim Paul (1982-1988)
Giraud Jean-Guy (1988-1994)
01_2007_6705_txt_RO.indd 79 21-04-2008 10:06:09

01_2007_6705_txt_RO.indd 80 21-04-2008 10:06:09
Statistici judiciare Curtea de Justiție
C – Statistici judiciare ale Curții de Justiție
Activitatea generală a Curții de Justiție
1. Cauze introduse, cauze soluționate, cauze alate pe rol (2000-2007)
Cauze introduse
2. Natura procedurilor (2000-2007)

3. Acțiuni directe – Natura acțiunii (2007)
4. Domeniu (2007)
5. Acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de către un stat membru
(2000-2007)
Cauze soluționate

7. Hotărâri, ordonanțe, avize (2007)
8. Complet de judecată (2000-2007)
9. Domeniu (2000-2007)
10. Domeniu (2007)
11. Hotărâri privind neîndeplinirea obligațiilor de către un stat membru:
soluția (2007)
12. Durata procedurilor (2000-2007)
Cauze afate pe rol la 31 decembrie

14. Completul de judecată (2007)
Diverse
15. Proceduri accelerate (2000-2007)

16. Măsuri provizorii: soluția (2007)
Evoluția generală a activității judiciare (1952-2007)
17. Cauze introduse și hotărâri

18. Trimiteri preliminare introduse (din iecare stat membru și pe iecare an)
19. Trimiteri preliminare introduse (din iecare stat membru și pe iecare an)
20. Acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor de către un stat membru
introduse
01_2007_6705_txt_RO.indd 81 21-04-2008 10:06:09

01_2007_6705_txt_RO.indd 82 21-04-2008 10:06:09
Activitatea generală a Curţii de Justiţie

1. Cauze introduse, cauze soluţionate, cauze alate pe rol
(2000‑2007)1
1 000
900
800
700
600
500
400
300
200
100
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Cauze introduse
Cauze soluţionate
Cauze alate pe rol
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Cauze introduse 503 504 477 561 531 474 537 580
Cauze soluţionate 526 434 513 494 665 574 546 570
Cauze alate pe rol 873 943 907 974 840 740 731 741
1 Cifrele menţionate (cifre brute) indică numărul total de cauze, independent de reunirile pentru motive de
conexitate (un număr de cauză = o cauză).
01_2007_6705_txt_RO.indd 83 21-04-2008 10:06:09

Curtea de Justiție Statistici judiciare
Cauze introduse
2. Natura procedurilor (2000‑2007)1
300
250
200
150
100
50
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Trimiteri preliminare Acţiuni directe Recursuri
Recursuri în materia Avize/Deliberări Proceduri speciale

măsurilor provizorii
și în materia intervenţiei
Cereri privind măsuri provizorii
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Trimiteri preliminare 224 237 216 210 249 221 251 265
Acţiuni directe 197 187 204 277 219 179 201 221
Recursuri 66 72 46 63 52 66 80 79
Recursuri în materia 13 7 4 5 6 1 3 8
Avize/Deliberări 2 1 1
Proceduri speciale 1 1 7 5 4 7 2 7
Total 503 504 477 561 531 474 537 580
Cereri privind măsuri 4 6 1 7 3 2 1 3
provizorii
01_2007_6705_txt_RO.indd 84 21-04-2008 10:06:10

3. Cauze introduse – Acţiuni directe – Natura acţiunii (2007)1
Acţiuni în constatarea
neîndeplinirii obligaţiilor
de către un stat membru
95,93 %
Acţiuni în anulare
4,07 %
Acţiuni în anulare 9
Acţiuni în constatarea abţinerii de a acţiona
Acţiuni în despăgubiri
Acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de către 212
un stat membru
Diverse
Total 221
01_2007_6705_txt_RO.indd 85 21-04-2008 10:06:10

4. Cauze introduse1 – Domeniu (2007)2
Recursuri în
preliminare
intervenţiei
Proceduri
măsurilor
provizorii
Recursuri
Trimiteri
speciale
materia
materia
Acţiuni
directe
Total
și în
Agricultură 6 26 32
Ajutoare de stat 3 4 10 1 18
Apropierea legislaţiilor 35 25 60
Cercetare, informare, educaţie, statistică 1 1
Cetăţenie europeană 2 2
Concurenţă 3 8 20 31
Convenţia de la Bruxelles 3 3
Drept instituţional 8 1 8 5 22
Dreptul întreprinderilor 5 8 1 14
Energie 1 1 2
Fiscalitate 6 42 48
Justiţie și afaceri interne 1 1
Libera circulaţie a capitalurilor 1 6 7
Libera circulaţie a mărfurilor 8 6 1 15
Libera circulaţie a persoanelor 11 17 28
Libertatea de a presta servicii 2 3 1 6
Libertatea de stabilire 10 14 24
Mediu și consumatori 38 15 5 2 60
Politica economică și monetară 1 1
Politica în domeniul pescuitului 4 1 5
Politica industrială 19 6 25
Politica regională 3 3
Politica socială 10 32 42
Principiile dreptului comunitar 1 2 3
Privilegii și imunităţi 2 2
Proprietate intelectuală 11 3 14 28
Relaţii externe 4 4 2 10
Resurse proprii ale Comunităţilor 2 2
Securitatea socială a lucrătorilor migranţi 2 2
Spaţiu de libertate, securitate și justiţie 22 8 30
Statutul funcţionarilor 1 1
Tariful Vamal Comun 7 1 8
Transporturi 10 5 15
Uniunea vamală 8 2 10
Tratatul CE 221 262 70 8 561
Tratatul UE
Tratatul CO 1 1
Tratatul EA 1 1 2
Procedură 7
Statutul funcţionarilor 9 9
Diverse 9 9 7
TOTAL GENERAL 222 263 80 8 573 7
1 Fără a lua în considerare cererile privind măsuri provizorii.

01_2007_6705_txt_RO.indd 86 21-04-2008 10:06:11

01_2007_6705_txt_RO.indd 87
5. Cauze introduse – Acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de către un stat membru (2000‑2007)1
Raport anual 2007
Statistici judiciare
140
120
100
80
60
40
20
0
BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK
Curtea de Justiție
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
87
21-04-2008 10:06:12
01_2007_6705_txt_RO.indd 88
88
Curtea de Justiție
BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK Total
2000 5 12 18 9 25 14 22 11 12 8 10 4 3 4 157
2001 13 2 13 15 15 20 12 21 10 5 7 7 3 3 11 157
2002 8 2 16 17 11 22 8 24 12 5 15 10 1 2 15 168
2003 17 3 18 16 28 22 16 20 16 9 20 10 6 5 8 214
2004 13 2 14 27 11 23 3 27 14 13 14 7 8 5 12 1932
2005 8 3 13 1 18 6 11 9 36 19 8 9 7 10 5 7 170
2006 11 4 11 2 25 19 9 7 25 28 2 5 12 3 13 2 7 4 4 193
2007 10 6 15 26 21 14 10 23 1 1 20 2 3 8 6 7 23 1 1 2 10 2 212
Raport anual 2007
1 Cifrele menţionate (cifre brute) indică numărul total de cauze, independent de reunirile pentru motive de conexitate (un număr de cauză = o cauză).
Articolele 93, 169, 170, 171, 225 din Tratatul CE (devenite articolele 88 CE, 226 CE, 227 CE, 228 CE și 298 CE), articolele 141 EA, 142 EA, 143 EA și articolul 88 CO.
2 Din care o acţiune întemeiată pe articolul 170 din Tratatul CE (devenit articolul 227 CE).
21-04-2008 10:06:12
Cauze soluţionate
6. Natura procedurilor (2000‑2007)1 2
300
250
200
150
100
50
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Recursuri în materia Avize/Deliberări Proceduri speciale

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Acţiuni directe 180 179 215 193 299 263 212 241
Recursuri 73 59 47 57 89 48 63 88
Recursuri în materia 5 11 6 7 5 2 2 2
Avize/Deliberări 1 1 1 1
Proceduri speciale 2 3 4 9 7 2 4
Total 526 434 513 494 665 574 546 570
2 Sunt considerate „proceduri speciale”: stabilirea cheltuielilor de judecată (articolul 74 din Regulamentul de
procedură); asistenţa judiciară (articolul 76 din Regulamentul de procedură); opoziţia la hotărâre (articolul 94
din Regulamentul de procedură); terţa opoziţie (articolul 97 din Regulamentul de procedură); interpretarea
hotărârii (articolul 102 din Regulamentul de procedură); revizuirea hotărârii (articolul 98 din Regulamentul de
procedură); rectiicarea hotărârii (articolul 66 din Regulamentul de procedură); procedura de poprire (Protocolul
privind privilegiile și imunităţile); cauzele în materie de imunitate (Protocolul privind privilegiile și imunităţile).
01_2007_6705_txt_RO.indd 89 21-04-2008 10:06:13

7. Cauze soluţionate – Hotărâri, ordonanţe, avize (2007)1
Acţiuni directe
43,74 %
Recursuri
15,61 %
Trimiteri
preliminare
39,56 % Recursuri în materia
Proceduri și în materia intervenţiei
speciale 0,36 %
0,73 %
privind măsuri
jurisdicţional2
Ordonanţe cu
ordonanţe4
Ordonanţe
provizorii3
Hotărâri
caracter
Avize
Total
Alte
Trimiteri preliminare 175 22 21 218

Acţiuni directe 153 1 87 241
Recursuri 50 32 4 86
Recursuri în materia măsurilor 2 2
provizorii și în materia
intervenţiei
Proceduri speciale 1 2 1 4
Total 379 57 2 113 0 551
1 Cifrele menţionate (cifre nete) indică numărul total de cauze, luând în considerare reunirile pentru motive de
conexitate (o serie de cauze conexate = o cauză).
2 Ordonanţe cu caracter jurisdicţional prin care se inalizează judecata (inadmisibilitate, inadmisibilitate vădită etc.).
3 Ordonanţe pronunţate ca urmare a unei cereri întemeiate pe articolul 185 sau articolul 186 din Tratatul CE
(devenite articolele 242 CE și 243 CE) sau pe articolul 187 din Tratatul CE (devenit articolul 244 CE) ori pe
prevederile echivalente ale Tratatelor EA și CO sau ca urmare a unui recurs împotriva unei ordonanţe în materia
măsurilor provizorii sau în materia intervenţiei.
4 Ordonanţe prin care se inalizează judecata prin radiere, nepronunţare asupra fondului sau trimitere la
Tribunal.
01_2007_6705_txt_RO.indd 90 21-04-2008 10:06:13

01_2007_6705_txt_RO.indd 91
8. Cauze soluţionate – Complet de judecată (2000‑2007)1

Raport anual 2007
Camere
de 5 judecători
55,14 %
Marea Cameră Camere

11,16 % de 3 judecători
33,26 %
Președinte
0,44 %
Curtea de Justiție
91
21-04-2008 10:06:13
01_2007_6705_txt_RO.indd 92
92
Curtea de Justiție
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Hotărâri/Avize
Hotărâri/Avize
Hotărâri/Avize
Hotărâri/Avize
Hotărâri/Avize
Hotărâri/Avize
Hotărâri/Avize
Hotărâri/Avize
Ordonanţe2
Ordonanţe2
Ordonanţe2
Ordonanţe2
Ordonanţe2
Ordonanţe2
Ordonanţe2
Ordonanţe2
Total
Total
Total
Total
Total
Total
Total
Total
Ședinţă plenară 31 6 37 33 2 35 27 4 31 48 2 50 21 21 1 1 2 2
Micul Plen3 91 91 24 24 52 52 35 35 1 1
Marea Cameră 31 1 32 59 59 55 55 51 51
Camere de 5 judecători 162 3 165 155 13 168 177 10 187 200 8 208 257 18 275 245 5 250 265 13 278 242 10 252
Camere de 3 judecători 50 40 90 59 42 101 60 27 87 51 27 78 113 61 174 103 51 154 67 41 108 104 48 152
Președinte 4 4 11 11 3 3 7 7 6 6 2 2 1 1 2 2
Total 334 53 387 271 68 339 316 44 360 334 44 378 423 86 509 408 58 466 389 55 444 397 60 457
Raport anual 2007
1 Cifrele menţionate (cifre brute) indică numărul total de cauze, independent de reunirile pentru motive de conexitate (un număr de cauză = o cauză).
2 Cu caracter jurisdicţional, prin care se inalizează judecata (altele decât ordonanţele prin care se inalizează judecata prin radiere, nepronunţare asupra fondului sau
trimitere la Tribunal).
3 Complet existent înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa.
21-04-2008 10:06:13
9. Cauze soluţionate – Domeniu (2000‑2007)1

2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Aderarea unor noi state 1 2 2 1 1
Agricultură 14 35 36 37 60 63 30 23
Ajutoare de stat 17 9 15 21 21 23 23 9
Apropierea legislaţiilor 15 23 34 33 41 19 22
Asocierea ţărilor și a teritoriilor de peste mări 1 1 2
Cercetare, informare, educaţie, statistică 1
Cetăţenie europeană 1 2 1 1 2 4 2
Clauză compromisorie 1
Concurenţă 20 16 13 13 29 17 30 17
Convenţia de la Bruxelles 1 7 4 7 8 4 2
Drept instituţional 19 8 2 12 13 16 15 6
Dreptul întreprinderilor 4 8 6 17 16 24 10 16
Energie 1 1 3 6 4
Fiscalitate 37 22 26 28 34 55 44
Libera circulaţie a capitalurilor 2 24 3 4 5 4 13
Libera circulaţie a mărfurilor 5 8 7 19 17 11 8 14
Libera circulaţie a persoanelor 4 6 10 11 17 17 20 19
Libertatea de a presta servicii 1 13 13 15 23 11 17 23
Libertatea de stabilire 5 8 13 14 5 21 19
Mediu și consumatori 4 30 38 48 67 44 40 50
Politica comercială 15 7 1 4 4 1 1
Politica externă și de securitate comună 4
Politica în domeniul pescuitului 4 10 2 6 11 7 6
Politica industrială 3 4 4 11 11 11
Politica regională 4 1 1 5 7
Politica socială 17 29 13 20 44 29 29 26
Principiile dreptului comunitar 1 4 8 4 2 1 4
Privilegii și imunităţi 1 1 1 1
Proprietate intelectuală 7 1 1 4 20 5 19 21
Relaţii externe 4 9 7 8 9 8 11 9
Resurse proprii ale Comunităţilor 1 1 1 2 6 3
Securitatea socială a lucrătorilor migranţi 11 12 5 6 10 7 7
Spaţiu de libertate, securitate și justiţie 2 5 9 17
Tariful Vamal Comun 7 7 4 7 7 10
Transporturi 2 11 25 6 11 16 9 6
Uniune vamală 3 3 8 12 9 9 12
Tratatul CE 141 283 315 350 485 452 424 430
Tratatul UE 3 3 4
Tratatul CO 3 4 4 15 1 3 1
Tratatul EA 3 2 2 1 4 1
Privilegii și imunităţi 1 1 1
Procedură 1 2 3 8 1 2 3
Statutul funcţionarilor 97 16 11 7 12 6 9 17
Diverse 97 18 13 11 21 7 11 20
TOTAL GENERAL 241 305 335 378 509 466 442 456
01_2007_6705_txt_RO.indd 93 21-04-2008 10:06:14

10. Cauze soluţionate – Domeniu (2007)1
Hotărâri/Avize Ordonanţe2 Total

Aderarea unor noi state 1 1
Agricultură 22 1 23
Ajutoare de stat 7 2 9
Apropierea legislaţiilor 21 1 22
Concurenţă 13 4 17
Convenţia de la Bruxelles 2 2
Drept instituţional 3 3 6
Dreptul întreprinderilor 13 3 16
Energie 4 4
Fiscalitate 42 2 44
Libera circulaţie a capitalurilor 10 3 13
Libera circulaţie a mărfurilor 13 1 14
Libera circulaţie a persoanelor 15 4 19
Libertatea de a presta servicii 21 2 23
Mediu și consumatori 47 3 50
Politica comercială 1 1
Politica externă și de securitate comună 4 4
Politica în domeniul pescuitului 6 6
Politica industrială 11 11
Politica regională 6 1 7
Principiile dreptului comunitar 3 1 4
Privilegii și imunităţi 1 1
Proprietate intelectuală 13 8 21
Relaţii externe 8 1 9
Resurse proprii ale Comunităţilor 1 2 3
Securitatea socială a lucrătorilor migranţi 5 2 7
Spaţiu de libertate, securitate și justiţie 17 17
Transporturi 6 6
Uniune vamală 10 2 12
Tratatul CE 380 50 430
Tratatul UE 4 4
Tratatul CO 1 1
Tratatul EA 1 1
Procedură 1 2 3
Statutul funcţionarilor 10 7 17
Diverse 11 9 20
TOTAL GENERAL 397 59 456
2 Cu caracter jurisdicţional, prin care se inalizează judecata (altele decât ordonanţele prin care se inalizează
judecata prin radiere, nepronunţare asupra fondului sau trimitere la Tribunal).
01_2007_6705_txt_RO.indd 94 21-04-2008 10:06:14

11. Cauze soluţionate – Hotărâri privind neîndeplinirea obligaţiilor

de către un stat membru: soluţia (2007)1
25
20
15
10
0
Belgia
Bulgaria
Republica Cehă
Danemarca
Germania
Estonia
Grecia
Spania
Franţa
Irlanda
Italia
Cipru
Letonia
Lituania
Luxemburg
Ungaria
Malta
Ţările de Jos
Austria
Polonia
Portugalia
România
Slovenia
Slovacia
Finlanda
Suedia
Regatul Unit
Constatarea Respingere
Constatarea Respingere Total

Belgia 9 1 10
Bulgaria
Republica Cehă 6 6
Danemarca 3 3
Germania 7 1 8
Estonia
Grecia 10 3 13
Spania 13 1 14
Franţa 7 7
Irlanda 7 2 9
Italia 23 2 25
Cipru
Letonia
Lituania
Luxemburg 12 12
Ungaria
Malta 1 1
Ţările de Jos 3 1 4
Austria 6 6
Polonia
Portugalia 9 9
România
Slovenia
Slovacia 1 1
Finlanda 3 1 4
Suedia 5 5
Regatul Unit 2 4 6
Total 127 16 143
01_2007_6705_txt_RO.indd 95 21-04-2008 10:06:15

12. Cauze soluţionate – Durata procedurilor (2000‑2007)1

(hotărâri și ordonanţe cu caracter jurisdicţional)2
30
25
20
15
10
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Trimiteri preliminare 21,6 22,7 24,1 25,5 23,5 20,4 19,8 19,3
Acţiuni directe 23,9 23,1 24,3 24,7 20,2 21,3 20 18,2
Recursuri 19 16,3 19,1 28,7 21,3 20,9 17,8 17,8
1 Sunt excluse de la calculul privind durata procedurilor: cauzele ce presupun o hotărâre interlocutorie sau o
activitate de cercetare judecătorească; avizele și deliberările; procedurile speciale (respectiv: stabilirea cheltuielilor
de judecată, asistenţa judiciară, opoziţia la hotărâre, terţa opoziţie, interpretarea hotărârii, revizuirea hotărârii,
rectiicarea hotărârii, procedura de poprire și cauzele în materie de imunitate); cauzele care se inalizează prin
ordonanţă de radiere, de nepronunţare asupra fondului, de trimitere sau de transfer la Tribunal; procedurile privind
măsuri provizorii, precum și recursurile în materia măsurilor provizorii și în materia intervenţiei.
Duratele sunt exprimate în luni și în zecimi de lună.
2 Este vorba de ordonanţe diferite de cele prin care se inalizează judecata prin radiere, nepronunţare asupra
fondului sau trimitere la Tribunal.
01_2007_6705_txt_RO.indd 96 21-04-2008 10:06:15

Cauze alate pe rol la 31 decembrie

13. Natura procedurilor (2000‑2007)1
500
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Trimiteri preliminare Acţiuni directe

Recursuri Proceduri speciale
Avize/Deliberări
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Acţiuni directe 326 334 323 407 327 243 232 212
Recursuri 111 120 117 121 85 102 120 117
Avize/Deliberări 2 1 1 1 1
Total 873 943 907 974 840 740 731 741
01_2007_6705_txt_RO.indd 97 21-04-2008 10:06:16

14. Cauze alate pe rol la 31 decembrie –

Complet de judecată (2007)1
Repartizarea pe anul 2007

Marea Cameră
7,96 %
Neatribuite
64,91 %
Cameră
de 5
judecători
22,94 %
Cameră de 3 judecători
Președinte 3,24 %
0,94 %
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Neatribuite 634 602 546 690 547 437 490 481
Ședinţă plenară 34 31 47 21 2 2
Micul Plen2 26 66 36 1
Marea Cameră 24 56 60 44 59
Cameră de 5 judecători 129 199 234 195 177 212 171 170
Cameră de 3 judecători 42 42 42 42 57 29 26 24
Președinte 8 3 2 1 1 7
Total 873 943 907 974 840 740 731 741
2 Complet existent înainte de intrarea în vigoare a Tratatului de la Nisa.
01_2007_6705_txt_RO.indd 98 21-04-2008 10:06:16

15. Diverse – Proceduri accelerate (2000‑2007)1
2000 Fără urmări 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 Total
Fără urmări
Fără urmări
Fără urmări
Fără urmări
Fără urmări
Fără urmări
Fără urmări
Admise
Admise
Admise
Admise
Admise
Admise
Admise
Admise
Acţiuni directe 1 3 1 2 1 8
Trimiteri
1 1 5 1 3 10 5 5 6 37
preliminare
Recursuri 2 1 1 1 5
Avize 1 1
Total 1 1 7 2 1 7 1 13 5 5 8 51
1 Judecarea accelerată a unei cauze în faţa Curţii de Justiţie este posibilă în temeiul articolelor 62a și 104a din
Regulamentul de procedură, intrate în vigoare la 1 iulie 2000.
01_2007_6705_txt_RO.indd 99 21-04-2008 10:06:16

16. Diverse – Măsuri provizorii (2007)1
Soluţia
Numărul recursurilor în
provizorii și în materia
Radiere sau nepronunţare

provizorii introduse
materia măsurilor
Cereri de măsuri
intervenţiei
asupra fondului
Respingere
Acord
Ajutoare de stat 1 1
Mediu și consumatori 2 1 1 2
Total Tratatul CE 2 2 2 2
Diverse
TOTAL GENERAL 2 2 2 2
01_2007_6705_txt_RO.indd 100 21-04-2008 10:06:16

Evoluţia generală a activităţii judiciare (1952-2007)

17. Cauze introduse și hotărâri
Cauze introduse 1
Recursuri în materia
măsuri provizorii
Acţiuni directe 3
Cereri privind
Hotărâri 2
și în materia
preliminare
intervenţiei
Recursuri
Trimiteri
Ani
Total
1953 4 4
1954 10 10 2
1955 9 9 2 4
1956 11 11 2 6
1957 19 19 2 4
1958 43 43 10
1959 47 47 5 13
1960 23 23 2 18
1961 25 1 26 1 11
1962 30 5 35 2 20
1963 99 6 105 7 17
1964 49 6 55 4 31
1965 55 7 62 4 52
1966 30 1 31 2 24
1967 14 23 37 24
1968 24 9 33 1 27
1969 60 17 77 2 30
1970 47 32 79 64
1971 59 37 96 1 60
1972 42 40 82 2 61
1973 131 61 192 6 80
1974 63 39 102 8 63
1975 62 69 131 5 78
1976 52 75 127 6 88
1977 74 84 158 6 100
1978 147 123 270 7 97
1979 1 218 106 1 324 6 138
1980 180 99 279 14 132
1981 214 108 322 17 128
1982 217 129 346 16 185
1983 199 98 297 11 151
1984 183 129 312 17 165
1985 294 139 433 23 211
>>>
01_2007_6705_txt_RO.indd 101 21-04-2008 10:06:17

Cauze introduse 1
Recursuri în materia
măsuri provizorii
Acţiuni directe 3
Cereri privind
Hotărâri 2
și în materia
preliminare
intervenţiei
Recursuri
Trimiteri
Ani
Total
1986 238 91 329 23 174
1987 251 144 395 21 208
1988 193 179 372 17 238
1989 244 139 383 19 188
1990 4 221 141 15 1 378 12 193
1991 142 186 13 1 342 9 204
1992 253 162 24 1 440 5 210
1993 265 204 17 486 13 203
1994 128 203 12 1 344 4 188
1995 109 251 46 2 408 3 172
1996 132 256 25 3 416 4 193
1997 169 239 30 5 443 1 242
1998 147 264 66 4 481 2 254
1999 214 255 68 4 541 4 235
2000 199 224 66 13 502 4 273
2001 187 237 72 7 503 6 244
2002 204 216 46 4 470 1 269
2003 278 210 63 5 556 7 308
2004 220 249 52 6 527 3 375
2005 179 221 66 1 467 2 362
2006 201 251 80 3 535 1 351
2007 221 265 79 8 573 3 379
Total 8 129 6 030 840 69 15 068 345 7 557
1 Cifre brute; sunt excluse procedurile speciale.

2 Cifre nete.
3 Inclusiv avizele.
4 Începând cu anul 1990, acţiunile funcţionarilor sunt introduse la Tribunalul de Primă Instanţă.
01_2007_6705_txt_RO.indd 102 21-04-2008 10:06:17

01_2007_6705_txt_RO.indd 103
18. Evoluţia generală a activităţii judiciare (1952‑2007) –

Raport anual 2007
Trimiteri preliminare introduse (din iecare stat membru și în iecare an)1
BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK Benelux2 Total
1961 1 1
1962 5 5
1963 1 5 6
1964 2 4 6
1965 4 2 1 7
1966 1 1
1967 5 11 3 1 3 23
1968 1 4 1 1 2 9
1969 4 11 1 1 17
1970 4 21 2 2 3 32
1971 1 18 6 5 1 6 37
1972 5 20 1 4 10 40
1973 8 37 4 5 1 6 61
1974 5 15 6 5 7 1 39
1975 7 1 26 15 14 1 4 1 69
1976 11 28 8 1 12 14 1 75
1977 16 1 30 14 2 7 9 5 84
1978 7 3 46 12 1 11 38 5 123
1979 13 1 33 18 2 19 1 11 8 106
1980 14 2 24 14 3 19 17 6 99
Curtea de Justiție
1981 12 1 41 17 11 4 17 5 108
1982 10 1 36 39 18 21 4 129
1983 9 4 36 15 2 7 19 6 98
103
>>>
21-04-2008 10:06:17
01_2007_6705_txt_RO.indd 104
104
Curtea de Justiție
BE BG CZ DK DE EE EL ES FR IE IT CY LV LT LU HU MT NL AT PL PT RO SI SK FI SE UK Benelux2 Total
1984 13 2 38 34 1 10 22 9 129
1985 13 40 45 2 11 6 14 8 139
1986 13 4 18 2 1 19 4 5 1 16 8 91
1987 15 5 32 17 1 36 2 5 3 19 9 144
1988 30 4 34 1 38 28 2 26 16 179
1989 13 2 47 2 2 28 1 10 1 18 1 14 139
1990 17 5 34 2 6 21 4 25 4 9 2 12 141
1991 19 2 54 3 5 29 2 36 2 17 3 14 186
1992 16 3 62 1 5 15 22 1 18 1 18 162
1993 22 7 57 5 7 22 1 24 1 43 3 12 204
1994 19 4 44 13 36 2 46 1 13 1 24 203
1995 14 8 51 10 10 43 3 58 2 19 2 5 6 20 251
1996 30 4 66 4 6 24 70 2 10 6 6 3 4 21 256
1997 19 7 46 2 9 10 1 50 3 24 35 2 6 7 18 239
1998 12 7 49 5 55 16 3 39 2 21 16 7 2 6 24 264
1999 13 3 49 3 4 17 2 43 4 23 56 7 4 5 22 255
2000 15 3 47 3 5 12 2 50 12 31 8 5 4 26 1 224
2001 10 5 53 4 4 15 1 40 2 14 57 4 3 4 21 237
2002 18 8 59 7 3 8 37 4 12 31 3 7 5 14 216
2003 18 3 43 4 8 9 2 45 4 28 15 1 4 4 22 210
2004 24 4 50 18 8 21 1 48 1 2 28 12 1 4 5 22 249
2005 21 1 4 51 11 10 17 2 18 2 3 36 15 1 2 4 11 12 221
2006 17 3 3 77 14 17 24 1 34 1 1 4 20 12 2 3 1 5 2 10 251
Raport anual 2007
2007 22 1 2 5 59 2 8 14 26 2 43 1 2 19 20 7 3 1 1 5 6 16 265
Total 555 1 6 116 1 601 2 125 194 743 50 939 2 60 11 685 308 10 63 1 2 52 69 434 1 6 030
1 Articolul 177 din Tratatul CE (devenit articolul 234 CE), articolul 35 alineatul (1) UE, articolul 41 CO, articolul 150 EA, Protocolul din 1971.
2 Cauza C-265/00, Campina Melkunie.
21-04-2008 10:06:18

Trimiteri preliminare introduse (din iecare stat membru
și pentru iecare instanţă)1
Total
Belgia Cour de cassation 69
Cour d’arbitrage 5
Conseil d’État 42
Alte instanţe 439 555
Bulgaria Софийски ґрадски съд Търґовско отделение 1
Alte instanţe 1
Republica Cehă Nejvyššího soudu
Nejvyšší správní soud
Ústavní soud
Alte instanţe 6 6
Danemarca Højesteret 21
Germania Bundesgerichtshof 110
Bundesverwaltungsgericht 79
Bundesinanzhof 242
Bundesarbeitsgericht 17
Bundessozialgericht 72
Staatsgerichtshof des Landes Hessen 1
Alte instanţe 1 080 1 601
Estonia Riigikohus 1
Alte instanţe 1 2
Grecia Άρειος Πάγος 9
Συμβούλιο της Επικρατείας 28
Spania Tribunal Supremo 20
Audiencia Nacional 1
Juzgado Central de lo Penal 7
Franţa Cour de cassation 76
Conseil d’Etat 40
Irlanda Supreme Court 17
High Court 15
>>>
01_2007_6705_txt_RO.indd 105 21-04-2008 10:06:19

Total
Italia Corte suprema di Cassazione 94
Consiglio di Stato 60
Cipru Ανώτατο Δικαστήριο
Alte instanţe
Letonia Augstākā tiesa
Satversmes tiesa
Alte instanţe
Lituania Konstitucinis Teismas 1
Lietuvos Aukščiausiasis Teismas
Lietuvos vyriausiasis administracinis Teismas 1
Alte instanţe 2
Luxemburg Cour supérieure de justice 10
Conseil d’État 13
Cour administrative 7
Ungaria Legfelsőbb Bíróság 1
Szegedi Ítélőtáblá 1
Alte instanţe 9 11
Malta Qorti Kostituzzjonali
Qorti ta’ l-Appel
Alte instanţe
Ţările de Jos Raad van State 54
Hoge Raad der Nederlanden 157
Centrale Raad van Beroep 46
College van Beroep voor het Bedrijfsleven 134
Tariefcommissie 34
Austria Verfassungsgerichtshof 4
Oberster Gerichtshof 64
Oberster Patent- und Markensenat 3
Bundesvergabeamt 24
Verwaltungsgerichtshof 52
Vergabekontrollsenat 4
>>>
01_2007_6705_txt_RO.indd 106 21-04-2008 10:06:19

Total
Polonia Sąd Najwyższy
Naczelny Sąd Administracyjny
Trybunał Konstytucyjny
Portugalia Supremo Tribunal de Justiça 1
Supremo Tribunal Administrativo 36
România Tribunal Dâmboviţa 1
Alte instanţe 1
Slovenia Vrhovno sodišče
Ustavno sodišče
Alte instanţe
Slovacia Ústavný Súd
Najvyšší súd 1
Alte instanţe 1 2
Finlanda Korkein hallinto-oikeus 22
Korkein oikeus 8
Suedia Högsta Domstolen 10
Marknadsdomstolen 4
Regeringsrätten 20
Regatul Unit House of Lords 36
Court of Appeal 42
Benelux Cour de justice/Gerechtshof1 1 1
Total 6 030
1 Cauza C-265/00, Campina Melkunie.
01_2007_6705_txt_RO.indd 107 21-04-2008 10:06:19

01_2007_6705_txt_RO.indd 108

108
Curtea de Justiție
Acţiuni în constatarea neîndeplinirii obligaţiilor de către un stat membru introduse1
2007
30
25
20
15
10
0
2007 10 6 15 26 21 14 10 23 1 1 20 2 3 8 6 7 23 1 1 2 10 2 212
1952-2007 323 10 34 243 3 334 187 366 176 582 1 1 230 2 5 125 104 10 141 1 3 42 39 110 3 072
Raport anual 2007
Printre cauzele introduse împotriva Spaniei igurează o acţiune întemeiată pe articolul 170 din Tratatul CE (devenit articolul 227 CE), introdusă de Belgia.
Printre cauzele introduse împotriva Franţei igurează o acţiune întemeiată pe articolul 170 din Tratatul CE (devenit articolul 227 CE), introdusă de Irlanda.
Printre cauzele introduse împotriva Regatului Unit igurează trei acţiuni întemeiate pe articolul 170 din Tratatul CE (devenit articolul 227 CE), între care una introdusă de
Franţa și două introduse de Spania.
1 Articolele 93, 169, 170, 171, 225 din Tratatul CE (devenite articolele 88 CE, 226 CE, 227 CE, 228 CE și 298 CE), articolele 141 EA, 142 EA, 143 EA și articolul 88 CO.
21-04-2008 10:06:19
01_2007_6705_txt_RO.indd 110 21-04-2008 10:06:20
Activitate Tribunalul de Primă Instanță
A – Activitatea Tribunalului de Primă Instanță în 2007

de Marc Jaeger, președintele Tribunalului de Primă Instanță
Anul 2007 a fost un an de schimbări și de tranziție pentru Tribunalul de Primă Instanță al

Comunităților Europene. Ca urmare a extinderii Uniunii Europene la Republica Bulgaria
și la România, la începutul anului s-au alăturat colegiului doi noi membri, domnul T.
Tchipev și domnul V. Ciucă. În luna septembrie 2007, domnul președinte B. Vesterdorf,
care era membru al Tribunalului de la crearea acestuia în 1989 și președinte de aproape
zece ani, și-a încetat mandatul și a fost înlocuit de domnul S. Frimodt Nielsen. În același
timp, domnul judecător R. García-Valdecasas y Fernández, la rândul său membru al
instanței de la îniințarea acesteia, precum și domnii judecători J. Pirrung și H. Legal, ale
căror mandate au expirat, au fost înlocuiți de domnii S. Soldevila Fragoso, A. Dittrich și L.
Truchot. În sfârșit, Tribunalul, în noua compunere, și-a ales noul președinte în persoana
domnului M. Jaeger.
Pe de altă parte, Tribunalul a pronunțat primele sale decizii în calitate de instanță

competentă în materia recursului împotriva deciziilor camerelor jurisdicționale instituite
în temeiul articolului 220 al doilea paragraf CE și al articolului 225 A CE, introduse de
Tratatul de la Nisa. Astfel, în poida denumirii sale, Tribunalul de Primă Instanță este
competent să judece recursuri formulate împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice
a Uniunii Europene, potrivit modalităților prevăzute la articolele 9-13 din anexa I la Statutul
Curții de Justiție. Pentru moment, acest contencios nou a fost atribuit unei camere ad-hoc,
camera de recurs, compusă din președintele Tribunalului și, potrivit unui sistem de rotație,
din patru președinți de cameră.
Anul care a trecut a fost marcat de pronunțarea a două hotărâri de către Marea Cameră a
Tribunalului, în cauzele Microsoft/Comisia1 și API/Comisia2. Soluționarea acestor cauze, și
în special a primei cauze, a implicat analizarea unor probleme economice și juridice
complexe și delicate de către cei 13 membri ai acestui complet.
Din punct de vedere statistic, în cursul acestui an au fost introduse 522 de cauze, ceea ce
constituie o creștere semniicativă în raport cu anul 2006 (432). În schimb, numărul de
cauze soluționate a scăzut (397 față de 436 în anul 2006). Cu toate acestea, trebuie arătat
că numărul de cauze soluționate prin hotărâre a crescut (247 față de 227 în anul 2006), ca
și cel al cererilor de măsuri provizorii soluționate (41 față de 24 în anul 2006). Pe lângă
resursele importante consacrate soluționării cauzei Microsoft/Comisia și absența – față de
anii precedenți – a unor mari grupe de cauze identice sau conexe, diminuarea cauzelor
soluționate este cauzată de faptul că, în mod mai general, acțiunile introduse la Tribunal
sunt din ce în ce mai complexe și mai diverse. Nu este mai puțin adevărat că, urmare a
dezechilibrului dintre cauzele introduse și cele soluționate, numărul de cauze alate pe rol
a sporit, implicând astfel riscul prelungirii duratei procedurilor.
Conștient de această situație, Tribunalul a inițiat o relecție aprofundată asupra funcționării

și metodelor sale de activitate pentru a-și ameliora eiciența. În acest context, s-a apreciat
1 Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2007, T-201/04.

01_2007_6705_txt_RO.indd 111 21-04-2008 10:06:20

Tribunalul de Primă Instanță Activitate
deja ca iind necesară modiicarea organizării Tribunalului, și aceasta în special pentru a

proita cât mai mult de mărirea numărului membrilor săi. Astfel, începând cu 25 septembrie
2007, Tribunalul este compus din opt camere, compuse din trei judecători sau, atunci când
importanța cauzei o justiică, din cinci judecători (cameră extinsă).
Expunerea care urmează, referitoare la activitatea jurisdicțională a Tribunalului, urmărește

să ofere o sinteză, în mod necesar selectivă, a bogăției jurisprudenței și a complexității
chestiunilor pe care instanța a fost chemată să le soluționeze.
I. Contenciosul legalității
Admisibilitatea acțiunilor introduse în temeiul articolelor 230 CE și 232 CE
1. Acte susceptibile să facă obiectul unei acțiuni
Constituie acte susceptibile să facă obiectul unei acțiuni în anulare în sensul articolului 230
CE măsurile care produc efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele
reclamantului, modiicând într-un mod speciic situația juridică a acestuia3.
În hotărârea Akzo Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia4, Tribunalul apreciază că,

dacă o întreprindere invocă conidențialitatea comunicărilor între avocați și clienți pentru
a se opune instituirii sechestrului asupra unui document, decizia prin care Comisia respinge
o asemenea cerere produce efecte juridice față de respectiva întreprindere și, în consecință,
constituie un act atacabil. Într-adevăr, această decizie îi refuză întreprinderii în cauză
beneiciul unei protecții prevăzute de dreptul comunitar și are un caracter deinitiv și
independent de decizia inală prin care s-ar putea constata o încălcare a normelor de
concurență. Pe de altă parte, Tribunalul apreciază că, atunci când Comisia, fără a adopta o
decizie formală, instituie sechestru asupra unui document pe care întreprinderea în cauză
îl caliică drept conidențial, acest act material implică în mod necesar o decizie tacită care
trebuie să poată face obiectul unei acțiuni în anulare.
În schimb, în ordonanța Vodafone España și Vodafone Group/Comisia5, Tribunalul a

respins ca inadmisibilă acțiunea introdusă împotriva scrisorii de observații trimise de
Comisie, în temeiul articolului 7 alineatul (3) din Directiva 2002/216, autorității de
reglementare spaniole ca urmare a notiicării de către aceasta din urmă a unui proiect de
măsuri privind întreprinderi care dispun de o poziție dominantă colectivă pe piața
spaniolă a comunicațiilor mobile. Tribunalul refuză orice analogie cu procedurile
aplicabile în materie de ajutoare de stat și de control al concentrărilor. Într-adevăr, se
3 Hotărârea Curții din 11 noiembrie 1981, IBM/Comisia, 60/81, Rec., p. 2639.

4 Hotărârea Tribunalului din 17 septembrie 2007, T-125/03 și T-253/03.
5 Ordonanța Tribunalului din 12 decembrie 2007, T-109/06.
6 Directiva 2002/21/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 martie 2002 privind un cadru de
reglementare comun pentru rețelele și serviciile de comunicații electronice (Directivă-cadru) (JO L 108,
p. 33, Ediție specială, 13/vol. 35, p. 195).
01_2007_6705_txt_RO.indd 112 21-04-2008 10:06:20

apreciază că respectiva scrisoare face parte dintr-o procedură de consultare, și nu

dintr-un regim de autorizare, având în vedere în special că nedeschiderea de către
Comisie a etapei de examinare aprofundată a măsurii respective nu poate i asimilată
unei aprobări a proiectului de măsură notiicat.
În cauza în care s-a pronunțat hotărârea Țările de Jos/Comisia7, guvernul olandez solicitase
Comisiei, în temeiul articolului 95 alineatul (4) CE, o luare de poziție privind chestiunea
întinderii domeniului de aplicare al unei directive. În această privință, Tribunalul a
apreciat că articolul 95 alineatul (4) CE nu poate reprezenta fundamentul unei cereri a
unui stat membru în vederea adoptării de către Comisie a unei decizii cu privire la
întinderea armonizării operate de o directivă comunitară și/sau cu privire la
compatibilitatea unei reglementări naționale cu o astfel de directivă. Dat iind că, potrivit
aceleiași dispoziții, decizia de a efectua o notiicare în scopul obținerii unei autorizări cu
titlu derogatoriu aparține doar statului membru în cauză și că, pe de altă parte, nicio
dispoziție a directivei nu conferă Comisiei competența de a decide cu privire la
interpretarea sa, o luare de poziție a respectivei instituții cu privire la domeniul de
aplicare al măsurii de armonizare în cauză nu reprezintă decât o simplă opinie, fără
caracter obligatoriu pentru autoritățile naționale competente și care nu poate face
obiectul unei acțiuni.
În ordonanța Commune de Champagne și alții/Consiliul și Commisia8, Tribunalul declară

inadmisibilă acțiunea prin care persoane izice și juridice elvețiene solicitau anularea
deciziei Consiliului de aprobare a Acordului dintre Comunitatea Europeană și Confederația
Elvețiană privind comerțul cu produse agricole. Tribunalul subliniază că un act unilateral al
Comunității nu poate i creator de drepturi și de obligații în afara teritoriului comunitar,
deinit la articolul 299 CE. Numai acordul internațional, care nu poate face obiectul unei
acțiuni, poate produce efecte juridice pe teritoriul elvețian, potrivit modalităților proprii
ordinii juridice a acestui stat și după ce a fost ratiicat potrivit procedurilor aplicabile în
acest stat. Astfel, decizia atacată este lipsită de orice efect juridic pe teritoriul elvețian și,
prin urmare, nu este susceptibilă să modiice situația juridică a reclamanților pe teritoriul
respectiv.
În sfârșit, în cauza în care s-a pronunțat hotărârea Italia/Comisia9, Republica Italiană

solicita anularea unei scrisori a Comisiei prin care era condiționată aprobarea anumitor
cereri de plată pe care Italia le formulase în cadrul Fondurilor structurale comunitare
de comunicarea în prealabil a anumitor informații. Tribunalul a apreciat că susținerea
Republicii Italiene, conform căreia scrisoarea în cauză îi impunea o sancțiune constând
în neefectuarea plăților solicitate până la primirea informațiilor respective, echivalează,
în esență, cu denunțarea unei stări prelungite de inacțiune din partea Comisiei. Or,
dacă această inacțiune ar fi fost nelegală ca urmare a nerespectării dispozițiilor care
reglementează Fondurile structurale, Republica Italiană ar fi trebuit, pentru a contesta
aceasta, să introducă o acțiune în constatarea abținerii de a acționa în temeiul
articolului 232 CE, și nu o acțiune în anulare.
7 Hotărârea Tribunalului din 8 noiembrie 2007, T-234/04.

8 Ordonanța Tribunalului din 3 iulie 2007, T-212/02.
9 Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2007, T-308/05.
01_2007_6705_txt_RO.indd 113 21-04-2008 10:06:20

2. Calitate procesuală activă – Afectare individuală
Potrivit unei jurisprudențe constante, persoanele izice sau juridice, altele decât destinatarii
unei decizii, nu ar putea să pretindă că sunt avuți în vedere în mod individual decât dacă
sunt vizați de decizia în cauză datorită anumitor calități particulare sau datorită unei situații
de fapt care îi individualizează în raport cu orice altă persoană și, prin urmare, îi
individualizează ca și cum ar i destinatari10.
În ordonanța Galileo Lebensmittel/Comisia11, Tribunalul a apreciat că, pentru a recunoaște

calitatea procesuală a unui reclamant, apartenența sa la un grup restrâns trebuie să se
coroboreze cu o obligație de protecție speciică a Comisiei față de acest grup. Mai precis,
elementul determinant pentru identiicarea particularilor avuți în vedere în mod individual
de un act cu aplicabilitate generală constă în protecția speciică de care beneiciază aceștia
în virtutea dreptului comunitar.
Cauza Regione Autonoma Friuli‑Venezia Giulia12, în cadrul căreia reclamanta solicita anularea
dispoziției unui regulament care limita dreptul de a utiliza numele „Tocai friulano”, a permis
Tribunalului să clariice împrejurările în care un reclamant putea să își întemeieze calitatea
procesuală activă pe principiile stabilite în hotărârea Curții Codorníu/Consiliul13. Tribunalul
a apreciat că, în speță, reclamanta, spre deosebire de întreprinderea Codorníu, nu era
împiedicată, ca urmare a unui act cu aplicabilitate generală, să utilizeze un drept de
proprietate intelectuală pe care îl înregistrase și îl utilizase în mod tradițional pentru o
perioadă îndelungată înainte de adoptarea actului respectiv. Într-adevăr, numele „Tocai
friulano” nu este o indicație geograică propriu-zisă care să aparțină dreptului proprietății
intelectuale și care să beneicieze de protecție în acest sens.
De asemenea, Tribunalul a precizat că interesul public pe care o regiune, ca entitate

competentă pentru problemele de natură economică și socială de pe teritoriul său, îl poate
avea pentru a obține un rezultat favorabil pentru prosperitatea economică a acestuia nu
poate i suicient pentru a o considera vizată în mod individual de acea dispoziție. În plus,
prerogativele legislative și administrative pe care le poate avea, eventual, o persoană
juridică de drept public dintr-un stat membru, alta decât statul, nu sunt de natură a-i
conferi un interes individual în solicitarea anulării unei dispoziții de drept comunitar care
nu produce efecte asupra sferei sale de competență, dat iind faptul că, în principiu, aceste
prerogative nu sunt exercitate în interes propriu de persoana care le deține.
În sfârșit, în cauza în care s-a pronunțat hotărârea Alrosa/Comisia14, reclamanta solicita

anularea deciziei prin care Comisia declarase constrângătoare angajamentele asumate de
societatea De Beers, întreprindere în poziție dominantă, de a limita, iar apoi de a înceta
cumpărarea de diamante brute de la reclamantă. Examinând din oiciu admisibilitatea
acțiunii, Tribunalul apreciază că reclamanta este vizată individual de această decizie, în
10 Hotărârea Curții din 15 iulie 1963, Plaumann/Comisia, 25/62, Rec., p. 199, 223.
11 Ordonanța Tribunalului din 28 august 2007, T-46/06 (în recurs, C-483/07 P).
12 Ordonanța Tribunalului din 12 martie 2007, Regione Autonoma Friuli-Venezia Giulia/Comisia, T-417/04.
13 Hotărârea Curții din 18 mai 1994, C-309/89, Rec., p. I-1853.
14 Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2007, T-170/06.
01_2007_6705_txt_RO.indd 114 21-04-2008 10:06:21

măsura în care aceasta a fost adoptată ca urmare a unei proceduri la care reclamanta
participase într-un mod determinant, urmărește să pună capăt relației comerciale pe care
reclamanta o întreține de multă vreme cu De Beers și este de natură să afecteze substanțial
poziția sa concurențială pe piața furnizării și a producției de diamante brute.
3. Interesul
În cauza în care s-a pronunțat hotărârea Pergan Hilfsstofe für industrielle Prozesse/Comisia15,
reclamanta a atacat decizia consilierului-auditor al Comisiei de respingere a cererii sale de
tratament conidențial a anumitor pasaje dintr-o decizie a Comisiei (denumită în continuare
„decizia peroxizi”) care cuprindea referințe la rolul reclamantei în cadrul unei serii de
înțelegeri asupra anumitor piețe de peroxizi organici. Cu toate acestea, întrucât acțiunea
reclamantei era prescrisă, Comisia nu a constatat, în dispozitivul deciziei peroxizi,
participarea acestei întreprinderi la încălcare. Tribunalul respinge excepția invocată de
către Comisie, potrivit căreia reclamanta, care nu atacase decizia peroxizi, nu are un interes
în proces împotriva deciziei consilierului-auditor. În schimb, Tribunalul apreciază că
anularea acestei din urmă decizii ar i susceptibilă de a-i aduce un avantaj reclamantei,
întrucât Comisia ar trebui să țină seama de interesul legitim al reclamantei ca informațiile
respective să nu ie divulgate. Pe de altă parte, numai împrejurarea că publicarea
informațiilor respective a avut deja loc nu poate să o lipsească pe reclamantă de interesul
în proces, având în vedere că divulgarea în continuare a acestor informații prin intermediul
paginii de internet a Comisiei nu încetează să aducă atingere reputației reclamantei, ceea
ce constituie un interes născut și actual.
În cauza în care s-a pronunțat hotărârea Ufex și alții/Comisia16, reclamantele au atacat

decizia Comisiei prin care plângerea lor a fost respinsă. Interesul acestora era contestat,
întrucât, potrivit intervenienților în susținerea Comisiei, aceasta din urmă, chiar și în situația
anulării actului atacat, nu ar i putut constata încălcarea denunțată, în măsura în care
durata excesivă a întregii proceduri administrative ar i adus atingere dreptului la apărare
al părților menționate. În această privință, Tribunalul apreciază că interesul unui reclamant
de a formula o acțiune în anulare împotriva unei decizii a Comisiei de respingere a plângerii
introduse în vederea denunțării unui comportament susceptibil de a constitui un abuz de
poziție dominantă nu poate să îi ie negat decât în împrejurări excepționale, în special
dacă se poate stabili cu certitudine imposibilitatea Comisiei de a adopta o decizie de
constatare a unei încălcări imputabile întreprinderii în poziție dominantă în cauză.
4. Admisibilitatea în materia ajutoarelor de stat
a) Noțiunea de persoană interesată
Prin mai multe decizii adoptate în anul 2007, Tribunalul a precizat aplicarea jurisprudenței17
potrivit căreia o parte interesată în sensul articolului 88 alineatul (2) CE are calitate
15 Hotărârea Tribunalului din 12 octombrie 2007, T-474/04.

17 Hotărârea Curții din 13 decembrie 2005, Comisia/Aktionsgemeinschaft Recht und Eigentum, C-78/03 P,
Rec., p. I-10737.
01_2007_6705_txt_RO.indd 115 21-04-2008 10:06:21

procesuală în privința anulării unei decizii adoptate în cadrul etapei prealabile de investigare
a ajutoarelor menționate la articolul 88 alineatul (3) CE, în scopul de a-și proteja drepturile
procedurale.
Prin ordonanța SID/Comisia18, Tribunalul a apreciat că un sindicat de marinari care

depusese o plângere privind anumite măsuri fiscale aplicabile marinarilor angajați la
bordul navelor înscrise în registrul internațional danez nu are calitatea de parte
interesată. Într-adevăr, nici sindicatul de marinari, nici membrii săi nu erau concurenți
ai beneficiarilor măsurilor în cauză. Dacă organismele care reprezintă angajații
întreprinderii beneficiare a unui ajutor pot, în calitate de persoane interesate, să își
prezinte Comisiei observațiile asupra unor aspecte cu caracter social, nu este mai puțin
adevărat că, în speță, eventualele aspecte sociale rezultau din instituirea registrului
menționat, și nu din măsurile fiscale în litigiu, numai acestea din urmă fiind examinate
de către Comisie pentru a aprecia compatibilitatea lor cu piața comună. Prin urmare,
aspectele sociale legate de acest registru nu prezentau decât o legătură indirectă cu
decizia atacată.
În hotărârea Fachvereinigung Mineralfaserindustrie/Comisia 19, după ce a constatat că

membrii reclamantei erau părți interesate care au calitate procesuală pentru apărarea
drepturilor lor procedurale și că reclamanta invoca în mod efectiv un motiv întemeiat
pe faptul că, întrucât Comisia era confruntată cu dificultăți serioase cu privire la
compatibilitatea ajutorului cu piața comună, aceasta din urmă ar fi trebuit să
deschidă procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 88 alineatul (2) CE,
Tribunalul a declarat admisibilă acțiunea și a adăugat că, deși motivele de fond
suplimentare invocate erau inadmisibile ca atare, argumentele expuse trebuiau
totuși examinate pentru a aprecia dacă, în mod efectiv, Comisia era confruntată cu
dificultăți serioase.
Aceeași problematică a făcut obiectul cauzei Asklepios Kliniken20, în cadrul unei acțiuni
în constatarea abținerii de a acționa, în temeiul articolului 232 CE, în cadrul căreia o
societate germană specializată în gestionarea spitalelor private a introdus o acțiune
care viza constatarea abținerii nelegale a Comisiei de a lua poziție cu privire la plângerea
care denunța existența unor ajutoare de stat pretins acordate de către autoritățile
germane spitalelor din sectorul public. Tribunalul amintește că articolele 230 CE și 232
CE constituie expresia uneia și aceleiași căi de atac. În consecință, la fel cum articolul
230 al patrulea paragraf CE permite particularilor să formuleze o acțiune în anulare
împotriva unui act comunitar care îi vizează în mod direct și individual, articolul 232 al
treilea paragraf CE le acordă de asemenea posibilitatea de a formula o acțiune în
constatarea abținerii de a acționa împotriva unei instituții care nu a adoptat un act ce
i-ar fi vizat în același mod21.
18 Ordonanța Tribunalului din 23 aprilie 2007, T-30/03 (în recurs, C-319/07 P).
20 Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2007, Asklepios Kliniken/Comisia, T-167/04.
21 Hotărârea Curții din 18 noiembrie 1970, Chevalley/Comisia, 15/70, Rec., p. 975, și hotărârea Tribunalului din
10 mai 2006, Air One/Comisia, T-395/04, Rec., p. II-1343.
01_2007_6705_txt_RO.indd 116 21-04-2008 10:06:21

b) Schemele de ajutor
În cauza Salvat père & ils și alții/Comisia22, Comisia adoptase o decizie prin care a caliicat
ca ajutoare de stat incompatibile cu piața comună anumite măsuri adoptate de către
autoritățile franceze pentru a inanța o schemă de ajutor sectorial pentru viticultorii care
produc vin de calitate inferioară. Astfel, Comisia ordonase Republicii Franceze să procedeze
la recuperarea acestor ajutoare, plătite nelegal, de la beneiciarii acestora.
Întemeindu-se pe jurisprudența Curții, potrivit căreia beneiciarul efectiv al unui ajutor

individual acordat în temeiul unei scheme generale și a cărui recuperare a fost dispusă
de Comisie este vizat direct și individual de această decizie23, Tribunalul arată că
împrejurarea că decizia atacată nu identiică întreprinderile beneiciare ale ajutoarelor în
cauză se aplică unor situații determinate în mod obiectiv și produce efecte juridice față
de o categorie de persoane privite în mod general și abstract nu determină
inadmisibilitatea acțiunii. Arătând că, dimpotrivă, cuantumurile acordate diferă în funcție
de întreprindere și sunt așadar individualizate în funcție de caracteristicile proprii ale
iecăreia, Tribunalul constată că una dintre reclamante are calitatea de beneiciar efectiv
al unui ajutor individual care a fost acordat în temeiul schemei de ajutor sectorial în
cauză și a cărui recuperare a dispus-o Comisia. În consecință, această reclamantă este
vizată în mod direct și individual de această parte a deciziei atacate.
5. Contenciosul cotelor de emisie de gaze cu efect de seră
Anul 2007 a fost marcat de un nou contencios legat de acțiunile formulate de particulari
împotriva actelor adoptate de către Comisie și adresate statelor membre, în cadrul
regimului de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, stabilit prin
Directiva 2003/8724. Aceasta instituie un sistem de comercializare a cotelor pentru a
promova reducerea unor astfel de emisii, care trebuie să facă obiectul unei atribuiri a
cotelor, autorizând operatorul titular să emită o anumită cantitate de gaze cu efect de
seră, aceste cote iind alocate în conformitate cu planurile naționale de alocare (denumite
în continuare „PNA”), notiicate Comisiei.
Niciuna dintre acțiunile introduse de întreprinderile beneiciare ale cotelor alocate

împotriva deciziilor Comisiei nu a fost considerată admisibilă, și aceasta în baza unor
temeiuri distincte, în funcție de tipul de decizie atacată.
a) Deciziile de a nu ridica obiecții la PNA notiicat
Aplicând o interpretare textuală, contextuală și teleologică a Directivei 2003/87, în

ordonanța EnBW Energie Baden‑Württemberg/Comisia25, Tribunalul apreciază că directiva
22 Hotărârea Tribunalului din 20 septembrie 2007, T-136/05. Cu privire la acest aspect, a se vedea de asemenea
hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2007, Italia și Brandt Italia/Comisia, T-239/04 și T-323/04.
23 Hotărârea Curții din 19 octombrie 2000, Italia și Sardegna Lines/Comisia, C-15/98 și C-105/99, Rec., p. I-8855.
24 Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui
sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modiicare
a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).
25 Ordonanța Tribunalului din 30 aprilie 2007, T-387/04.
01_2007_6705_txt_RO.indd 117 21-04-2008 10:06:21

menționată nu atribuie Comisiei decât o prerogativă limitată de respingere, permițându-i

chiar să renunțe să facă uz de această prerogativă atât timp cât, în special în lipsa unor
obiecții explicite ale Comisiei în termenul prevăzut de directivă, PNA notiicat devine
deinitiv și poate i pus în aplicare de către statul membru. Tribunalul concluzionează că,
atunci când decizia presupune o acceptare explicită a anumitor aspecte ale unui PNA,
aceasta nu poate să ie considerată drept o autorizare, chiar implicită, a PNA în ansamblul
său, astfel încât reclamanta nu dispune de un interes să exercite acțiunea împotriva
celorlalte aspecte ale PNA26.
Pe baza unui raționament similar, în ordonanța US Steel Košice/Comisia27, Tribunalul a

apreciat că decizia Comisiei prin care nu s-a ridicat nicio obiecție față de PNA slovac nu
avea drept consecință acordarea unei autorizații constitutive de drepturi, de vreme ce,
prin natura lor, măsurile slovace nu necesitau o astfel de autorizare. În aceste împrejurări,
decizia atacată nu poate produce efecte juridice obligatorii de natură să afecteze interesele
reclamantei și, prin urmare, nu constituie un act care poate face obiectul unei acțiuni.
În sfârșit, prin ordonanța Cemex UK Cement/Comisia28, Tribunalul apreciază ca inadmisibilă,

pentru lipsa afectării individuale, o acțiune care avea ca obiect anularea deciziei Comisiei
care nu formulase obiecții cu privire la atribuirea în privința sa, prin PNA, a unei cote
individuale pe care o considera insuicientă și contrară directivei, numai Regatul Unit iind
responsabil de executarea PNA, precum și de alocarea cotelor speciice instalațiilor
individuale.
b) Deciziile de incompatibilitate a PNA
În ordonanța Fels‑Werke și alții/Comisia29, Tribunalul a apreciat că reclamantele nu erau

vizate în mod individual de decizia Comisiei prin care se declara incompatibilă o metodă
de alocare favorabilă noilor instalații, instituită în cadrul PNA anterior. Într-adevăr, această
decizie afectează reclamantele în aceeași măsură ca și pe ceilalți operatori de instalații care
se ală în aceeași situație. Simpla existență a dreptului care decurge din regimul german
privind perioada de alocare anterioară, repus în discuție în mod potențial prin decizie, nu
este susceptibilă să îl individualizeze pe titularul dreptului respectiv, atunci când același
drept este acordat, în aplicarea unei norme generale și abstracte, mai multor operatori
determinați în mod obiectiv.
26 Trebuie menționat faptul că același PNA german pentru perioada 2005-2007 a făcut obiectul hotărârii
Tribunalului din 7 noiembrie 2007, Germania/Comisia, T-374/04. Prin această hotărâre, decizia Comisiei a
fost anulată pentru eroare de drept în măsura în care aceasta declarase ca incompatibilă cu Directiva
2003/87 posibilitatea ajustărilor ex post prevăzută în PNA, care permitea autorităților germane să reducă
numărul de cote alocate unei anumite instalații și să transfere la rezervă cotele retrase, atunci când operatorul
înlocuia o instalație veche cu o instalație nouă, a cărei capacitate de producție era mai puțin importantă.
Tribunalul subliniază că nicio prevedere a Directivei 2003/87 nu interzice o modiicare ulterioară a numărului
de cote atribuite individual, statul membru beneiciind de o marjă de manevră atunci când procedează la
corectări descendente.
27 Ordonanța Tribunalului din 1 octombrie 2007, T-489/04.
28 Ordonanța Tribunalului din 6 noiembrie 2007, T-13/07.
29 Ordonanța Tribunalului din 11 septembrie 2007, T-28/07 (în recurs, C-503/07 P).
01_2007_6705_txt_RO.indd 118 21-04-2008 10:06:21

Cauza US Steel Košice/Comisia30 a avut ca obiect anularea deciziei Comisiei prin care
anumite elemente ale PNA slovac pentru perioada 2008-2012 au fost declarate
incompatibile cu Directiva 2003/8731 și prin care se impunea o reducere a cantității totale
de cote prevăzute. Tribunalul a apreciat că nici directiva menționată, nici decizia atacată
nu determinau efectuarea unei repartizări automate a numărului total de cote între
instalațiile individuale, ceea ce ar implica procentaje determinate de cote alocate
reclamantei și celorlalte instalații. Astfel, reclamanta nu este vizată în mod direct prin
decizia atacată, atât timp cât eventuala reducere a cotei sale individuale ar rezulta din
exercitarea puterii discreționare de către guvernul slovac, care nu este obligat să reducă
numărul de cote individuale ale reclamantei, ci numai să nu depășească limitele cantității
totale de cote care trebuie alocate.
În sfârșit, în ordonanța Drax Power și alții/Comisia32, Tribunalul a apreciat că decizia Comisiei

de respingere a propunerii Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a modiica
PNA provizoriu elaborat de acesta pentru a spori cantitatea totală deinitivă de cote care
trebuie alocate nu o afecta în mod direct pe reclamantă.
Regulile de concurență aplicabile întreprinderilor
1. Contribuții în domeniul articolului 81 CE
a) Aplicarea articolului 81 alineatul (3) CE
Sesizat în legătură cu legalitatea unei decizii de exceptare, luată în aplicarea Regulamentului

nr. 1733, care impunea obligații beneiciarului său, în hotărârea Duales System Deutschland/
Comisia34, Tribunalul apreciază că un angajament prezentat de o întreprindere în cadrul
procedurii administrative pentru a răspunde preocupărilor expuse de Comisie are ca efect
precizarea conținutului acordurilor notiicate, pentru obținerea unei atestări negative sau
a unei exceptări în temeiul articolului 81 CE, indicând Comisiei în ce mod înțelege această
întreprindere să se comporte în viitor. Prin urmare, Comisia are dreptul de a adopta decizia
ținând seama de acest angajament și nu revine Tribunalului sarcina de a examina legalitatea
acestei decizii din perspectiva unui element la care reclamanta renunțase în cadrul
procedurii administrative.
În plus, Tribunalul constată că, într-un caz în care anumite instalații, proprietatea partenerilor
contractuali ai unei întreprinderi care reprezintă substanța cererii, constituie o strangulare
30 Ordonanța Tribunalului din 1 octombrie 2007, T-27/07 (în recurs, C-6/08 P).
31 Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui
sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modiicare
a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, p. 32, Ediție specială, 15/vol. 10, p. 78).
32 Ordonanța Tribunalului din 25 iunie 2007, T-130/06.
33 Regulamentul Consiliului din 6 februarie 1962, Primul regulament de punere în aplicare a articolelor [81 CE]
și [82 CE] din tratat (JO 1962, 13, p. 204, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 3).
34 Hotărârea Tribunalului din 24 mai 2007, T-289/01.
01_2007_6705_txt_RO.indd 119 21-04-2008 10:06:22

pentru concurenții acesteia, Comisia poate impune acelei întreprinderi, ca obligație care
condiționează o exceptare, utilizarea partajată, între ea însăși și concurenții săi, a instalațiilor
respective, având în vedere că, în lipsa unei astfel de utilizări, aceștia din urmă ar i lipsiți de
orice posibilitate reală de a intra și de a se menține pe piața în cauză.
b) Încălcare unică
În hotărârea BASF și UCB/Comisia35, Tribunalul a precizat că noțiunea de obiectiv unic, ce

caracterizează o încălcare unică și continuă, nu poate i stabilită prin referirea generală la
denaturarea concurenței pe piața produsului respectiv, din moment ce afectarea
concurenței constituie un element consubstanțial pentru orice comportament care intră
în domeniul de aplicare al articolului 81 CE. O asemenea deiniție a noțiunii de obiectiv
unic ar risca să priveze noțiunea de încălcare unică și continuă de o parte din sensul
acesteia, în măsura în care aceasta ar avea drept consecință faptul că mai multe
comportamente referitoare la un sector economic, interzise de articolul 81 CE, ar trebui
caliicate în mod sistematic drept elemente constitutive ale unei încălcări unice.
În ceea ce privește înțelegerile în litigiu, Tibunalul constată că acordurile mondiale și

acordurile europene nu au fost aplicate concomitent, că au urmărit obiective diferite pe
care le-au pus în aplicare prin metode distincte și că nu s-a demonstrat de către Comisie
intenția producătorilor europeni de a adera la acordurile mondiale în vederea realizării
ulterioare a împărțirii pieței Spațiului Economic European. Prin urmare, acordurile mondiale
și europene constituie două încălcări distincte. Apreciind că încălcarea constând în
participarea la înțelegerea mondială era prescrisă, Tribunalul anulează decizia atacată în
măsura în care prin aceasta se aplică o amendă reclamantelor ca urmare a participării lor
la această din urmă înțelegere.
c) Amenzile
Din hotărârea Prym și Prym Consumer/Comisia36 rezultă că obligația de a efectua o delimitare

a pieței în cauză într-o decizie adoptată în aplicarea articolului 81 CE revine Comisiei numai
în cazul în care, fără o astfel de delimitare, nu este posibil să se stabilească dacă înțelegerea
este susceptibilă să afecteze comerțul între statele membre și are un obiect sau un efect
anticoncurențial. În cazul în care acordul are ca obiect o împărțire a piețelor de produse și
a pieței geograice, Comisia nu este obligată să efectueze o delimitare a pieței în vederea
aplicării articolului 81 CE. Cu toate acestea, atât timp cât dispozitivul unei decizii nu se
limitează la constatarea unei încălcări, ci aplică și o amendă, constatările de fapt privitoare
la piața respectivă sunt pertinente. Într-adevăr, potrivit Liniilor directoare privind metoda
de stabilire a amenzilor37, la evaluarea gravității încălcării trebuie să se țină seama de
35 Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2007, T-101/05 și T-111/05.

36 Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2007, T-30/05 (în recurs, C-534/07 P).
37 Linii directoare privind metoda de stabilire a amenzilor aplicate în temeiul articolului 15 alineatul (2) din
Regulamentul nr. 17 și al articolului 65 alineatul (5) din Tratatul CECO (JO 1998, C 9, p. 3, Ediție specială,
08/vol. 3, p. 69).
01_2007_6705_txt_RO.indd 120 21-04-2008 10:06:22

impactul real asupra pieței, atunci când acesta poate i măsurat, precum și de capacitatea
economică efectivă a autorilor încălcării de a cauza prejudicii semniicative altor operatori.
Or, aprecierea acestor elemente impune să se determine dimensiunea piețelor și cotele de
piață pe care le dețin întreprinderile în cauză.
Cu toate acestea, având în vedere că încălcarea are ca obiect o împărțire a piețelor de

produse și a pieței geograice, a cărei natură este caliicată drept „foarte gravă” în Liniile
directoare, Tribunalul apreciază că lipsa motivării privitoare la delimitarea pieței nu poate
să determine, în speță, suprimarea sau reducerea amenzii, întrucât Comisia optase pentru
cuantumul minim inițial prevăzut pentru o astfel de încălcare de Liniile directoare
menționate.
În hotărârea Bolloré și alții/Comisia38, Tribunalul a pus în aplicare competența sa de fond cu

privire la două aspecte. În primul rând, reamintind că, dacă faptul că o întreprindere nu a
participat la toate elementele constitutive ale unei înțelegeri nu este pertinent pentru
dovedirea existenței încălcării, un asemenea element trebuie luat în considerare în cadrul
aprecierii gravității încălcării și, dacă este cazul, a determinării amenzii, Tribunalul reduce
cu 15 % amenda inală aplicată uneia dintre întreprinderi, întrucât Comisia nu a demonstrat
că, dintre toți parametrii care au condus la determinarea cuantumului inal al amenzii
impuse acestei întreprinderi, nu ținuse seama de acest element privind neparticiparea
acesteia la practicile de împărțire a pieței. În al doilea rând, în contextul reducerii amenzii
pentru cooperare, Tribunalul a apreciat că, deși, contrar întreprinderii AWA, întreprinderea
Mougeot a furnizat documente care datează din perioada în litigiu și deși declarațiile sale
sunt mai detaliate cu privire la anumite aspecte, informațiile furnizate de AWA privesc o
perioadă mai lungă și acoperă o întindere geograică mai mare și a concluzionat că aceste
cooperări ale întreprinderilor menționate aveau o calitate asemănătoare. În consecință,
Tribunalul a acordat întreprinderii AWA aceeași reducere ca și aceea de care beneiciase
întreprinderea Mougeot.
De asemenea, în hotărârea BASF și UCB/Comisia, citată anterior, după ce a constatat că

încălcarea constând în participarea reclamantelor la înțelegerile mondiale era prescrisă,
Tribunalul recalculează cuantumul amenzilor pe care Comisia le aplicase acestora. În ceea
ce privește întreprinderea BASF, Tribunalul arată că nu constituie o cooperare ce intră în
domeniul de aplicare al comunicării privind cooperarea din 199639 faptul că o întreprindere
pune la dispoziția Comisiei informații referitoare la acte pentru care aceasta nu ar i trebuit
să achite o amendă. Având în vedere că principalele elemente de probă furnizate de BASF
în temeiul cooperării priveau înțelegerile mondiale și că încălcarea ce se raporta la aceste
acorduri mondiale a fost considerată prescrisă, Tribunalul apreciază că nu mai este necesar
ca întreprinderea menționată să beneicieze de reducerea de 10 % care i-a fost acordată în
acest temei. Având în vedere că Tribunalul a considerat că, prin raportare la natura încălcării,
cuantumul inițial al amenzii privind acordurile europene trebuia să rămână identic cu cel
stabilit pentru totalitatea acordurilor, faptul că BASF a obținut constatarea potrivit căreia
unul dintre comportamentele imputate nu putea i sancționat ca urmare a prescrierii nu
38 Hotărârea Tribunalului din 26 aprilie 2007, T-109/02, T-118/02, T-122/02, T-125/02, T-126/02, T-128/02,
T-129/02, T-132/02 și T-136/02 (în recurs, C-322/07 P).
39 Comunicarea Comisiei privind neaplicarea de amenzi sau reducerea cuantumului acestora în cauzele având
ca obiect înţelegeri (JO 1996, C 207, p. 4).
01_2007_6705_txt_RO.indd 121 21-04-2008 10:06:22

are ca efect reducerea pentru aceasta a cuantumului amenzii. Într-adevăr, în poida

reducerii obținute ca urmare a prescrierii, cuantumul inal stabilit de Tribunal este de
35,024 milioane de euro, respectiv cu 54 000 de euro mai mult decât cuantumul amenzii
aplicate de Comisie în sarcina BASF.
În hotărârea Coats Holdings și Coats/Comisia40, Tribunalul a apreciat că rolul reclamantei se

limita în esență la a facilita intrarea în vigoare a acordului-cadru al înțelegerii. Având în
vedere că rolul său se apropia așadar mai mult de cel al unui mediator decât de cel al unui
membru cu drepturi depline în cadrul înțelegerii, Tribunalul apreciază oportun să reducă
cuantumul amenzii cu 20 % pentru a ține seama de aceste circumstanțe atenuante.
d) Imputabilitatea comportamentului ilicit
În hotărârea Akzo Nobel și alții/Comisia41, Tribunalul subliniază că nu existența unei relații

de instigare referitoare la încălcare între societatea-mamă și iliala acesteia, și nici, cu atât
mai mult, o implicare a primei în încălcarea menționată, ci faptul că acestea constituie o
singură întreprindere în sensul articolului 81 CE este cel care împuternicește Comisia să
adreseze decizia prin care aplică amenzi societății-mamă a unui grup de societăți.
În cazul particular în care o societate-mamă deține totalitatea capitalului ilialei sale

autoare a unui comportament ilicit, există o prezumție simplă potrivit căreia
societatea-mamă respectivă exercită o inluență determinantă asupra comportamentului
ilialei sale. Îi revine societății-mamă sarcina de a răsturna această prezumție, supunând
aprecierii Tribunalului orice element referitor la legăturile organizatorice, economice și
juridice dintre iliala sa și ea însăși în scopul de a demonstra că acestea nu constituie o
entitate economică unică.
2. Contribuții în domeniul articolului 82 CE
a) Hotărârea Microsoft/Comisia
Activitatea Tribunalului a fost marcată în acest an de cauza în care s-a pronunțat hotărârea
Microsoft/Comisia42, prin care Marea Cameră a respins, în esență, acțiunea de anulare a
deciziei Comisiei43.
Pe lângă o amendă de mai mult de 497 de milioane de euro, Comisia a impus Microsoft să
înceteze abuzurile constatate, pe de o parte, prin divulgarea informațiilor privind
interoperabilitatea necesară întreprinderilor care doresc să dezvolte și să distribuie sisteme
41 Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2007, T-112/05.
43 Decizia 2007/53/CE a Comisiei din 24 martie 2004 privind o procedură de aplicare a articolului 82 [CE] și a
articolului 54 din Acordul SEE inițiată împotriva Microsoft Corporation (cauza COMP/C-3/37.792 – Microsoft)
(JO 2007, L 32, p. 23).
01_2007_6705_txt_RO.indd 122 21-04-2008 10:06:22

de operare pentru servere pentru grupuri de lucru și, pe de altă parte, prin oferirea spre
vânzare a unei versiuni a sistemului de operare Windows pentru PC-uri client care să nu
cuprindă software-ul Windows Media Player. Pentru a asista Comisia în misiunea sa de a
veghea la respectarea acestor măsuri corective, decizia prevedea un mecanism de urmărire
care includea desemnarea unui mandatar independent.
Tribunalul a respins totalitatea pretențiilor reclamantei privitoare la abuzurile de poziție

dominantă evidențiate de Comisie, precum și cu privire la amenda și la măsurile corective
impuse, dar, în schimb, a anulat dispozițiile deciziei cu privire la mandatarul independent.
Mai întâi, cu privire la abuzul constând în refuzul de furniza informațiile privind

interoperabilitatea, Tribunalul a înlăturat totalitatea argumentelor expuse de Microsoft
care urmăreau să conteste noțiunea și gradul de interoperabilitate reținute de Comisie,
precum și coerența măsurii corective impuse. Tribunalul a examinat apoi problema
drepturilor de proprietate intelectuală sau a secretelor de afaceri care ar privi protocoalele
de comunicație ale Microsoft sau speciicațiile acestora. Referindu-se la jurisprudența
Curții44, Tribunalul a amintit că, numai în împrejurări excepționale, exercitarea dreptului
exclusiv de către titularul dreptului de proprietate putea să determine un astfel de abuz,
și anume atunci când, în primul rând, refuzul privește un produs sau un serviciu
indispensabil pentru exercitarea unei activități date pe o piață vecină, în al doilea rând,
când refuzul este de natură să excludă orice concurență efectivă pe această piață vecină,
în al treilea rând, când refuzul împiedică apariția unui produs nou pentru care există o
cerere potențială a consumatorilor și, în sfârșit, când acest refuz nu este obiectiv
justiicat.
Analizând dacă aceste împrejurări existau în speță, Tribunalul a apreciat că Comisia nu a

săvârșit o eroare manifestă considerând, în primul rând, că, pentru a putea concura în
mod viabil cu sistemele de operare Windows pentru servere pentru grupuri de lucru,
sistemele de operare concurente trebuiau să ie în măsură să interopereze cu arhitectura
de domeniu Windows pe poziție de egalitate cu sistemele Windows, în al doilea rând, că
evoluția pieței evidenția un risc de eliminare a concurenței de pe piața sistemelor de
operare pentru servere pentru grupuri de lucru și, în al treilea rând, că refuzul imputat
Microsoft limita dezvoltarea tehnică în dezavantajul consumatorilor în sensul articolului
82 al doilea paragraf litera (b) CE și că, prin urmare, împrejurarea legată de apariția unui
produs nou era prezentă în speță. În sfârșit, Tribunalul a arătat că Microsoft nu a
demonstrat existența vreunei justiicări obiective a refuzului său de a divulga informațiile
privind interoperabilitatea în cauză, nici nu a probat faptul că divulgarea acestor
informații ar avea o incidență negativă importantă asupra proiectelor sale de inovație.
În continuare, cu privire la abuzul întemeiat pe vânzarea legată a sistemului de operare

Windows pentru PC-uri client și a Windows Media Player, Tribunalul apreciază că analiza
Comisiei privind elementele constitutive ale vânzării legate este conformă atât cu articolul
44 Hotărârea Curții din 5 octombrie 1988, Volvo, 238/87, Rec., p. 6211; hotărârea Curții din 6 aprilie 1995, RTE și
ITP/Comisia, cunoscută sub denumirea „Magill”, C-241/91 P și C-242/91 P, Rec., p. I-743; hotărârea Curții din
26 noiembrie 1998, Bronner, C-7/97, Rec., p. I-7791, precum și hotărârea Curții din 29 aprilie 2004, IMS Health,
C-418/01, Rec., p. I-5039.
01_2007_6705_txt_RO.indd 123 21-04-2008 10:06:22

82 CE, cât și cu jurisprudența45, amintind că aceste elemente sunt următoarele: în primul

rând, produsul care leagă și produsul legat sunt două produse distincte, în al doilea rând,
întreprinderea în cauză deține o poziție dominantă pe piața produsului care leagă, în al
treilea rând, această întreprindere nu oferă consumatorilor posibilitatea de a obține produsul
care leagă fără produsul legat, și, în al patrulea rând, practica în cauză restrânge concurența.
În sfârșit, în ceea ce privește mecanismul de urmărire care implică desemnarea unui

mandatar independent, Tribunalul a apreciat că decizia nu are temei juridic în
Regulamentul nr. 1746 și excede așadar competențele de care dispune Comisia în materie
de investigație și de executare. Tribunalul a apreciat că, prin stabilirea unui astfel de
mecanism care conferea mandatarului, fără limitare în timp, competențe de acces, în
mod independent față de Comisie, la asistența, la informațiile, la documentele, la
incintele și la angajații Microsoft, precum și la codul sursă al produselor relevante ale
acesteia din urmă și care oferea acestui mandatar posibilitatea de a acționa și din proprie
inițiativă sau la cererea unor terți, Comisia a mers dincolo de situația în care își desemnează
propriul expert extern pentru a o consilia în cursul unei investigații și a delegat atribuții
pe care ea însăși nu le poate exercita. De asemenea, Comisia acționase cu depășirea
atribuțiilor sale, punând în sarcina Microsoft costurile legate de mandatar, în condițiile
în care nicio dispoziție din Regulamentul nr. 17 nu autoriza Comisia să oblige
întreprinderile să suporte costurile efectuate de către aceasta ca urmare a supravegherii
executării măsurilor corective.
În ceea ce privește amenda aplicată, Tribunalul a precizat în special că obligația de motivare

nu implică nici indicarea cifrelor legate de cuantumul amenzilor, nici distincția, la stabilirea
cuantumului inițial al amenzii, între diferitele abuzuri constatate.
b) Decizii de respingere a plângerilor
În hotărârea Ufex și alții/Comisia, citată anterior, Tribunalul amintește că, deși Comisia, în
exercitarea puterii sale discreționare, poate decide să claseze fără urmare o plângere
pentru lipsă de interes comunitar47, aceasta nu poate totuși să procedeze în acest mod
numai pentru faptul că astfel de practici au încetat, fără să i veriicat dacă nu persistă
anumite efecte anticoncurențiale și, eventual, dacă gravitatea atingerilor aduse concurenței
care sunt invocate sau persistența efectelor acestora nu sunt de natură să confere acestei
plângeri un interes comunitar. Chiar dacă nu subzistă efecte anticoncurențiale, Comisia
rămâne obligată să ia în considerare durata și gravitatea încălcărilor invocate.
Pe de altă parte, în ceea ce privește examinarea unei plângeri care intră în competența
partajată a Comisiei și a autorităților naționale, Tribunalul precizează că nici o atitudine
45 A se vedea în special hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 1991, Hilti/Comisia, T-30/89, Rec., p. II-1439, și
hotărârea Tribunalului din 6 octombrie 1994, Tetra Pak/Comisia, T-83/91, Rec., p. II-755.
46 Regulamentul mai sus menționat.
47 Cu privire la noțiunea de interes comunitar, a se vedea de asemenea hotărârea Tribunalului din 3 iulie 2007,
Au lys de France/Comisia, T-458/04, și hotărârea Tribunalului din 12 iulie 2007, AEPI/Comisia, T-229/05 (în
recurs, C-425/07 P).
01_2007_6705_txt_RO.indd 124 21-04-2008 10:06:22

subiectivă a autorităților sau a instanțelor naționale, potrivit căreia Comisia ar i mai bine
plasată pentru a examina această problemă, nici existența unei colaborări între Comisie
și o autoritate națională nu sunt de natură să creeze o competență exclusivă a Comisiei
sau să anticipeze decizia acesteia cu privire la existența unui interes comunitar. Comisia
nu este nici obligată să acorde prioritate unei cauze atunci când o instanță națională a
suspendat judecarea acesteia în așteptarea unei decizii din partea sa.
c) Aplicarea articolului 82 CE la subvențiile încrucișate
În hotărârea Ufex și alții/Comisia, citată anterior, Tibunalul apreciază că acordarea, de

către o întreprindere în poziție dominantă, a unor subvenții încrucișate provenind din
sectorul în care deține un monopol legal către activitatea ilialei sale deschise concurenței
nu constituie în sine un abuz de poziție dominantă, indiferent de politicile urmate în
sectorul rezervat și în sectorul deschis concurenței. Într-adevăr, simplul fapt că un drept
exclusiv este acordat unei întreprinderi în scopul de a garanta prestarea de către aceasta
a unui serviciu de interes economic general nu se opune ca această întreprindere să
obțină proit din activitățile care îi sunt rezervate, și nici nu o împiedică să își extindă
activitățile în domenii nerezervate. Cu toate acestea, dobândirea unei participații într-o
întreprindere și, prin analogie, acordarea de subvenții încrucișate pot ridica probleme
din punctul de vedere al regulilor comunitare de concurență în cazul în care fondurile
utilizate de către întreprinderea care deține un monopol rezultă din prețuri excesive sau
discriminatorii sau din alte practici abuzive pe piața rezervată. În consecință, o
subfacturare a prestării serviciilor sale către iliala sa de către o întreprindere în poziție
dominantă nu constituie în mod necesar un obstacol pentru concurenți atunci când
iliala utilizează aceste subvenții pentru a obține un proit important sau pentru a plăti
dividende substanțiale. Aceeași este situația în cazul în care această ilială își aliniază
prețurile la cele ale concurenților săi și în cazul în care obține un proit foarte important,
atât timp cât un astfel de comportament nu are inluență asupra alegerii furnizorului de
către client.
d) Exploatare abuzivă a unei poziții dominante
În hotărârea Duales System Deutschland/Comisia (Der Grüne Punkt)48, Tribunalul apreciază că

reprezintă un abuz de poziție dominantă comportamentul unei întreprinderi care
administrează un sistem de colectare și de recuperare a ambalajelor care se extinde la
ansamblul teritoriului, constând în a impune întreprinderilor care apelează la sistemul său
plata unei redevențe pentru totalitatea ambalajelor comercializate în Germania cu logoul
său, atunci când aceste întreprinderi demonstrează că nu recurg la acest sistem pentru o
parte sau pentru totalitatea acestor ambalaje. Cu toate acestea, nu se exclude posibilitatea
ca această întreprindere să primească o redevență adecvată pentru simpla utilizare a mărcii,
în ipoteza în care se demonstrează că ambalajul care poartă logoul său a fost returnat și
recuperat de un alt sistem. Într-adevăr, aplicarea acestui logo corespunde unei prestații în
măsura în care semnalează consumatorului că sistemul este pus la dispoziția sa.
48 Hotărârea Tribunalului din 24 mai 2007, T-151/01 (în recurs, C-385/07 P).
01_2007_6705_txt_RO.indd 125 21-04-2008 10:06:23

e) Prețuri de ruinare
Întemeindu-se pe hotărârea AKZO/Comisia49, în hotărârea France Télécom/Comisia50,

Tribunalul amintește că există două metode de analiză diferite atunci când este vorba de
a veriica dacă o întreprindere a practicat prețuri de ruinare. Prețurile inferioare mediei
costurilor variabile, practicate de o întreprindere care deține o poziție dominantă, sunt
considerate per se abuzive, deoarece singurul interes pe care îl poate avea întreprinderea
atunci când practică asemenea prețuri este de a-și elimina concurenții, în timp ce prețurile
inferioare mediei costurilor totale, dar superioare mediei costurilor variabile sunt abuzive
atunci când sunt stabilite în cadrul unui plan având ca scop eliminarea unui concurent.
Această intenție de eliminare trebuie dovedită pe baza unor indicii serioase și coerente,
fără să ie cerută o demonstrare a efectelor concrete ale practicilor în cauză.
În această privință, veniturile și costurile ulterioare încălcării nu ar putea i luate în

considerare la evaluarea nivelului de acoperire a costurilor în perioada vizată. Într-adevăr,
articolul 82 CE vizează poziția deținută pe piața comună de întreprinderea respectivă în
momentul în care aceasta a săvârșit încălcarea. Nu este totuși necesar să se stabilească,
drept dovadă suplimentară, că întreprinderea în cauză avea o șansă reală de a-și recupera
pierderile.
În plus, Tribunalul apreciază că nu s-ar putea airma că dreptul unei întreprinderi

dominante de a se alinia la prețurile concurenței este absolut, mai ales atunci când acest
drept ar conduce la justiicarea aplicării unor prețuri de ruinare interzise de tratat. Dacă
o întreprindere în poziție dominantă nu poate i privată de dreptul de a-și prezerva
propriile interese comerciale, atunci când acestea sunt amenințate, și dacă trebuie să i se
acorde, într-o măsură rezonabilă, posibilitatea de a acționa în consecință, asemenea
comportamente nu pot i admise atunci când au ca obiect tocmai să întărească această
poziție dominantă și să abuzeze de ea.
f) Angajamentele întreprinderii în poziție dominantă
În hotărârea Alrosa/Comisia, citată anterior, Tribunalul se pronunță, pentru prima dată, cu

privire la legalitatea unei decizii care face obligatorii angajamentele propuse de
întreprinderea în poziție dominantă și cu privire la efectele acestei decizii asupra terților.
Tribunalul constată că o astfel de decizie are ca efect încetarea procedurii de constatare

și de sancționare a unei încălcări a regulilor de concurență. Prin urmare, nu ar putea i
considerată ca iind o simplă acceptare, de către Comisie, a unei propuneri formulate în
mod liber de un partener de negocieri, ci constituie o măsură obligatorie care pune
capăt unei situații de încălcare, cu ocazia căreia Comisia exercită totalitatea prerogativelor
pe care i le conferă articolele 81 CE și 82 CE, sub rezerva că prezentarea de propuneri de
angajamente de către întreprinderile în cauză o exonerează de a dovedi încălcarea.
Conferind obligativitate unui comportament determinat al unui operator față de terți, o
49 Hotărârea Curții din 3 iulie 1991, C-62/86, Rec., p. I-3359.

50 Hotărârea Tribunalului din 30 ianuarie 2007, T-340/03 (în recurs, C-202/07 P).
01_2007_6705_txt_RO.indd 126 21-04-2008 10:06:23

decizie adoptată în temeiul articolului 9 din Regulamentul nr. 1/200351 poate produce
indirect efecte juridice erga omnes pe care întreprinderea în cauză nu ar i fost în măsură
să le creeze singură. Potrivit Tribunalului, Comisia este așadar unicul autor al acestora,
din moment ce dă forță obligatorie angajamentelor propuse de întreprindere și își asumă
singură răspunderea pentru acestea. Deși Comisia dispune de o marjă de apreciere în
ceea ce privește alegerea care îi este oferită de Regulamentul nr. 1/2003 de a face
obligatorii angajamentele propuse de întreprinderile în cauză și de a adopta o decizie în
temeiul articolului 9 din acesta sau de a urma calea prevăzută la articolul 7 alineatul (1)
din acest regulament, care impune constatarea unei încălcări, aceasta trebuie totuși să
respecte principiul proporționalității.
În speță, Tribunalul concluzionează că, în ceea ce privește o decizie a Comisiei care impune
încetarea unei relații comerciale de lungă durată între două întreprinderi părți la un acord
susceptibil să constituie un abuz de poziție dominantă, conexitatea dintre cele două
proceduri inițiate de Comisie, în temeiul articolelor 81 CE și 82 CE, precum și faptul că
decizia respectivă menționează expres întreprinderea cocontractantă, fără ca aceasta să-i
ie totuși destinată, trebuie să conducă la a i se recunoaște acesteia din urmă, pentru
procedura considerată în ansamblul său, drepturile acordate unei întreprinderi în cauză în
sensul Regulamentului nr. 1/2003, deși, stricto sensu, aceasta nu este întreprindere în cauză
în procedura referitoare la articolul 82 CE. În consecință, această întreprindere dispune de
dreptul de a i audiată cu privire la angajamentele individuale pe care Comisia intenționează
să le facă obligatorii și trebuie să dispună de posibilitatea de a-și exercita pe deplin acest
drept.
3. Contribuții în domeniul controlului concentrărilor
În hotărârea Sun Chemical Group și alții/Comisia52, Tribunalul subliniază că Orientările

privind evaluarea concentrărilor orizontale53 nu impun o examinare în toate cazurile a
tuturor elementelor pe care acestea le menționează, Comisia dispunând de o putere de
apreciere care îi permite să ia sau să nu ia în considerare anumite elemente și neiind ținută
să furnizeze o motivare precisă în ceea ce privește evaluarea unui anumit număr de aspecte
ale concentrării care îi par în mod evident nerelevante, nesemniicative sau în mod clar
secundare pentru evaluarea concentrării.
În exercitarea controlului jurisdicțional, Tribunalul nu se poate limita doar la luarea în

considerare sau la ignorarea de către Comisie a elementelor menționate în orientări ca
iind relevante pentru evaluarea efectelor unei concentrări, ci trebuie să analizeze, de
asemenea, dacă eventualele omisiuni ale Comisiei sunt susceptibile să pună sub semnul
întrebării concluzia sa.
51 Regulamentul (CE) nr. 1/2003 al Consiliului din 16 decembrie 2002 privind punerea în aplicare a normelor
de concurență prevăzute la articolele 81 [CE] și 82 [CE] (JO 2003, L 1, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 167).
53 Orientările privind evaluarea concentrărilor orizontale în temeiul regulamentului Consiliului privind
controlul concentrărilor economice între întreprinderi (JO 2004, C 31, p. 5).
01_2007_6705_txt_RO.indd 127 21-04-2008 10:06:23

În plus, în cadrul examinării analizei Comisiei referitoare la existența unor capacități

excedentare pe piață, Tribunalul concluzionează că nu este necesar ca, pentru a i în măsură
să descurajeze eventualele comportamente anticoncurențiale ale unei entități rezultate
dintr-o concentrare, clienții acesteia să își poată adresa toate comenzile către alți furnizori.
Într-adevăr, posibilitatea pe care o au aceștia de a apela la alți furnizori pentru o parte
substanțială din cererea lor poate i considerată ca o amenințare cu pierderi suicient de
importante pentru a descuraja entitatea menționată să urmeze o asemenea strategie.
4. Procedura de reprimare a practicilor anticoncurențiale
a) Delimitarea competenței
Regulamentul nr. 1/2003 urmărește în special să implice în mai mare măsură autoritățile
naționale de concurență în aplicarea normelor comunitare de concurență și, în acest
scop, instituie o rețea de autorități publice care să aplice normele menționate în strânsă
cooperare. În această privință, în hotărârile Télécom/Comisia, citate anterior, Tribunalul
precizează că Regulamentul nr. 1/2003 menține totuși rolul preponderent al Comisiei în
cercetarea încălcărilor. Deși articolul 11 alineatul (1) din regulamentul menționat prevede
o regulă generală conform căreia Comisia și autoritățile naționale trebuie să colaboreze
strâns, acesta nu obligă Comisia să se abțină de la efectuarea unei inspecții referitoare la
o cauză cu care ar i sesizată în paralel o autoritate națională de concurență. Nu s-ar
putea deduce din această dispoziție că, din moment ce o autoritate națională de
concurență a început o investigație asupra unor fapte particulare, Comisia se ală imediat
în imposibilitatea de a cerceta cauza sau de a se interesa în mod preliminar în legătură
cu aceasta. Dimpotrivă, din obligația de colaborare dintre Comisie și autoritățile naționale
rezultă că aceste două autorități pot lucra în paralel, cel puțin în stadii preliminare ca, de
exemplu, investigațiile.
Pe de altă parte, articolul 11 alineatul (6) din Regulamentul nr. 1/2003 prevede, sub rezerva
unei simple consultări a autorității naționale respective, păstrarea de către Comisie a
posibilității de a deschide o procedură pentru adoptarea unei decizii, chiar dacă autoritatea
menționată cercetează deja cauza. A fortiori, Regulamentul nr. 1/2003 nu poate i interpretat
ca interzicând într-un astfel de caz Comisiei să decidă să efectueze o inspecție, care nu
constituie decât un act pregătitor pentru cercetarea pe fond a unei cauze și care nu implică
declanșarea formală a procedurii.
b) Conidențialitatea comunicărilor între avocați și clienți
În hotărârea Akzo Nobel Chemicals și Akcros Chemicals/Comisia, citată anterior, Tribunalul se

pronunță asupra domeniului de aplicare al principiului, airmat de Curte în hotărârea
AM & S/Comisia54, potrivit căruia Comisia trebuie să exercite competențele de inspecție
care i-au fost conferite pentru a descoperi încălcările dreptului concurenței, respectând în
același timp, în anumite condiții, conidențialitatea comunicărilor între avocați și clienți.
54 Hotărârea Curții din 18 mai 1982, 155/79, Rec., p. 1575.
01_2007_6705_txt_RO.indd 128 21-04-2008 10:06:23

În ceea ce privește procedura care trebuie urmată cu ocazia unui control, Tribunalul
apreciază că o întreprindere are dreptul să refuze agenților Comisiei posibilitatea de a
consulta, chiar în mod sumar, documente despre care aceasta susține că au un caracter
conidențial, cu condiția ca întreprinderea să considere că o asemenea examinare sumară
este imposibilă fără dezvăluirea conținutului acestora și cu condiția ca aceasta să ofere o
explicație argumentată cu privire la acest lucru. În cazul în care Comisia consideră că
elementele prezentate de întreprindere nu sunt de natură să probeze caracterul conidențial
al documentelor respective, agenții săi pot plasa o copie a documentului într-un plic sigilat
și pot să îl ridice apoi în vederea soluționării ulterioare a dezacordului. Tribunalul apreciază
că această procedură permite să se îndepărteze riscurile încălcării principiului protecției
conidențialității comunicărilor între avocați și clienți, lăsând în același timp Comisiei
posibilitatea de a păstra un anumit control asupra documentelor și evitând riscul dispariției
sau manipulării ulterioare a acestor documente.
În ceea ce privește tipurile de documente protejate, Tribunalul stabilește că documente

interne ale unei întreprinderi, chiar dacă nu au fost incluse în schimbul de documente cu
un avocat sau nu au fost elaborate pentru a i transmise unui avocat, pot i totuși protejate
prin conidențialitatea comunicărilor între avocați și clienți, dacă au fost întocmite exclusiv
în vederea solicitării unei opinii juridice a unui avocat, în cadrul exercitării dreptului la
apărare. În schimb, simplul fapt că un document a făcut obiectul discuțiilor cu un avocat
nu ar putea i suicient să îi confere această protecție. Tribunalul precizează în plus că
împrejurarea că un document a fost redactat în cadrul unui program de conformare cu
dreptul concurenței nu este suicientă pentru protejarea acestui document. Într-adevăr,
aceste programe, prin amploarea lor, cuprind responsabilități și includ informații care
depășesc în mod frecvent exercitarea dreptului la apărare.
Pe de altă parte, Tribunalul airmă că, deși este adevărat că recunoașterea speciică a rolului
consilierului juridic din întreprindere și protecția conidențialității comunicărilor cu acesta
sunt relativ mai răspândite în prezent decât la momentul pronunțării hotărârii AM & S,
totuși nu este posibil să se identiice tendințe uniforme, nici vădit majoritare în acest sens
în sistemele juridice ale statelor membre. Prin urmare, trebuie menținută opțiunea
efectuată de Curte în hotărârea menționată, aceea de a nu include, printre comunicările
protejate, comunicările între întreprinderi și consilierii legați de acestea din urmă printr-un
raport de muncă.
c) Principiul proporționalității
Hotărârea CB/Comisia55 aduce precizări în privința condițiilor în care Comisia poate

dispune, prin decizie, controale cărora întreprinderile și asociațiile de întreprinderi în cauză
sunt obligate să se supună în temeiul articolului 14 alineatul (3) din Regulamentul nr. 17
[și, în prezent, în temeiul articolului 20 alineatul (4) din Regulamentul nr. 1/2003].
Reclamantul, un grup de interes economic de drept francez creat de principalele unități

de credit franceze în scopul de a realiza interoperabilitatea sistemelor lor de plată prin
01_2007_6705_txt_RO.indd 129 21-04-2008 10:06:23

card bancar, invoca faptul că decizia prin care s-a dispus un control obligtoriu în privința
sa încălca principiul proporționalității, de vreme ce un astfel de control nu constituia
modalitatea necesară și adecvată pentru a obține informațiile solicitate de către Comisie.
Tribunalul respinge acest motiv, reamintind în același timp că alegerea operată de
Comisie între diferitele istrumente de care dispune pentru a obține informații nu depinde
de factori precum gravitatea particulară a situației, urgența sa extremă sau necesitatea
păstrării unei discreții absolute, ci de imperativele unei examinări adecvate a cazului,
ținând seama de particularitățile iecărei cauze. Tribunalul observă că decizia atacată în
speță urmărea să adune informații legate de presupusa intenție a anumitor bănci
franceze importante de a exclude potențiale intrări pe piața franceză a emiterii cardurilor
bancare de plată, precum și cu privire la schimbul de informații comerciale conidențiale
pe care Comisia aprecia că poate să le găsească în localurile reclamantului. Având în
vedere atât natura informațiilor căutate, cât și rolul pe care aceste bănci îl joacă în
structura grupului, Tribunalul apreciază că opțiunea Comisiei nu încălca principiul
proporționalității, ținând seama că este diicil de conceput că instituția respectivă ar i
putut intra în posesia acestor informații altfel decât pe calea unei decizii prin care se
dispune efectuarea unui control.
d) Publicarea deciziilor Comisiei și prezumția de nevinovăție
În hotărârea Pergan Hilfsstofe für industrielle Prozesse/Comisia, citată anterior, Tribunalul

dezvoltă principiile stabilite în hotărârea Bank Austria Creditanstalt/Comisia56 cu privire la
competența Comisiei de a publica deciziile sale și cu privire la protejarea secretului
profesional și precizează că aceste noțiuni trebuie să ie interpretate în lumina principiului
prezumției de nevinovăție.
Invocând acest din urmă principiu, reclamanta arată că publicarea deciziei peroxizi era
nelegală, în măsura în care aceasta cuprindea constatări referitoare la un pretins
comportament nelegal din partea sa. În această privință, Tribunalul observă că, deși,
potrivit hotărârii Bank Austria Creditanstalt/Comisia, citată anterior, nu este necesară
nicio protecție specială a interesului unei întreprinderi ca detaliile comportamentului
anticoncurențial care îi este reproșat de către Comisie să nu ie divulgate publicului,
aplicarea acestei jurisprudențe presupune ca încălcarea constatată să igureze în
dispozitivul deciziei, această împrejurare iind indispensabilă pentru ca întreprinderea
respectivă să conteste decizia în justiție. Întrucât decizia peroxizi nu îndeplinește această
condiție în privința reclamantei, Tribunalul apreciază că nu sunt legal stabilite și nu pot
i divulgate constatările privitoare la reclamantă. Într-adevăr, o astfel de situație este
contrară principiului prezumției de nevinovăție și îl încalcă pe cel al protejării secretului
profesional, principii care presupun garantarea respectării reputației și a demnității
reclamantei.
56 Hotărârea Tribunalului din 30 mai 2006, T-198/03, Rec., p. II-1429.
01_2007_6705_txt_RO.indd 130 21-04-2008 10:06:23

Ajutoare de stat
1. Norme de fond
a) Elementele constitutive ale unui ajutor de stat
În cursul anului care a trecut, problemele legate de caliicarea unor măsuri de ajutoare de
stat au făcut obiectul mai multor hotărâri ale Tribunalului. Se va menționa mai ales
hotărârea Olympiaki Aeroporia Ypiresies/Comisia57, în care Tribunalul a anulat în parte o
decizie a Comisiei prin care se dispunea în special recuperarea unui ajutor de stat care
consta, pentru Republica Elenă, în a i fost tolerată neplata taxei pe valoarea adăugată
(denumită în continuare „TVA”) aplicabile carburanților și pieselor de schimb pentru
avioane. Comisia, potrivit Tribunalului, omisese să analizeze dacă această neplată îi
conferea un avantaj economic real, care să permită o caliicare ca ajutor de stat. Întrucât
TVA-ul este neutru în ceea ce privește situația concurențială, în sensul că ie poate i dedus
imediat ca taxă aferentă intrărilor, ie poate i recuperat într-un timp scurt, singurul avantaj
de care ar i putut beneicia așadar reclamanta ar i constat într-un avantaj de trezorerie
care rezultă din plata temporară a taxei aferente intrărilor. Or, Tribunalul a arătat că, în
speță, neplata TVA-ului nu era suicientă în principiu pentru a se prezuma că reclamanta
beneiciase de un avantaj în sensul articolului 87 CE.
În hotărârea Bouygues și Bouygues Télécom/Comisia58, Tribunalul conirmă decizia Comisiei

care constată inexistența unui ajutor de stat ca urmare a absenței unui avantaj selectiv
acordat anumitor operatori printr-o măsură națională de reducere a redevențelor datorate
de aceștia pentru licențele UMTS (Universal Mobile Telecommunications System) în scopul
de a alinia condițiile de acordare a tuturor licențelor. Într-adevăr, pierderea resurselor de
stat care rezultă din aceasta nu este suicientă pentru a caracteriza existența unui ajutor de
stat, atât timp cât era inevitabilă ca urmare a structurii sistemului, a reglementării
comunitare a serviciilor de telecomunicații care se bazează pe egalitatea de tratament
între operatori cu privire la atribuirea de licențe și la stabilirea redevențelor. Pe de altă
parte, Tribunalul subliniază că, în speță, persoanele interesate nu au beneiciat de avantajul
potențial conferit de anterioritatea atribuirii de licențe primilor operatori, ca urmare a
întârzierii survenite în punerea în aplicare a rețelei UMTS.
b) Obligația de motivare
În hotărârea Irlanda și alții/Comisia59, Tribunalul a anulat decizia Comisiei privind exonerarea

dreptului de acciză pentru uleiurile minerale folosite drept combustibil pentru producerea
de alumină în anumite regiuni din Irlanda, din Franța și din Italia, invocând din oiciu o
lipsă de motivare prin raportare la necaliicarea acestei măsuri ca „ajutor existent”, stabilită

58 Hotărârea Tribunalului din 4 iulie 2007, T-475/04 (în recurs, C-431/07 P).
59 Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2007, T-50/06, T-56/06, T-60/06, T-62/06 și T-69/06.
01_2007_6705_txt_RO.indd 131 21-04-2008 10:06:24

de Regulamentul nr. 659/199960. Potrivit articolului 1 litera (b) punctul (v) din regulamentul
menționat, este considerat existent ajutorul pentru care se poate dovedi că, în momentul
punerii în aplicare, nu reprezenta un ajutor și că a devenit ajutor ulterior, datorită evoluției
pieței comune, chiar fără să i fost modiicat de statul membru. Tribunalul observă că, în
conformitate cu prevederile comunitare care reglementează dreptul de acciză, exonerările
în litigiu fuseseră autorizate și prorogate prin mai multe decizii ale Consiliului, adoptate la
propunerea Comisiei. În aceste împrejurări, Tribunalul apreciază că, atunci când Comisia a
exclus considerarea ajutoarelor în cauză ca existente în temeiul prevederii mai sus
menționate din Regulamentul nr. 659/1990, în mod neîntemeiat aceasta s-a limitat să
airme că prevederea respectivă nu era aplicabilă în speță.
Hotărârea Salvat père et ils și alții/Comisia, citată anterior, a clariicat jurisprudența

Tribunalului legată de cerința de motivare a deciziilor Comisiei adoptate cu privire la
diferite măsuri considerate de Comisie ca reprezentând un ajutor de stat în temeiul
articolului 87 CE. În această hotărâre, Tribunalul a precizat că o examinare a condițiilor de
aplicare a articolului 87 CE, efectuată în mod global printr-o decizie a Comisiei, nu poate i
considerată în sine ca iind contrară obligației de motivare, atât timp cât măsurile în cauză
se înscriau în același plan de acțiune.
În schimb, în hotărârea Département du Loiret/Comisia61, Tribunalul a constatat o motivare

insuicientă a unei decizii a Comisiei care declară incompatibil cu piața comună un ajutor
de stat plătit nelegal unei întreprinderi sub forma unei cesiuni la un preț preferențial a unui
teren amenajat. Tribunalul a arătat că această decizie nu cuprindea informațiile necesare
asupra modului de calcul al cuantumului ajutorului care trebuia recuperat, în special cu
privire la aplicarea unei dobânzi compuse în vederea actualizării valorii inițiale a
subvenției.
c) Recuperare
În temeiul jurisprudenței preluate și consacrate la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul

nr. 659/1999, Comisia este abilitată să adopte o decizie pe baza informațiilor disponibile
atunci când aceasta este confruntată cu un stat membru care nu își îndeplinește obligația
de colaborare și se abține să furnizeze informațiile solicitate de către aceasta în vederea
examinării compatibilității unui ajutor cu piața comună. În hotărârea MTU Friedrichshafen/
Comisia62, Tribunalul a apreciat că, dacă articolul 13 alineatul (1) din regulamentul
menționat permite Comisiei, după ce a respectat exigențele procedurale stabilite de
această prevedere, să adopte o decizie de constatare a incompatibilității ajutorului pe baza
informațiilor disponibile și să ordone statului membru respectiv, dacă este cazul, să
recupereze ajutorul de la beneiciar, totuși această prevedere nu îi permite să impună, nici
chiar cu titlu solidar, unei anumite întreprinderi o obligație de restituire a unei părți
60 Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a
articolului [88 CE] (JO L 83, p. 1, Ediție specială, 08/vol. 1, p. 41).
61 Hotărârea Tribunalului din 29 martie 2007, T-369/00 (în recurs, C-295/07 P).
01_2007_6705_txt_RO.indd 132 21-04-2008 10:06:24

determinate din valoarea unui ajutor declarat incompatibil și plătit nelegal, atunci când
transferul resurselor de stat de care ar i beneiciat respectiva întreprindere este ipotetic.
În hotărârea Scott/Comisia63, Tribunalul a reamintit că recuperarea unui ajutor nelegal nu are

ca obiectiv de a impune o sancțiune neprevăzută de dreptul comunitar, ci de a determina
pierderea de către beneiciarul ajutorului a avantajului de care a proitat pe piață față de
concurenții săi și de a restabili situația anterioară acordării ajutorului. Prin urmare, Comisia nu
ar putea nici să dispună recuperarea unui cuantum inferior valorii ajutorului primit, din
dorința de a arăta clemență, nici să dispună recuperarea unui cuantum superior acestei
valori, pentru a-și face cunoscută dezaprobarea cu privire la gravitatea ilegalității.
d) Aplicarea cadrului juridic în timp
În hotărârea Freistaat Sachsen/Comisia64, Tribunalul a avut de soluționat o acțiune în

anulare a unei decizii a Comisiei privind o schemă de ajutoare stabilită de către autoritățile
landului Saxonia în favoarea întreprinderilor mici și mijlocii. Tribunalul reține favorabil
argumentarea reclamantului, potrivit căreia Comisia ar i trebuit să examineze schema de
ajutor respectivă în raport cu dispozițiile în vigoare la data notiicării, și nu cu cele intrate
în vigoare după această dată. Subliniind de asemenea și caracterul complet al notiicării
inițiale a ajutorului, efectuată anterior datei de intrare în vigoare a celui din urmă
regulament, Tribunalul evidențiază că aplicarea unei noi norme referitoare la
compatibilitatea ajutoarelor de stat la un ajutor notiicat înainte de intrarea în vigoare a
acesteia nu este admisibilă decât dacă rezultă din formularea, din scopul sau din sensul
noii reglementări că este de natură a se aplica în mod retroactiv și, după caz, dacă încrederea
legitimă a celor în cauză este respectată în mod corespunzător.
2. Norme procedurale
În hotărârea Scott/Comisia, citată anterior, Tribunalul precizează că, deși nicio dispoziție
din procedura de control al ajutorului de stat reglementată de articolul 88 CE nu rezervă o
poziție privilegiată beneiciarului ajutorului între celelalte părți interesate, iar acesta nu are
statut de parte în cadrul acestei proceduri, Comisia, ținând seama de obligația sa de a
examina în mod diligent și imparțial dosarul, poate să ie obligată, în anumite împrejurări,
să aibă în vedere observațiile beneiciarului, prezentate după expirarea termenului acordat
persoanelor interesate prin decizia de deschidere a procedurii oiciale de investigare.
În această hotărâre, Tribunalul precizează de asemenea jurisprudența sa, potrivit căreia

legalitatea unei decizii a Comisiei în materie de ajutor de stat se evaluează în funcție de
elementele de informație de care Comisia putea dispune la momentul adoptării deciziei,
astfel încât reclamantul nu poate să se prevaleze de argumente de fapt necunoscute Comisiei
și nesemnalate în cursul acestei proceduri oiciale de investigare. Tribunalul precizează că nu
reiese din jurisprudența citată faptul că probele prezentate de către beneiciarul unui ajutor
63 Hotărârea Tribunalului din 29 martie 2007, T-366/00 (în recurs, C-290/07 P).
01_2007_6705_txt_RO.indd 133 21-04-2008 10:06:24

în cadrul unei acțiuni în anulare nu pot i luate în considerare în vederea aprecierii legalității
deciziei, cu condiția să i fost valabil prezentate Comisiei în cursul procedurii administrative,
anterior adoptării deciziei și ca această instituție să le i exclus pentru motive nejustiicate.
În cauza în care s-a pronunțat hotărârea Tirrenia di Navigazione și alții/Comisia65,

reclamantele solicitau anularea deciziei Comisiei de deschidere a procedurii oiciale de
investigare cu privire la un ajutor de stat acordat unor întreprinderi italiene de navigație.
Întrucât principalele probleme de fond au fost deja soluționate de către Curte într-o cauză
conexă66, Tribunalul arată că îi revine sarcina de a veriica dacă soluția reținută de către
Curte se poate transpune în speță, în măsura în care argumentele prezentate de reclamante
diferă de cele la care a răspuns deja Curtea și atât timp cât reclamantele din acțiunea de pe
rolul Tribunalului nu avuseseră posibilitatea de a-și expune punctul de vedere în fața Curții,
neiind prevăzută intervenția particularilor în fața acestei instanțe.
Pe de altă parte, întemeindu-se pe jurisprudența Curții cu privire la domeniul de aplicare

al interdicției de a statua ultra petita67, Tribunalul apreciază că, în situația în care instituția
pârâtă omite să invoce un argument juridic a cărui menționare ar i probat liceitatea actului
atacat, revine instanței comunitare sarcina de a ține seama de un astfel de argument
juridic, în scopul de a evita anularea unui act licit. În consecință, Tribunalul se întemeiază,
din proprie inițiativă, pe considerentul potrivit căruia terții interesați nu pot obține anularea
deciziei pe baza unor elemente care nu au fost prezentate Comisiei de către autoritățile
naționale în stadiul procedurii de examinare preliminară și respinge acțiunea.
Expirarea Tratatului CECO
O serie de hotărâri68 pronunțate în acest an au clariicat consecințele expirării Tratatului

CECO asupra competenței Comisiei de a constata încălcările normelor de concurență în
sectoarele care au fost reglementate de tratatul respectiv.
Tribunalul arată că succedarea cadrului juridic al Tratatului CECO de către cel al Tratatului
CE se înscrie în contextul continuității ordinii juridice comunitare și a obiectivelor sale, care
impune Comunității Europene să asigure respectarea drepturilor și a obligațiilor născute
sub imperiul Tratatului CECO. Astfel, urmărirea obiectivului de concurență nedenaturată în
sectoarele aparținând inițial pieței comune a cărbunelui și oțelului nu este întreruptă de
expirarea Tratatului CECO, acest obiectiv iind urmărit în egală măsură în cadrul Tratatului
CE. Cu alte cuvinte, sectoarele care erau reglementate anterior de Tratatul CECO – lex
specialis – au intrat automat, începând cu 24 iulie 2002, în domeniul de aplicare al Tratatului
CE – lex generalis.
65 Hotărârea Tribunalului din 20 iunie 2007, T-246/99.

66 Hotărârile Curții din 9 octombrie 2001 și din 10 mai 2005, Italia/Comisia, C-400/99, Rec., p. I-7303 și, respectiv,
Rec., p. I-3657.
67 Ordonanța Curții din 13 iunie 2006, Mancini/Comisia, C-172/05 P.
68 Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2007, González y Díez/Comisia, T-25/04, și hotărârea Tribunalului din
25 octombrie 2007, SP și alții/Comisia, T-27/03, T-46/03, T-58/03, T-79/03, T-80/03, T-97/03 și T-98/03. Aspectele
soluționate în această din urmă hotărâre fac de asemenea obiectul hotărârilor pronunțate în aceeași zi, Riva
Acciaio/Comisia, T-45/03, Feralpi Siderurgica/Comisia, T-77/03, și Ferriere Nord/Comisia, T-94/03.
01_2007_6705_txt_RO.indd 134 21-04-2008 10:06:24

Cu toate acestea, Tribunalul precizează că, în cadrul iecărui tratat, instituțiile sunt
competente pentru a exercita doar puterile care le-au fost atribuite de acest tratat. În
schimb, principiile care reglementează succesiunea normelor în timp pot conduce la
aplicarea unor dispoziții materiale care nu mai sunt în vigoare la data adoptării unui act de
către o instituție comunitară.
În aplicarea acestor principii, în hotărârea SP și alții/Comisia, Tribunalul anulează decizia pe

care Comisia o adoptase, după expirarea Tratatului CECO, în temeiul articolului 65 alineatele
(4) și (5) CO, și nu al prevederilor corespunzătoare din Regulamentul nr. 1769, pentru a
constata o încălcare a articolului 65 alineatul (1) CO, săvârșită de mai mulți producători
italieni de ier-beton și prin care s-a aplicat o amendă întreprinderilor în cauză.
În schimb, în hotărârea González y Diéz/Comisia, Tribunalul apreciază că, după expirarea

Tratatului CECO, Comisia a adoptat în mod temeinic o decizie legată de ajutoare de stat
acordate în domenii care intră în sfera de aplicare a tratatului respectiv, întemeindu-se pe
articolul 88 alineatul (2) CE, cu privire la situații survenite anterior expirării Tratatului CECO.
Cu toate acestea, în ceea ce privește normele de fond, Tribunalul reține că, în mod
netemeinic, Comisia a examinat ajutoarele în litigiu prin raportare la un regulament
adoptat în cadrul Tratatului CE.
Marca comunitară
Deciziile pronunțate în cadrul Regulamentului nr. 40/9470 au reprezentat și în acest an un

număr important (128) de cauze soluționate, procentajul acestor litigii iind în prezent de
32 % din numărul total.
1. Motive absolute ale refuzului de înregistrare
Dintr-un număr total de 68 de hotărâri prin care s-au soluționat cauze legate de motive
absolute de înregistrare, Tribunalul a pronunțat trei hotărâri de anulare71. În prima hotărâre,
Kustom Musical Ampliication/OAPI (Forma unei chitare), acesta a constatat o încălcare a
dreptului de a i ascultat și a obligației de motivare, întrucât site-urile internet care au
permis Oiciului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (denumit în continuare „OAPI”)
să respingă marca a cărei înregistrare a fost solicitată nu puteau i consultate la adresele pe
care OAPI le-a comunicat solicitantului înainte de a adopta decizia sa.
În hotărârea IVG Immobilien/OAPI (I), Tribunalul a cenzurat caracterul insuicient al analizei

care a determinat OAPI să refuze înregistrarea, pentru mai multe servicii inanciare și
imobiliare, a unui semn igurativ reprezentat de litera „i”. Tribunalul a considerat în special că,
69 Regulamentul mai sus menționat.

70 Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (JO L 11, p. 1,
Ediție specială, 17/vol. 1, p. 146).
71 Hotărârea Tribunalului din 7 februarie 2007, Kustom Musical Ampliication/OAPI (Forma unei chitare),
T-317/05; hotărârea Tribunalului din 13 iunie 2007, IVG Immobilien/OAPI (I), T-441/05, și hotărârea Tribunalului
din 10 octombrie 2007, Bang & Olufsen/OAPI (Forma unui difuzor), T-460/05.
01_2007_6705_txt_RO.indd 135 21-04-2008 10:06:24

în loc să se întemeieze pe caracterul banal al semnului în cauză, OAPI ar i trebuit să examineze

împrejurarea dacă acest semn era, în mod concret, susceptibil să distingă, în mintea publicului
de destinație, serviciile furnizate de către solicitantul mărcii de cele ale concurenților săi.
În sfârșit, în hotărârea Bang & Olufsen/OAPI (Forma unui difuzor), Tribunalul constată că, având
în vedere în special examinarea deosebit de atentă la care recurg consumatorii cu ocazia
achiziționării unui bun cu caracter durabil și tehnologic, forma unui difuzor poate să ie
înregistrată ca marcă tridimensională, ținând seama totodată de rezultatul estetic de ansamblu.
În plus, acesta precizează că, deși existența caracteristicilor speciale sau originale nu constituie
o condiție sine qua non a înregistrării, nu este mai puțin adevărat că prezența acestora poate
conferi unei mărci gradul necesar de distinctivitate de care aceasta ar i altfel lipsită.
În schimb, în hotărârea Neumann/OAPI (Forma unui cap de microfon)72, Tribunalul conirmă

refuzul OAPI de a înregistra ca marcă comunitară forma unui cap de microfon. Într-adevăr,
deși, după toate aparențele, consumatorul mediu al produselor vizate este atent la diferitele
detalii tehnice sau estetice ale acestora, aceasta nu presupune, în mod automat, că va
percepe aceste detalii ca având funcția unei mărci. Pe de altă parte, nu poate să decurgă
niciun caracter distinctiv din faptul că întreprinderile concurente au fost constrânse să
renunțe la a produce sau la a comercializa produse cu o formă similară.
2. Motive relative ale refuzului de înregistrare
a) Caracterul complementar al produselor
În hotărârea El Corte Inglés/OAPI – Bolaños Sabri (PiraÑAM diseño original Juan Bolaños)73,
Tribunalul anulează decizia OAPI prin care se reținuse că nu există similitudine între, pe de
o parte, îmbrăcăminte, încălțăminte și pălării și, pe de altă parte, produse din piele precum
genți, portmonee și portofele. Într-adevăr, aprecierea caracterului complementar al acestor
produse trebuie să țină seama de faptul că acestea pot îndeplini o funcție estetică comună
și pot contribui, împreună, la imaginea exterioară a consumatorilor. Perceperea legăturilor
care unesc produsele în cauză trebuie așadar evaluată în lumina unei eventuale cerințe de
coordonare a diferitelor componente ale acestei imagini exterioare cu ocazia creării sau
achiziționării acestor produse. Această percepție poate să determine convingerea că
răspunderea fabricării lor revine aceleiași întreprinderi.
Cu privire la același punct, în alte două hotărâri s-a apreciat că gradul de complementaritate
între pahare de vin, carafe și decantoare, pe de o parte, și vin, pe de altă parte, nu este
suicient pentru a admite existența unei similitudini a produselor în cauză și, respectiv,
că diferența vădită între produse de parfumerie și produse din piele nu poate i repusă
în discuție pentru considerente legate de eventuala complementaritate estetică a
acestora74.
72 Hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2007, Neumann/OAPI (Forma unui cap de microfon), T-358/04.
74 Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2007, Mülhens/OAPI – Conceria Toska (TOSKA), T-263/03. Aceeași analiză
se regăsește în hotărârile Tribunalului din 11 iulie 2007, Mülhens/OAPI – Cara (TOSKA LEATHER), T-28/04, și
Mülhens/OAPI – Minoronzoni (TOSCA BLU), T-150/04.
01_2007_6705_txt_RO.indd 136 21-04-2008 10:06:24

b) Opoziții întemeiate pe semne, altele decât mărci anterioare
Articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 40/94 permite formularea unei opoziții
împotriva unei înregistrări a unei mărci comunitare prin invocarea unui alt semn decât o
marcă anterioară. Cu ocazia contenciosului între societatea cehă Budějovický Budvar și
societatea americană Anheuser-Busch cu privire la mărcile comunitare BUDWEISER și BUD,
Tribunalul a precizat incidența drepturilor conferite de această dispoziție75. S-a constatat
că Budějovický Budvar, care înregistrase anterior în Franța, în temeiul Aranjamentului de la
Lisabona privind protecția denumirilor de origine, denumiri de origine pentru bere, nu
putea să se prevaleze de acestea pentru a se opune cererilor formulate de Anheuser-Busch
privitoare la produse identice sau similare. Într-adevăr, dreptul francez, deși extinde
protecția prevăzută de Aranjamentul de la Lisabona la cazurile în care produsele nu sunt
similare, impune totuși ca utilizarea de către un terț a semnelor în litigiu să ie susceptibilă
de a deturna sau de a diminua notorietatea respectivei denumiri de origine în Franța, ceea
ce Budějovický Budvar nu a demonstrat.
c) Renumele mărcii anterioare
Potrivit articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94, titularul unei mărci anterioare
care este de notorietate are dreptul de a formula o opoziție împotriva cererii de înregistrare
a unei mărci similare sau identice, chiar dacă aceasta din urmă nu privește decât produse
sau servicii diferite de cele acoperite de marca anterioară.
În hotărârea Sigla/OAPI – Elleni Holding (VIPS)76, trebuia stabilit dacă renumele unei mărci
verbale VIPS, care privea în special lanțuri de restaurante cu servire rapidă, putea
împiedica înregistrarea aceleiași mărci, printre altele, pentru servicii de programe de
calculator destinate hotelurilor sau restaurantelor. Tribunalul a precizat că riscul ca marca
solicitată să obțină un proit necuvenit din renumele sau din caracterul distinctiv al
mărcii anterioare intervine în cazul în care consumatorul, fără să confunde neapărat
originea comercială a produsului sau a serviciului respectiv, este atras de marca solicitată
și va cumpăra produsul sau serviciul la care ea se referă, pe motiv că acestea poartă
respectiva marcă, identică cu marca anterioară renumită sau similară. Această apreciere
este așadar diferită de cea care urmărește să aprecieze existența unui risc de confuzie cu
privire la originea comercială a produsului sau a serviciului în cauză. Întrucât condițiile
necesare nu au fost îndeplinite, Tribunalul a respins acest motiv.
În schimb, în cauza Aktieselskabet af 21. november 2001/OAPI – TDK Kabushiki Kaisha

(TDK)77, Tribunalul a apreciat că faptul că marca anterioară TDK, care desemna aparate
de înregistrare a sunetului și a imaginilor, avea un pronunțat caracter distinctiv, justiicat
75 Hotărârile Tribunalului din 12 iunie 2007, Budějovický Budvar și Anheuser-Busch/OAPI (AB GENUINE
Budweiser KING OF BEERS), T-57/04 și T-71/04; Budějovický Budvar/OAPI – Anheuser-Busch (BUDWEISER),
T-53/04-T-56/04, T-58/04 și T-59/04, și Budějovický Budvar/OAPI – Anheuser-Busch (BUD), T-60/04-T-64/04.
76 Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2007, T-215/03.
77 Hotărârea Tribunalului din 6 februarie 2007, T-477/04 (în recurs, C-197/07 P).
01_2007_6705_txt_RO.indd 137 21-04-2008 10:06:25

prin renumele său, permitea titularului său să se opună în mod util înregistrării aceleiași
mărci pentru îmbrăcăminte de sport. Într-adevăr, întrucât marca anterioară a fost utilizată
pentru activități de sponsorizare, în special în domeniul sportiv, exista un risc viitor real
ca marca solicitată să obțină un proit necuvenit din renumele mărcii anterioare. Pe de
altă parte, hotărârea Antartica/OAPI – Nasdaq Stock Market (nasdaq)78 a precizat că proba
acestui risc poate să ie stabilită în special pe baza deducțiilor logice care rezultă dintr-o
analiză a probabilităților și ținând seama de practicile uzuale în sectorul comercial
relevant, precum și de orice alte împrejurări ale speței.
3. Proceduri de declarare a nulității
Potrivit articolelor 51 și următoarele din Regulamentul nr. 40/94, OAPI poate i sesizat cu
cereri de declarare a nulității mărcilor comunitare care au fost deja înregistrate. În privința
celor trei acțiuni în materie, examinate în cursul perioadei de referință, Tribunalul a
pronunțat două hotărâri de anulare79 și a amintit, în cuprinsul uneia dintre acestea
[hotărârea La Perla/OAPI – Worldgem Brands (NIMEI LA PERLA MODERN CLASSIC)], că aplicarea
articolului 8 alineatul (5) din Regulamentul nr. 40/94 nu impune existența unui risc de
confuzie.
În cea de a doua hotărâre de anulare [hotărârea Consorzio per la tutela del formaggio
Grana Padano/OAPI – Biraghi (GRANA BIRAGHI)] s-a pus problema de a ști dacă protecția
pe care Regulamentul nr. 2081/9280 o conferă denumirii de origine protejate (denumită
în continuare „DOP”) „grana padano” justiica anularea mărcii GRANA BIRAGHI. După ce
a amintit că aplicarea Regulamentului nr. 40/94 nu trebuie să aducă atingere protecției
acordate DOP, Tribunalul apreciază că OAPI este obligat să refuze sau să declare nulă
orice marcă ce reia o denumire înregistrată referitoare la produsele care nu sunt acoperite
de înregistrare sau care utilizează abuziv, imită sau evocă o DOP. În acest scop, OAPI
trebuie să efectueze o analiză detaliată și să veriice dacă marca solicitată nu cuprinde o
componentă generică a unei DOP. Această veriicare trebuie să se întemeieze pe indicii
de ordin juridic, economic, tehnic, istoric, cultural și social, pe legislațiile naționale și
comunitare relevante, precum și pe percepția pe care consumatorul mediu o are asupra
denumirii (care rezultă eventual din sondaje). În speță, Tribunalul apreciază că în mod
greșit camera de recurs considerase că denumirea „grana” este generică și că existența
DOP „grana padano” nu împiedică înregistrarea mărcii GRANA BIRAGHI.
79 Hotărârea Tribunalului din 16 mai 2007, La Perla/OAPI – Worldgem Brands (NIMEI LA PERLA MODERN
CLASSIC), T-137/05, și hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2007, Consorzio per la tutela del formaggio
Grana Padano/OAPI – Biraghi (GRANA BIRAGHI), T-291/03.
80 Regulamentul (CEE) nr. 2081/92 al Consiliului din 14 iulie 1992 privind protecţia indicaţiilor geograice și a
denumirilor de origine ale produselor agricole și alimentare (JO L 208, p. 1).
01_2007_6705_txt_RO.indd 138 21-04-2008 10:06:25

4. Aspecte de formă și de procedură
a) Procedura care s-a alat pe rolul diviziei de opoziție
Tribunalul a apreciat că o opoziție care se limita să indice că se întemeiază pe un risc de

confuzie era conformă cu cerințele de formă, această mențiune iind suicientă pentru ca
OAPI și solicitanta să ale pe ce motiv este întemeiată opoziția81. De asemenea, Tribunalul
a precizat că data de primire de către OAPI a unui fax incomplet al unui act de opoziție este
luată în considerare pentru respectarea termenului de opoziție, în ipoteza în care oponentul,
din propria sa inițiativă, transmite OAPI, în mod diligent, o versiune completă a actului
menționat82.
Cu privire la examinarea temeiniciei opozițiilor, Tribunalul precizează că o divizie de opoziție

trebuie să efectueze o astfel de examinare chiar și în cazul în care motivarea actului introductiv
se limitează la simpla mențiune „Risc de confuzie”, iar explicația motivelor opoziției nu poate
i luată în considerare întrucât aceasta este depusă într-o altă limbă decât limba de procedură.
Într-adevăr, lipsa traducerii nu determină respingerea opoziției ca neîntemeiată. Cu toate
acestea, examinarea trebuie să țină seama numai de informațiile cuprinse în cererea de
înregistrare a mărcii, în înregistrarea mărcii anterioare și în partea actului de opoziție redactată
în limba de procedură83. Pe de altă parte, Tribunalul arată că divizia de opoziție nu este
obligată să ixeze un termen pentru ca partea interesată să îndrepte această neregularitate.
Divizia respectivă are așadar dreptul de a refuza să ia în considerare elementele de probă pe
care oponentul nu le-a depus în timp util în limba adecvată84.
b) Continuitatea funcțională
În cursul perioadei de referință, Tribunalul a anulat trei decizii ale camerelor de recurs care
refuzaseră să ia în considerare fapte și dovezi pe care părțile nu le furnizaseră în timp util
diviziilor de opoziție85. Urmând orientările jurisprudenței recente a Curții86, Tribunalul a
apreciat că, deși este adevărat că o parte nu are un drept necondiționat ca faptele și probele
pe care le prezintă tardiv să ie examinate de către camera de recurs, nu este mai puțin
adevărat că aceasta, în afară de cazul în care se prevede altfel, dispune de o marjă de
apreciere în a hotărî dacă elementele respective trebuie sau nu să ie luate în considerare
81 Hotărârea Tribunalului din 16 ianuarie 2007, Calavo Growers/OAPI – Calvo Sanz (Calvo), T-53/05.
82 Hotărârea Tribunalului din 15 mai 2007, Black & Decker/OAPI – Atlas Copco (Reprezentarea tridimensională
a unui instrument electric galben și negru) și alții, T-239/05, T-240/05-T-247/05, T-255/05, T-274/05 și
T-280/05.
83 Hotărârea Calvo, a se vedea nota 81.
84 Hotărârea Tribunalului din 11 iulie 2007, Flex Equipos de Descanso/OAPI – Leggett & Platt (LURA-FLEX),
T-192/04.
85 Hotărârea Tribunalului LURA-FLEX, nota 84 de mai sus; hotărârea Tribunalului din 4 octombrie 2007, Advance
Magazine Publishers/OAPI – Capela & Irmãos (VOGUE), T-481/04, și hotărârea Tribunalului din 6 noiembrie
2007, SAEME/OAPI – Racke (REVIAN’s), T-407/05.
86 Hotărârea Curții din 13 martie 2007, OAPI/Kaul, C-29/05 P, Rep., p. I-2213.
01_2007_6705_txt_RO.indd 139 21-04-2008 10:06:25

în decizia pe care este chemată să o pronunțe. De aceea, orice decizie în această privință
trebuie să ie motivată corespunzător și să evalueze, pe de o parte, dacă elementele
invocate tardiv sunt, la prima vedere, de natură a avea o reală pertinență în ceea ce privește
soluționarea opoziției, iar, pe de altă parte, dacă stadiul procedurii în care are loc această
prezentare tardivă și circumstanțele acesteia nu se opun luării în considerare a elementelor
respective. Pe de altă parte, într-o altă cauză87, după ce a constatat că prevederile aplicabile
nu lăsau nicio marjă de apreciere camerei de recurs, Tribunalul a conirmat că aceasta din
urmă a refuzat în mod întemeiat să țină seama de proba utilizării serioase a mărcii anterioare
pe care oponentul a prezentat-o tardiv diviziei de opoziție.
Cu privire la obligația de motivare, Tribunalul subliniază că, în cazul în care o cameră de

recurs a conirmat decizia diviziei de opoziție în integralitatea sa, această decizie, precum
și motivarea sa fac parte din contextul în care camera de recurs a adoptat decizia sa88.
În plus, Tribunalul semnalează că, în cazul în care o cameră de recurs apreciază ca nefondat
motivul relativ de refuz reținut de către o divizie de opoziție, aceasta este obligată să se
pronunțe asupra celorlalte motive eventual invocate în fața diviziei de opoziție, chiar dacă
aceasta din urmă le-a respins sau nu le-a examinat89.
Pe de altă parte, Tribunalul a considerat că faptul că partea care solicită anularea deciziei
camerei de recurs de admitere a opoziției împotriva înregistrării mărcii solicitate nu a
contestat în fața camerei de recurs similitudinea mărcilor în conlict nu ar putea avea în
niciun caz ca efect desesizarea OAPI în ceea ce privește împrejurarea dacă aceste mărci
erau similare sau identice. Așadar, o astfel de împrejurare nu ar putea avea în plus ca efect
privarea acestei părți de dreptul de a contesta, în limitele cadrului de drept și de fapt al
litigiului care s-a alat pe rolul camerei de recurs, aprecierile acestui organ cu privire la
această problemă90.
c) Relația dintre motivele absolute și motivele relative de refuz
În hotărârea Ekabe International/OAPI – Ebro Puleva (OMEGA3)91, Tribunalul apreciază că,

dacă OAPI, în cadrul unei proceduri de opoziție, ajunge la concluzia că elementul dominant
comun al celor două mărci nu are caracter distinctiv, acesta trebuie să redeschidă procedura
de examinare a mărcii solicitate și să constate că un astfel de motiv absolut de refuz se
opune înregistrării mărcii respective. În speță, acțiunea este așadar respinsă, întrucât
reclamantul nu are niciun interes în ceea ce privește anularea unei decizii de respingere a
cererii sale de înregistrare pe baza unui motiv relativ de refuz atunci când rezultatul acestei
87 Hotărârea Tribunalului din 12 decembrie 2007, K & L Ruppert Stiftung/OAPI – Lopes de Almeida Cunha și
alții (CORPO livre), T-86/05.
88 Hotărârea Tribunalului din 21 noiembrie 2007, Wesergold Getränkeindustrie/OAPI – Lidl Stiftung (VITAL
FIT), T-111/06.
89 Hotărârea VIPS, nota 76 de mai sus.
90 Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2007, AMS/OAPI − American Medical Systems (AMS Advanced
Medical Services), T-425/03 (în recurs, C-565/07 P).
91 Hotărârea Tribunalului din 18 octombrie 2007, T-28/05.
01_2007_6705_txt_RO.indd 140 21-04-2008 10:06:25

anulări nu poate i decât adoptarea de către OAPI a unei noi decizii de respingere a cererii
de înregistrare, de această dată pe baza unui motiv absolut de refuz.
d) Posibilitatea de a limita lista produselor vizate de cererea de înregistrare a mărcii
În cursul perioadei de referință, jurisprudența potrivit căreia un reclamant are dreptul de

a limita lista produselor vizate de cererea sa de înregistrare a mărcii, cu condiția ca
această declarație să poată i interpretată în sensul că nu mai solicită anularea deciziei
de respingere în măsura în care aceasta privește produsele pe care acesta le-a exclus
pentru viitor92, a înregistrat o dezvoltare, având în vedere că Tribunalul a refuzat în două
rânduri să țină seama de limitările solicitate. Pe de o parte, faptul de a limita o cerere de
înregistrare a unei mărci care privea inițial microfoane numai la „microfoane de studio
și părțile lor componente” a fost considerat susceptibil să modiice obiectul litigiului,
având în vedere că publicul pertinent s-ar i schimbat prin raportare la cel avut în vedere
de către camera de recurs93. Pe de altă parte, s-a considerat că o limitare care nu implică
retragerea unuia sau mai multor produse din listă, ci modiicarea destinației tuturor
produselor cuprinse în această listă este susceptibilă să afecteze examinarea mărcii
comunitare efectuate de OAPI94.
Accesul la documente
În cele trei hotărâri pronunțate în cursul anului 2007 privitoare la Regulamentul

nr. 1049/200195, Tribunalul a precizat incidența anumitor excepții de la principiul
transparenței, prevăzute de regulamentul menționat în scopul de a proteja, în primul rând,
interesul public în cadrul relațiilor internaționale și al politicii inanciare, monetare sau
economice a Comunității, în al doilea rând, viața privată și integritatea individului, în al
treilea rând, procedurile judiciare și, în al patrulea rând, obiectivele activității de anchetă.
În ceea ce privește prima dintre excepțiile menționate, prevăzută la articolul 4 alineatul (1)
litera (a) a treia și a patra liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001, hotărârea WWF European
Policy Programme/Consiliul a stabilit dreptul Consiliului de a refuza reclamantei accesul la
o notă interinstituțională privind aspecte legate de conferința ministerială a Organizației
Mondiale a Comerțului, care a avut loc la Cancun în septembrie 2003. Într-adevăr, s-a
statuat că divulgarea notei menționate ar i implicat un risc previzibil în mod rațional, iar
nu pur ipotetic, de afectare a marjei de negociere a Comunității și a statelor sale membre.
92 Hotărârea Tribunalului din 5 martie 2003, Unilever/OAPI (Tabletă ovoidă), T-194/01, Rec., p. II-383,
punctul 13.
93 Hotărârea Forma unui cap de microfon, nota 72 de mai sus.
94 Hotărârea Tribunalului din 20 noiembrie 2007, Tegometall International/OAPI – Wuppermann (TEK),
T-458/05.
95 Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul
public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, p. 43, Ediție specială,
01/vol. 3, p. 76). Hotărârea Tribunalului din 25 aprilie 2007, WWF European Policy Programme/Consiliul,
T-264/04, hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2007, API/Comisia, T-36/04 (în recurs, C-514/07 P), și
hotărârea Tribunalului din 8 noiembrie 2007, Bavarian Lager/Comisia, T-194/04.
01_2007_6705_txt_RO.indd 141 21-04-2008 10:06:25

În hotărârea Bavarian Lager/Comisia, Tribunalul a precizat incidența excepției de la dreptul

de acces la documente care urmărește să protejeze viața privată și integritatea individului
[articolul 4 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul nr. 1049/2001]. Tribunalul a clariicat
raportul dintre Regulamentul nr. 1049/2001, care urmărește să asigure cea mai mare
transparență posibilă procesului decizional al autorităților publice, și Regulamentul
nr. 45/200196, care urmărește să asigure protecția vieții private a persoanelor în cursul
prelucrării datelor cu caracter personal. Sesizată pentru a se pronunța asupra dreptului
Comisiei de a nu comunica unei întreprinderi un proces-verbal cuprinzând numele
participanților la o reuniune organizată cu câțiva ani mai devreme în cadrul unei proceduri
de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, Tribunalul recunoaște că divulgarea datelor
personale menționate este, desigur, o „prelucrare de date” în sensul Regulamentului
nr. 45/2001, dar adaugă faptul că această prelucrare este licită, întrucât este impusă de
cerința de a respecta obligația legală de divulgare stabilită de Regulamentul
nr. 1049/2001.
Pe de altă parte, în ceea ce privește Regulamentul nr. 1049/2001, care prevede că solicitantul
accesului la un document nu este obligat să își justiice cererea, Tribunalul apreciază că
demonstrarea necesității transferului de date, impusă de Regulamentul nr. 45/2001, devine
inaplicabilă. Protecția datelor cu caracter personal rămâne totuși garantată prin faptul că
Regulamentul nr. 1049/2001 permite refuzul accesului la un document în cazul în care
divulgarea sa ar aduce atingere protecției vieții private și integrității persoanelor în cauză.
După ce a amintit că niciun motiv de principiu nu permite excluderea activităților
profesionale sau comerciale din sfera noțiunii „viață privată”, Tribunalul a airmat că
divulgarea numelui participanților la o reuniune organizată de Comisie nu afectează viața
privată a persoanelor în discuție, dat iind că acestea au exprimat, în cursul reuniunii,
poziția entităților pe care le-au reprezentat, și nu pe cea personală. În aceste împrejurări,
divulgarea numelor participanților nu impunea acordul prealabil al persoanelor în cauză.
În ceea ce privește excepția de la principiul transparenței care urmărește să protejeze

procedurile judiciare [articolul 4 alineatul (2) a doua liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001],
hotărârea API/Comisia, citată anterior, a contribuit la evoluția jurisprudenței referitoare la
dreptul de acces la actele de procedură pe care instituțiile le depun la instanțele
comunitare.
Sesizat cu o acțiune pe care Association de la presse internationale o formulase împotriva

deciziei Comisiei prin care i s-a refuzat accesul la anumite înscrisuri referitoare la mai multe
cauze care s-au derulat la Curte sau la Tribunal, acesta din urmă a amintit, mai întâi, obligația
Comisiei de a analiza în mod concret conținutul iecărui document la care este solicitat
accesul. Prin urmare, aceasta nu are dreptul de a aprecia, într-o manieră abstractă, că toate
memoriile depuse în cauzele în care este parte sunt automat și global acoperite de excepția
în cauză. Într-adevăr, posibilitatea de a nu efectua o analiză a conținutului documentelor
solicitate este admisă numai atunci când este evidentă aplicarea excepției la integralitatea
conținutului acestora. În această privință, Tribunalul observă că, iind necesar să ie în
96 Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind
protecția persoanelor izice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și
organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO 2001, L 8, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 30,
p. 142).
01_2007_6705_txt_RO.indd 142 21-04-2008 10:06:25

măsură să își apere poziția la adăpostul oricărei presiuni exterioare, Comisia poate, până la
momentul ședinței, să refuze să își divulge memoriile fără să ie obligată să efectueze în
prealabil o apreciere concretă a conținutului memoriilor. În schimb, după desfășurarea
ședinței, Comisia are obligația de a efectua o apreciere concretă a iecărui document
solicitat.
În ceea ce privește refuzul de acces la memoriile unei cauze deja soluționate, Tribunalul
apreciază că excepția privind protecția procedurilor judiciare nu poate i invocată în mod
util, în măsura în care conținutul memoriilor era deja susceptibil să i fost reprodus în
raportul de ședință, dezbătut în cursul unei ședințe publice și reluat în hotărâre.
Pe de altă parte, Tribunalul s-a pronunțat de asemenea asupra incidenței excepției de la

principiul transparenței care urmărește să confere protecție obiectivelor activităților de
anchetă [articolul 4 alineatul (2) a treia liniuță din Regulamentul nr. 1049/2001] și a apreciat
că această excepție nu autorizează Comisia să refuze publicului accesul la documente
aferente unei proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor până în momentul în
care statul membru în cauză se conformează hotărârii prin care s-a constatat încălcarea
dreptului comunitar.
Prin hotărârea Bavarian Lager/Comisia, citată anterior, s-au adus alte precizări cu privire la
aceeași excepție. Tribunalul constată că, deși necesitatea de a păstra anonimatul persoanelor
care înaintează Comisiei informații referitoare la eventuale încălcări ale dreptului comunitar
constituie un obiectiv legitim care poate justiica refuzul de acces total sau chiar parțial la
anumite documente, Comisia nu are dreptul de a se pronunța in abstracto asupra atingerii
pe care divulgarea datelor solicitate ar aduce-o activității sale de anchetă. În schimb, aceasta
trebuie să demonstreze că obiectivul acestor activități ar i fost pus în pericol în mod concret
și efectiv prin divulgarea unui document solicitat după mai mulți ani de la încheierea
procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cadrul căreia a fost redactat.
Politica agricolă comună
Prin hotărârea Ungaria/Comisia97, pronunțată potrivit procedurii accelerate, Tribunalul a

anulat Regulamentul nr. 1572/200698 al Comisiei prin care se introduce un nou criteriu de
calitate, și anume cel de greutate speciică, ce trebuie îndeplinit pentru porumb, pentru a
i eligibil pentru intervenție din partea organismelor naționale competente care
achiziționează, la un preț determinat, porumbul recoltat în Comunitate, conform ofertei,
în măsura în care ofertele răspund condițiilor stabilite, în special în ceea ce privește calitatea
și cantitatea. Introducerea criteriului de greutate speciică era justiicată, conform acestui
regulament, ținând seama de noua situație a regimului de intervenție legată în special de
depozitarea pe termen lung a anumitor cereale și de efectele acesteia asupra calității
produselor.
97 Hotărârea Tribunalului din 15 noiembrie 2007, T-310/06.

98 Regulamentul (CE) nr. 1572/2006 al Comisiei din 18 octombrie 2006 de modiicare a Regulamentului
nr. 824/2000 prin care se stabilesc procedurile de preluare a cerealelor de către organismele de intervenție
și metodele de analiză pentru determinarea calității cerealelor (JO L 290, p. 29).
01_2007_6705_txt_RO.indd 143 21-04-2008 10:06:26

În primul rând, Tribunalul observă că, prin introducerea unui nou criteriu cu privire la
greutatea speciică a porumbului, cu 12 zile înainte ca regulamentul să devină aplicabil,
mai precis într-un moment în care producătorii procedaseră deja la însămânțare și nu mai
puteau inluența greutatea speciică a recoltei, dispozițiile atacate aveau consecințe asupra
investițiilor producătorilor în cauză, în măsura în care acestea schimbaseră fundamental
condițiile de intervenție pentru porumb. Întrucât introducerea noului criteriu de greutate
speciică nu a fost anunțată agricultorilor vizați în timp util, Comisia a încălcat încrederea
legitimă a acestora.
Pe de altă parte, în al doilea rând, Tribunalul observă că, potrivit chiar textului regulamentului
menționat, era necesară consolidarea criteriilor de calitate preexistente pentru a proteja
produsele de intervenție de degradare și pentru a menține utilizarea lor ulterioară. În
schimb, același regulament nu precizează în mod clar și explicit în ce măsură introducerea
criteriului de greutate speciică ar viza de asemenea și consolidarea criteriilor de calitate
pentru porumb. Observând că argumentul Comisiei, potrivit căruia greutatea speciică ar
i relevantă pentru aprecierea calității porumbului, în măsura în care aceasta ar avea un
efect asupra valorii nutritive a porumbului, nu numai că nu este susținut de niciun element
de probă, ci este contrazis, în plus, de actele puse la dispoziție de către Comisia însăși, și
amintind că nu îi revine obligația de a se substitui părților în administrarea probelor,
Tribunalul nu poate decât să constate existența unei erori vădite de apreciere.
II. Contenciosul despăgubirii
Competența Tribunalului
În acest an, Tribunalul a pronunțat trei ordonanțe99 care precizează întinderea competenței
sale în cadrul contenciosului despăgubirii.
Împrejurarea că dispozițiile coroborate ale articolelor 235 CE și 288 CE conferă competență

exclusivă instanței comunitare pentru a se pronunța asupra acțiunilor în repararea unui
prejudiciu imputabil Comunităților nu poate să exonereze Tribunalul de obligația de a
veriica natura reală a acțiunii cu care a fost sesizat numai pentru motivul că presupusa
faptă culpabilă ar aparține instituțiilor comunitare. Astfel, în ordonanța Sinara Handel/
Consiliul și Comisia, Tribunalul apreciază că nu este competent să soluționeze o cerere de
despăgubiri pentru câștigul nerealizat corespunzător sumei plătite, cu scăderea impozitelor,
cu titlu de taxe antidumping în decursul perioadei în discuție. Acest prejudiciu trebuie în
realitate caliicat ca decurgând exclusiv din vărsământul sumei datorate cu titlu de taxe
antidumping la plata căreia a fost obligată reclamanta, astfel încât acțiunea reprezintă, în
fapt, o cerere de rambursare a taxelor menționate. Or, soluționarea unei asemenea cereri
este de competența exclusivă a instanțelor naționale.
99 Ordonanțele Tribunalului din 5 februarie 2007, Sinara Handel/Consiliul și Comisia, T-91/05, Commune de
Champagne și alții/Consiliul și Comisia, citată anterior, și ordonanța Tribunalului din 5 septembrie 2007,
Document Security Systems/BCE, T-295/05.
01_2007_6705_txt_RO.indd 144 21-04-2008 10:06:26

Cauza în care s-a pronunțat ordonanța Document Security Systems/BCE a determinat

Tribunalul să aducă precizări cu privire la competența sa de a statua asupra răspunderii
Comunității în situația în care fapta ilicită invocată constă în încălcarea unei norme de
drept național.
Susținând că este titulară a unui brevet european, validat în nouă state membre, privind
elemente de protecție împotriva contrafacerii bancnotelor, reclamanta aprecia că Banca
Centrală Europeană (denumită în continuare „BCE”) adusese atingere drepturilor conferite
de acest brevet. Reclamanta solicita Tribunalului să se pronunțe în sensul că BCE încălcase
drepturile conferite de brevet și să o oblige la plata de daune-interese pentru încălcarea
acestor drepturi. Tribunalul arată că, potrivit Convenției privind eliberarea brevetelor
europene, pe de o parte, brevetul european produce același efect juridic ca și un brevet
național în iecare stat, iar, pe de altă parte, orice contrafacere a brevetului european se va
judeca conform legislației naționale. Tribunalul deduce din aceasta că acțiunea reclamantei
urmărește să reproșeze BCE contrafacerea a nouă brevete naționale, ceea ce nu intră în
competența instanțelor comunitare, ci a autorităților naționale.
Deși pretențiile referitoare la despăgubire sunt, desigur, de competența Tribunalului,

cererea este totuși respinsă ca iind în mod vădit nefondată, atât timp cât contrafacerea
respectivă nu a fost stabilită de instanțele naționale. Tribunalul adaugă faptul că termenul
de prescripție a acțiunii împotriva Comunității nu poate începe să curgă decât la momentul
la care reclamanta va i obținut o constatare de către instanțele naționale competente a
existenței unei contrafaceri.
În sfârșit, în cadrul cauzei în care s-a pronunțat ordonanța Commune de Champagne și alții/
Consiliul și Comisia, citată anterior, Tribunalul subliniază că efectele pretins prejudiciabile pe
care un acord internațional între Comunitate și Confederația Elvețiană le produce în privința
reclamanților pe teritoriul elvețian rezultă în exclusivitate din împrejurarea că, prin decizia
suverană de a semna și de a ratiica respectivul acord, Confederația Elvețiană a consimțit să ie
obligată prin acesta și s-a angajat să ia măsurile adecvate care să asigure îndeplinirea obligațiilor
care decurg din acest acord. În consecință, eventualul prejudiciu pe care reclamanții l-ar putea
suferi pe teritoriul elvețian ca urmare a măsurilor luate de autoritățile elvețiene în executarea
acordului nu poate i considerat imputabil Comunității, astfel încât Tribunalul nu este
competent să judece o acțiune care urmărește obținerea reparării acestuia.
Condiții de fond
Potrivit unei jurisprudențe constante, în materia răspunderii Comunității pentru daune

cauzate unor particulari printr-o încălcare a dreptului comunitar imputabilă unei instituții
sau unui organ comunitar, un drept la reparație este recunoscut atât timp cât sunt întrunite
trei condiții, și anume ca norma de drept încălcată să aibă ca obiect conferirea de drepturi
particularilor, ca încălcarea să ie suicient de gravă și să existe o legătură directă de
cauzalitate între încălcarea obligației care îi incumbă autorului actului și prejudiciul suferit
de persoanele vătămate100.
100 Hotărârea Curții din 5 martie 1996, Brasserie du pêcheur și Factortame, C-46/93 și C-48/93, Rec., p. I-1029.
01_2007_6705_txt_RO.indd 145 21-04-2008 10:06:26

1. Noțiunea de normă care conferă drepturi particularilor
În hotărârea Cytimo/Comisia101, Tribunalul s-a pronunțat în sensul că, în cadrul negocierilor

în vederea încheierii unui contract între autoritatea publică comunitară și un ofertant cu
ocazia unei proceduri de atribuire a unui contract de achiziție publică, respectarea
principiului bunei-credințe și interdicția abuzului de drept reprezintă norme care conferă
drepturi particularilor. Pe de altă parte, deși din articolul 101 primul paragraf din
Regulamentul nr. 1605/2002102 decurge faptul că autoritatea contractantă dispune de o
foarte mare putere de apreciere în privința renunțării la încheierea contractului și, prin
urmare, în privința încetării negocierilor precontractuale, Comisia a încălcat totuși principiul
bunei-credințe într-un mod suicient de individualizat și și-a exercitat abuziv dreptul pe
care i-l conferă acest regulament de a renunța la atribuirea contractului de achiziție publică,
continuând, timp de două luni, negocieri precontractuale despre care cunoștea că sunt
sortite eșecului. Tribunalul apreciază astfel că, prin faptul că nu a avertizat imediat
reclamanta în legătură cu decizia sa de a renunța la atribuirea contractului, Comisia i-a
cauzat pierderea șansei de a închiria imobilul unui terț pentru o perioadă de două luni.
În ceea ce privește normele încălcate de Comisie în cadrul analizelor economice pe care le

efectuează pentru controlul concentrărilor, în hotărârea Schneider Electric/Comisia103,
Tribunalul s-a pronunțat în sensul că, deși anumite principii și anumite reguli față de care
analiza concurențială este ținută să se conformeze au într-adevăr natura unor norme
destinate să confere drepturi persoanelor de drept privat, nu toate normele pe care Comisia
trebuie să le respecte în aprecierile sale economice pot i considerate de la bun început ca
având un asemenea caracter. Cu toate acestea, Tribunalul nu s-a pronunțat în speță cu
privire la natura normei a cărei încălcare s-a invocat, limitându-se să constate că această
încălcare nu putea, prin ea însăși, să ie la originea prejudiciului pretins suferit.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare prin faptul că, în comunicarea obiecțiilor,
Comisia nu i-a precizat reclamantei că, în lipsa depunerii anumitor măsuri corective, aceasta
nu avea nicio șansă de a obține o decizie de declarare a compatibilității operațiunii,
Tribunalul, amintind rolul esențial al comunicării obiecțiilor, apreciază că trebuie luate în
considerare atât importanța intereselor inanciare și mizele de natură industrială inerente
unei operațiuni de concentrare de dimensiune comunitară, cât și sfera de aplicare
considerabilă a puterilor de control de care dispune Comisia pentru reglementarea
concurenței. Tribunalul concluzionează că reclamanta invocă încălcarea unei norme având
ca obiect conferirea de drepturi particularilor.
În schimb, în hotărârea Fédération des industries condimentaires de France și alții/Comisia104,

Tribunalul consideră că, întrucât au caracterul unei norme de atribuire de competență,
articolele 211 CE și 133 CE prezintă o natură instituțională și, prin urmare, nu constituie
norme de drept având ca obiect conferirea de drepturi particularilor.
101 Hotărârea Tribunalului din 8 mai 2007, T-271/04.

102 Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului din 25 iunie 2002 privind Regulamentul inanciar
aplicabil bugetului general al Comunităţilor Europene (JO L 248, p. 1).
01_2007_6705_txt_RO.indd 146 21-04-2008 10:06:26

2. Încălcare suicient de gravă
Noțiunea de încălcare suicient de gravă a unei norme care conferă drepturi particularilor
a făcut obiectul unor dezvoltări importante în domeniul controlului concentrărilor, cu
prilejul cauzei în care s-a pronunțat hotărârea Schneider Electric/Comisia, citată anterior.
Întrucât, printr-o primă hotărâre105, Tribunalul a anulat decizia Comisiei prin care
concentrarea dintre Schneider și Legrand a fost declarată incompatibilă cu piața comună,
Schneider a formulat o acțiune în despăgubiri pentru a obține repararea prejudiciului
suferit ca urmare a nelegalității care afectează decizia menționată.
Tribunalul admite că s-ar putea produce un efect inhibant cu privire la Comisie, contrar
interesului general comunitar, dacă noțiunea de încălcare gravă ar i percepută ca incluzând
toate erorile sau comportamentele culpabile care, deși prezintă un grad cert de gravitate,
nu sunt străine prin natura sau prin amploarea acestora de comportamentul normal al
unei instituții însărcinate să urmărească aplicarea regulilor de concurență, care sunt
complexe și supuse unei importante marje de interpretare. Recurgând la o punere în
balanță a intereselor în cauză, Tribunalul arată că nu poate i considerată ca reprezentând
o încălcare suicient de gravă a dreptului comunitar neîndeplinirea unei obligații legale
care poate i explicată prin constrângeri obiective ce grevează instituția și pe agenții
acesteia. În schimb, poate constitui o astfel de încălcare un comportament care se
transpune printr-un act vădit contrar normei juridice și prejudiciabil în mod grav pentru
interesele unor terți și care nu și-ar putea găsi nici justiicarea, nici explicația în constrângerile
speciice care se impun în mod obiectiv serviciului în cadrul unei funcționări normale.
În ceea ce privește deiciențele unei analize economice, Tribunalul subliniază că trebuie

ținut seama de faptul că o astfel de analiză implică, în general, atât pe planul factual, cât și
pe cel al raționamentului elaborat, enunțuri intelectuale complexe în care pot interveni
anumite insuiciențe, ținând seama de restricțiile de termen impuse instituției. Prin urmare,
gravitatea unei insuiciențe documentare sau logice nu constituie întotdeauna o
circumstanță suicientă pentru angajarea răspunderii comunitare.
În ceea ce privește nerespectarea dreptului la apărare, Tribunalul reține că reprezintă o

încălcare vădită și gravă omiterea de către Comisie, în comunicarea obiecțiilor, a unei
mențiuni esențiale prin consecințele sale și în dispozitivul deciziei de incompatibilitate. Or,
această încălcare a dreptului la apărare nu își poate găsi nici justiicarea, nici explicația în
constrângerile speciice la care sunt supuse în mod obiectiv serviciile din cadrul Comisiei.
3. Legătura de cauzalitate și contribuția la propriul prejudiciu
În hotărârea Schneider Electric/Comisia, citată anterior, Tribunalul a precizat că metoda de

analiză a legăturii de cauzalitate trebuie să recurgă la comparația între situația generată,
pentru terțul în cauză, prin acțiunea culpabilă și situația care ar rezulta dintr-un
comportament al instituției conform cu norma de drept. Atunci când împrejurarea
105 Hotărârea Tribunalului din 22 octombrie 2002, Schneider Electric/Comisia, T-310/01, Rec., p. II-4071.
01_2007_6705_txt_RO.indd 147 21-04-2008 10:06:26

culpabilă face parte dintr-o decizie având ca efect refuzarea unei autorizații nu se poate
prezuma că, în lipsa viciului identiicat, solicitantul ar i beneiciat neîndoielnic de autorizația
menționată.
În speță, Tribunalul observă că, în lipsa beneiciului unui drept la recunoașterea

compatibilității operațiunii, reclamanta ar i putut avea totuși o oportunitate serioasă de
a obține o decizie favorabilă, atât timp cât nu poate i exclus ca, prin propuneri de
renunțare, aceasta să i fost în măsură să impună Comisiei să constate, sub amenințarea
unei erori de apreciere, compatibilitatea operațiunii. Cu toate acestea, Tribunalul
consideră că evaluarea modiicării parametrilor economici care neîndoielnic ar i însoțit
o eventuală decizie de compatibilitate este prea incertă pentru a putea face obiectul
unei comparații utile cu situația care rezultă din decizia de incompatibilitate. Prin urmare,
realizarea acestei șanse este legată de parametri prea aleatorii pentru a putea face
obiectul unei cuantiicări convingătoare, astfel încât nu există o legătură de cauzalitate
suicient de strânsă între nelegalitatea săvârșită și absența unei eventuale decizii de
compatibilitate a operațiunii.
În schimb, Tribunalul a apreciat că o astfel de legătură exista între nelegalitatea săvârșită

și două tipuri de prejudiciu, și anume: pe de o parte, cheltuielile efectuate de întreprindere
pentru a participa la reluarea procedurii de control al operațiunii după hotărârea de
anulare, iar, pe de altă parte, reducerea prețului cesiunii pe care reclamanta a trebuit să
o consimtă față de dobânditorul activelor Legrand pentru a obține o amânare a cesiunii
la o dată la care procedurile jurisdicționale din fața instanței comunitare să nu ie lipsite
de obiect înainte de a i inalizate. Asupra acestui din urmă aspect, Tribunalul subliniază
că, din faptul existenței, în cadrul deciziei de incompatibilitate, a două nelegalități care,
pentru reclamantă, puteau apărea ca iind vădite, reclamanta a fost constrânsă, urmărind
în mod legitim o decizie legală de pronunțare asupra compatibilității operațiunii, să
amâne realizarea efectivă a vânzării Legrand și să consimtă față de dobânditor o reducere
a prețului de cesionare față de prețul pe care aceasta l-ar i obținut în ipoteza unei vânzări
ferme intervenite în lipsa unei decizii de incompatibilitate care se evidenția de la început
ca iind afectată de două vădite nelegalități.
În sfârșit, această hotărâre evidențiază incidența comportamentului reclamantului

asupra determinării prejudiciului reparabil, în conformitate cu jurisprudența potrivit
căreia, în cazul în care un reclamant a contribuit la realizarea propriului prejudiciu, acesta
nu poate solicita despăgubirea acelei părți din prejudiciu de care este responsabil106. În
acest temei, constatând că, ținând seama de amploarea operațiunii de fuziune pusă în
aplicare și de consolidarea sensibilă a puterii economice pe care o antrena în beneiciul
celor doi actori prezenți preponderent pe piața în cauză, reclamanta nu putea ignora că
fuziunea pusă în aplicare risca cel puțin să creeze sau să consolideze o poziție dominantă
pe o parte substanțială a pieței comune și că, pe acest temei, va i interzisă de Comisie,
Tribunalul a obligat Comisia să repare numai două treimi din prejudiciul suferit de
reclamantă ca urmare a reducerii prețului de cesionare a Legrand.
106 Hotărârea Curții din 7 noiembrie 1985, Adams/Comisia, 145/83, Rec., p. 3539.
01_2007_6705_txt_RO.indd 148 21-04-2008 10:06:26

III. Recursuri
Având în vedere că activitățile jurisdicționale ale Tribunalului Funcției Publice au

debutat la 12 decembrie 2005, până în prezent, Tribunalul a fost sesizat cu 37 de
recursuri, dintre care 27 au fost introduse în 2007. În cursul acestui an, Tribunalul a
soluționat șapte dintre aceste cauze107, dintre care o cauză prin hotărâre de anulare a
deciziei atacate.
În această hotărâre, pronunțată în cauza Parlamentul European/Eistrup, Tribunalul a

anulat ordonanța108 prin care Tribunalul Funcției Publice respinsese excepția de
inadmisibilitate ridicată de Parlamentul European pentru motivul că cererea introductivă,
în loc de semnătura olografă a avocatului mandatat de reclamant, nu avea aplicată decât
o ștampilă care reproduce această semnătură. Tribunalul se pronunță în sensul că, în
stadiul actual al dreptului procesual comunitar, semnătura aplicată olograf de către
avocat pe originalul cererii introductive este singura modalitate care permite să se
garanteze că responsabilitatea întocmirii și conținutului acestui act de procedură este
asumată de către o persoană abilitată să reprezinte reclamantul în fața instanțelor
comunitare109.
IV. Cereri de măsuri provizorii
În acest an, Tribunalul a fost sesizat cu 34 de cereri de măsuri provizorii, ceea ce reprezintă
o creștere netă față de numărul de cereri (25) introduse în anul 2006. În anul 2007,
judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii a soluționat 41 de cauze, față de 24 în
anul 2006. Au fost încuviințate patru cereri de măsuri provizorii, și anume prin ordonanțele
IMS/Comisia, Du Pont de Nemours (France) și alții/Comisia, Franța/Comisia și Donnici/
Parlamentul European110.
107 Hotărârea Tribunalului din 23 mai 2007, Parlamentul European/Eistrup, T-223/06 P, hotărârea Tribunalului
din 5 iulie 2007, Sanchez Ferriz/Comisia, T-247/06 P, și hotărârea Tribunalului din 12 septembrie 2007,
Comisia/Chatziioannidou, T-20/07 P, ordonanța Tribunalului din 12 iunie 2007, Comisia/André, T-69/07 P,
ordonanța Tribunalului din 9 iulie 2007, De Smedt/Comisia, T-415/06 P, ordonanța Tribunalului din 12 iulie
2007, Beau/Comisia, T-252/06 P, și ordonanța Tribunalului din 14 decembrie 2007, Nijs/Curtea de Conturi,
T-311/07 P.
108 Ordonanța Tribunalului Funcției Publice din 13 iulie 2006, Eistrup/Parlamentul European, F-102/05.
109 Cu privire la acest aspect, a se vedea de asemenea ordonanța Tribunalului din 17 ianuarie 2007, Diy-Mar
Insaat Sanayi ve Ticaret și Akar/Comisia, T-129/06.
110 Ordonanța președintelui Tribunalului din 7 iunie 2007, IMS/Comisia, T-346/06 R, și ordonanța președintelui
Tribunalului din 19 iulie 2007, Du Pont de Nemours (France) și alții/Comisia, T-31/07 R, ordonanța
judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii din 28 septembrie 2007, Franța/Comisia, T-257/07 R,
și ordonanța judecătorului delegat cu luarea măsurilor provizorii din 15 noiembrie 2007, Donnici/
Parlamentul European, T-215/07 R [în recurs, C-512/07 P (R)]. Trebuie adăugat că, prin ordonanța din 24
ianuarie 2007, Scott/Comisia (T-366/00 R), președintele a admis inaudita altera parte o cerere de
suspendare a executării unei decizii care dispunea recuperarea unui ajutor de stat înainte de a constata,
prin ordonanța din 30 martie 2007, că nu mai era necesară pronunțarea asupra fondului în această cauză,
întrucât Tribunalul anulase, la 29 martie 2007, decizia atacată în cauza principală.
01_2007_6705_txt_RO.indd 149 21-04-2008 10:06:27

În cauza IMS/Comisia, citată anterior, reclamanta solicita suspendarea executării avizului

favorabil pe care Comisia îl pronunțase cu privire la un ordin pe care autoritățile franceze îl
notiicaseră Comisiei în conformitate cu Directiva 98/37111 și care interzicea utilizarea
anumitor echipamente tehnice.
Președintele a admis existența unui fumus boni juris, arătând în special că, întrucât ordinul
francez a fost anulat de Conseil d’État fără ca autoritățile franceze să i adoptat alte măsuri
în același scop, echipamentele tehnice produse de reclamantă trebuiau să ie considerate,
la prima vedere, ca iind în conformitate cu dispozițiile Directivei 98/37. În ceea ce privește
urgența, președintele a considerat că executarea avizului atacat era susceptibilă să pună în
pericol existența reclamantei, o întreprindere mică, cu împrumuturi importante contractate
la bănci, a cărei producție era limitată și specializată. Președintele a subliniat că urgența
trebuia cu atât mai mult să ie recunoscută cu cât fumus boni juris era deosebit de serios. În
cadrul punerii în balanță a diferitelor interese în cauză, președintele a apreciat că, dat iind
că, pentru a emite avizul, Comisiei i-au fost necesari mai mult de cinci ani, suspendarea
executării acestuia nu compromitea protecția sănătății și a securității lucrătorilor.
Cauza Donnici/Parlamentul European, citată anterior, avea ca obiect o cerere de suspendare

a deciziei Parlamentului European de invalidare a mandatului de deputat european al
domnului Donnici în favoarea domnului Occhetto, iar aceasta contrar deciziei adoptate de
Consiglio di Stato care, în ultimă instanță, conirmase mandatul domnului Donnici.
Judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii a admis existența unui fumus boni juris
atât timp cât argumentația reclamantului privind necompetența Parlamentului European
de a adopta decizia atacată prezenta un caracter serios și nu putea i înlăturată fără o
analiză mai aprofundată, care putea i efectuată numai de instanța de fond. În ceea ce
privește urgența, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii a apreciat că, în cazul
în care actul atacat ar i anulat de către instanța de fond, prejudiciul suferit de reclamant,
dacă nu se suspenda executarea acestui act, ar i ireparabil, având în vedere că acesta
rămânea în imposibilitatea de a-și exercita mandatul de deputat european. În ceea ce
privește balanța intereselor, trebuia avut în vedere și interesul domnului Occhetto ca
decizia atacată să ie executată, care implica o continuare a mandatului său. În această
situație de egalitate între interesele reclamantului, respectiv cele ale domnului Occhetto,
judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii a considerat ca determinant, pe de o
parte, interesul Republicii Italiene ca legislația sa în materie electorală să ie respectată de
către Parlamentul European, iar, pe de altă parte, caracterul solid și serios al motivelor
invocate pentru a stabili fumus boni juris. În consecință, judecătorul delegat cu luarea
măsurilor provizorii a admis cererea de suspendare.
Având în vedere evoluția cunoștințelor științiice în materie, Comisia a modiicat

reglementarea comunitară referitoare la formele de encefalopatie spongiformă bovină
(EST) prin adoptarea, în anul 2007, a unor dispoziții de creștere a lexibilității măsurilor de
sănătate animală. În cauza Franța/Comisia, reclamanta a solicitat suspendarea acestor
dispoziții pentru motivul că ar încălca principiul precauției.
111 Directiva 98/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 privind apropierea legislațiilor
statelor membre în domeniul echipamentelor tehnice (JO L 207, p. 1, Ediție specială, 13/vol. 23, p. 220).
01_2007_6705_txt_RO.indd 150 21-04-2008 10:06:27

În ceea ce privește condiția legată de fumus boni juris, judecătorul delegat cu luarea
măsurilor provizorii a apreciat că aceasta era îndeplinită în măsura în care persistau reale
incertitudini științiice privind iabilitatea testelor prevăzute de noile dispoziții. De
asemenea, s-a considerat că și condiția privitoare la urgență a fost îndeplinită, în măsura în
care dispozițiile contestate erau susceptibile să crească riscul de a livra pentru consumul
uman animale infectate cu o EST. În ceea ce privește punerea în balanță a intereselor în
cauză, judecătorul delegat cu luarea măsurilor provizorii a amintit că trebuie recunoscută
prevalența cerințelor legate de protecția sănătății publice în raport cu considerațiile
economice și, în consecință, a dispus suspendarea executării.
În ordonanța Du Pont de Nemours (France) și alții/Comisia, citată anterior, legată de controlul

produselor de uz itosanitar în temeiul Directivei 91/414112, președintele a fost chemat să
se pronunțe asupra a cinci cereri de suspendare a executării unor decizii prin care Comisia
limitase sau redusese autorizația de introducere pe piața comunitară a anumitor produse.
Președintele a admis cererea de suspendare referitoare la restricțiile de utilizare a
lusilazolului.
În ceea ce privește fumus boni juris, s-a apreciat că motivele întemeiate pe o încălcare a
Directivei 91/414 și a principiului precauției nu erau, la prima vedere, lipsite de orice
temei. De asemenea, s-a considerat că și condiția privitoare la urgență a fost îndeplinită.
Apreciind că exista un risc serios ca reclamanta să sufere o pierdere ireversibilă a cotelor
de piață, desigur susceptibilă să facă obiectul unei compensații inanciare ulterioare,
președintele a considerat totuși că, în împrejurările speței, gravitatea prejudiciului nu se
putea sprijini numai pe valoarea contabilă a fondului de comerț cu care erau realizate
cotele de piață și pe pierderea unei astfel de valori pentru întregul grup de întreprinderi,
ci trebuia să țină seama de faptul că reclamantele erau prezente pe piață de mai mult de
20 de ani, că beneiciau de autorizații de comercializare a lusilazolului pentru numeroase
utilizări în mai multe state membre și că produsele acestora se bucurau de o reputație
comercială susceptibilă să ie afectată în mod semniicativ de o interdicție a lusilazolului.
Efectuând o punere în balanță a diferitelor interese în cauză, ținând seama în special de
faptul că reclamantele se limitau la a solicita menținerea unei situații care exista de
numeroși ani și de interesul agricultorilor de a putea dispune de singurul produs eicient
împotriva anumitor boli, președintele a acordat suspendarea solicitată.
În schimb, prin ordonanțele Cheminova și alții/Comisia113, FMC Chemical și alții/Comisia114

și Dow AgroSciences și alții/Comisia115, cele patru cereri de suspendare a deciziilor de
interzicere a comercializării anumitor substanțe au fost respinse pentru lipsa urgenței,
întrucât prejudiciul pe care aceste decizii riscau să îl producă reclamantelor nu prezenta
o gravitate suicientă atât timp cât acesta reprezenta mai puțin de 1 % din cifra lor de
afaceri. În această privință, președintele a adăugat că, în realitate, acest procentaj era
chiar mai mic, de vreme ce nu era necesar să se ia în considerare prejudiciul invocat de
112 Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor de uz
itosanitar (JO L 230, p. 1, Ediție specială, 03/vol. 10, p. 30).
113 Ordonanța președintelui Tribunalului din 4 decembrie 2007, T-326/07 R.
114 Ordonanțele președintelui Tribunalului din 11 decembrie 2007, T-349/07 R și T-350/07 R.
115 Ordonanța președintelui Tribunalului din 17 decembrie 2007, T-367/07 R.
01_2007_6705_txt_RO.indd 151 21-04-2008 10:06:27

părțile din cadrul procedurii măsurilor provizorii care, pe de altă parte, nu au în mod
vădit calitate procesuală pentru a introduce o acțiune în anulare pe cale principală, și
anume întreprinderile care comercializează produsul, care nu sunt vizate în mod
individual de decizia atacată.
01_2007_6705_txt_RO.indd 152 21-04-2008 10:06:27

Compunere Tribunalul de Primă Instanță
B – Compunerea Tribunalului de Primă Instanță
(Ordinea protocolară la 20 septembrie 2007)
Primul rând, de la stânga la dreapta:

Domnul judecător J. D. Cooke, domnii O. Czúcz, N. J. Forwood și A. W. H. Meij, președinți de cameră, doamna
V. Tiili, președinte de cameră, domnul M. Jaeger, președintele Tribunalului, domnii J. Azizi și M. Vilaras,
președinți de cameră, doamnele M. E. Martins Ribeiro și I. Pelikánová, președinți de cameră.
Al doilea rând, de la stânga la dreapta:

Domnul judecător S. Papasavvas, doamna judecător K. Jürimäe, domnul judecător D. Šváby, doamna judecător
E. Cremona, domnul judecător F. Dehousse, doamna judecător I. Wiszniewska-Białecka, domnul judecător V.
Vadapalas, doamna judecător I. Labucka, domnul judecător E. Moavero Milanesi.
Al treilea rând, de la stânga la dreapta:

Domnii judecători S. Frimodt Nielsen, S. Soldevila Fragoso, V. Ciucă, M. Prek, N. Wahl, T. Tchipev, A. Dittrich și L.
Truchot; domnul greier E. Coulon.
01_2007_6705_txt_RO.indd 153 21-04-2008 10:06:29

01_2007_6705_txt_RO.indd 154 21-04-2008 10:06:29
Membri Tribunalul de Primă Instanță
1. Membrii Tribunalului de Primă Instanță

Marc Jaeger
născut în anul 1954; avocat; attaché de justice, delegat pe lângă
procurorul general; judecător, vicepreședinte al Tribunalului din
Luxemburg; profesor la Centrul Universitar din Luxemburg; magistrat
detașat, referent juridic la Curtea de Justiție din 1986; judecător la
Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de 11 iulie 1996;
președintele Tribunalului de Primă Instanță începând cu data de 17
septembrie 2007.
Bo Vesterdorf
născut în anul 1945; jurist-lingvist la Curtea de Justiție; administrator la
Ministerul Justiției; magistrat asistent; atașat juridic la reprezentanța
permanentă a Danemarcei pe lângă Comunitatea Economică
Europeană; judecător interimar la Østre Landsret (Curtea de Apel); șeful
Secției de drept constituțional și administrativ din cadrul Ministerului
Justiției; director la Ministerul Justiției; conferențiar universitar; membru
al Comitetului Director pentru Drepturile Omului din cadrul Consiliului
Europei (CDDH) și, ulterior, membru al Biroului CDDH; membru al
Comitetului ad-hoc pentru formarea juridică din cadrul Academiei de
Drept European din Trier, Germania; judecător la Tribunalul de Primă
Instanță din 25 septembrie 1989; președintele Tribunalului de Primă
Instanță în perioada 4 martie 1998-17 septembrie 2007.
Rafael García‑Valdecasas y Fernández

născut în anul 1946; abogado del Estado (Jaén și Granada); greier la
Tribunalul Economic Administrativ din Jaén și, ulterior, din Cordoba;
membru al Ordinului Avocaților (Jaén, Granada); șeful Serviciului de
contencios comunitar din cadrul Ministerului Afacerilor Externe; șef al
delegației spaniole din cadrul grupului de lucru al Consiliului pentru
crearea Tribunalului de Primă Instanță; judecător la Tribunalul de Primă
Instanță în perioada 25 septembrie 1989-17 septembrie 2007.
01_2007_6705_txt_RO.indd 155 21-04-2008 10:06:32

Tribunalul de Primă Instanță Membri
Virpi Tiili
născută în anul 1942; doctor în drept al Universității din Helsinki; asistent
universitar de drept civil și de drept comercial la Universitatea din Helsinki;
director al Direcției pentru afaceri juridice și politică comercială a Camerei
Centrale de Comerț din Finlanda; director general al Administrației
pentru Protecția Consumatorilor din Finlanda; membru al mai multor
comitete guvernamentale și delegații, printre altele, președinte al
Consiliului de Supraveghere a Publicității Medicamentelor (1988-1990),
membru al Consiliului pentru Problemele Consumatorilor (1990-1994),
membru al Consiliului Concurenței (1991-1994) și membru al Comitetului
de redacție al Nordic Intellectual Property Law Review (1982-1990);
judecător la Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de 18 ianuarie
1995.
Josef Azizi
născut în anul 1948; doctor în drept și licențiat în științe sociale și
economice al Universității din Viena; lector și profesor la Universitatea
de Științe Economice din Viena și la Facultatea de Drept a Universității
din Viena; Ministerialrat și șef de secție la Cancelaria Federală; membru
al Comitetului Director pentru Cooperare Juridică din cadrul Consiliului
Europei (CDCJ); mandatar ad litem în fața Verfassungsgerichtshof
(Curtea Constituțională) în proceduri judiciare de control al
constituționalității legilor federale; coordonator responsabil de
armonizarea dreptului federal austriac cu dreptul comunitar; judecător
la Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de 18 ianuarie 1995.
John D. Cooke
născut în anul 1944; înscris în Baroul din Irlanda în 1966; de asemenea,
înscris în Barourile din Anglia, din Țara Galilor, din Irlanda de Nord și din
Noua Galie de Sud; barrister din 1966 până în 1996; înscris la Inner Bar
în Irlanda (Senior Counsel) în 1980 și în Noua Galie de Sud în 1991;
președinte al Consiliului Barourilor Comunității Europene (CCBE) din
1985 până în 1986; profesor invitat la Facultatea de Drept a University
College din Dublin; membru al Chartered Institute of Arbitrators;
președinte al Royal Zoological Society din Irlanda din 1987 până în
1990; bencher la Honorable Society of Kings Inns, Dublin; Honorary
Bencher la Lincoln’s Inn, Londra; judecător la Tribunalul de Primă
Instanță începând cu data de 10 ianuarie 1996.
01_2007_6705_txt_RO.indd 156 21-04-2008 10:06:36

Jörg Pirrung
născut în anul 1940; asistent-cercetător la Universitatea din Marburg;
doctor în drept (Universitatea din Marburg); referent, apoi șef al Serviciului
de drept internațional privat și, ulterior, șef al unei subdirecții de drept
civil din cadrul Ministerului Federal al Justiției; membru al Consiliului
Director al Institutului Internațional Unidroit (1993-1998); președintele
comisiei însărcinate cu elaborarea Convenției pentru protecția copilului
din cadrul Conferinței de drept internațional privat de la Haga (1996);
Honorarprofessor la Universitatea din Trier (drept internațional privat și
procesual, drept comunitar); începând cu anul 2002, membru al
Consiliului științiic al Institutului Max Planck de drept privat comparat și
internațional din Hamburg; judecător la Tribunalul de Primă Instanță în
perioada 11 iunie 1997-17 septembrie 2007.
Arjen W. H. Meij
născut în anul 1944; consilier la Curtea Supremă de Justiție a Regatului
Țărilor de Jos (1996); consilier și vicepreședinte la College van Beroep
voor het bedrijfsleven (Tribunalul administrativ de comerț și industrie)
(1986); consilier interimar la Curtea de Apel pentru Securitatea Socială
și la Comisia judiciară a tarifului vamal; referent juridic la Curtea de
Justiție a Comunităților Europene (1980); profesor de drept european
la Facultatea de Drept a Universității din Groningen și cercetător la
University of Michigan Law School; membru al Secretariatului
internațional al Camerei de Comerț din Amsterdam (1970); judecător la
Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de 17 septembrie 1998.
Mihalis Vilaras
născut în anul 1950; avocat (1974-1980); expert național la Serviciul
juridic al Comisiei Comunităților Europene și, ulterior, administrator
principal la Direcția generală V (ocuparea forței de muncă, relații
industriale, afaceri sociale); auditor, consilier principal la Consiliul de
Stat și, începând cu anul 1999, consilier superior; membru asociat la
Curtea Supremă Specială din Grecia; membru al Comitetului central de
elaborare a proiectelor de lege din Grecia (1996-1998); director al
Serviciului juridic din cadrul Secretariatului general al guvernului elen;
judecător la Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de 17
septembrie 1998.
01_2007_6705_txt_RO.indd 157 21-04-2008 10:06:40

Nicholas James Forwood

născut în anul 1948; absolvent al Universității din Cambridge BA 1969,
MA 1973 (științe mecanice și drept); înscris în Baroul din Anglia în 1970,
exercită în continuare profesia de avocat la Londra (1971-1999) și la
Bruxelles (1979-1999); înscris în Baroul din Irlanda în anul 1981; numit
Queen’s Counsel în 1987; bencher la Middle Temple în 1998; reprezentant
al Baroului Angliei și al Țării Galilor la Consiliul Barourilor Uniunii
Europene (CCBE) și președinte al delegației permanente a CCBE pe
lângă Curtea de Justiție (1995-1999); membru al Consiliului de
administrație al World Trade Law Association și al European Maritime
Law Organization (1993-2002); judecător la Tribunalul de Primă Instanță
începând cu data de 15 decembrie 1999.
Hubert Legal
născut în anul 1954; consilier superior în cadrul Consiliului de Stat
(Franța); fost elev al Școlii Normale Superioare de la Saint-Cloud și al
Școlii Naționale de Administrație; profesor agregat de limba engleză
(1979-1985); raportor și, ulterior, comisar al guvernului în fața Secției de
contencios a Consiliului de Stat (1988-1993); consilier juridic la
reprezentanța permanentă a Franței pe lângă Națiunile Unite la New
York (1993-1997); referent juridic la cabinetul judecătorului Puissochet
la Curtea de Justiție (1997-2001); judecător la Tribunalul de Primă
Instanță în perioada 19 septembrie 2001-17 septembrie 2007.
Maria Eugénia Martins de Nazaré Ribeiro

născută în anul 1956; studii la Lisabona, la Bruxelles și la Strasbourg;
advogada în Portugalia și la Bruxelles; cercetător independent la
Institutul de Studii Europene al Universității Libere din Bruxelles;
referent juridic pe lângă judecătorul portughez la Curtea de Justiție
Moitinho de Almeida (1986-2000) și, ulterior, pe lângă președintele
Tribunalului de Primă Instanță, domnul Bo Vesterdorf (2000-2003);
judecător la Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de 31 martie
2003.
01_2007_6705_txt_RO.indd 158 21-04-2008 10:06:43

Franklin Dehousse
născut în anul 1959; licențiat în drept (Universitatea din Liège, 1981);
cercetător aspirant (Fondul Național de Cercetare Științiică, 1985-1989);
consilier juridic la Camera Reprezentanților (1981-1990); doctor în drept
(Universitatea din Strasbourg, 1990); profesor (Universitățile din Liège și
din Strasbourg, Colegiul Europei, Institutul Regal Superior de Apărare,
Universitatea Montesquieu din Bordeaux; Colegiul Michel Servet al
Universităților din Paris; Facultatea Notre-Dame de la Paix din Namur);
reprezentant special al ministrului afacerilor externe (1995-1999); director
de studii europene la Institutul Regal de Relații Internaționale (1998-2003);
judecător (asseseur) la Consiliul de Stat (2001-2003); consultant pe lângă
Comisia Europeană (1990-2003); membru al Observatorului Internet
(2001-2003); judecător la Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de
7 octombrie 2003.
Ena Cremona
născută în anul 1936; licențiată în limbi străine a Universității Regale din
Malta (1955); doctor în drept al Universității Regale din Malta (1958);
avocat în cadrul Baroului din Malta din 1959; consilier juridic la Consiliul
Național al Femeilor (1964-1979); membru al Comisiei Serviciului Public
(1987-1989); membru al Consiliului de administrație al Lombard Bank
Ltd. (Malta), reprezentând statul în calitatea sa de acționar (1987-1993);
membru al Comisiei electorale din 1993; membru al comisiilor de
doctorat la Facultatea de Drept a Universității Regale din Malta; membru
al Comisiei Europene împotriva Rasismului și a Intoleranței (ECRI)
(2003-2004); judecător la Tribunalul de Primă Instanță începând cu data
de 12 mai 2004.
Ottó Czúcz
născut în anul 1946; doctor în drept al Universității din Szeged (1971);
administrator la Ministerul Muncii (1971-1974); lector și profesor
(1974-1989), decan al Facultății de Drept (1989-1990), prorector al
Universității din Szeged (1992-1997); avocat; membru al conducerii
Casei Naționale de Pensii; vicepreședinte al Institutului European de
Securitate Socială (1998-2002); membru al Consiliului științiic al
Asociației Internaționale de Securitate Socială; judecător la Curtea
Constituțională (1998-2004); judecător la Tribunalul de Primă Instanță
01_2007_6705_txt_RO.indd 159 21-04-2008 10:06:47

Irena Wiszniewska‑Białecka
născută în anul 1947; licențiată în drept a Universității din Varșovia
(1965-1969); cercetător (asistent universitar, conferențiar și profesor) la
Institutul de Științe Juridice al Academiei Poloneze de Științe
(1969-2004); cercetător asociat la Institutul Max Planck de drept străin
și internațional în materie de brevete, drepturi de autor și drept al
concurenței de la München (bursieră a Fundației Alexander von
Humboldt, 1985-1986); avocat (1992-2000); judecător la Curtea
Supremă Administrativă (2001-2004); judecător la Tribunalul de Primă
Instanță începând cu data de 12 mai 2004.
Irena Pelikánová
născută în anul 1949; doctor în drept, asistent universitar de drept
economic (înainte de 1989), ulterior doctor în științe, profesor de
dreptul afacerilor (din anul 1993) la Facultatea de Drept a Universității
Karlovy din Praga; membru al conducerii Comisiei de Valori Mobiliare
(1999-2002); avocat; membru al Consiliului legislativ al guvernului ceh
(1998-2004); judecător la Tribunalul de Primă Instanță începând cu data
de 12 mai 2004.
Daniel Šváby
născut în anul 1951; doctor în drept (Universitatea din Bratislava);
judecător la Tribunalul de Primă Instanță din Bratislava; judecător la
Curtea de Apel în cauze civile și vicepreședinte al Curții de Apel din
Bratislava; membru al Secției de drept civil și de dreptul familiei din
cadrul Institutului de Drept al Ministerului Justiției; judecător interimar
la Curtea Supremă de Justiție în materie de drept comercial; membru al
Comisiei Europene pentru Drepturile Omului (Strasbourg); judecător la
Curtea Constituțională (2000-2004); judecător la Tribunalul de Primă
Instanță începând cu data de 12 mai 2004.
01_2007_6705_txt_RO.indd 160 21-04-2008 10:06:50

Vilenas Vadapalas
născut în anul 1954; doctor în drept al Universității din Moscova; doctor
(doctor habilitatus) în drept al Universității din Varșovia; profesor de drept
internațional (din 1981), de drepturile omului (din 1991) și de drept
comunitar (din anul 2000) la Universitatea din Vilnius; consilier pentru
afaceri externe în cadrul guvernului (1991-1993); membru al grupului de
coordonare a delegației de negociere pentru aderarea la Uniunea
Europeană; director general al Departamentului de drept european al
guvernului; profesor de drept european la Universitatea din Vilnius, titular
al Catedrei Jean Monnet; președinte al Asociației Lituaniene de Studii
asupra Uniunii Europene; raportor al grupului de lucru al Parlamentului
pentru reforma constituțională privind aderarea Lituaniei; membru al
Comisiei Internaționale a Juriștilor (aprilie 2003); judecător la Tribunalul
de Primă Instanță începând cu data de 12 mai 2004.
Küllike Jürimäe
născută în anul 1962; licențiată în drept a Universității din Tartu
(1981-1986); asistent al Procurorului Republicii la Tallinn (1986-1991);
absolventă a Școlii de Diplomație din Estonia (1991-1992); consilier
juridic (1991-1993) și consilier general la Camera de Comerț și Industrie
(1992-1993); judecător la Curtea de Apel din Tallinn (1993-2004);
European Master în drepturile omului și democratizare la Universitățile
din Padova și din Nottingham (2002-2003); judecător la Tribunalul de
Primă Instanță începând cu data de 12 mai 2004.
Ingrida Labucka
născută în anul 1963; licențiată în drept a Universității din Letonia
(1986); inspector la Ministerul Afacerilor Interne pentru regiunea Kirov
și pentru orașul Riga (1986-1989); judecător la Tribunalul de Primă
Instanță din Riga (1990-1994); avocat (1994-1998 și iulie 1999-mai
2000); ministru al justiției (noiembrie 1998-iulie 1999 și mai
2000-octombrie 2002); membru al Curții Internaționale de Arbitraj de
la Haga (2001-2004); membru al Parlamentului (2002-2004); judecător
la Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de 12 mai 2004.
01_2007_6705_txt_RO.indd 161 21-04-2008 10:06:54

Savvas S. Papasavvas
născut în anul 1969; absolvent al Universității din Atena (Ptychion, în
1991); studii postuniversitare la Universitatea Paris II (DEA în drept
public, în 1992) și la Universitatea Aix-Marseille III (doctorat în drept, în
1995); membru al Baroului din Cipru, membru al Baroului din Nicosia
începând cu anul 1993; lector la Universitatea din Cipru (1997-2002),
conferențiar universitar de drept constituțional din septembrie 2002;
cercetător la Centrul European de Drept Public (2001-2002); judecător
la Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de 12 mai 2004.
Enzo Moavero Milanesi

născut în anul 1954; doctor în drept (Universitatea La Sapienza, Roma);
studii de drept comunitar (Colegiul Europei, Bruges); înscris în barou,
exercită profesia de avocat (1978-1983); lector de drept comunitar la
Universitatea La Sapienza, Roma (1993-1996), Luiss, Roma (1993-1996
și 2002-2006) și Bocconi, Milano (1996-2000); consilier pentru probleme
comunitare al primului ministru italian (1993-1995); funcționar la
Comisia Europeană: consilier juridic și apoi șef de cabinet al
vicepreședintelui (1989-1992), șef de cabinet al comisarului responsabil
pentru piața internă (1995-1999) și pentru concurență (1999),
director în cadrul Direcției Generale pentru Concurență (2000-2002),
secretar general adjunct al Comisiei Europene (2002-2005); director
general al Biroului consilierilor politici (2006); judecător la Tribunalul
de Primă Instanță începând cu data de 3 mai 2006.
01_2007_6705_txt_RO.indd 162 21-04-2008 10:06:56

Nils Wahl
născut în anul 1961; masterat în drept la Universitatea din Stockholm
(1987); doctorat în drept la Universitatea din Stockholm (1995); profesor
docent asociat și titular al Catedrei Jean Monnet de drept european
(1995); profesor de drept european la Universitatea din Stockholm
(2001); jurist asistent într-un cabinet privat (1987-1989); director general
al unei fundații cu scop educativ (1993-2004); președinte al Rețelei
Suedeze pentru Cercetare Juridică Europeană (Nätverket för
europarättslig forskning) (2001-2006); membru al Consiliului pentru
Probleme de Dreptul Concurenței (Rådet för konkurrensfrågor)
(2001-2006); judecător pe lângă Curtea de Apel din Skåne și din
Blekinge (Hovrätten över Skåne och Blekinge) (2005); judecător la
Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de 7 octombrie 2006.
Miro Prek
născut în anul 1965; diplomă de drept (1989); admis în barou (1994);
diverse atribuții și funcții în administrația publică, în principal în cadrul
biroului guvernamental pentru legislație (secretar de stat adjunct și
director adjunct, șef al departamentului de drept european și de drept
comparat) și în cadrul biroului pentru afaceri europene (subsecretar de
stat); membru al echipei de negociere a Acordului de asociere
(1994-1996) și pentru aderarea la Uniunea Europeană (1998-2003),
responsabil de afacerile juridice; avocat; responsabil de proiecte privind
adaptarea la legislația europeană și integrarea europeană, în principal
în Balcanii de Vest; șef de divizie în cadrul Curții de Justiție a Comunităților
Europene (2004-2006); judecător la Tribunalul de Primă Instanță
începând cu data de 7 octombrie 2006.
Teodor Tchipev
născut în anul 1940; studii de drept la Universitatea Sfântul Clement de
Ohrid din Soia (1961); doctor în drept (1977); avocat (1963-1964);
consilier juridic în cadrul Întreprinderii de stat pentru transporturi
rutiere internaționale (1964-1973); responsabil de curs la Institutul de
Drept al Academiei Bulgare de Științe (1973-1988); responsabil de
cursul de procedură civilă la Facultatea de drept a Universității Sfântul
Clement de Ohrid din Soia (1988-1991); arbitru la Curtea de Arbitraj a
Camerei de Comerț și Industrie (1988-2006); judecător la Curtea
Constituțională (1991-1994); profesor asociat la Universitatea Paissiy
Hilendarski din Plovdiv (februarie 2001-2006); ministru al Justiției
(1994-1995); responsabil de cursul de procedură civilă la Noua
Universitate Bulgară din Soia (1995-2006); judecător la Tribunalul de
Primă Instanță începând cu data de 12 ianuarie 2007.
01_2007_6705_txt_RO.indd 163 21-04-2008 10:07:00

Valeriu M. Ciucă
născut în anul 1960; licențiat în drept (1984), doctor în drept (1997)
(Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași); judecător la Judecătoria
Suceava (1984-1989); judecător militar la Tribunalul Militar din Iași
(1989-1990); profesor la Universitatea Alexandru Ioan Cuza din Iași
(1990-2006); bursă de specializare în drept privat la Universitatea din
Rennes (1991-1992); conferențiar universitar la Universitatea Petre
Andrei din Iași (1999-2002); profesor asociat la Université du Littoral
Côte d’Opale (LAB. RII) (2006); judecător la Tribunalul de Primă Instanță
începând cu data de 12 ianuarie 2007.
Alfred Dittrich
născut în anul 1950; studii de drept la Universitatea din
Erlangen-Nuremberg (1970-1975); referent juridic în cadrul Tribunalului
Regional Superior din Nuremberg (1975-1978); funcționar în cadrul
Ministerului Federal al Economiei (1978-1982); funcționar în cadrul
Reprezentanței Permanente a Republicii Federale Germania pe lângă
Comunitățile Europene (1982); funcționar în cadrul Ministerului Federal
al Economiei, responsabil de problemele de drept comunitar și de
dreptul concurenței (1983-1992); șef al Departamentului „Dreptul
Uniunii Europene” (1992-2007) din cadrul Ministerului Justiției; șef al
delegației germane a grupului de lucru „Curtea de Justiție” din cadrul
Consiliului; agent al guvernului federal în numeroase cauze care s-au
alat pe rolul Curții de Justiție a Comunităților Europene; judecător la
Tribunalul de Primă Instanță începând cu data de 17 septembrie 2007.
01_2007_6705_txt_RO.indd 164 21-04-2008 10:07:02

Santiago Soldevila Fragoso

născut în anul 1960; licențiat în drept la Universitatea Autonomă din
Barcelona (1983); judecător în Catalonia, în insulele Canare și la Madrid
(1985-1992); magistrat în cadrul Camerei de contencios administrativ a
Curții Superioare de Justiție a insulelor Canare, la Santa Cruz de Tenerife
(1992 și 1993); referent juridic la Curtea Constituțională (1993-1998);
magistrat al Secției a șasea a Camerei de contencios administrativ din
cadrul Audiencia Nacional (Madrid, 1998-august 2007); judecător la
Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene începând cu
data de 17 septembrie 2007.
Laurent Truchot
născut în anul 1962; absolvent al Institutului de Studii Politice din Paris
(1984); fost elev al Școlii Naționale a Magistraturii (1986-1988); judecător
la Tribunalul de Primă Instanță din Marsilia (ianuarie 1988-ianuarie
1990); magistrat în cadrul Direcției de proceduri civile și judiciare a
Ministerului Justiției (ianuarie 1990-iunie 1992); adjunct al șefului de
birou, ulterior șef de birou la Direcția generală a concurenței, de consum
și de combatere a fraudelor din cadrul Ministerului Economiei,
Finanțelor și Industriei (iunie 1992-septembrie 1994); consilier tehnic
pe lângă ministrul Justiției (septembrie 1994-mai 1995); judecător la
Tribunalul de Mare Instanță din Nîmes (mai 1995-mai 1996); referent
juridic la Curtea de Justiție la cabinetul avocatului general Léger (mai
1996-decembrie 2001); consilier referent la Curtea de Casație
(decembrie 2001-august 2007); judecător la Tribunalul de Primă
Instanță începând cu data de 17 septembrie 2007.
01_2007_6705_txt_RO.indd 165 21-04-2008 10:07:05

Sten Frimodt Nielsen

născut în anul 1963; licențiat în drept, Universitatea din Copenhaga
(1988); funcționar la Ministerul Afacerilor Externe (1988-1991); titularul
cursului de drept internațional și de drept european la Universitatea
din Copenhaga (1988-1991); secretar în cadrul Reprezentanței
Permanente a Danemarcei pe lângă Națiunile Unite la New York
(1991-1994); funcționar în cadrul Serviciului juridic al Ministerului
Afacerilor Externe (1994-1995); profesor asociat la Universitatea din
Copenhaga (1995); consilier, ulterior consilier principal pe lângă
primul-ministru (1995-1998); ministru consilier în cadrul Reprezentanței
Permanente a Danemarcei pe lângă Uniunea Europeană (1998-2001);
consilier special pe lângă primul-ministru pentru probleme juridice
(2001-2002); șef de departament și jurisconsult pe lângă primul-ministru
(martie 2002-iulie 2004); subsecretar de stat și jurisconsult pe lângă
primul-ministru (august 2004-august 2007); judecător la Tribunalul de
Primă Instanță începând cu data de 17 septembrie 2007.
Emmanuel Coulon
născut în anul 1968; studii juridice (Universitatea Panthéon-Assas,
Paris); studii de gestiune (Universitatea Paris-Dauphine); Colegiul
Europei (1992); examen de admitere la Centrul Regional de Formare
Profesională a Avocaților din Paris; certiicat de aptitudine pentru
profesia de avocat emis de Baroul din Bruxelles; avocat la Bruxelles;
laureat al unui concurs general organizat de Comisia Comunităților
Europene; referent juridic la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților
Europene (cabinetul președintelui Saggio, 1996-1998; cabinetul
președintelui Vesterdorf, 1998-2002); șef de cabinet al președintelui
Tribunalului de Primă Instanță (2003-2005); greier la Tribunalul de
Primă Instanță începând cu data de 6 octombrie 2005.
01_2007_6705_txt_RO.indd 166 21-04-2008 10:07:07

Modiicări Tribunalul de Primă Instanță
2. Modiicări în compunerea
Tribunalului de Primă Instanță în anul 2007
Ședința solemnă din 12 ianuarie 2007
Ca urmare a aderării Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, la 1 ianuarie

2007, reprezentanții guvernelor statelor membre ale Uniunii Europene au numit ca
judecători la Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene pe domnul Teodor
Tchipev, pentru perioada cuprinsă între 12 ianuarie 2007 și 31 august 2007, și pe domnul
Valeriu Ciucă, pentru perioada cuprinsă între 12 ianuarie 2007 și 31 august 2010.
Ședința solemnă din 17 septembrie 2007
Reprezentanții guvernelor statelor membre au reînnoit, pentru perioada cuprinsă între 1

septembrie 2007 și 31 august 2013, mandatul de judecător al Tribunalului de Primă Instanță
al domnilor John D. Cooke și Nicholas James Forwood, al doamnelor Ena Cremona și Irena
Pelikánová, al domnului Vilenas Vadapalas, al doamnei Ingrida Labucka, precum și pe cel
al domnilor Enzo Moavero Milanesi, Nils Wahl, Miro Prek și Teodor Tchipev.
Au fost numiți în calitate de judecători, pentru perioada cuprinsă între 1 septembrie 2007
și 31 august 2013, domnul Alfred Dittrich, care îl înlocuiește pe domnul Jörg Pirrung,
domnul Santiago Soldevila Fragoso, care îl înlocuiește pe domnul Rafael García-Valdecasas
y Fernández, domnul Laurent Truchot, care îl înlocuiește pe domnul Hubert Legal, și, pentru
perioada cuprinsă între 17 septembrie 2007 și 31 august 2010, domnul Sten Frimodt
Nielsen, care îl înlocuiește pe domnul Bo Vesterdorf.
După înlocuirea parțială a membrilor Tribunalului de Primă Instanță, domnul Marc Jaeger,
judecător în cadrul Tribunalului din 11 iulie 1996, a fost ales președinte al Tribunalului de
Primă Instanță al Comunităților Europene pentru perioada 17 septembrie 2007-31 august
2010.
În temeiul articolului 7 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță,

„imediat după înlocuirea parțială prevăzută de articolele 224 din Tratatul CE și 140 din
Tratatul CEEA, judecătorii îl aleg dintre ei pe președintele Tribunalului, pentru o perioadă
de trei ani”.
01_2007_6705_txt_RO.indd 167 21-04-2008 10:07:08

01_2007_6705_txt_RO.indd 168 21-04-2008 10:07:08
Ordini protocolare Tribunalul de Primă Instanță
3. Ordini protocolare
de la 1 ianuarie până la 11 ianuarie de la 12 ianuarie până

2007 la 17 septembrie 2007
Domnul B. VESTERDORF, președintele Domnul B. VESTERDORF, președintele

Tribunalului Tribunalului
Domnul M. JAEGER, președinte de cameră Domnul M. JAEGER, președinte de cameră
Domnul J. PIRRUNG, președinte de cameră Domnul J. PIRRUNG, președinte de cameră
Domnul M. VILARAS, președinte de cameră Domnul M. VILARAS, președinte de cameră
Domnul H. LEGAL, președinte de cameră Domnul H. LEGAL, președinte de cameră
Domnul J. D. COOKE, președinte de cameră Domnul J. D. COOKE, președinte de cameră
Domnul R. GARCÍA‑VALDECASAS, judecător Domnul R. GARCÍA‑VALDECASAS, judecător
Doamna V. TIILI, judecător Doamna V. TIILI, judecător
Domnul J. AZIZI, judecător Domnul J. AZIZI, judecător
Domnul A. W. H. MEIJ, judecător Domnul A. W. H. MEIJ, judecător
Domnul N. J. FORWOOD, judecător Domnul N. J. FORWOOD, judecător
Doamna M. E. MARTINS RIBEIRO, judecător Doamna M. E. MARTINS RIBEIRO, judecător
Domnul F. DEHOUSSE, judecător Domnul F. DEHOUSSE, judecător
Doamna E. CREMONA, judecător Doamna E. CREMONA, judecător
Domnul O. CZÚCZ, judecător Domnul O. CZÚCZ, judecător
Doamna I. WISZNIEWSKA‑BIAŁECKA, Doamna I. WISZNIEWSKA‑BIAŁECKA,
judecător judecător
Doamna I. PELIKÁNOVÁ, judecător Doamna I. PELIKÁNOVÁ, judecător
Domnul D. ŠVÁBY, judecător Domnul D. ŠVÁBY, judecător
Domnul V. VADAPALAS, judecător Domnul V. VADAPALAS, judecător
Doamna K. JüRIMäE, judecător Doamna K. JüRIMäE, judecător
Doamna I. LABUCKA, judecător Doamna I. LABUCKA, judecător
Domnul S. PAPASAVVAS, judecător Domnul S. PAPASAVVAS, judecător
Domnul E. MOAVERO MILANESI, judecător Domnul E. MOAVERO MILANESI, judecător
Domnul N. WAHL, judecător Domnul N. WAHL, judecător
Domnul M. PREK, judecător Domnul M. PREK, judecător
Domnul T. TCHIPEV, judecător
Domnul E. COULON, greier Domnul V. CIUCĂ, judecător
Domnul E. COULON, greier
01_2007_6705_txt_RO.indd 169 21-04-2008 10:07:08

Tribunalul de Primă Instanță Ordini protocolare
de la 20 septembrie până la 31 decembrie 2007
Domnul M. JAEGER, președintele Tribunalului

Doamna V. TIILI, președinte de cameră
Domnul J. AZIZI, președinte de cameră
Domnul A. W. H. MEIJ, președinte de cameră
Domnul M. VILARAS, președinte de cameră
Domnul N. J. FORWOOD, președinte de cameră
Doamna M. E. MARTINS RIBEIRO, președinte de cameră
Domnul O. CZÚCZ, președinte de cameră
Doamna I. PELIKÁNOVÁ, președinte de cameră
Domnul J. D. COOKE, judecător
Domnul F. DEHOUSSE, judecător
Doamna E. CREMONA, judecător
Doamna I. WISZNIEWSKA‑BIAŁECKA, judecător
Domnul D. ŠVÁBY, judecător
Domnul V. VADAPALAS, judecător
Doamna K. JüRIMäE, judecător
Doamna I. LABUCKA, judecător
Domnul S. PAPASAVVAS, judecător
Domnul E. MOAVERO MILANESI, judecător
Domnul N. WAHL, judecător
Domnul M. PREK, judecător
Domnul T. TCHIPEV, judecător
Domnul V. CIUCĂ, judecător
Domnul A. DITTRICH, judecător
Domnul S. SOLDEVILA FRAGOSO, judecător
Domnul L. TRUCHOT, judecător
Domnul S. FRIMODT NIELSEN, judecător
Domnul E. COULON, greier
01_2007_6705_txt_RO.indd 170 21-04-2008 10:07:08

Foști membri Tribunalul de Primă Instanță
4. Foști membri ai Tribunalului de Primă Instanță
Da Cruz Vilaça José Luis (1989-1995), președinte din 1989 până în 1995
Barrington Donal Patrick Michael (1989-1996)
Saggio Antonio (1989-1998), președinte din 1995 până în 1998
Edward David Alexander Ogilvy (1989-1992)
Kirschner Heinrich (1989-1997)
Yeraris Christos (1989-1992)
Schintgen Romain Alphonse (1989-1996)
Briët Cornelis Paulus (1989-1998)
Biancarelli Jacques (1989-1995)
Lenaerts Koen (1989-2003)
Bellamy Christopher William (1992-1999)
Kalogeropoulos Andreas (1992-1998)
Lindh Pernilla (1995-2006)
Potocki André (1995-2001)
Gens de Moura Ramos Rui Manuel (1995-2003)
Mengozzi Paolo (1998-2006)
Trstenjak Verica (2004-2006)
Președinți
Da Cruz Vilaça José Luis (1989-1995)
Saggio Antonio (1995-1998)
Greier
Jung Hans (1989-2005)
01_2007_6705_txt_RO.indd 171 21-04-2008 10:07:08

01_2007_6705_txt_RO.indd 172 21-04-2008 10:07:08
Statistici judiciare Tribunalul de Primă Instanță
C – Statistici judiciare ale Tribunalului de Primă Instanță
Activitatea generală a Tribunalului de Primă Instanță
Cauze introduse

3. Natura acțiunii (2000-2007)
4. Domeniu (2000-2007)
Cauze soluționate

6. Domeniu (2007)
7. Domeniu (2000-2007) (hotărâri și ordonanțe)
8. Complet de judecată (2000-2007)
9. Durata procedurilor în luni (2000-2007) (hotărâri și ordonanțe)

11. Domeniu (2000-2007)
12. Completul de judecată (2000-2007)
Diverse
13. Măsuri provizorii (2000-2007)

14. Proceduri accelerate (2001-2007)
15. Decizii ale Tribunalului care au făcut obiectul unui recurs la Curte
(1989-2007)
16. Repartizarea recursurilor la Curte în funcție de natura procedurii
(1989-2007)
17. Soluția recursurilor care s-au alat pe rolul Curții (2007) (hotărâri
și ordonanțe)
18. Evoluție generală (1989-2007) (cauze înregistrate, cauze soluționate, cauze
alate pe rol)
01_2007_6705_txt_RO.indd 173 21-04-2008 10:07:08

01_2007_6705_txt_RO.indd 174 21-04-2008 10:07:08
1. Activitatea generală a Tribunalului de Primă Instanţă –

Cauze introduse, cauze soluţionate, cauze alate pe rol (2000‑2007)1
1 200
1 000
800
600
400
200
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Cauze introduse Cauze soluţionate Cauze alate pe rol
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Cauze introduse 398 345 411 466 536 469 432 522
Cauze soluţionate 343 340 331 339 361 610 436 397
Cauze alate pe rol 787 792 872 999 1 174 1 033 1 029 1 154
1 În lipsa unei menţiuni contrare, prezentul tabel și tabelele din paginile următoare iau în considerare procedurile
speciale.
Sunt considerate „proceduri speciale”: opoziţia la hotărâre (articolul 41 din Statutul Curţii; articolul 122 din
Regulamentul de procedură al Tribunalului); terţa opoziţie (articolul 42 din Statutul Curţii; articolul 123 din
Regulamentul de procedură al Tribunalului); revizuirea hotărârii (articolul 44 din Statutul Curţii; articolul 125 din
Regulamentul de procedură al Tribunalului); interpretarea hotărârii (articolul 43 din Statutul Curţii; articolul 129
din Regulamentul de procedură al Tribunalului); stabilirea cheltuielilor de judecată (articolul 92 din Regulamentul
de procedură al Tribunalului); asistenţa judiciară (articolul 96 din Regulamentul de procedură al Tribunalului) și
rectiicarea hotărârii (articolul 84 din Regulamentul de procedură al Tribunalului).
01_2007_6705_txt_RO.indd 175 21-04-2008 10:07:09

Tribunalul de Primă Instanță Statistici judiciare
2. Cauze introduse – Natura procedurilor (2000‑2007)1
300
250
200
150
100
50
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Alte acţiuni
Proprietate intelectuală
Funcţie publică
Recursuri
Proceduri speciale
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Alte acţiuni 242 180 198 214 240 193 244 296
Funcţie publică 111 110 112 124 146 151 1 2
Recursuri 10 27
Total 398 345 411 466 536 469 432 522
1 În prezentul tabel și în tabelele din paginile următoare, menţiunea «alte acţiuni» privește toate acţiunile directe,
altele decât acţiunile funcţionarilor Comunităţilor Europene și acţiunile în materia proprietăţii intelectuale.
01_2007_6705_txt_RO.indd 176 21-04-2008 10:07:09

3. Cauze introduse – Natura acţiunilor (2000‑2007)
Acţiuni Acţiuni în constatarea

în anulare abţinerii de a acţiona
47,70 % 2,30 %
Acţiuni
în despăgubiri
5,17 %
Proceduri Acţiuni privind

speciale clauza
5,56 % compromisorie
1,53 %
Recursuri
5,17 % Proprietate
intelectuală
Funcţie publică 32,18 %
0,38 %
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Acţiuni în anulare 219 134 172 174 199 160 223 249
Acţiuni în constatarea 6 17 12 13 15 9 4 12
abţinerii de a acţiona
Acţiuni în despăgubiri 17 21 12 24 18 16 8 27
Acţiuni privind clauza 8 2 3 8 8 9 8
compromisorie
Funcţie publică 111 110 112 124 146 151 1 2
Recursuri 10 27
Total 398 345 411 466 536 469 432 522
01_2007_6705_txt_RO.indd 177 21-04-2008 10:07:10

4. Cauze introduse – Domeniul acţiunii (2000‑2007)
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Agricultură 18 17 9 11 25 21 18 34
Ajutoare de stat 80 42 51 25 46 25 28 37
Apropierea legislaţiilor 2 1 3 1 1
Asocierea ţărilor și a teritoriilor de peste mări 6 6 1
Bugetul Comunităţilor 2
Cercetare, informare, educaţie, statistică 1 3 1 3 6 9 5 10
Cetăţenie europeană 2
Clauză compromisorie 2 1 2 3 1
Concurenţă 36 36 61 43 36 40 81 62
Cultură 2 1 3 1
Energie 2 2 1
Fiscalitate 1 5 1 2
Justiţie și afaceri interne 1 1 1 3
Libera circulaţie a mărfurilor 2 1 1 1
Libera circulaţie a persoanelor 1 3 2 7 1 2 4 4
Libertatea de a presta servicii 1
Politica comercială 8 4 5 6 12 5 18 9
Politica externă și de securitate comună 1 3 6 2 4 5 12
Politica în domeniul pescuitului 5 6 3 25 3 2 5
Politica regională 1 6 7 10 12 16 18
Resurse proprii ale Comunităţilor 2
Tariful Vamal Comun 1 2 1 2 1
Transporturi 2 1 1 3 1 4
Uniune vamală 14 2 6 5 11 2 4
Total Tratatul CE 275 213 277 303 349 291 386 464
Total Tratatul CO 1 4 2 11
Total Tratatul EA 2 1 1
TOTAL GENERAL 398 345 411 466 536 469 432 522
01_2007_6705_txt_RO.indd 178 21-04-2008 10:07:10

5. Cauze soluţionate – Natura procedurilor (2000‑2007)
250
200
150
100
50
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Alte acţiuni
Funcţie publică
Recursuri
Proceduri speciale
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Alte acţiuni 219 162 189 169 159 237 241 185
Funcţie publică 101 133 96 104 101 236 71 51
Recursuri 7
Total 343 340 331 339 361 610 436 397
01_2007_6705_txt_RO.indd 179 21-04-2008 10:07:11

6. Cauze soluţionate – Domeniul acţiunii (2007)
Hotărâri Ordonanţe Total

Agricultură 5 6 11
Ajutoare de stat 22 14 36
Apropierea legislaţiilor 1 1
Bugetul Comunităţilor 1 1
Cercetare, informare, educaţie, statistică 7 3 10
Clauză compromisorie 1 1
Concurenţă 30 8 38
Dreptul întreprinderilor 2 4 6
Energie 1 1
Libera circulaţie a persoanelor 4 4
Libertatea de a presta servicii 1 1
Politica comercială 1 3 4
Politica externă și de securitate comună 3 3
Proprietate intelectuală 99 30 129
Relaţii externe 2 2 4
Tariful Vamal Comun 1 1
Transporturi 1 1
Uniune vamală 1 1 2
Total Tratatul CE 192 110 302
Total Tratatul CO 10 10
Total Tratatul EA 1 1
Statutul funcţionarilor 44 14 58
Proceduri speciale 26 26
TOTAL GENERAL 247 150 397
01_2007_6705_txt_RO.indd 180 21-04-2008 10:07:11

7. Cauze soluţionate – Domeniul acţiunii (2000‑2007)

(hotărâri și ordonanţe)
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Agricultură 14 47 28 21 15 34 25 11
Ajutoare de stat 35 12 31 26 54 53 54 36
Apropierea legislaţiilor 2 1 3 1
Asocierea ţărilor și a teritoriilor de peste mări 1 2 6 4 4 2
Cercetare, informare, educaţie, statistică 1 2 4 1 3 10
Clauză compromisorie 2 1 2 1 1
Concurenţă 61 21 40 38 26 35 42 38
Cultură 2 1
Energie 3 1
Fiscalitate 5 1 1
Justiţie și afaceri interne 1 1 1 2
Libera circulaţie a mărfurilor 2 1 1
Libera circulaţie a persoanelor 1 2 8 2 1 4 4
Libertatea de stabilire 3 4 2 1
Mediu și consumatori 7 12 9 4 19 19 15
Politica externă și de securitate comună 3 2 5 4 3
Politica în domeniul pescuitului 1 7 2 2 6 2 24 4
Politica regională 5 1 4 4 7 6
Transporturi 2 2 2 1 1 2 1
Uniune vamală 5 15 18 3 3 7 2 2
Total Tratatul CE 223 179 213 216 230 329 330 302
Total Tratatul CO 3 10 4 5 1 1 10
Total Tratatul EA 1 1 1 1
TOTAL GENERAL 343 340 331 339 361 610 436 397
01_2007_6705_txt_RO.indd 181 21-04-2008 10:07:12

01_2007_6705_txt_RO.indd 182
8. Cauze soluţionate – Repartizarea pe anul (2000‑2007)

182
Tribunalul de Primă Instanță

Camere de 3 judecători
80,10 %
Judecător unic
0,50 %
Marea Cameră
0,50 %
13,10 % Președintele Tribunalului
Raport anual 2007
4,03 %
Camera de recurs
1,76 %
21-04-2008 10:07:12
01_2007_6705_txt_RO.indd 183
Raport anual 2007
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Ordonanţe
Ordonanţe
Ordonanţe
Ordonanţe
Ordonanţe
Ordonanţe
Ordonanţe
Ordonanţe
Hotărâri
Hotărâri
Hotărâri
Hotărâri
Hotărâri
Hotărâri
Hotărâri
Hotărâri
Total
Total
Total
Total
Total
Total
Total
Total
Marea Cameră 6 6 2 2
Camera de recurs 3 4 7
Președintele 3 3 6 6 4 4 8 8 7 7 25 25 19 19 16 16
Tribunalului
Camere de 5 84 28 112 17 25 42 48 16 64 18 21 39 18 46 64 28 34 62 22 33 55 44 8 52
judecători
Camere de 3 96 117 213 135 145 280 144 113 257 146 131 277 141 135 276 181 329 510 198 157 355 196 122 318
judecători
Judecător unic 11 4 15 10 2 12 5 1 6 14 1 15 13 1 14 7 7 7 7 2 2
Total 191 152 343 162 178 340 197 134 331 178 161 339 172 189 361 222 388 610 227 209 436 247 150 397

183
21-04-2008 10:07:12
9. Cauze soluţionate – Durata procedurilor exprimată în luni

(2000‑2007)1
35
30
25
20
15
10
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Alte acţiuni Proprietate intelectuală
Funcţie publică Recursuri
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Alte acţiuni 27,5 20,7 21,3 21,6 22,6 25,6 27,8 29,5
Proprietate intelectuală 9,1 16,4 19,5 15,8 17,3 21,1 21,8 24,5
Funcţie publică 15,6 18,7 17,2 17,9 19,2 19,2 24,8 32,7
Recursuri 7,1
1 Calculul duratei medii a procedurilor nu ţine seama de: cauzele soluţionate prin hotărâre interlocutorie,
procedurile speciale, cauzele trimise Curţii ca urmare a noii repartizări a competenţelor între Curte și Tribunal,
cauzele trimise de Tribunal ca urmare a intrării în funcţie a Tribunalului Funcţiei Publice.
Intervalele sunt exprimate în luni și în zecimi de lună.
01_2007_6705_txt_RO.indd 184 21-04-2008 10:07:13

10. Cauze alate pe rol la 31 decembrie – Natura procedurilor

(2000‑2007)
800
700
600
500
400
300
200
0
100
0
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Alte acţiuni Proprietate intelectuală
Funcţie publică Recursuri
Proceduri speciale
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Alte acţiuni 561 579 588 633 714 670 673 784
Funcţie publică 179 156 172 192 237 152 82 33
Recursuri 10 30
Total 787 792 872 999 1 174 1 033 1 029 1 154
01_2007_6705_txt_RO.indd 185 21-04-2008 10:07:13

11. Cauze alate pe rol la 31 decembrie – Domeniul acţiunii

(2000‑2007)
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Agricultură 144 114 95 85 95 82 74 97
Ajutoare de stat 177 207 227 226 218 190 164 165
Apropierea legislaţiilor 2 1 3 1 1 1 1
Asocierea ţărilor și a teritoriilor de peste mări 11 15 9 6 6 2
Cercetare, informare, educaţie, statistică 1 4 3 2 8 16 18 18
Cetăţenie europeană 1
Clauză compromisorie 2 3 2 1 3 3
Concurenţă 78 93 114 119 129 134 173 197
Cultură 2 3 1 3 4
Energie 2 2 4 4 4 2 1
Fiscalitate 1 1 2
Justiţie și afaceri interne 1 1 1
Libera circulaţie a mărfurilor 2 3 1 1 1 1
Libera circulaţie a persoanelor 1 3 2 1 2 3 3
Libertatea de a presta servicii 1
Politica economică și monetară 1 2 1
Politica externă și de securitate comună 3 3 9 11 13 8 9 18
Politica în domeniul pescuitului 8 7 8 31 28 28 4 5
Politica regională 1 6 13 19 27 36 48
Tariful Vamal Comun 3 2 2 1 1 3 3
Transporturi 1 3 2 1 3 2 1 4
Uniune vamală 33 20 8 10 18 13 11 13
Total Tratatul CE 588 622 686 773 892 854 910 1 072
Total Tratatul CO 14 8 6 17 12 11 10
Total Tratatul EA 1 1 1 2 1 2 1
TOTAL GENERAL 787 792 872 999 1 174 1 033 1 029 1 154
01_2007_6705_txt_RO.indd 186 21-04-2008 10:07:14

12. Cauze alate pe rol la 31 decembrie – Completul de judecată

(2000‑2007)
84,14 %
Neatribuite
6,76 %
Camere de 5 judecători Camera
6,50 % de recurs
2,60 %
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Marea Cameră 6 1 2
Camera de recurs 10 30
Președintele Tribunalului 1
Camere de 5 judecători 247 264 276 251 187 146 117 75
Camere de 3 judecători 512 479 532 691 914 846 825 971
Judecător unic 5 3 8 6 1 4 2
Neatribuite 23 46 56 51 66 36 72 78
Total 787 792 872 999 1 174 1 033 1 029 1 154
01_2007_6705_txt_RO.indd 187 21-04-2008 10:07:14

13. Diverse – Măsuri provizorii (2000‑2007)
50
44
40
39
40 41
42 0 34
34
37 27
30
31 21 25
24
25 26
20
10 13
0
2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Introduse Soluţionate
Cereri de Cereri de Soluţia

măsuri măsuri Radiere/
provizorii provizorii Respingere Admitere Nepronunţarea
introduse soluţionate asupra fondului
Agricultură 2 3 2 1
Ajutoare de stat 3 3 2 1
Concurenţă 3 2 2
Cultură 1 1 1
Drept instituţional 5 5 4 1
Mediu și consumatori 13 19 17 2
Proprietate intelectuală 1
Cercetare, informare, educaţie, 2 3 2 1
statistică
Total Tratatul CE 34 41 33 4 4
TOTAL GENERAL 34 41 33 4 4
01_2007_6705_txt_RO.indd 188 21-04-2008 10:07:14

01_2007_6705_txt_RO.indd 189
14. Diverse – Proceduri accelerate (2001‑2007)
Raport anual 2007

25
20
Introduse
15
Admise
Respinse
10
Fără urmări
0
2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
189
21-04-2008 10:07:15
01_2007_6705_txt_RO.indd 190
190

2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
Soluţia Soluţia Soluţia Soluţia Soluţia Soluţia Soluţia
Introduse
Introduse
Introduse
Introduse
Introduse
Introduse
Introduse
Fără urmări
Fără urmări
Fără urmări
Fără urmări
Fără urmări
Fără urmări
Fără urmări
Respinse
Respinse
Respinse
Respinse
Respinse
Respinse
Respinse
Admise
Admise
Admise
Admise
Admise
Admise
Admise
Agricultură 1 1 2 2 2 1 3
Ajutoare de stat 3 2 2 3 3 2 1 1 1 2
Cercetare, informare, educaţie, statistică 1 1 1 1
Concurenţă 1 15 13 2 1 1 1 3 2 3 2 4 2 2 1 1
Drept instituţional 3 1 1 2 3 5 4 1 2 1 1 1 1
Libera circulaţie a persoanelor 1 1
Mediu și consumatori 1 1 1 1 2 1 1 3 1 1 7 1 7
Politica comercială 1 1 1 1 2 1
Politica externă și de securitate comună 1 1 3 2 1
Relaţii externe 1 1 1 1
Statutul funcţionarilor 3 3 2 1 1 1 1
Transporturi 1 1
Total 12 2 5 1 25 14 11 2 12 0 11 2 13 2 6 2 12 6 4 2 10 4 6 2 17 4 13 0
Raport anual 2007
Judecarea accelerată a unei cauze de către Tribunalul de Primă Instanţă poate i realizată în temeiul articolului 76a din Regulamentul de procedură. Această prevedere este
aplicabilă cu începere de la 1 februarie 2001.
În categoria „fără urmări” se înscriu următoarele situaţii: retragerea cererii, desistarea și situaţiile în care acţiunea este soluţionată pe cale de ordonanţă înainte de pronunţarea
asupra cererii de procedură accelerată.
21-04-2008 10:07:16
15. Diverse – Deciziile Tribunalului ce au făcut obiectul unui recurs

la Curte (1989‑2007)
300
250
200
150
100
50
0
1989
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
2003
2004
2005
2006
2007
Numărul deciziilor ce au făcut obiectul unui recurs
Totalul deciziilor supuse căilor de atac1
Numărul deciziilor ce au făcut Totalul deciziilor supuse Procentul deciziilor ce au

obiectul unui recurs căilor de atac1 făcut obiectul unui recurs
1989
1990 16 46 35 %
1991 13 62 21 %
1992 24 86 28 %
1993 17 73 23 %
1994 12 105 11 %
1995 47 142 33 %
1996 27 133 20 %
1997 35 139 25 %
1998 67 214 31 %
1999 60 178 34 %
2000 68 215 32 %
2001 69 214 32 %
2002 47 212 22 %
2003 67 254 26 %
2004 53 241 22 %
2005 64 272 24 %
2006 77 265 29 %
2007 76 272 28 %
1 Totalul deciziilor supuse căilor de atac – hotărâri și ordonanţe privind inadmisibilitatea, măsuri provizorii, lipsa
necesităţii de a se pronunţa și respingerea cererii de intervenţie – pentru care termenul de recurs a expirat sau
a fost declarat recurs.
01_2007_6705_txt_RO.indd 191 21-04-2008 10:07:16

01_2007_6705_txt_RO.indd 192
16. Diverse – Repartizarea recursurilor în funcţie de natura procedurii (1989‑2007)

192

1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Alte acţiuni 2 8 25 % 5 16 31 % 15 31 48 % 6 17 35 % 7 44 16 % 38 91 42 % 15 59 25 % 22 86 26 % 48 120 40 %
Funcţie publică 14 38 37 % 8 46 17 % 8 54 15 % 10 55 18 % 5 61 8% 9 51 18 % 12 74 16 % 13 53 25 % 18 93 19 %
Subtotal 16 46 35 % 13 62 21 % 23 85 27 % 16 72 22 % 12 105 11 % 47 142 33 % 27 133 20 % 35 139 25 % 66 213 31 %
Proceduri speciale 1 1 100 % 1 1 100 % 1 1 100 %
Total 16 46 35 % 13 62 21 % 24 86 28 % 17 73 23 % 12 105 11 % 47 142 33 % 27 133 20 % 35 139 25 % 67 214 31 %
1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Recursuri în %
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
Decizii supuse
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
căilor de atac
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Recursuri
Alte acţiuni 45 118 38 % 58 132 44 % 40 115 35 % 32 134 24 % 51 134 38 % 41 114 36 % 37 120 31 % 46 146 32 % 52 163 32 %
Raport anual 2007
Proprietate intelectuală 1 1 100 % 1 7 14 % 13 25 52 % 6 20 30 % 7 33 21 % 7 45 16 % 16 71 23 % 18 59 31 % 14 63 22 %
Funcţie publică 14 59 24 % 8 75 11 % 15 73 21 % 9 58 16 % 9 87 10 % 5 82 6% 11 81 14 % 13 60 22 % 10 46 22 %
Subtotal 60 178 34 % 67 214 31 % 68 213 32 % 47 212 22 % 67 254 26 % 53 241 22 % 64 272 24 % 77 265 29 % 76 272 28 %
Proceduri speciale 1 1 100 % 1 1 100 %
Total 60 178 34 % 68 215 32 % 69 214 32 % 47 212 22 % 67 254 26 % 53 241 22 % 64 272 24 % 77 265 29 % 76 272 28 %
21-04-2008 10:07:17
17. Diverse – Soluţionarea recursurilor (2007)

în parte cu trimitere
Anularea în tot sau
sau în parte fără
asupra fondului
Nepronunţarea
Anularea în tot
Recurs respins
trimitere
Radiere/
Total
Agricultură 2 2
Ajutoare de stat 5 1 1 7
Concurenţă 13 1 1 15
Dreptul întreprinderilor 2 2
Politica externă și de securitate comună 2 1 3
Proprietate intelectuală 15 1 2 2 20
Relaţii externe 2 2
Statutul funcţionarilor 13 1 3 17
Uniune vamală 3 3
Total 72 8 6 4 90
01_2007_6705_txt_RO.indd 193 21-04-2008 10:07:17

18. Diverse – Evoluţie generală (1989‑2007)

Cauze introduse, cauze soluţionate, cauze alate pe rol
Cauze introduse1 Cauze soluţionate2 Cauze alate pe rol la

31 decembrie
1989 169 1 168
1990 59 82 145
1991 95 67 173
1992 123 125 171
1993 596 106 661
1994 409 442 628
1995 253 265 616
1996 229 186 659
1997 644 186 1 117
1998 238 348 1 007
1999 384 659 732
2000 398 343 787
2001 345 340 792
2002 411 331 872
2003 466 339 999
2004 536 361 1 174
2005 469 610 1 033
2006 432 436 1 029
2007 522 397 1 154
Total 6 778 5 624
1 1989: Curtea a trimis 153 de cauze Tribunalului de Primă Instanţă nou creat.
1993: Curtea a trimis 451 de cauze ca urmare a sporirii competenţelor Tribunalului de Primă Instanţă.
1994: Curtea a trimis 14 cauze ca urmare a celei de a doua sporiri a competenţelor Tribunalului de Primă
Instanţă.
2004/2005: Curtea a trimis 25 de cauze ca urmare a celei de a treia sporiri a competenţelor Tribunalului de Primă
Instanţă.
2 2005-2006: Tribunalul de Primă Instanţă a trimis 118 cauze Tribunalului Funcţiei Publice, nou creat.
01_2007_6705_txt_RO.indd 194 21-04-2008 10:07:17

01_2007_6705_txt_RO.indd 196 21-04-2008 10:07:20
Activitate Tribunalul Funcției Publice
A – Activitatea Tribunalului Funcției Publice în 2007

de Paul J. Mahoney, președintele Tribunalului Funcției Publice
1. Anul 2007 a fost marcat de intrarea în vigoare a Regulamentului de procedură al

Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene. Acesta a fost publicat în Jurnalul Oicial al
Uniunii Europene la 29 august 20071 și, în conformitate cu articolul 121 din regulament, a
intrat în vigoare în prima zi a celei de a treia luni de la data publicării sale, respectiv la 1
noiembrie 2007. În aceeași zi au intrat în vigoare2 și Instrucțiunile pentru greierul
Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene3.
2. Dacă primul an de activitate a Tribunalului a fost consacrat în mare măsură deinirii

procedurilor sale interne și externe și, în special, elaborării proiectului de regulament de
procedură, statisticile anului 2007 relectă deja o activitate judiciară regulată.
Într-adevăr, în 2007, Tribunalul a soluționat 150 de cauze și a înregistrat 157 de noi cereri.
În consecință, în prezent aproape a fost atins echilibrul între numărul de cauze înregistrate
și cele soluționate.
Numărul de acțiuni introduse în acest an (157) este în ușoară creștere în raport cu anul
trecut, când au fost introduse 148 de acțiuni.
Numărul de cauze pendinte (235) rămâne relativ ridicat, în considerarea, în special, a

faptului că numărul de cauze soluționate în cursul primului an de funcționare a Tribunalului
(50) nu relectă capacitatea de soluționare a acestuia. Trebuie adăugat că un mare număr
de cauze pendinte au fost suspendate până la pronunțarea hotărârilor„pilot”ale Tribunalului
de Primă Instanță4 sau a deciziilor pe care Curtea urmează să le pronunțe în recurs5.
44 % din cauze au fost soluționate prin hotărâre, iar 56 % prin ordonanță. Durata medie a
procedurii în cauzele soluționate în 2007 este de 16,9 luni pentru hotărâri și 10,3 luni
pentru ordonanțe.
În cursul anului 2007, 25 de decizii ale Tribunalului au fost atacate cu recurs la Tribunalul de
Primă Instanță, ceea ce reprezintă 32 % din deciziile atacabile pronunțate de către acesta
și 19 % din numărul total al cauzelor soluționate, cu excepția cazurilor de desistare a uneia
dintre părți.
1 JO L 225, p. 1.
2 Pentru a informa, pe de o parte, instituțiile, iar, pe de altă parte, organizațiile sindicale și profesionale și
comitetele personalului cu privire la noile instrumente procedurale care le sunt aplicabile, Tribunalul a
organizat două întâlniri cu reprezentanții acestora, la 23 noiembrie, respectiv la 7 decembrie 2007, în
continuarea întâlnirilor inițiate în 2006.
3 JO L 249, p. 3.
4 Aproximativ 20 de cauze au fost suspendate până la pronunțarea deciziei Tribunalului de Primă Instanță în
cauza Angé Serrano și alții/Parlamentul European (T-47/05).
5 Aproximativ 50 de cauze au fost suspendate până la pronunțarea deciziei Curții în cauza Centeno Mediavilla
și alții/Comisia (C-443/07 P).
01_2007_6705_txt_RO.indd 197 21-04-2008 10:07:20

Tribunalul Funcției Publice Activitate
3. Expunerea care urmează va prezenta, în primul rând, principalele elemente noi introduse
de Regulamentul de procedură al Tribunalului (I). În continuare, vor i evocate cele mai
semniicative contribuții jurisprudențiale din acest an, cu referire, în ordine, la contenciosul
legalității și al despăgubirii (II), la cel al măsurilor provizorii (III) și la cererile de asistență
judiciară (IV). În inal, va i prezentat un prim bilanț al practicii în materia soluționării
amiabile (V).
I. Principalele elemente noi prevăzute de Regulamentul de procedură
Preocuparea Tribunalului a fost aceea de a păstra o unitate a abordării și a practicii între

cele trei instanțe comunitare. Cu toate acestea, au fost introduse anumite elemente noi, în
scopul de a pune în aplicare opțiunile exprimate de către Consiliu în special la articolul 7
din anexa I la Statutul Curții de Justiție, adăugată la statutul menționat prin Decizia
2004/752/CE, Euratom a Consiliului din 2 noiembrie 2004 de instituire a Tribunalului
Funcției Publice a Uniunii Europene (JO L 333, p. 7, Ediție specială, 01/vol. 5, p. 142), sau
pentru a ține cont atât de trăsăturile speciice ale Tribunalului, cât și de cele ale contenciosului
pe care acesta trebuie să îl soluționeze.
Principalele elemente noi ale Regulamentului de procedură au fost realizate în jurul a trei
idei principale: simpliicarea procedurii; examinarea, în orice stadiu al procedurii, a
posibilității soluționării amiabile a litigiului; plata cheltuielilor de judecată potrivit regulii
„cine pierde plătește”. În plus, merită să ie menționate alte câteva noutăți.
Simpliicarea procedurii
Procedura scrisă este, în principiu, limitată la un singur schimb de memorii, cu excepția

cazului în care Tribunalul decide că este necesar un al doilea schimb de memorii. Al doilea
schimb de memorii poate avea loc ie din oiciu, ie la cererea motivată a reclamantului.
Atunci când are loc un al doilea schimb de memorii, Tribunalul poate decide, cu acordul
părților, să pronunțe o hotărâre fără parcurgerea fazei orale.
Împrejurarea că, în principiu, are loc un singur schimb de memorii explică faptul că
Regulamentul de procedură al Tribunalului este mai strict în ceea ce privește expunerea
motivelor și a argumentelor în cererea introductivă, în sensul că această expunere nu poate
să ie „sumară”, contrar a ceea ce prevede, ca regulă generală, articolul 21 primul paragraf
din Statutul Curții de Justiție. Într-adevăr, această din urmă prevedere nu poate să priveze
de orice eiciență articolul 7 alineatul (3) din anexa I la statutul menționat, cu același rang
ierarhic, care enunță principiul unui singur schimb de memorii.
Pe de altă parte, existența, în principiu, a unui singur schimb de memorii explică reducerea
termenului pentru depunerea cererii de intervenție: acesta este de patru săptămâni de la
data publicării în Jurnalul Oicial al Uniunii Europene a avizului privind cererea
introductivă.
01_2007_6705_txt_RO.indd 198 21-04-2008 10:07:20

De asemenea, aceasta este la originea deciziei de a nu institui o procedură accelerată, care,

potrivit Regulamentului de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, presupune, pe
lângă judecarea prioritară a cauzei, tocmai existența unei proceduri scrise limitate la un
singur schimb de memorii.
Voința de a accelera desfășurarea procedurii scrise a determinat Tribunalul să prevadă că

orice excepție de inadmisibilitate formulată prin înscris separat, care, în practică, în cazul
unirii cu fondul, poate să prelungească procedura, se formulează în termen de o lună de la
comunicarea cererii introductive, și nu în termenul de două luni prevăzut pentru depunerea
memoriului în apărare.
În sfârșit, preocupat să vegheze asupra desfășurării legale a procedurii precontencioase și

să poată sesiza cât mai repede posibil existența unei eventuale probleme de admisibilitate,
Tribunalul a introdus o prevedere din care rezultă că eventuala depunere a reclamației și a
răspunsului la aceasta revine de acum înainte reclamantului.
Soluționarea amiabilă
Regulamentul de procedură al Tribunalului consacră soluționării amiabile un capitol

separat de cel privind măsurile de organizare a procedurii, relectându-se astfel ideea că
această procedură se distinge de procedura judiciară obișnuită.
Decizia de a încerca soluționarea amiabilă revine completului de judecată, care poate

însărcina judecătorul raportor să coordoneze această tentativă.
Problema desistării subsecvente unui acord obținut între părți, în fața sau în afara
Tribunalului, este reglementată prin prevederi speciale. În primul caz, termenii acordului
pot i cuprinși într-un proces-verbal, care constituie act autentic. În această ipoteză, cauza
este radiată prin ordonanță motivată a președintelui completului de judecată, în care, la
cererea părților, sunt constatați termenii acordului. În ambele cazuri, Tribunalul se pronunță
asupra cheltuielilor de judecată potrivit acordului părților sau, în lipsa acestuia, cheltuielile
rămân la aprecierea sa.
În sfârșit, se prevede că Tribunalul și părțile nu se pot folosi în cadrul procedurii judiciare

de opiniile exprimate, de sugestiile formulate, de propunerile prezentate, de concesiile
făcute sau de înscrisurile întocmite în vederea soluționării amiabile a litigiului. Într-adevăr,
pentru ca o tentativă de soluționare amiabilă să aibă cât mai multe șanse de succes, este
necesar să se garanteze părților libertatea de exprimare, pentru a facilita negocierile între
acestea, fără ca opiniile exprimate sau concesiile făcute să le poată cauza prejudicii în
ipoteza unui eșec.
Cheltuielile de judecată
Până în prezent, potrivit articolului 88 din Regulamentul de procedură al Tribunalului de

Primă Instanță, în litigiile dintre Comunități și agenții acestora, reclamantul care cădea în
pretenții nu trebuia să suporte decât propriile cheltuieli de judecată, nu și pe cele ale
01_2007_6705_txt_RO.indd 199 21-04-2008 10:07:20

instituției, cu excepția cheltuielilor apreciate de Tribunal ca iind provocate acesteia în mod

nejustiicat sau șicanatoriu ori pentru motive excepționale.
Articolul 7 alineatul (5) din anexa I la Statutul Curții de Justiție prevede că, sub rezerva
dispozițiilor speciice din Regulamentul de procedură, orice parte care cade în pretenții
este obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care se dispune în acest sens. În
această privință, articolul 87 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că
Tribunalul poate, în măsura impusă de echitate, să decidă ca o parte care cade în pretenții
să ie obligată numai la plata parțială a cheltuielilor de judecată sau chiar să nu ie obligată
la plata acestora.
Articolul 94 litera (a) din Regulamentul de procedură al Tribunalului prevede că o parte

poate i obligată la plata acelor cheltuieli efectuate de Tribunal care ar i putut i evitate,
în special ca urmare a unei acțiuni abuzive, până la concurența unei sume forfetare de
2 000 de euro. Se permite astfel ca, în situații excepționale, reclamantul care a sesizat în
mod inutil Tribunalul, de exemplu, prin acțiuni repetate și puțin motivate, să ie obligat
la plata unei părți din cheltuielile pe care instanța trebuie să le efectueze cu această
ocazie. Această posibilitate este conformă cu intenția Consiliului de a limita acțiunile
nejustiicate în interesul unei bune administrări a justiției, intenție concretizată prin
aplicarea regulii „cine pierde plătește” în privința oricărei părți care cade în pretenții în
fața Tribunalului.
Alte elemente noi semniicative
Căutarea continuității în modul de funcționare a instanței, în desfășurarea procedurii și în

pregătirea cauzelor pentru judecată nu a constituit un impediment pentru adoptarea unei
serii de elemente noi, în special în ceea ce privește:
• suspendarea procedurii, buna administrare a justi iei iind în prezent de natur s
justiice suspendarea procedurii, după ascultarea părților;
• conexarea, iind înl turat cerin a prea strict potrivit c reia cauzele trebuie s aib
„același obiect” pentru a se putea dispune reunirea lor;
• clariicarea regimului m surilor de organizare a procedurii, respectiv a celui al m surilor
de cercetare judecătorească, primele adresându-se părților, mai precis reprezentanților
acestora, iar cele din urmă vizând ie terții, ie părțile însele;
• trimiterea unei cauze de la o camer de trei judec tori edin ei plenare sau unei camere
compuse din cinci judecători, trimitere care nu mai necesită consultarea părților, dreptul
părților la un proces echitabil iind deja garantat prin transferul cauzei la un complet de
judecată compus dintr-un număr superior de judecători;
• interven ia, Regulamentul de procedur instituind posibilitatea ca pre edintele
completului de judecată să invite un terț care are interes în soluționarea litigiului să
intervină;
• ordonan ele, al c ror regim este clariicat în aceea i m sur ca acela al hot rârilor.
01_2007_6705_txt_RO.indd 200 21-04-2008 10:07:20

II. Contenciosul legalității și al despăgubirii
Aspecte procedurale
1. Respingerea prin ordonanță
Tribunalul a avut ocazia să interpreteze articolul 111 din Regulamentul de procedură al

Tribunalului de Primă Instanță, aplicabil mutatis mutandis, potrivit căruia, atunci când
acesta este în mod vădit necompetent pentru a judeca o acțiune sau atunci când aceasta
este în mod vădit inadmisibilă sau în mod vădit nefondată, Tribunalul poate, fără continuarea
procedurii, să se pronunțe prin ordonanță motivată.
Tribunalul a apreciat în special că această dispoziție trebuie să se aplice nu numai în situația

în care încălcarea normelor în materie de admisibilitate este atât de evidentă și de lagrantă
încât nu poate i invocat niciun argument valabil în susținerea admisibilității, ci și în cazurile
în care, cu ocazia studierii dosarului, completul de judecată capătă convingerea că cererea
introductivă este inadmisibilă, în special ca urmare a faptului că aceasta din urmă nu
respectă cerințele stabilite de o jurisprudență constantă, și, în plus, apreciază că desfășurarea
unei ședințe nu ar i de natură să ofere niciun element nou în această privință (ordonanța
din 27 martie 2007, Manté/Consiliul, F-87/06, ordonanța din 20 aprilie 2007, L/EMEA,
F-13/07, și ordonanța din 20 iunie 2007, Tesoka/FEACVT, F-51/06).
În plus, Tribunalul a precizat că cea din urmă ipoteză menționată de această prevedere
trebuie să ie aplicabilă oricărei acțiuni în privința căreia soluția de respingere este vădită
pentru motive care țin de fondul cauzei (ordonanța din 26 septembrie 2007, Salvador
Roldán/Comisia, F-129/06).
În cauzele citate anterior, Tribunalul a subliniat că respingerea cererii introductive prin

ordonanță contribuie la economia procesului și în același timp dispensează părțile de
cheltuielile pe care le-ar i implicat desfășurarea unei ședințe.
2. Cererea
În hotărârea din 17 aprilie 2007, C și F/Comisia (F-44/06 și F-94/06), Tribunalul a dedus o

consecință procedurală a articolului 233 CE și a jurisprudenței conform căreia, în cazul
unei hotărâri de anulare, autoritatea administrativă are obligația de a acționa și de a
adopta din oiciu măsurile de executare a lucrului judecat, fără să se impună ca
funcționarul să formuleze o cerere în acest scop. Tribunalul a apreciat că, atunci când se
solicită despăgubiri ca urmare a unui termen nerezonabil de executare sau ca urmare a
absenței oricărei măsuri de executare a unei hotărâri, regularitatea procedurii
precontencioase nu poate să ie condiționată de formularea unei cereri a funcționarului
în temeiul articolului 90 alineatul (1) din Statutul funcționarilor Comunităților Europene
(denumit în continuare „statutul”).
01_2007_6705_txt_RO.indd 201 21-04-2008 10:07:20

3. Actul care lezează
În ordonanța din 24 mai 2007, Lofaro/Comisia (F-27/06 și F-75/06), Tribunalul a precizat că

un raport de inalizare a stagiului, pe care s-a întemeiat administrația pentru a concedia un
agent, nu constituie decât un act prealabil deciziei de concediere și, prin urmare, nu lezează
persoana interesată în sensul articolului 90 alineatul (2) din statut.
4. Termenele
Jurisprudența conform căreia adoptarea unei noi reglementări constituie un fapt nou
esențial, inclusiv pentru funcționarii care nu intră în domeniul de aplicare al acesteia, dacă
această reglementare conduce la inegalități de tratament nejustiicate între aceștia din
urmă și beneiciarii noii reglementări, și-a găsit aplicarea în cauza Genette/Comisia
(hotărârea din 16 ianuarie 2007, F-92/05) cu privire la efectele coroborate ale noului statut
și ale legii belgiene din 2003 de modiicare a condițiilor de transfer în sistemul comunitar
al drepturilor de pensie dobândite în Belgia.
În legătură cu un pretins comportament nelegal al unei instituții, în hotărârea din 1

februarie 2007, Tsarnavas/Comisia (F-125/05), Tribunalul a amintit jurisprudența conform
căreia revine funcționarilor sau agenților obligația de a sesiza instituția cu o cerere de
despăgubire într-un termen rezonabil, din momentul în care au luat la cunoștință de
situația de care se plâng. Caracterul rezonabil se apreciază în funcție de împrejurările
speciice iecărei cauze și, în special, de importanța litigiului pentru persoana interesată,
de complexitatea cauzei și de comportamentul părților respective. De asemenea, trebuie
să se țină seama de elementul de comparație pe care îl reprezintă termenul de prescripție
de cinci ani, prevăzut, în materia acțiunii în răspundere extracontractuală, la articolul 46
din Statutul Curții de Justiție.
Din ordonanța din 25 aprilie 2007, Kerstens/Comisia (F-59/06), rezultă că, în cazul în care,
din istoricul consultărilor sistemului Sysper 2 reiese că un reclamant a deschis dosarul care
cuprinde actul comunicat acestuia pe cale electronică, trebuie apreciat că reclamantul a
luat cunoștință în mod util de conținutul acelui act, astfel încât termenul de formulare a
reclamației curge împotriva acestuia din urmă.
Cu privire la fond
În cadrul acestui raport, este imposibilă o expunere exhaustivă a jurisprudenței Tribunalului

din anul 2007. Prin urmare, vor i evocate numai contribuțiile cele mai semniicative din
acest an, în ceea ce privește mai întâi, pe de o parte, principiile generale ale dreptului
funcției publice comunitare, urmate, pe de altă parte, de interpretarea principalelor
prevederi ale noului statut, care vor i examinate în ordinea rubricilor din statutul
menționat.
01_2007_6705_txt_RO.indd 202 21-04-2008 10:07:21

1. Principiile generale ale dreptului funcției publice comunitare
a) Obligația de solicitudine
În cauza Giraudy/Comisia (hotărârea din 2 mai 2007, F-23/05), Tribunalul s-a confruntat cu
chestiuni referitoare la concilierea între imparțialitatea și buna desfășurare a unei investigații
a Oiciului European de Luptă Antifraudă (denumit în continuare „OLAF”), dreptul la
informare al publicului și protecția prezumției de nevinovăție, a onoarei și a reputației
profesionale a unui funcționar mutat în interesul serviciului. În speță, Tribunalul a obligat
Comisia să repare prejudiciul moral suferit de reclamant, constând într-o atingere adusă
onoarei și reputației sale profesionale, ca efect al încălcărilor obligației de solicitudine
săvârșite prin mutarea acestuia în urma deschiderii unei investigații de către OLAF.
Tribunalul a apreciat că echilibrul corect între interesele reclamantului și cele ale instituției
nu fusese respectat de către Comisie, care a asigurat, cu ocazia deschiderii investigației
OLAF, o publicitate extrem de amplă mutării reclamantului, lăsând să se înțeleagă că acesta
ar i fost implicat personal în posibilele nereguli în cauză, fără să se asigure nicio publicitate,
din propria inițiativă a Comisiei, raportului inal al OLAF, care înlătură bănuielile privitoare
la reclamant în ceea ce privește susținerile care au condus la deschiderea investigațiilor.
Luarea de poziție a purtătorului de cuvânt al Comisiei, prin care acesta și-a exprimat
întreaga simpatie, precum și pe cea a instituției, față de reclamant, nu a fost comparabilă,
nici ca modalități, nici ca intensitate, cu publicitatea care fusese făcută mutării reclamantului
cu ocazia deschiderii investigației. Tribunalul a constatat că, prin faptul că nu a redus la
minimul strict necesar prejudiciul produs reclamantului prin deschiderea investigației,
Comisia a încălcat obligația de solicitudine care îi revine în raport cu funcționarii și agenții
săi și s-a alat într-o culpă de serviciu de natură a-i angaja răspunderea.
b) Obligația de asistență
În cauzele Vienne și alții/Parlamentul European (hotărârea din 16 ianuarie 2007, F-115/05) și

Frankin și alții/Comisia (hotărârea din 16 ianuarie 2007, F-3/06), Tribunalul a fost sesizat cu
acțiuni în anulare îndreptate împotriva deciziilor Parlamentului European și ale Comisiei
de respingere a cererilor de asistență formulate, în temeiul articolului 24 din statut, de
către aproximativ 650 de funcționari și agenți temporari, care, înainte de intrarea în vigoare
a noii legislații belgiene, obținuseră deja luarea în considerare, în sistemul comunitar, a
drepturilor lor de pensie dobândite de la organismele de pensii belgiene și care solicitau
Parlamentului European sau Comisiei să le acorde asistență pentru a obține un nou calcul
al drepturilor lor de pensie dobândite în Belgia, potrivit normelor legii noi. În hotărârea
Vienne și alții/Parlamentul European, citată anterior, Tribunalul a precizat că obligația de
asistență a instituției nu se subordonează condiției ca nelegalitatea acțiunilor care au
motivat cererea de asistență să ie constatată în prealabil printr-o decizie judecătorească.
O astfel de condiție ar i în contradicție cu obiectul însuși al cererii de asistență în cazurile,
frecvente, în care aceasta este formulată tocmai pentru a obține, pe calea unei acțiuni
judiciare asistată de instituție, constatarea nelegalității acestor acțiuni. Cu toate acestea,
este necesar și ca respectivele acțiuni să ie „apreciate în mod rezonabil ca iind susceptibile
să aducă atingere drepturilor funcționarilor”. Atât timp cât reclamanții nu erau în măsură
să prezinte„un început de dovadă cu privire la faptul că ar i fost victime ale unei discriminări,
01_2007_6705_txt_RO.indd 203 21-04-2008 10:07:21

ca urmare a acțiunilor unui terț”, Parlamentul European a putut în mod întemeiat să

aprecieze că nu s-a adus atingere drepturilor statutare ale acestora, care să justiice
asistența instituției.
c) Protecția încrederii legitime
Prin hotărârea din 1 martie 2007, Neirinck/Comisia (F-84/05), Tribunalul a apreciat că faptul
că responsabilul unui serviciu a avut contacte cu un candidat la un post de agent temporar
pentru a studia posibilitatea de a-l integra în echipa sa și că și-a manifestat disponibilitatea
pentru o asemenea integrare nu demonstrează existența unei promisiuni de recrutare. În
consecință, Tribunalul a apreciat că acel candidat la post nu putea susține că administrația
i-a indus o încredere legitimă cu privire la recrutarea sa.
2. Cariera funcționarului
a) Recrutarea
i) Noua structură a carierei
În hotărârea din 28 iunie 2007, Da Silva/Comisia (F-21/06), Tribunalul a anulat decizia de

încadrare în grad a reclamantului, care fusese numit director în urma unei proceduri de
recrutare în temeiul articolului 29 alineatul (2) din statut și încadrat în același grad pe
care îl deținea anterior, dar pe o treaptă inferioară. Potrivit Tribunalului, din moment ce
o astfel de numire constituie o avansare în cariera funcționarului, aceasta nu poate
determina o diminuare a gradului sau a treptei sale și, pe cale de consecință, o scădere a
remunerației sale fără să ie încălcat principiul dreptului oricărui funcționar la carieră în
cadrul instituției sale.
În hotărârea din 5 iulie 2007, Dethomas/Comisia (F-93/06), după ce a constatat că

Regulamentul (CE, Euratom) nr. 723/2004 al Consiliului din 22 martie 2004 (JO L 124, p. 1)
nu cuprinde nicio dispoziție tranzitorie care să afecteze aplicarea articolului 32 al treilea
paragraf din statut începând cu 1 mai 2004, Tribunalul a apreciat că, după intrarea în
vigoare a acestui regulament, în lipsa unei dispoziții tranzitorii, acest articol rămâne pe
deplin aplicabil încadrării în treaptă a oricărui agent temporar numit ca funcționar în
gradul pe care îl deținea până în acel moment.
De asemenea, trebuie semnalată hotărârea din 8 noiembrie 2007, Defaa/Comisia

(F-125/06), care ilustrează diicultățile tehnice de interpretare a noilor dispoziții statutare,
în legătură cu prevederile coroborate ale articolului 44 al doilea paragraf din statut și ale
articolului 7 alineatul (4) din anexa XIII din statut, privind o „primă de încadrare” a cărei
acordare este legată de dobândirea atribuțiilor de șef de unitate, de director sau de director
general.
01_2007_6705_txt_RO.indd 204 21-04-2008 10:07:21

ii) Concursul
Tribunalul a soluționat numeroase cauze privitoare la concursuri, printre care se poate

semnala cauza De Meerleer/Comisia (hotărârea din 14 iunie 2007, F-121/05). În cauza citată
anterior, Tribunalul a precizat că atribuția juriului concursului de a-și reexamina deciziile
nu este comparabilă cu controlul exercitat, în contextul reclamației, de autoritatea
împuternicită să facă numiri (denumită în continuare„AIPN”) și de către instanța comunitară
cu ocazia unei acțiuni judiciare și că, în consecință, reclamantul are un interes distinct și
real pentru ca cererea sa de reexaminare să ie analizată de juriul concursului, chiar dacă
reclamantul avea posibilitatea de a introduce o reclamație și o acțiune judiciară împotriva
deciziei inițiale a juriului. În aceeași hotărâre, Tribunalul a analizat dacă, prin intermediul
sistemului de consultare a dosarului electronic EPSO, candidații au avut efectiv posibilitatea
de a lua cunoștință de decizia inițială a juriului, pentru ca, în termenul acordat, să introducă
o cerere de reexaminare a acesteia.
iii) Examenul medical
În hotărârea din 13 decembrie 2007, N/Comisia (F-95/05), Tribunalul a precizat că procedura

examenului medical, astfel cum este prevăzută la articolul 33 din statut, trebuie să ie
respectată și în cazul candidaților la recrutare într-o țară terță.
b) Pozițiile statutare
În hotărârea din 13 decembrie 2007, Duyster/Comisia (F-51/05 și F-18/06), privind deinirea

condițiilor unui concediu pentru creșterea copilului, Tribunalul s-a referit la Directiva 96/34/CE
a Consiliului din 3 iunie 1996 privind acordul-cadru referitor la concediul pentru creșterea
copilului încheiat de UNICE, CEEP și CES (JO L 145, p. 4, Ediție specială, 05/vol. 3, p. 160)
pentru a interpreta articolul 42a din statut. Întemeindu-se pe jurisprudența Curții, Tribunalul
a precizat că, atunci când AIPN hotărăște asupra unei cereri de anulare sau de întrerupere
a unui concediu pentru creșterea copilului, marja sa de apreciere este redusă în cazul în
care persoana interesată care beneiciază de un concediu pentru creșterea copilului
dovedește, în cererea sa de întrerupere a concediului, că îi este imposibil să se ocupe de
copil în condițiile preconizate inițial, ca urmare a unor evenimente survenite după
acordarea concediului respectiv. Aceasta poate i situația în special atunci când funcționarul
este afectat de o boală a cărei gravitate sau ale cărei caracteristici îl plasează într-un astfel
de caz de imposibilitate. În speță, întrucât aceste condiții nu au fost dovedite, acțiunea a
fost respinsă.
c) Notarea – Promovarea
Și în acest an, contenciosul notării și al promovării a fost destul de bogat.
În hotărârea din 22 noiembrie 2007, Michail/Comisia (F-67/05), după ce a arătat că

reclamantului, deși alat în activitate în sensul articolului 36 din statut, nu i s-a încredințat,
în cursul perioadei de referință, nicio atribuție susceptibilă de a face obiectul unei evaluări,
01_2007_6705_txt_RO.indd 205 21-04-2008 10:07:21

Tribunalul a concluzionat că, în mod greșit, Comisia i-a atribuit o notă de merit și a anulat,
pentru acest motiv, raportul de evoluție a carierei persoanei interesate.
În hotărârea din 13 decembrie 2007, Sundholm/Comisia (F-42/06), Tribunalul a anulat

raportul de evoluție a carierei unui funcționar, întrucât, pentru perioada vizată de acel
raport, Comisia nu încredințase obiective și criterii de evaluare persoanei interesate și
omisese, cu ocazia evaluării meritelor sale, să ia în considerare o astfel de împrejurare.
În hotărârile din 22 noiembrie 2007, Dittert/Comisia (F-109/06) și Carpi Badia/Comisia

(F-110/06), Tribunalul a anulat refuzul de promovare a reclamanților, întrucât un viciu de
procedură esențial a afectat procedura de promovare. Într-adevăr, din cauza unei probleme
informatice, numele reclamanților fuseseră omise din lista de care a dispus directorul
general pentru atribuirea punctelor de prioritate ale direcției generale, astfel încât acestora
nu le fusese acordat niciun punct.
3. Condiții de muncă
În hotărârea din 16 ianuarie 2007, Gesner/OAPI (F-119/05), cu privire la cererea unui agent
temporar având ca obiect constituirea unei comisii de invaliditate pentru a beneicia de
acoperirea riscului de invaliditate, Tribunalul a anulat decizia de respingere adoptată de
autoritatea abilitată să încheie contractele (denumită în continuare „AHCC”), întrucât aceasta
s-a întemeiat în mod eronat pe articolul 59 alineatul (4) din statut, considerând că reclamanta
nu cumula cel puțin 12 luni de concediu de boală într-o perioadă de trei ani. Tribunalul a
precizat că această prevedere „nu are ca obiect ixarea unei condiții legate de durata
concediului de boală prealabil care ar trebui îndeplinită de către funcționarii sau de către alți
agenți care solicită convocarea unei comisii de invaliditate, ci determinarea condițiilor de
exercitare a puterii de apreciere de care dispun AIPN sau AHCC în cazul în care acestea, în
lipsa unei cereri a funcționarului sau a agentului temporar, apreciază din oiciu asupra
necesității deschiderii unei astfel de proceduri”. Potrivit Tribunalului, refuzul AHCC de a
declanșa procedura de invaliditate era cu atât mai criticabil cu cât aceasta nu era abilitată să
se pronunțe asupra stării de invaliditate a persoanei interesate. În această privință, Tribunalul
a subliniat dreptul funcționarului sau al altui agent ca starea sa de sănătate să ie examinată
de o comisie de invaliditate, cu excepția cazului în care cererea are un caracter abuziv.
În hotărârea din 22 mai 2007, López Teruel/OAPI (F-99/06), Tribunalul a precizat derularea
noii proceduri de arbitraj medical, descrisă la articolul 59 alineatul (1) al cincilea-al optulea
paragraf din statut, prin care funcționarul alat în concediu medical poate contesta
rezultatele controlului medical organizat de instituție, atunci când respectivul control
stabilește că absența sa este nemotivată.
4. Regimul pecuniar și avantajele sociale ale funcționarului
a) Remunerația și rambursarea cheltuielilor
În hotărârea din 16 ianuarie 2007, Borbély/Comisia (F-126/05), Tribunalul a respins teza

Comisiei potrivit căreia, de la modiicarea articolulului 5 alineatul (1) din anexa VII la statut,
01_2007_6705_txt_RO.indd 206 21-04-2008 10:07:21

efectuată prin reforma din 2004, reședința, în sensul acestei dispoziții, nu mai putea i
asimilată cu centrul de interese al funcționarului, astfel cum decurgea dintr-o jurisprudență
constantă. Prin urmare, termenul „reședință” trebuie să ie înțeles în continuare ca
desemnând centrul de interese al funcționarului sau al agentului.
În cauza Chassagne/Comisia (hotărârea din 23 ianuarie 2007, F-43/05), Tribunalul a respins

o excepție de nelegalitate a articolului 8 din anexa VII la noul statut. Tribunalul a precizat
că plata forfetară a cheltuielilor de călătorie de la locul de repartizare până la locul de
origine nu încalcă obiectivul articolului respectiv, acela de a permite funcționarului să se
deplaseze, cel puțin o dată pe an, la locul său de origine, pentru a conserva legături de
familie, sociale și culturale, și nici nu depășește limitele amplei puteri de apreciere a
legiuitorului comunitar în materie.
b) Securitate socială
În cauza Roodhuijzen/Comisia (hotărârea din 27 noiembrie 2007, F-122/06), Tribunalul a

hotărât că o convenție de conviețuire întocmită în fața notarului, în Țările de Jos, între un
funcționar și partenera sa permite acesteia din urmă să beneicieze, în temeiul articolului
72 din statut și al articolului 12 din reglementarea comună, de sistemul comun de asigurări
de sănătate al Comunităților Europene.
c) Pensii
i) Rata contribuției
În cauza Wils/Parlamentul European (hotărârea din 11 iulie 2007, F-105/05), Tribunalul,

reunit în ședință plenară, a respins o acțiune care contesta, pe calea excepției, noile norme
de calcul al ratei contribuției funcționarilor la sistemul de pensii, deinite de anexa XII la
statut. Mai întâi, Tribunalul a înlăturat motivul potrivit căruia respectiva anexă ar i fost
adoptată cu încălcarea procedurii de concertare tripartită în materie de relații cu personalul,
instituită prin decizia Consiliului din 23 iunie 1981. Apoi, Tribunalul a hotărât că opțiunea
legiuitorului de a deini, la articolul 10 alineatul (2) din anexa XII la statut, rata actuarială ca
iind media ratelor dobânzilor medii reale pentru cei 12 ani ce precedă anul în curs nu este
de natură să afecteze validitatea metodei actuariale deinite la anexa XII din statut și nici să
compromită obiectivul de echilibru actuarial al sistemului comunitar de pensii și că, în
consecință, perioada de 12 ani reținută nu era nici vădit eronată, nici vădit neadecvată. În
aceste condiții, chiar dacă reieșea din dosar că perioada de referință pentru calcularea
contribuției actuariale făcuse obiectul unor negocieri politice și fusese ixată la 12 ani
pentru a ține seama și de preocupări bugetare, reclamantul nu putea pretinde că alegerea
unei astfel de durate ar i viciată de un abuz de putere. În sfârșit, reclamantul susținea că
anexa XII la statut a încălcat încrederea pe care funcționarii o puteau avea în mod legitim
în respectarea articolului 83 alineatul (2) din fostul și din noul statut, care limitează
contribuția funcționarilor la o treime din inanțarea sistemului de pensii. Potrivit
reclamantului, anexa XII la statut făcuse într-adevăr abstracție de excedentul contribuțiilor
plătite de funcționari până la 30 aprilie 2004. Tribunalul a considerat că nu era în măsură să
aprecieze temeinicia susținerilor reclamantului cu privire la acest aspect, atât timp cât, în
01_2007_6705_txt_RO.indd 207 21-04-2008 10:07:21

lipsa unui studiu actuarial al sistemului comunitar de pensii anterior anului 1998, cuantumul
contribuției funcționarilor, impusă pentru a asigura echilibrul actuarial al sistemului, nu
era cunoscut înainte de această dată.
ii) Transferul drepturilor de pensie
În cauza Genette/Comisia, citată anterior, prezentată de către Comisie drept o cauză „pilot”,
Tribunalul s-a pronunțat asupra unei chestiuni care privește funcționarii, numeroși în acest
caz, care au transferat către sistemul comunitar drepturile de pensie pe care le dobândiseră
anterior de la organisme de pensii din Belgia. Reclamantul solicitase ca drepturile sale deja
transferate să ie recalculate pentru a se ține cont de normele mai favorabile de transfer
instituite de o lege belgiană din 2003. Comisia refuzase să își retragă deciziile referitoare la
drepturile de pensie ale reclamantului transferate în cadrul sistemului comunitar, pentru
motivul că o astfel de retragere ar i nelegală în lipsa unor dispoziții de drept comunitar care
să autorizeze expres acest lucru. Tribunalul a apreciat că acest motiv era afectat de o eroare
de drept. Într-adevăr, Tribunalul a considerat că cerințele generale deduse din jurisprudența
Curții pentru retragerea unei decizii individuale cu efecte juridice nu împiedicau retragerea
unei astfel de decizii, chiar și legale, cu condiția ca retragerea să i fost solicitată de către
beneiciarul acestei decizii și ca această retragere să nu prejudicieze drepturile terților.
În două cauze, Tsirimokos/Parlamentul European și Colovea/Parlamentul European (hotărârile

din 13 noiembrie 2007, F-76/06 și F-77/06), Tribunalul a precizat că dintr-o interpretare
atât literală, cât și sistematică a articolului 4 litera (b) din anexa IVa din statut rezultă că
această prevedere nu privește numărul de ani obținuți ca urmare a unui transfer al
drepturilor de pensie către sistemul de pensii comunitar. În consecință, Tribunalul a respins
cererile formulate de reclamanți, având ca obiect anularea deciziilor prin care, pentru
calcularea contribuțiilor în cadrul activității cu jumătate de normă pentru pregătirea
retragerii la pensie a acestora, s-a refuzat să se țină seama de numărul de ani obținuți ca
urmare a unui transfer al drepturilor de pensie obținute în sistemele naționale.
iii) Coeicienții corectori
În hotărârea din 19 iunie 2007, Davis și alții/Consiliul (F-54/06), Tribunalul a considerat că

noul sistem de pensii, care suprimă coeicienții corectori pentru drepturile de pensie
dobândite începând cu 1 mai 2004 și care modiică drepturile de pensie dobândite anterior
acestei date, în sensul că, în continuare, coeicienții corectori sunt stabiliți în funcție de
costul vieții în statul membru de reședință al persoanei pensionate, și nu în funcție de
costul vieții din capitala statului membru al locului de repartizare a funcționarului, nu
încalcă nici principiile egalității de tratament și nediscriminării, nici principiile liberei
circulații și libertății de stabilire.
5. Regimul disciplinar
În hotărârea din 8 noiembrie 2007, Andreasen/Comisia (F-40/05), Tribunalul a aplicat noul

statut în ceea ce privește în special controlul gravității faptelor de la originea revocării
01_2007_6705_txt_RO.indd 208 21-04-2008 10:07:22

funcționarului. Articolul 10 din anexa IX la statut prevede că sancțiunea disciplinară aplicată

trebuie să ie proporțională cu gravitatea abaterii comise și enunță criteriile pe care AIPN
trebuie să le ia în special în considerare pentru alegerea sancțiunii. În acest cadru juridic,
Tribunalul a analizat argumentele reclamantei legate de o pretinsă încălcare a respectării
proporționalității sancțiunii. De asemenea, Tribunalul s-a pronunțat cu privire la aplicarea
în timp a prevederilor anexei IX la statut privind constituirea și organizarea comisiei de
disciplină, intrate în vigoare pe parcursul desfășurării procedurii disciplinare.
6. Regimul aplicabil altor agenți ai Comunităților Europene
În hotărârea din 4 octombrie 2007, de la Cruz și alții/Agenția Europeană pentru Securitate și

Sănătate la Locul de Muncă (F-32/06), Tribunalul a admis cererea reclamanților, foști agenți
locali, care contestau încadrarea acestora în calitate de agent contractual în grupa de
funcții II, și aceasta ținând cont de atribuții efectiv îndeplinite.
Cu privire la cheltuielile de judecată
În diferite ocazii, Tribunalul a aplicat articolul 87 alineatul (3) din Regulamentul de procedură al
Tribunalului de Primă Instanță, aplicabil mutatis mutandis, pentru a decide ie să repartizeze
cheltuielile de judecată între părți pentru motive excepționale, în temeiul primului paragraf al
acestei prevederi (hotărârea din 7 noiembrie 2007, Hinderyckx/Consiliul, F-57/06, și ordonanța
din 14 decembrie 2007, Steinmetz/Comisia, F-131/06), ie, în temeiul celui de al doilea paragraf,
să oblige partea care a avut câștig de cauză să ramburseze celeilalte părți o parte din cheltuielile
de judecată efectuate de aceasta din urmă și apreciate de Tribunal ca iind provocate în mod
nejustiicat sau șicanatoriu (hotărârea din 9 octombrie 2007, Bellantone/Curtea de Conturi,
F-85/06, și hotărârea Duyster/Comisia, citată anterior), chiar și în situația unei acțiuni vădit
inadmisibile (ordonanța din 27 martie 2007, Manté/Consiliul, F-87/06).
III. Cereri de măsuri provizorii
În anul 2007 au fost formulate patru cereri de măsuri provizorii, care au fost respinse ca
urmare a lipsei urgenței măsurilor solicitate, deinite de o jurisprudență constantă în sensul
că trebuie să ie pronunțate și să își producă efectele înainte de decizia din acțiunea principală
în scopul de a evita un prejudiciu grav și ireparabil intereselor reclamantului (ordonanța
președintelui Tribunalului din 1 februarie 2007, Bligny/Comisia, F-142/06 R, ordonanța
președintelui Tribunalului din 13 martie 2007, Chassagne/Comisia, F-1/07 R, ordonanța
președintelui Tribunalului din 10 septembrie 2007, Zangerl‑Posselt/Comisia, F-83/07 R, și
ordonanța președintelui Tribunalului din 21 noiembrie 2007, Petrilli/Comisia, F-98/07 R).
În cauzele Chassagne/Comisia și Petrilli/Comisia, citate anterior, judecătorul delegat cu

luarea măsurilor provizorii a reamintit jurisprudența constantă a Curții și a Tribunalului de
Primă Instanță, potrivit căreia un prejudiciu de natură pur pecuniară nu poate, în principiu,
să ie considerat ireparabil sau diicil de reparat atât timp cât acesta poate să facă obiectul
unei despăgubiri inanciare ulterioare.
01_2007_6705_txt_RO.indd 209 21-04-2008 10:07:22

În cauzele Bligny/Comisia și Zangerl‑Posselt/Comisia, citate anterior, judecătorul delegat cu

luarea măsurilor provizorii a reamintit jurisprudența constantă a Curții și a Tribunalului de
Primă Instanță, potrivit căreia susținerea probelor unui concurs general nu poate produce
un prejudiciu ireparabil unui candidat dezavantajat printr-o neregularitate săvârșită cu
ocazia respectivului concurs. Într-adevăr, în cazul în care este anulată o probă în cadrul
unui concurs organizat pentru constituirea unei rezerve de recrutare, drepturile
candidatului sunt protejate în mod adecvat dacă juriul și AIPN își reexaminează deciziile și
caută o soluție echitabilă în cazul respectiv.
IV. Cereri de asistență judiciară
În cursul anului 2007 au fost adoptate 17 ordonanțe de soluționare a unor cereri de

asistență judiciară. Dintre acestea, numai trei cereri au putut i admise, celelalte iind
respinse ie ca urmare a caracterului vădit inadmisibil sau vădit nefondat al acțiunii care
urma să ie inițiată sau al celei introduse, ie ca urmare a faptului că solicitantul nu era sau
nu a dovedit că, datorită stării sale materiale, este în imposibilitate totală sau parțială de a
face față cheltuielilor legate de asistența și de reprezentarea în justiție.
V. Primul bilanț al practicii soluționării amiabile
În practica sa judiciară, Tribunalul a încercat să răspundă invitației legiuitorului de a facilita

soluționarea amiabilă a litigiilor în orice stadiu al procedurii. Astfel, în temeiul articolului 7
alineatul (4) din anexa I la Statutul Curții de Justiție și al articolului 64 alineatul (2) litera (d)
din Regulamentul de procedură al Tribunalului de Primă Instanță, aplicabil mutatis mutandis
Tribunalului până la intrarea în vigoare a Regulamentului de procedură al acestuia din
urmă, Tribunalul a încercat în mai multe rânduri să determine soluționarea amiabilă. Ca
urmare a unei soluționări amiabile au putut i soluționate 14 cauze, dintre care șapte ca
urmare a unei intervenții a Tribunalului, cel mai adesea în cursul unei reuniuni informale
organizate de judecătorul raportor sau în ședință. Bineînțeles, aceste date pot să evolueze
în timp, ca efect al impulsurilor pe care le va da Tribunalul în favoarea căutării unei soluții
amiabile în cadrul litigiilor și în funcție de gradul de deschidere pe care îl vor manifesta
reprezentanții părților în acest sens.
Chiar dacă nu este nici posibil, nici indicat să ie întocmită o listă exhaustivă a împrejurărilor
care sunt de natură a favoriza o soluționare amiabilă a unui diferend, Tribunalul a identiicat
un anumit număr de categorii de litigii pentru care este adecvat să ie căutată o soluționare
amiabilă.
În primul rând, este vorba de acțiunile al căror rezultat veritabil nu poate consta într-o
soluție propriu-zis juridică, ce nu ar pune capăt diferendului sau tensiunii conlictuale de la
baza litigiului, cel mai adesea de natură interpersonală. În acest tip de cauze trebuie
preferată căutarea unei soluții mai echitabile sau mai umane decât cea care ar rezulta
dintr-o analiză în drept. Aceasta presupune evident că litigiul nu ridică nicio chestiune de
ordin general pentru alți funcționari. În aceeași ordine de idei, este de asemenea adecvată
căutarea unei soluționări amiabile în cauzele în care o publicitate nu ar i pe deplin
01_2007_6705_txt_RO.indd 210 21-04-2008 10:07:22

justiicată și în care nu ar i evident aportul juridic pe care l-ar reprezenta o hotărâre (de
exemplu, în cazul unei hărțuiri morale sau sexuale, al unei mutări a unui funcționar ca
urmare a unui conlict între acesta din urmă și ierarhie). De asemenea, se pot cita cauzele
repetitive, ulterioare unei cauze „pilot”, care ar putea primi aceeași soluție ca în hotărârea
pronunțată în această din urmă cauză.
Trebuie adăugat că autoritatea administrativă dispune destul de des de o marjă amplă de

apreciere pentru a realiza misiunile care îi sunt încredințate și că, în acest context, controlul
judiciar al legalității interne este adesea marginal. Dacă, în cadrul unui anumit litigiu,
legalitatea unui act adoptat de AIPN în temeiul amplei sale puteri de apreciere nu poate i
pusă în discuție de judecător pentru abuz de putere, nu este exclus ca AIPN să își i putut
atinge obiectivul urmărit prin adoptarea unui alt act, la fel de legal ca și cel contestat în
fața judecătorului și care ar i putut evita diferendul în cauză. Această situație este în mod
special propice căutării unei soluționări amiabile.
01_2007_6705_txt_RO.indd 211 21-04-2008 10:07:22

01_2007_6705_txt_RO.indd 212 21-04-2008 10:07:22
Compunere Tribunalul Funcției Publice
B – Compunerea Tribunalului Funcției Publice
(Ordinea protocolară la 1 ianuarie 2007)
De la stânga la dreapta:
domnul judecător H. Tagaras; doamna judecător I. Boruta; domnul H. Kreppel, președinte de cameră; domnul
P. Mahoney, președintele Tribunalului; domnul S. Van Raepenbusch, președinte de cameră; domnul judecător
H. Kanninen; domnul judecător S. Gervasoni; doamna greier W. Hakenberg.
01_2007_6705_txt_RO.indd 213 21-04-2008 10:07:24

01_2007_6705_txt_RO.indd 214 21-04-2008 10:07:24
Membri Tribunalul Funcției Publice
1. Membrii Tribunalului Funcției Publice

Paul J. Mahoney
născut în anul 1946; studii juridice (Master of Arts, Universitatea din
Oxford, 1967; Master of Laws, University College London, 1969); lector
la University College, Londra (1967-1973); barrister (Londra, 1972-1974);
administrator, administrator principal la Curtea Europeană a Drepturilor
Omului (1974-1990); profesor de drept invitat la Universitatea
Saskatchewan, Saskatoon, Canada (1988); șef al personalului la Consiliul
Europei (1990-1993); șef de secție (1993-1995), greier adjunct
(1995-2001), greier la Curtea Europeană a Drepturilor Omului
(2001-septembrie 2005); președintele Tribunalului Funcției Publice
Horstpeter Kreppel
născut în anul 1945; studii universitare la Berlin, la München și la
Frankfurt pe Main (1966-1972); primul examen de stat (1972); magistrat
stagiar la Frankfurt pe Main (1972-1973 și 1974-1975); Colegiul Europei
la Bruges (1973-1974); al doilea examen de stat (Frankfurt pe Main,
1976); angajat la Biroul Federal al Forței de Muncă și avocat (1976);
judecător la Tribunalul pentru Litigii de Muncă (landul Hessa, 1977-1993);
lector la Fachhochschule für Sozialarbeit din Frankfurt pe Main și la
Verwaltungsfachhochschule din Wiesbaden (1979-1990); expert
național la Serviciul juridic al Comisiei Comunităților Europene
(1993-1996 și 2001-2005); atașat pentru afaceri sociale la Ambasada
Republicii Federale Germania la Madrid (1996-2001); judecător la
Tribunalul pentru Litigii de Muncă din Frankfurt pe Main
(februarie-septembrie 2005); judecător la Tribunalul Funcției Publice
01_2007_6705_txt_RO.indd 215 21-04-2008 10:07:26

Tribunalul Funcției Publice Membri
Irena Boruta
născută în anul 1950; licențiată în drept a Universității din Wrocław
(1972), doctor în drept (Łodz 1982); avocat, membru al Baroului
Republicii Polone (din 1977); cercetător invitat (Universitatea Paris X,
1987-1988; Universitatea din Nantes, 1993-1994); expert al„Solidarnosc”
(1995-2000); profesor de dreptul muncii și de drept social european la
Universitatea din Łodz (1997-1998 și 2001-2005), profesor agregat la
Școala Superioară de Comerț din Varșovia (2002), profesor de dreptul
muncii și al securității sociale la Universitatea Cardinal Stefan Wyszynski
din Varșovia (2002-2005); viceministru al muncii și al afacerilor sociale
(1998-2001); membru al Comitetului de negociatori pentru aderarea
Republicii Polone la Uniunea Europeană (1998-2001); reprezentant al
guvernului polonez pe lângă Organizația Internațională a Muncii
(1998-2001); autor al mai multor lucrări în domeniul dreptului muncii și
al dreptului social european; judecător la Tribunalul Funcției Publice
Heikki Kanninen
născut în anul 1952; licențiat al Școlii de Înalte Studii Comerciale din
Helsinki și al Facultății de Drept a Universității din Helsinki; referent la
Curtea Administrativă Supremă din Finlanda; secretar general al
Comitetului pentru reforma protecției juridice în administrația publică;
administrator principal la Curtea Administrativă Supremă; secretar
general al Comitetului pentru reforma contenciosului administrativ,
consilier la Direcția legislativă a Ministerului Justiției; greier adjunct la
Curtea AELS; referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților
Europene; judecător la Curtea Administrativă Supremă (1998-2005);
membru al Comisiei de recurs pentru refugiați; vicepreședinte al
Comitetului de dezvoltare a instituțiilor judiciare inlandeze; judecător
la Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005.
01_2007_6705_txt_RO.indd 216 21-04-2008 10:07:29

Membri Tribunalul Funcției Publice
Haris Tagaras
născut în anul 1955; licențiat în drept (Universitatea din Salonic, 1977);
diplomă specială de licență în drept european (Institutul de Studii
Europene al Universității Libere din Bruxelles, 1980); doctor în drept
(Universitatea din Salonic, 1984); jurist-lingvist la Consiliul Comunităților
Europene (1980-1982); cercetător la Centrul de Drept Economic
Internațional și European din Salonic (1982-1984); administrator la Curtea
de Justiție a Comunităților Europene și la Comisia Comunităților Europene
(1986-1990); profesor de drept comunitar, de drept internațional privat și
de drepturile omului la Universitatea Panteion din Atena (din 1990);
colaborator extern pentru afaceri europene la Ministerul Justiției și
membru al Comitetului permanent al Convenției de la Lugano
(1991-2004); membru al Comisiei Naționale de Concurență (1999-2005);
membru al Comisiei Naționale a Poștei și Telecomunicațiilor (2000-2002);
membru al Baroului din Salonic, avocat pe lângă Curtea de Casație;
membru fondator al Uniunii Avocaților din Europa (UAE); membru asociat
al Academiei Internaționale de Drept Comparat; judecător la Tribunalul
Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005.
Sean Van Raepenbusch

născut în anul 1956; licențiat în drept (Universitatea Liberă din Bruxelles,
1979); diplomă specială de licență în drept internațional (Bruxelles,
1980); doctor în drept (1989); responsabil al Serviciului juridic din cadrul
Société anonyme du canal et des installations maritimes din Bruxelles
(1979-1984); funcționar la Comisia Comunităților Europene (Direcția
generală de afaceri sociale, 1984-1988); membru al Serviciului juridic al
Comisiei Comunităților Europene (1988-1994); referent juridic la Curtea
de Justiție a Comunităților Europene (1994-2005); lector la Centrul
Universitar din Charleroi (drept social internațional și european,
1989-1991), la Universitatea din Mons-Hainaut (drept european,
1991-1997), la Universitatea din Liège (dreptul funcției publice
europene, 1989-1991; dreptul instituțional al Uniunii Europene,
1995-2005; drept social european, 2004-2005); numeroase publicații în
domeniul dreptului social european și al dreptului constituțional al
Uniunii Europene; judecător la Tribunalul Funcției Publice începând cu
data de 6 octombrie 2005.
01_2007_6705_txt_RO.indd 217 21-04-2008 10:07:31

Tribunalul Funcției Publice Membri
Stéphane Gervasoni
născut în anul 1967; licențiat al Institutului de Studii Politice din
Grenoble (1988) și al Școlii Naționale de Administrație (1993); membru
al Consiliului de Stat (Secția de contencios, 1993-1997, Secția socială,
1996-1997; consilier principal din 1996); conferențiar universitar la
Institutul de Studii Politice din Paris (1993-1995); comisar al guvernului
pe lângă Comisia specială de casație în materie de pensii (1994-1996);
consilier juridic la Ministerul Funcției Publice și la Primăria din Paris
(1995-1997); secretar general la prefectura departamentului Yonne,
subprefect al arondismentului Auxerre (1997-1999); secretar general la
prefectura departamentului Savoie, subprefect al arondismentului
Chambéry (1999-2001); referent juridic la Curtea de Justiție a
Comunităților Europene (septembrie 2001-septembrie 2005); membru
titular al Comisiei de recurs din cadrul NATO (2001-2005); judecător la
Tribunalul Funcției Publice începând cu data de 6 octombrie 2005.
Waltraud Hakenberg
născută în anul 1955; studii juridice la Ratisbonne și la Geneva
(1974-1979); primul examen de stat (1979); studii postuniversitare de
drept comunitar la Colegiul Europei din Bruges (1979-1980); magistrat
stagiar la Ratisbonne (1980-1983); doctor în drept (1982); al doilea
examen de stat (1983); avocat la München și la Paris (1983-1989);
funcționar la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (1990-2005);
referent juridic la Curtea de Justiție a Comunităților Europene (cabinetul
domnului judecător Jann, 1995-2005); funcții didactice în cadrul mai
multor universități din Germania, Austria, Elveția și Rusia; profesor
onoriic al Universității din Saar (din 1999); membru în diverse comitete,
asociații și comisii juridice; numeroase publicații în domeniul dreptului
și al contenciosului comunitar; greier la Tribunalul Funcției Publice
începând cu data de 30 noiembrie 2005.
01_2007_6705_txt_RO.indd 218 21-04-2008 10:07:34

Ordine protocolară Tribunalul Funcției Publice
2. Ordinea protocolară
de la 1 ianuarie 2007 până la 31 decembrie 2007
Domnul P. MAHONEY, președintele Tribunalului

Domnul H. KREPPEL, președinte de cameră
Domnul S. VAN RAEPENBUSCH, președinte de cameră
Doamna I. BORUTA, judecător
Domnul H. KANNINEN, judecător
Domnul H. TAGARAS, judecător
Domnul S. GERVASONI, judecător
Doamna W. HAKENBERG, greier
01_2007_6705_txt_RO.indd 219 21-04-2008 10:07:34

01_2007_6705_txt_RO.indd 220 21-04-2008 10:07:34
Statistici judiciare Tribunalul Funcției Publice
C – Statistici judiciare ale Tribunalului Funcției Publice
Activitatea generală a Tribunalului Funcției Publice
Cauze introduse
2. Procentul din numărul de cauze în funcție de instituții pârâte principale

(2006-2007)
3. Limba de procedură (2006-2007)
Cauze soluționate
4. Hotărâri și ordonanțe – Complet de judecată (2007)

5. Soluții pronunțate (2007)
6. Cereri de măsuri provizorii soluționate: soluții pronunțate (2007)
7. Durata procedurilor (2007)
8. Completul de judecată (2007)

9. Număr de reclamanți (2007)
Diverse
10. Decizii ale Tribunalului care au făcut obiectul unui recurs la Tribunalul de
Primă Instanță (2006-2007)
11. Soluțiile în recurs la Tribunalul de Primă Instanță (2006-2007)
01_2007_6705_txt_RO.indd 221 21-04-2008 10:07:34

01_2007_6705_txt_RO.indd 222 21-04-2008 10:07:34
1. Activitatea generală a Tribunalului Funcţiei Publice

Cauze introduse, cauze soluţionate, cauze alate pe rol (2005‑2007)1
250
200
150
100
50
0
20052 2006 2007
Cauze introduse
Cauze soluţionate 3
Cauze alate pe rol
20052 2006 2007
Cauze introduse 130 148 157
Cauze soluţionate 3 0 50 150
Cauze alate pe rol 130 228 2354
1 Cifrele menţionate (cifre brute) indică numărul total de cauze independent de reunirile pentru motive de
conexitate (un număr de cauză=o cauză).
2 2005: Tribunalul de Primă Instanţă a trimis 117 cauze Tribunalului Funcţiei Publice nou creat.
2006: Tribunalul de Primă Instanţă a trimis încă o cauză Tribunalului Funcţiei Publice.
3 Cu excepţia menţiunii contrare, prezentul tabel și tabelele de la paginile următoare iau în considerare, pentru
anul 2007, toate procedurile, mai puţin procedurile referitoare la măsurile provizorii. Împreună cu măsurile
provizorii : 52 de cauze în 2006 (plus o hotărâre interlocutorie), 154 de cauze în 2007 și 206 cauze în total.
4 Dintre care 77 cauze suspendate.
01_2007_6705_txt_RO.indd 223 21-04-2008 10:07:34

Tribunalul Funcției Publice Statistici judiciare
2. Cauze introduse – Procentul din numărul cauzelor pentru iecare

dintre instituţiile pârâte principale (2006‑2007)
Procent din numărul de cauze introduse (2007)
Consiliul Uniunii
Parlamentul European Europene
13,38 % 3,82 %
Alte instituţii și agenţii

europene
24,84 %
Banca Centrală Comisia

Europeană Comunităţilor
1,27 % Curtea de Justiţie Europene
a Comunităţilor 50,96 %
Curtea de Conturi Europene
Europeană 3,82 %
1,91 %
2006 2007
Parlamentul European 7,14 % 13,38 %
Consiliul Uniunii Europene 6,07 % 3,82 %
Comisia Comunităţilor Europene 75,00 % 50,96 %
Curtea de Justiţie a 3,57 % 3,82 %
Comunităţilor Europene
Curtea de Conturi Europeană 1,79 % 1,91 %
Banca Centrală Europeană 1,07 % 1,27 %
Alte instituţii și agenţii europene 5,36 % 24,84 %
Total 100,00 % 100,00 %
01_2007_6705_txt_RO.indd 224 21-04-2008 10:07:34

3. Cauze introduse – Limba de procedură (2006‑2007)
Italiană Lituaniană Maghiară

10,83 % 1,27 % 0,64 %
Olandeză
1,91 %
Franceză
64,97 %
Română
0,64 %
Bulgară
1,27 %
Spaniolă
1,27 %
Germană
10,83 %
Engleză Greacă
5,10 % 1,27 %
Limba de procedură 2006 2007

Bulgară - 2
Spaniolă 1 2
Germană 2 17
Greacă 3 2
Engleză 8 8
Franceză 113 102
Italiană 10 17
Lituaniană - 2
Maghiară 2 1
Olandeză 7 3
Română - 1
Slovenă 1 -
Finlandeză 1 -
Total 148 157
Limba de procedură relectă limba în care a fost introdusă cauza, iar nu limba maternă sau cetăţenia
reclamantului.
01_2007_6705_txt_RO.indd 225 21-04-2008 10:07:35

4. Cauze soluţionate – Hotărâri și ordonanţe – Complet de judecată

(2007)
89,33 %
Președinte
9,33 %
Ședinţă
plenară
1,33 %
Ordonanţe
prin care se
Hotărâri Alte ordonanţe Total
inalizează
judecata 1
Ședinţă plenară 1 1 0 2
Camere de 3 65 48 21 134
judecători
Președinte 0 12 2 14
Total 66 61 23 150
1 Ordonanţe cu caracter jurisdicţional prin care se încheie procedura, inclusiv ordonanţele de radiere ca urmare a
unui acord de soluţionare amiabilă între părţi prin intervenţia Tribunalului Funcţiei Publice (diferite de
ordonanţele care pun capăt procedurii prin radiere pentru alte motive).
01_2007_6705_txt_RO.indd 226 21-04-2008 10:07:35

01_2007_6705_txt_RO.indd 227
5. Cauze soluţionate – Soluția (2007)

Raport anual 2007
Hotărâri Ordonanţe
Anularea Respingerea Ordonanţe Soluţionări Radieri Altele Total
deciziei acţiunii (acţiuni amiabile ca pentru
inadmisibile urmare a alt motiv
ori vădit intervenţiei
inadmisibile Tribunalului
sau vădit
nefondate)
Concurs 3 6 1 10
Condiţii de muncă/Concedii 1 2 2 5
Evaluare/Promovare 6 13 4 12 35
Pensii și prestaţii de invaliditate 3 6 4 1 1 15
Proceduri disciplinare 1 1
Recrutare/Numire/Încadrare în grad 7 4 6 5 22
Remunerare și indemnizaţii 2 6 6 2 2 18
Repartizare/Mutare 1 1 2 1 2 7
Rezilierea contractului unui agent 3 3 1 1 8
Securitate socială/Boală profesională/ 4 4 2 2 12
Accidente
Alte domenii, diferite de funcţia publică 2 1 1 4
Tribunalul Funcției Publice

Total 26 40 37 7 23 4 137 ¹
227
1 La această cifră se adaugă 13 cauze soluţionate în domeniul asistenţei judiciare, precum și 4 ordonanţe privind măsuri provizorii.
21-04-2008 10:07:35
6. Măsuri provizorii pronunţate: soluția (2007)
Soluția
Numărul măsurilor provizorii Respingerea/Menţinerea
Anularea deciziei atacate
deciziei atacate
4 4
7. Cauze soluţionate – Durata procedurilor (2007)
Hotărâri Durata medie Media generală
Cauze introduse la Tribunalul Funcţiei Publice 48 14,7

Cauze introduse la Tribunalul de Primă 18 22,7 16,9
Instanţă1
Total 66
Ordonanţe
Cauze introduse la Tribunalul Funcţiei Publice 72 7,6

Cauze introduse la Tribunalul de Primă 12 25,1 10,3
Instanţă 1
Total 84
TOTAL GENERAL 150 13,2
Duratele sunt exprimate în luni și în zecimi de luni.
1 2005: Tribunalul de Primă Instanţă a trimis 117 cauze Tribunalului Funcţiei Publice nou creat.
2006: Tribunalul de Primă Instanţă a trimis încă o cauză Tribunalului Funcţiei Publice.
01_2007_6705_txt_RO.indd 228 21-04-2008 10:07:36

8. Cauze alate pe rol la 31 decembrie –

Complet de judecată (2007)
97,62 %
Ședinţă Președinte
plenară 0,95 %
1,43 %
2007
Ședinţă plenară 3
Camere de 3 judecători 205
Președinte 2
Total 2101
1 Se adaugă la această cifră 25 de cauze nerepartizate.
01_2007_6705_txt_RO.indd 229 21-04-2008 10:07:36

9. Cauze alate pe rol la 31 decembrie – Numărul reclamanţilor (2007)
Cauze introduse care reunesc cel mai mare număr de reclamanţi

într‑o singură cauză
Numărul de reclamanţi Domenii 2

pe cauză 1
309 Statut – Pensii – Aplicarea coeicientului corector calculat în funcţie de
costul mediu al vieţii în ţara de reședinţă
181 Statut – Recrutare – Agenţi contractuali – Durata contractelor, reînnoirea
și/sau prelungirea pe perioadă determinată sau nedeterminată
143 Statut – Numiri – Candidaţi înscriși pe o listă de rezervă, anterior intrării în
vigoare a noului statut
76 Statut – Numiri – Recaliicarea contractelor cu durată determinată într-un
contract unic cu durată nedeterminată
59 Statut – Promovare – Exerciţiul de promovare 2005 – Grade adiţionale
prevăzute de noul statut
21 Statut – Agenţi contractuali – Revizuirea încadrării și a remuneraţiei
20 Statut - Pensie - Cupoane de pensie - Coeicient calculat în funcţie de
costul mediu al vieţii în ţara de reședinţă, iar nu în raport cu capitala
acestei ţări
19 Statut – Numiri – Încadrare în grad – Coeicientul multiplicator și anularea
punctelor de promovare
Numărul total al reclamanţilor în toate cauzele alate pe rol
Total reclamanţi Total cauze alate pe rol

1 267 235
1 Reclamanţii care au introdus mai multe acţiuni au fost socotiţi separat pentru iecare acţiune introdusă.
2 Termenul „statut” se referă la Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene și Regimul aplicabil celorlalţi agenţi
ai Comunităţilor Europene.
01_2007_6705_txt_RO.indd 230 21-04-2008 10:07:36

10. Diverse – Deciziile Tribunalului ce au făcut obiectul unui recurs

la Tribunalul de Primă Instanţă (2006‑2007)
80
70
60
50
40
30
20
10
0
2006 2007
Numărul deciziilor ce au făcut obiectul unui recurs1
Totalul deciziilor supuse căilor de atac2
Numărul deciziilor Totalul deciziilor supuse Procentul deciziilor

ce au făcut obiectul căilor de atac2 ce au făcut obiectul
unui recurs1 unui recurs3
2006 10 23 43 %
2007 25 77 32 %
1 Deciziile în cauzele F-92/05 și F-17/05 au făcut iecare obiectul a două recursuri.

2 Totalul deciziilor supuse căilor de atac – hotărâri și ordonanţe de declarare a inadmisibilităţii, privind măsuri
provizorii, prin care nu se soluţionează fondul și de respingere a intervenţiei – în privinţa cărora a expirat
termenul de recurs sau a fost declarat recurs.
3 În 2007, procentul deciziilor care au făcut obiectul unui recurs reprezintă 19% din totalul cauzelor soluţionate,
cu excepţia ipotezei desistării unilaterale a uneia dintre părţi.
În 2006, acest procent era de 21%.
01_2007_6705_txt_RO.indd 231 21-04-2008 10:07:36

11. Diverse – Soluţiile pronunţate în recursurile în faţa Tribunalului

de Primă Instanţă (2006‑2007)
Recurs respins
85,71 %
Anularea deciziei
atacate
14,29 %
Recurs respins
Anularea deciziei atacate
Radiere/
Anularea deciziei
Recurs respins Nepronunţare Total
atacate
asupra fondului
2006 0 0 0 0
2007 6 1 0 7
01_2007_6705_txt_RO.indd 232 21-04-2008 10:07:36

01_2007_6705_txt_RO.indd 234 21-04-2008 10:07:37
Vizite oiciale Întâlniri și vizite
A – Vizite oiciale și manifestări la Curtea de Justiție, la Tribunalul

de Primă Instanță și la Tribunalul Funcției Publice
Curtea de Justiție
1 februarie E. S. domnul B. Faure, ambasador extraordinar și plenipotențiar al

Republicii Seychelles pe lângă Uniunea Europeană
5 februarie E. S. domnul R. Prodi, președintele Consiliului Republicii Italiene
8 februarie Domnul profesor Köck și doamna profesor Karollus
23 februarie Deutsch-Belgisch-Luxemburgische Parlamentariergruppe des
Deutschen Bundestages
26-27 februarie Delegația Consiliului de Stat francez
1 martie Doamna O. I. Navarrete Barrero, președintele Tribunalului de
Justiție al Comunității Andine
5 martie E. S. domnul M. Foucher, ambasador
5-6 martie Delegația Curții Constituționale a Republicii Slovene
8 martie E. S. domnul M. Burke, ambasadorul Irlandei la Luxemburg
14-15 martie Delegația Tribunalului Federal elvețian
26-27 martie Colocviu cu ocazia celei de a 50-a aniversări a semnării tratatelor
de la Roma
19 aprilie E. S. domnul R. Cachia Caruana, reprezentant permanent al
Republicii Malta pe lângă Uniunea Europeană
23 aprilie E. S. domnul B. Reka, ambasador extraordinar și plenipotențiar, șef
de misiune al Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei pe lângă
Uniunea Europeană
23 aprilie Domnul I. Kalin, ministrul afacerilor externe al Republicii Bulgaria
23-25 aprilie Delegația Consiliului Judiciar al Republicii Slovace
14-15 mai Delegație de înalți magistrați din Regatul Danemarcei
15-16 mai Delegația Curții Supreme a Regatului Spaniei (Camera de
contencios administrativ)
5 iunie Domnul V. Hof, ministrul afacerilor federale și europene al landului
Hesse
5 iunie Zi de informare pentru noii judecători ai Tribunalului de Primă
Instanță
18 iunie Reuniunea agenților statelor membre
01_2007_6705_txt_RO.indd 235 21-04-2008 10:07:37

Întâlniri și vizite Vizite oiciale
18 iunie Domnul V. Itälä, raportor pentru bugetul 2008 la Parlamentul

European
19 iunie Domnul L. Fernandes, agent al guvernului portughez
25 iunie Delegația Consiliului Barourilor Europene (CCBE)
27 iunie Domnul K. G. Balakrishnan, Chief Justice al Republicii India
2-3 iulie Delegația Secretariatului Commonwealth
10-11 septembrie Delegație de magistrați, profesori și avocați germani experți în
drept comunitar
27 septembrie Domnul V. Lamanda, prim-președinte al Curții de Casație franceze
27 septembrie Domnul A. A. Ivanov, președintele Curții Supreme Economice a
Federației Ruse și doamna T. Andreeva, vicepreședintele Curții
Supreme Economice a Federației Ruse, însoțiți de E. S. domnul E.
Malayan, ambasadorul Federației Ruse la Luxemburg
1-2 octombrie Delegația Curții Constituționale a Republicii Ungare
9 octombrie E. S. domnul R. Bettarini, ambasadorul Republicii Italiene la
Luxemburg
9-10 octombrie Delegația Curții Supreme a Republicii Cehe
16 octombrie Domnul M. Lobo Antunes, secretar de stat pentru Afaceri Europene
al Republicii Portugheze
18 octombrie Doamna D. Wallis, membru al Parlamentului European
25 octombrie E. S. domnul C.-H. d’Aragon, ambasadorul Republicii Franceze la
Luxemburg
5-7 noiembrie Delegația Curții Constituționale a Republicii Lituania
12 noiembrie Conferința domnului F. Frattini, vicepreședinte al Comisiei
Europene
22 noiembrie Doamna B. Federale Wagener, ambasador, Ministerul Afacerilor
Externe al Republicii Federale Germania
3 decembrie Forumul judecătorilor Uniunii Europene pentru protecția
mediului
11-12 decembrie Delegația Organului de apel al Organizației Mondiale a
Comerțului
01_2007_6705_txt_RO.indd 236 21-04-2008 10:07:37

Vizite oiciale Întâlniri și vizite
22 octombrie Dr. D. Žalimas, profesor de drept la Universitatea din Vilnius, și dr.

S. Žalimienė, director adjunct al Departamentului de drept
european de pe lângă Ministerul de Justiție lituanian
23 noiembrie Domnul Allar Jõks, Legal Chancellor al Republicii Estonia
26-27 noiembrie Domnii L. Burián, M. Maczonkai, K. Ligeti, C. Nagy, profesori
maghiari
12 decembrie Delegația Organului de apel al Organizației Mondiale a
Comerțului
11 iunie Domnul C. Pennera, jurisconsult la Parlamentul European

27 iunie Doamna M. Lanners, președintele Curții Administrative a Marelui
Ducat al Luxemburgului, și domnul G. Ravarani, președintele
Tribunalului Administrativ al Marelui Ducat al Luxemburgului
18-19 octombrie Inter-Agency Legal Network
01_2007_6705_txt_RO.indd 237 21-04-2008 10:07:37

01_2007_6705_txt_RO.indd 238 21-04-2008 10:07:37
Vizite de studii Întâlniri și vizite
B – Vizite de studii (2007)
Repartizare în funcţie de tipurile de grupuri
Studenţi/
Stagiari
40,70 % Funcţionari
naţionali
7,56 %
Alţii
7,26 %
Diplomaţi/
Parlamentari
2,12 %
Profesori
de drept1
9,83 % Magistraţi
naţionali
Avocaţi/
17,40 %
Consilieri juridici
15,13 %
Parlamentari
Profesori de
Funcţionari
Diplomaţi/
Magistraţi
Consilieri
Studenţi/
naţionali
naţionali
Avocaţi/
Stagiari
juridici
drept1
Total
Alţii
Numărul
115 100 65 14 269 50 48 661
grupurilor
1 Alte persoane, diferite de profesorii care însoţesc grupurile de studenţi.
01_2007_6705_txt_RO.indd 239 21-04-2008 10:07:37

Întâlniri și vizite Vizite de studii
Grupuri mixte (UE)
Ţări terţe
UK
SE
FI
SK
SI
RO
PT
PL
AT
Vizite de studii – Repartizare în funcţie de statele membre (2007)1
NL
MT
Numărul vizitatorilor
HU
LU
LT
LV
CY
IT
IE
FR
ES
EL
EE
DE
DK
CZ
BG
BE
120
100
80
60
40
20
01_2007_6705_txt_RO.indd 240 21-04-2008 10:07:38

01_2007_6705_txt_RO.indd 241
Raport anual 2007
Vizite de studii
Numărul vizitatorilor
Avocaţi/ Numărul
Magistraţi Profesori Diplomaţi/ Studenţi/ Funcţionari
Consilieri Alţii Total grupurilor
naţionali de drept1 Parlamentari Stagiari naţionali
juridici
BE 80 12 7 36 393 25 9 562 19
BG 20 1 48 18 87 5
CZ 7 26 26 59 3
DK 10 9 215 50 284 12
DE 385 272 4 800 59 749 2 269 80
EE 2 20 11 33 5
EL 9 5 132 42 18 206 12
ES 62 188 10 279 37 69 645 33
FR 194 176 31 984 29 105 1 519 78
IE 16 58 74 5
IT 1 40 31 13 409 2 496 52
CY 6 4 10 20 4
LV 6 9 8 23 8
LT 91 15 25 20 11 162 21
LU 4 91 29 96 220 8
HU 8 111 119 5
MT 0 0
NL 12 144 311 23 490 19
AT 50 13 337 53 11 464 17
PL 28 127 2 16 38 211 17
PT 7 7 7
RO 29 10 10 42 91 9
SI 60 44 4 108 6
SK 8 68 8 26 110 8
FI 87 32 46 61 5 28 259 17
SE 286 9 39 27 22 383 19
UK 99 70 2 156 28 355 22
Ţări terţe 206 149 16 42 1 641 107 18 2 179 108
Grupuri mixte (UE) 32 613 1 010 519 2 174 62
Total 1 719 2 025 157 213 7 178 1 111 1 206 13 609 661
241
1 Alte persoane, diferite de profesorii care însoţesc grupurile de studenţi.

21-04-2008 10:07:38
01_2007_6705_txt_RO.indd 242
Vizite de studii – Magistraţi naţionali (2007)

242
18
16
14
12
10
0
Reuniune Stagiu
Raport anual 2007
Vizite de studii
Reuniune 0
Stagiu 6 3 16 13 4 17 8 2 6 9 2 4 4 6 100
21-04-2008 10:07:39
Ședințe solemne Întâlniri și vizite
C – Ședințe solemne
12 ianuarie Ședință solemnă cu ocazia intrării în funcție a noilor judecători la

Curte și la Tribunalul de Primă Instanță, ca urmare a extinderii
Uniunii Europene
22 ianuarie Ședință solemnă cu ocazia angajamentului solemn al noilor
membri ai Comisiei Europene, ca urmare a extinderii Uniunii
Europene
5 februarie Ședință solemnă cu ocazia angajamentului solemn al noilor
membri ai Curții Europene de Conturi, ca urmare a extinderii
Uniunii Europene
17 septembrie Ședință solemnă cu ocazia înnoirii parțiale a Tribunalului de Primă
Instanță
01_2007_6705_txt_RO.indd 243 21-04-2008 10:07:39

01_2007_6705_txt_RO.indd 244 21-04-2008 10:07:39
Participare la manifestări oiciale Întâlniri și vizite
D – Vizite sau participări la manifestări oiciale
Curtea de Justiție
3 ianuarie Reprezentarea Curții la recepția de Anul Nou organizată de Curtea

de Casație din Belgia, la Bruxelles
10 ianuarie Participarea unei delegații a Curții la recepția de Anul Nou
organizată de Altețele Lor Regale la Palatul Ducal, la Luxemburg
18 ianuarie Participarea președintelui la o întâlnire organizată de doamna B.
Zypries, ministrul justiției al Republicii Federale Germania, la
Berlin
19 ianuarie Participarea unei delegații a Curții la ședința solemnă a Curții
Europene a Drepturilor Omului, la Strasbourg
29 ianuarie Participarea președintelui la o întâlnire organizată de domnul Guy
Canivet, prim-președinte al Curții de Casație franceze, și
inaugurarea ciclului „Drept european 2007”, la Paris
29 ianuarie Reprezentarea Curții în cadrul Rechtspolitischen Neujahrsempfang
la Ministerul Justiției, la Berlin
13 februarie Reprezentarea Curții la sesiunea solemnă de intrare în funcție a
domnului H.-G. Pöttering, în calitate de președinte al Parlamentului
European, la Strasbourg
17-25 februarie Vizită oicială a unei delegații a Curții în Statele Unite ale Americii
28 februarie Reprezentarea Curții la ceremonia oicială organizată de fundația
Konrad Adenauer cu ocazia celei de a 50-a aniversări a tratatelor
de la Roma, la Berlin
8-9 martie Reprezentarea Curții la conferința cu tema „Cartel enforcement
and Antitrust damages actions in Europe”, organizată de către
International Bar Association și Comisia Europeană, la Bruxelles
15-16 martie Reprezentarea Curții la colocviul cu tema „Justiția administrativă
în Europa”, organizat de Asociația Consiliilor de Stat și a instanțelor
administrative supreme ale Uniunii Europene, la Paris
25-28 aprilie Reprezentarea Curții la seminarul internațional organizat cu ocazia
celei de a 45-a aniversări a Curții Constituționale a Republicii Turcia,
la Ankara și Istanbul
13-14 mai Reprezentarea Curții cu ocazia reuniunii consiliului de administrație
și a adunării generale a Asociației Consiliilor de Stat și a instanțelor
administrative supreme ale Uniunii Europene
17-18 mai Vizita oicială a unei delegații a Curții în Irlanda
01_2007_6705_txt_RO.indd 245 21-04-2008 10:07:39

Întâlniri și vizite Participare la manifestări oiciale
1 iunie Reprezentarea Curții la ceremonia organizată cu ocazia sărbătorii

naționale, la invitația președintelui Republicii Italiene, la Roma
7-8 iunie Reprezentarea Curții la Adunarea Generală a Rețelei Europene a
Consiliilor Judiciare, la Bruxelles
25-26 iunie Reprezentarea Curții la simpozionul cu tema „Die Zukunft der
Patentgerichtsbarkeit in Europa”, organizat de Bundespatentgericht
în coordonare cu Ministerul Justiției, la München
11-15 iulie Vizita oicială a unei delegații a Curții la Curtea Superioară de
Justiție, în Portugalia
19 iulie Reprezentarea Curții la Meeting of Presidents of International
Courts and Tribunals
24 iulie Participarea președintelui la recepția președintelui Republicii
Elene, cu ocazia celei de a 33-a aniversări a reinstaurării Republicii,
la Atena
5-7 septembrie Reprezentarea Curții la conferința organizată de Curtea Supremă a
Republicii Estonia, cu ocazia celei de a 15-a aniversări a adoptării
Constituției Republicii Estonia, la Tallinn
18 septembrie Participarea președintelui și prezentarea, la invitația domnului A.
Costa, ministrul justiției din Portugalia, de propuneri cu privire la
procedura preliminară de urgență către membrii Consiliului
Justiției și Afacerilor Interne, la Consiliul de Miniștri, la Bruxelles
27-28 septembrie Participarea unei delegații a Curții la cel de al 5-lea simpozion al
judecătorilor europeni în materie de mărci, desene și modele
industriale, la Alicante
30 septembrie Reprezentarea Curții la dineul oferit de Lordul Hunt („Parliamentary
Under-Secretary”, Ministry of Justice), la Londra
1 octombrie Reprezentarea Curții la Meeting of Regional and International
Courts of the World, la Managua
1 octombrie Reprezentarea Curții, la invitația Lord Chancellor, la ceremonia de
deschidere a anului judiciar, la Londra
8 octombrie Reprezentarea Curții la seminarul organizat de Comisia pentru
libertăți civile, justiție și afaceri interne pe tema „Judges and
legislators in a multi-level protection of fundamental rights in
Europe”
15 octombrie Participarea președintelui la celebrarea celei de a 175-a aniversări
a Curții de Casație din Belgia, la Bruxelles
18-19 octombrie Reprezentarea Curții la cea de a 4-a conferință a Forumului
judecătorilor comerciali europeni, organizată de Curtea Supremă
și de Consiliul Magistraturii din Regatul Țărilor de Jos, la Haga
01_2007_6705_txt_RO.indd 246 21-04-2008 10:07:39

Participare la manifestări oiciale Întâlniri și vizite
25-26 octombrie Reprezentarea Curții la conferința de celebrare a 50 de ani de

legislație comunitară cu privire la egalitatea între sexe, organizată
de Comisia Europeană, la Bruxelles
29-30 octombrie Vizită oicială a unei delegații a Curții în Ungaria
8-9 noiembrie Reprezentarea Curții la 5th Annual Meeting of the Chief Justices of
Mercosur, la Brasilia
9 noiembrie Vizită oicială a unei delegații a Curții la Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, la Strasbourg
12 noiembrie Reprezentarea Curții la reuniunea Consiliului de administrație al
Asociației Consiliilor de Stat și a instanțelor administrative supreme
ale Uniunii Europene, la Bruxelles
22-24 noiembrie Reprezentarea Curții la al IX-lea Congres al International Association
of Supreme Administrative Jurisdictions, la Bangkok
23 noiembrie Reprezentarea Curții la reuniunea grupului de lucru cu privire la
trimiterile preliminare, instituit de Asociația Consiliilor de Stat și a
instanțelor administrative supreme ale Uniunii Europene, la
Consiliul de Stat belgian, la Bruxelles
3 decembrie Participarea unei delegații a Curții la reuniunea președinților de
curți internaționale, organizată de Curtea Internațională de
Justiție, la Haga
3 decembrie Reprezentarea Curții la reuniunea grupului de lucru cu privire la
trimiterile preliminare, instituit de Asociația Consiliilor de Stat și a
instanțelor administrative supreme ale Uniunii Europene, la
Consiliul de Stat belgian, la Bruxelles
7 decembrie Reprezentarea Curții la ședința ținută cu ocazia pensionării
președintelui Centrale Raad van Beroep și intervenția la colocviul
organizat cu această ocazie cu privire la „Răspunderea statului
pentru încălcarea dreptului comunitar”, la Utrecht
17 ianuarie Participarea președintelui Tribunalului la o întâlnire cu „The Select

Committee” din cadrul House of Lords, la Londra, cu privire la
îniințarea unei „Curți Europene a Concurenței”
5 februarie Participarea și discursul președintelui Tribunalului în cadrul unei
conferințe cu tema „Where next for EU Merger Control”, organizată
la Bruxelles
21 februarie Vizita președintelui Tribunalului la Ministerul Justiției, la
Copenhaga
01_2007_6705_txt_RO.indd 247 21-04-2008 10:07:39

Întâlniri și vizite Participare la manifestări oiciale
15 martie Participarea și discursul președintelui Tribunalului la cea de a 20-a

aniversare a Consiliului Concurenței, la Paris
17 aprilie Participarea și discursul președintelui Tribunalului la conferința
„Forum for EU-US Legal-Economic Afairs”, organizată la Bruxelles
24 mai Participarea și discursul președintelui Tribunalului la conferința
„International Forum on European Competition Law”, organizată
de Studienvereinigung Kartellrecht la Bruxelles
18 iulie Participarea președintelui Tribunalului la o masă rotundă cu tema
„EU-US Comparative Law”, la Bruxelles
30 august Funeraliile oiciale ale domnului Gaston Thorn, ministru de stat de
onoare al Marelui Ducat al Luxemburgului. Reprezentarea
Tribunalului de către domnul judecător Marc Jaeger
19 octombrie Participarea și discursul președintelui Tribunalului la conferința
„50 years protecting the principle of legality in Community law”,
organizată de universitatea din Vilnius
6-8 iunie Întâlnire la Leipzig între membrii Tribunalului și o delegație a

membrilor Bundesverwaltungsgericht, cu privire la contenciosul
funcției publice
18 iunie Participarea domnului președinte P. Mahoney și a domnului
judecător S. Van Raepenbusch la colocviul cu tema „Incidența
modiicărilor din statutul funcționarilor și al agenților Uniunii
Europene asupra contenciosului comunitar al funcției publice”,
organizat de către Departamentul de studii juridice europene al
Colegiului Europei din Bruges, în cooperare cu domnul profesor G.
Vandersanden și L. Levi, avocat (CMS DeBacker)
01_2007_6705_txt_RO.indd 248 21-04-2008 10:07:39

PreИ edintele
И i Membrii CurКii
Grefier
Gref< R. GRASS
H. von HOLSTEIN Unitatea Audit intern
Grefier adjunct J. MARTINEZ DE ARAGON
M.-A. GAUDISSART
Personal И i finanКe Infrastructuri

B. POMMIÈS F. SCHAFF
Director general Director general
Protocoale И i vizite Resurse umane И i Interpretare Cl<diri И i

administrarea personalului logistic< Tehnologia informaКiei
D. LOUTERMAN-HUBEAU P. TWIDLE
M. RONAYNE M. SCHAUSS R. KROMMES
Director Director
Director Director Director
Consilier juridic Unitatea Resurse umane Unitatea A Unitatea Afaceri Unitatea Informatic<
afaceri administrative C. DEROCHE M. MUTTILAINEN imobiliare И i securitate documentar<,
J. SCHWIERS juridic< И i judiciar<
Unitatea B
Unitatea Drepturi statutare E. CADE Unitatea AchiziYii И i Unitatea Informatic<
Pres< И i informare C. POPOTAS inventar administrativ<
J.-C. GONZALEZ M. GEERS И i suport pentru
Unitatea C
ALVAREZ utilizatori
Unitatea RemuneraКii M. HAMAI
E. DEUDON
P. BRIZZI Unitatea Servicii
generale И i material Unitatea Infrastructuri
rulant tehnice
Unitatea Formare
C. D'ASCANIO
profesional<
B. JANSSON Unitatea Producere,
Unitatea Buget 3i publicare И i difuzare a
contabilitate documentelor
S. SIMONETTI
Unitatea de verificare
H. DEUSS
Comitetul personalului
S. FILICE-LORENZEN
01_2007_6705_txt_RO.indd 250 21-04-2008 10:07:43

Decembrie 2007
Bibliotec<
Cercetare И i documentare Traduceri
C. KOHLER A. CALOT ESCOBAR
Director general Director general
Cercetare И i documentare DirecYia A DirecYia B

Bibliotec<
N. APOSTOLIDIS Unitatea Planificare И i J. NUNES DE CARVALHO M.L. LOMBARDI
Unitatea A traduceri externe Director Director
Director
S. HACKSPIEL T. LEFEVRE Unitatea ceh< Unitatea bulgar<
Unitatea Analize И i M. SMEJKAL G. MITREV a.i.
Unitatea B resurse documentare Unitatea danez< Unitatea spaniol<
Unitatea Informatic< P. SINGER R. ERHARD J. FRAUSING A. GUTIERREZ
juridic< Unitatea greac< Unitatea german<
B. GIELEN Unitatea C Unitatea Resurse И i A. VLACHOS B. ZIMMERMANN
R. BARENTS proiecte Unitatea englez< Unitatea eston<
M. MUGICA S. WRIGHT M. VUNDER
Unitatea Instrumente de Unitatea francez< Unitatea leton<
asistenК< pentru J.-P. VERNIER I. SKUJA
TRIBUNALUL TRIBUNALUL traduceri Unitatea italian< Unitatea maghiar<
DE PRIM; INSTANЙ; FUNCЙIEI PUBLICE A. MORELLO R. PETRO
Unitatea lituanian< Unitatea olandez<
M. ANCIUVIENE C. VERSELE
PreИ edintele И i PreИ edintele И i Unitatea maltez< Unitatea polonez<
Membrii Tribunalului Membrii Tribunalului J. IZZO CLARKE M. MARKIEWICZ
Unitatea slovac< Unitatea portughez<
B. KAPALA N. FONTES NUNES
Unitatea sloven< Unitatea român<
Grefier Grefier
S. HORVAT I. GHEORGHE-BADESCU a.i.
E. COULON W. HAKENBERG
Unitatea suedez< Unitatea finlandez<
I. LINDBLOM K. LIIRI
Gref<
B. PASTOR BORGOÑON Gref< Servicii ale CurКii (1)
(Grefier adjunct)
1 In temeiul articolului 52 din Protocolul privind Statutul Curţii de Justiţie și al articolului 6 din anexa la acest
protocol, funcţionarii și ceilalţi agenţi contribuie la funcţionarea Tribunalului de Primă Instanţă și a
Tribunalului Funcţiei Publice.
01_2007_6705_txt_RO.indd 251 21-04-2008 10:07:44

01_2007_6705_txt_RO.indd 252 21-04-2008 10:07:44
Coordonatele Curţii de Justiţie
Coordonatele Curţii de Justiţie sunt următoarele:
Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene
Adresă poștală: L-2925 Luxemburg
Telefon: (352) 43 03-1
Telex al Grefei: 2510 CURIA LU
Adresă telegraică: CURIA
Fax al Curţii: (352) 43 03-2600
Fax al Unităţii presă și informare: (352) 43 03-2500
Fax al Unităţii interne – Secţia publicaţii: (352) 43 03-2650
Curtea pe internet: www.curia.europa.eu
01_2007_6705_txt_RO.indd 253 21-04-2008 10:07:44

01_2007_6705_txt_RO.indd 254 21-04-2008 10:07:44
Curtea de justiție a Comunităților europene
Raport anual 2007 – Sinteză a activității Curții de Justiție a Comunităților Europene,

a Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene și
a Tribunalului Funcției Publice a Uniunii Europene
Luxemburg: Oiciul pentru Publicaţii Oiciale ale Comunităţilor Europene
2008 — 253 p. — 21 x 29,7 cm
Nr. de catalog: QD-AG-08-001-RO-C
ISBN 978-92-829-0883-9
ISSN 1830-9062
01_2007_6705_txt_RO.indd 255 21-04-2008 10:07:45

01_2007_6705_txt_RO.indd 256 21-04-2008 10:07:45

Qdag08001roc 002

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Qdag08001roc 002

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CURTEA DE JUSTIȚIE

Sinteză a activității Curții de Justiție a Comunităților Europene,

01_2007_6705_txt_RO.indd 1 21-04-2008 10:05:16

Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene

Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene

Curtea pe internet: http://www.curia.europa.eu

Raportul anual este disponibil și în versiune CD-ROM

Finalizarea redactării: 31 decembrie 2007

Numeroase alte informaţii despre Uniunea Europeană sunt disponibile pe internet

O ișă bibliograică igurează la sfârșitul lucrării.

Luxemburg: Oiciul pentru Publicaţii Oiciale ale Comunităţilor Europene, 2008

© Comunităţile Europene, 2008

TipăriT pe hârTie înălbiTă fără clor

01_2007_6705_txt_RO.indd 2 21-04-2008 10:05:17

Prefaţă, de Vassilios Skouris, președintele Curţii de Justiţie .................................................... 5

Curtea de Justiție a Comunităților Europene

A – Evoluția și activitatea Curții de Justiție în anul 2007 ..................................................... 9

B – Compunerea Curții de Justiție ............................................................................................... 55

1. Membrii Curții de Justiție .................................................................................................. 57

2. Schimbări în compunerea Curții de Justiție în anul 2007 ...................................... 73

3. Ordini protocolare ................................................................................................................ 75

4. Foști membri ai Curții de Justiție .................................................................................... 77

C – Statistici judiciare ale Curții de Justiție ............................................................................... 81

Tribunalul de Primă Instanță al Comunităților Europene

A – Activitatea Tribunalului de Primă Instanță în 2007 ........................................................ 111

B – Compunerea Tribunalului de Primă Instanță ................................................................... 153

1. Membrii Tribunalului de Primă Instanță ....................................................................... 155

2. Modiicări în compunerea Tribunalului de Primă Instanță în anul 2007 ........... 167

3. Ordini protocolare ................................................................................................................ 169

4. Foști membri ai Tribunalului de Primă Instanță ......................................................... 171

C – Statistici judiciare ale Tribunalului de Primă Instanță ................................................... 173

Raport anual 2007 3

01_2007_6705_txt_RO.indd 3 21-04-2008 10:05:17

Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene

A – Activitatea Tribunalului Funcției Publice în 2007 ............................................................ 197

B – Compunerea Tribunalului Funcției Publice ....................................................................... 213

1. Membrii Tribunalului Funcției Publice .......................................................................... 215

2. Ordinea protocolară ............................................................................................................ 219

C – Statistici judiciare ale Tribunalului Funcției Publice ....................................................... 221

A – Vizite oiciale și manifestări la Curtea de Justiție, la Tribunalul

B – Vizite de studii (2007) ................................................................................................................ 239

C – Ședințe solemne ......................................................................................................................... 243

D – Vizite sau participări la manifestări oiciale ....................................................................... 245

Organigramă prescurtată ..................................................................................................................... 249

Coordonatele Curţii de Justiţie ............................................................................................................. 253

4 Raport anual 2007

01_2007_6705_txt_RO.indd 4 21-04-2008 10:05:17

În anul 2007, Comunitatea Europeană a împlinit cincizeci de ani de existență. Cu această

Anul 2007 a adus de asemenea o înlocuire parțială a Tribunalului de Primă Instanță și

Raport anual 2007 5

01_2007_6705_txt_RO.indd 5 21-04-2008 10:05:17

În paginile prezentului raport, cititorul va găsi o prezentare completă a evoluției și a

6 Raport anual 2007

01_2007_6705_txt_RO.indd 6 21-04-2008 10:05:17

A – Evoluția și activitatea Curții de Justiție în anul 2007

1. Evoluția instituțională a Curții de Justiție în anul 2007 a fost în principal marcată de

Modiicările Statutului și ale Regulamentului de procedură vor intra în vigoare în cursul

Raport anual 2007 9

01_2007_6705_txt_RO.indd 9 21-04-2008 10:05:18

În plus, Curtea a continuat să folosească procedura simpliicată prevăzută de articolul 104

10 Raport anual 2007

01_2007_6705_txt_RO.indd 10 21-04-2008 10:05:18

3. Această secțiune prezintă principalele evoluții jurisprudențiale clasiicate în funcție de