Anexa Nr.

2
la ordinul ASRFC
nr.____ din_______________
PROGRAMA DE EXAMINARE PENTRU EXAMENUL DE ATESTARE A EVALUATORILOR BUNURILOR
IMOBILIARE

I. Cadrul juridic şi metodologic al activităţii de evaluare. Legislaţie, standarde.

1. Noţiunea de bun imobil. Înregistrarea bunurilor imobile.

Bun imobil- bun cu așezare fixă, mutarea căruia nu este posibilă fără a cauza prejudicii bunului.
Înregistrarea primară
Înregistrarea primară -se efectuează masiv şi/sau selectiv de către oficiul cadastral teritorial.
-se efectuează conform unui program aprobat de Guvern şi în modul stabilit de el.
În procesul înregistrării primare masive, se întocmesc: planul cadastral al teritoriului, dosarul cadastral
pentru fiecare bun imobil şi registrul bunurilor imobile. În procesul înregistrării primare masive,
introducerea în cadastru a datelor şi înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil se efectuează fără
cererea titularilor de drepturi.
Înregistrarea selectivă
Înregistrarea selectivă se efectuează la cererea titularilor de drepturi contra plată.
În cazul stabilirii hotarelor fixe ale terenului, dreptul asupra bunurilor imobile se înregistrează actului
de stabilire a hotarelor sau a actului de constatare pe teren cu toţi proprietarii terenurilor adiacente.
La înregistrarea dreptului asupra terenului cu hotare generale, nu se cere coordonarea hotarelor.
Actul de stabilire a hotarelor serveşte temei pentru elaborarea planului geometric, cu modificarea
datelor din cadastru. 
Înregistrarea provizorie a dreptului de proprietate
În localitățile în care nu a avut loc înregistrarea primară masivă, pentru reprezentarea grafică a
terenurilor proprietate privată şi a caselor individuale de locuit cu anexele gospodărești, în scopul
înregistrării primare selective, este suficientă prezentarea schemei de amplasare a bunului imobil,
întocmită conform cerințelor stabilite şi aprobate de Agenție. Înregistrarea primară în registrul
bunurilor imobile a dreptului de proprietate asupra bunurilor menționate în temeiul documentelor ce
confirmă drepturile se va efectua provizoriu.

2. Cadastrul Bunurilor Imobile al Republicii Moldova. Scopul, structura.

cadastru al bunurilor imobile - cadastru general, care reprezintă un sistem unic multifuncţional de
înregistrare de stat a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra lor, de estimare a valorii acestora
Informaţia din cadastrul bunurilor imobile şi aplicarea ei în evaluarea bunurilor imobile.
 Cadastrul bunurilor imobil este:
a) cadastrul general al ţării, în care se identifică, se descriu, se estimează şi se reprezintă pe planuri
cadastrale toate bunurile imobile din ţară şi se înregistrează drepturile titularilor asupra lor;
b) instrument în exercitarea împuternicirilor statului privind administrarea resurselor funciare, ocrotirea
intereselor publice şi private în raporturile juridice ce ţin de bunurile imobile;
c) un sistem de ocrotire a titularilor de drepturi patrimoniale asupra bunurilor imobile;
d) un sistem deschis de informare a participanţilor la piaţa bunurilor imobile şi a autorităţilor publice,
inclusiv a organelor fiscale şi a oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică
Garantată de Stat.
Cadastrul se constituie din planurile cadastrale ale teritoriului şi din dosarele cadastrale pentru fiecare
bun imobil.
Sistemul organelor cadastrale se constituie din:
a) Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru, denumită în continuare Agenţie;
b) Agenția Servicii Publice cu structurile sale teritoriale 
 ARFC:
a) asigură promovarea unei politici unice în domeniul creării şi ţinerii cadastrului, dezvoltării reţelei
geodezice pe întreg teritoriul ţării;
b) organizează şi controlează activitatea organizaţiilor subordonate și aprobă actele de constituire ale
acestora;
c) coordonează la nivel interdepartamental activităţile legate de crearea şi ţinerea cadastrului;
d) prezintă Guvernului propuneri privind perfecţionarea legislaţiei ce reglementează lucrările de
organizare a teritoriului, administrarea resurselor funciare şi schimbul de informaţii cadastrale;
 e) exercită alte atribuţii privind ţinerea cadastrului, inclusiv angajamentele internaţionale ale Republicii
Moldova în domeniu.
ASP:
a) proiectează şi dezvoltă sistemul informaţional al cadastrului;
b) acumulează, sistematizează şi păstrează informaţia cadastrală;
c) organizează furnizarea informaţiei cadastrale, stabileşte structura acesteia şi modul ei de furnizare;
d) organizează procesul de ridicare continuă a calificării personalului întreprinderii;
e) stabileşte schema mişcării fluxului de informaţii cadastrale şi modul de prelucrare a acestora;
f) asigură securitatea păstrării şi transmiterii datelor prin reţea, prezintă propuneri privind
perfecţionarea sistemului de păstrare a bazei de date;
g) deţine şi administrează banca centrală de date a cadastrului;
h) proiectează şi efectuează legătura dintre forma electronică a documentaţiei cadastrale şi cea a altor
registre de stat;
i) furnizează informaţia cadastrală sistematizată autorităţilor administraţiei publice, altor persoane
juridice, precum şi persoanelor fizice;
j) ţine, în modul stabilit de Guvern, sistemul informaţional automatizat "Registrul de stat al unităţilor
administrativ-teritoriale şi al străzilor din localităţile de pe teritoriul Republicii Moldova";
k) elaborează instrucţiuni referitoare la modul de ţinere a documentaţiei cadastrale, la modul de
furnizare a informaţiei cadastrale, la evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării;
l) ţine, în modul stabilit de lege, sistemul informaţional automatizat "Registrul obiectelor de
infrastructură tehnico-edilitară";
m) exercită alte activităţi conform legii.
Structurile teritoriale ale Agenției Servicii Publice :
a) efectuează lucrările cadastrale şi monitoringul bunurilor imobile;
b) întocmesc şi actualizează planul cadastral şi planul geometric;
c) întocmesc dosarul cadastral al fiecărui bun imobil şi alte documente necesare ţinerii cadastrului;
d) efectuează înregistrarea de stat a bunurilor imobile şi a drepturilor asupra acestora în registrul
bunurilor imobile;
e) transmit datele registrului bunurilor imobile în banca centrală de date a cadastrului;
f) furnizează, în modul stabilit, persoanelor fizice şi juridice, autorităţilor publice informaţia cadastrală
privind bunurile imobile şi drepturile asupra lor;
g) asigură păstrarea în integritate a documentaţiei cadastrale şi arhivarea ei;
h) efectuează expertiza bunului imobil, la cererea instanţei de judecată, a altor organe de drept;
i) exercită alte activităţi conform legii.

3. Dreptul de proprietate. Înregistrarea dreptului de proprietate şi altor drepturi reale.

Dreptul de proprietate- conform Codului Civil al Republici Moldova dreptul de proprietate asupra
bunului include: dreptul de posesiune, dreptul de folosință și dreptul de dispoziție. Dreptul de
posesiune presupune stăpânirea afectivă a bunurilor. Dreptul de folosință constă în întrebuințarea
calităților utile ale bunurilor, iar dreptul de dispoziție prevede determinarea destinului bunului.
Proprietarul ale dreptul să efectueze diferite tranzacții cu bunul ce-i aparține conform Legislației în
vigoare, dacă acesta nu lezează interesele și drepturile altor persoane, incluziv înstrăinarea averii în
proprietatea altei persoane; transmiterea dreptului de utilizare, folosire și împărțire a averii; punerea
averii în gaj (ipotecă), etc.
Înregistrarea drepturilor asupra bunului imobil se efectuează după executarea lucrărilor cadastrale şi
după întocmirea planului cadastral al teritoriului şi a dosarului cadastral al bunului imobil.
Înregistrarea drepturilor se efectuează la cererea titularilor de drepturi, cu excepţia cazurilor prevăzute
de prezenta lege. În cazul în care documentul ce confirmă drepturile este un act al autorităţii publice sau
un contract autentificat notarial, cererea de înregistrare se depune de către una dintre părţi.
Înregistrarea drepturilor include:
a) primirea cererii de înregistrare a drepturilor asupra bunului imobil şi înregistrarea ei în condica de
cereri;
b) notarea în registrul bunurilor imobile a faptului primirii cererii de înregistrare;
c) examinarea cererii primite;
d) emiterea deciziei asupra înregistrării dreptului sau nesatisfacerii cererii de înregistrare a drepturilor;
e) efectuarea modificărilor de rigoare în dosarul cadastral în cazul modificării componenţei bunului
imobil sau a destinaţiei lui ori întocmirea de dosar cadastral în cazul constituirii unui bun imobil;
f) efectuarea înscrierei în registrul bunurilor imobile;
2
 g) aplicarea parafei de înregistrare a drepturilor pe toate exemplarele de documente ce confirmă
drepturile în a căror bază s-a efectuat înregistrarea;
g) aplicarea parafei de înregistrare a drepturilor pe toate exemplarele pe suport de hîrtie ale
documentelor ce confirmă drepturile în a căror bază s-a efectuat înregistrarea;
h) îndosarierea documentelor ce confirmă drepturile.
La înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra bunurilor imobile, în baza cererii
unuia sau a ambilor soţi, în registrul bunurilor imobile se indică datele despre ambii soţi dacă aceste
bunuri au fost procurate sau construite în timpul căsniciei lor şi dacă contractul dintre soţi,
autentificat notarial, nu prevede altfel. Neînscrierea în registrul bunurilor imobile a datelor despre
celălalt soţ nu conduce la pierderea de către acesta a dreptului de proprietate asupra bunurilor
procurate sau construite în timpul căsniciei.
La înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra locuinţelor privatizate, în
registrul bunurilor imobile se indică datele tuturor participanţilor la privatizarea acestor obiecte în
baza contractului de vînzare-cumpărare (predare-preluare) a locuinţei în proprietate privată şi
documentului ce confirmă componenţa participanţilor la privatizare.
La înregistrarea dreptului de proprietate comună în devălmăşie asupra terenului atribuit, conform
legislaţiei, întregii familii, în registrul bunurilor imobile se indică datele tuturor persoanelor care erau
membri ai familiei la data atribuirii, în baza extrasului din registrul de evidenţă a gospodăriilor sau a
certificatului eliberat de autoritatea administraţiei publice locale.
La înregistrarea dreptului de proprietate comună pe cote-părți asupra bunului imobil, în registrul
bunurilor imobile se indică cota ideală a fiecărui proprietar în patrimoniu. Înscrierea în registrul
bunurilor imobile privind mărimea cotei se efectuează în baza documentului ce confirmă cotele
determinate în bunul imobil. În cazul în care cotele dintr-un teren, dintr-o construcţie sau dintr-un alt
bun imobil stabilite separat sînt indicate în diferite documente ce confirmă drepturile, înscrierea se
efectuează conform acestor documente.
Dreptul dobîndit prin uzucapiune imobiliară se intabulează în temeiul hotărîrii judecătoreşti
irevocabile. Dreptul dobîndit prin uzucapiune imobiliară nu va putea fi înscris în registrul bunurilor
imobile dacă, la momentul depunerii cererii de înregistrare, dreptul de proprietate este intabulat sau
înscris provizoriu pe numele altei persoane.
Este posibilă înregistrarea construcţiei viitoare, a încăperilor izolate din cadrul construcţiei viitoare şi
a dreptului de proprietate asupra acestora. Construcţiei viitoare, precum şi încăperilor izolate din
cadrul acesteia li se atribuie numere cadastrale provizorii. La înregistrarea construcţiei viitoare sau a
încăperilor izolate din cadrul acesteia, în registrul bunurilor imobile se aplică menţiunea „bun viitor”.
Este posibilă înregistrarea construcţiei viitoare, a încăperilor izolate din cadrul construcţiei viitoare şi a
dreptului de proprietate asupra acestora. Construcţiei viitoare, precum şi încăperilor izolate din cadrul
acesteia li se atribuie numere cadastrale provizorii. La înregistrarea construcţiei viitoare sau a
încăperilor izolate din cadrul acesteia, în registrul bunurilor imobile se aplică menţiunea „bun viitor”.
La înregistrarea condominiului, în cazul construcţiilor date în exploatare, cererea de înregistrare se
depune de asociaţia de coproprietari. La cerere se anexează documentele ce confirmă drepturile asupra
terenului condominiului şi actele de dare în exploatare a construcţiilor. Concomitent cu înregistrarea
condominiului se înregistrează dreptul asociaţiei de coproprietari de administrare a bunurilor aflate în
condominiu.
În cazul în care bunul imobil îşi încetează existenţa prin pieire fortuită sau distrugere (demolare),
concomitent cu înregistrarea privind încetarea existenţei bunului imobil în registrul bunurilor imobile se
radiază toate drepturile reale şi grevările referitoare la acel bun imobil.

4. Restricţiile ce limitează dreptul de proprietate .

5. Dreptul de arendă. Înregistrarea dreptului de arendă. Plata de arendă.

Arenda- contractul în temeiul căruia o persoană numită locator se obligă să asigure altei persoane numită
locatar, folosinţa integrală sau parţială a unui lucru sau prestarea unui serviciu pe o durată de timp
determinată în schimbul unui preţ corespunzător.
Dreptul de folosinţă, locațiune/arendă asupra bunului imobil pe un termen mai mare de 3 ani este supus
înregistrării obligatorii. La cererea titularului, dreptul de arendă poate fi înregistrat şi pe un termen mai
mic de 3 ani. În cazul prelungirii sau modificării termenului de folosință, locațiune/arendă, la organul
cadastral teritorial se prezintă actul justificativ în acest sens.
3
 Cererea de înregistrare a dreptului de folosință, locațiune/arendă (subarendă) trebuie să fie semnată de
ambele părți ale contractului.
Înscrierea despre folosinţă, locațiune/arendă se radiază la cererea uneia dintre părți:
a) în cazul expirării termenului indicat în înscriere;
b) la îndeplinirea condiției specificate în contract;
c) în cazul rezilierii contractului; 
 d) la decizia instanței de judecată;
e) în alte cazuri prevăzute de lege.

6. Noţiunea de servitută. Influenţa servitutelor asupra valorii bunurilor imobile.

Servitute- sarcină care grevează un imobil, denumit fond aservit, în favoarea altuia, denumit fond
dominant, și care ia naștere prin voința proprietarilor celor două fonduri.
Servituţile se înregistrează la cererea proprietarului bunului imobil sau a persoanei în a cărei favoare
este stabilită servitutea ori în temeiul notificării organului împuternicit la a cărui decizie a fost stabilită
servitutea.
Servituţile se înregistrează în baza următoarelor documente:
a) contractul încheiat în modul stabilit;
b) decizia proprietarului la formarea bunurilor imobile. Servitutea constituită prin destinaţia stabilită de
proprietar se intabulează concomitent cu dobîndirea dreptului de proprietate asupra unuia din bunuri de
către altă persoană;
c) hotărîrii instanţei de judecată - pentru servituţile dobîndite prin uzucapiune.
La documente, în care sînt indicate: conţinutul, termenul de acţiune, dateledespre persoanele în a căror
favoare este stabilită servitutea, se anexează planul terenului, în care se indică hotarele, şi/sau planul
construcţiei, în care se indică sfera de acţiune a servituţii. Servitutea se înscrie atît la bunul imobil
dominant - în subcapitolul I al registrului, cît şi la bunul imobil aservit - în subcapitolul III al
registrului.

7. Noţiunea de ipotecă. Înregistrarea ipotecii.

Ipotecă- drept real în al cărui temei creditorul este în drept să ceară satisfacerea creanţelor sale, cu
preferinţă faţă de ceilalţi creditori, inclusiv statul, din valoarea bunurilor imobile depuse în ipotecă, în
cazul în care debitorul omite să execute obligaţiile garantate cu ipotecă;
Înregistrarea ipotecii se efectuează în baza cererii debitorului ipotecar sau a creditorului ipotecar după
înregistrarea drepturilor patrimoniale ale debitorului ipotecar asupra bunului imobil. La cererea
debitorului ipotecar sau a creditorului ipotecar, se anexează contractul de ipotecă împreună cu
documentele indicate în contract. În cazul în care contractul de vînzare-cumpărare a bunului imobil şi
contractul de ipotecă au fost încheiate concomitent, dreptul de proprietate şi ipotecă se înregistrează
consecutiv.
La înregistrarea ipotecii, se indică datele despre creditorul ipotecar şi despre obiectul ipotecii, termenul
de acţiune al acesteia dacă este stabilit, valoarea obligaţiei asigurată prin ipotecă sau datele privind
modul şi condiţiile determinării acestei valori. În cazul în care, conform condiţiilor ipotecii, debitorului
ipotecar îi este interzis să dispună de bunul imobil ipotecat şi/sau să ipotecheze ulterior acelaşi bun, în
registrul bunurilor imobile se notează interdicţiile.
În cazul depunerii cererii de înregistrare a ipotecii asupra unui bun imobil în privinţa căruia au fost
înregistrate grevări sau interdicţii, înregistrarea ipotecii se suspendă pînă la radierea informaţiei despre
interdicţii sau grevări.
Cesiunea ipotecii se înregistrează în baza contractului de cesiune a creanţei.
Stingerea dreptului de ipotecă se înregistrează în baza cererii creditorului ipotecar, a cererii comune a
debitorului ipotecar şi a creditorului ipotecar, a hotărîrii irevocabile a instanţei de judecată sau în alte
temeiuri prevăzute de lege.

8. Legea Republicii Moldova cu privire la activitatea de evaluare – actul legislativ de bază ce

reglementează activitatea de evaluare.
Legea stabileşte cadrul juridic al activităţii de evaluare a bunurilor şi drepturilor patrimoniale, al
activităţii de evaluare profesională, al reglementării de stat şi obşteşti a acestei activităţi, asigură crearea
4
 sistemului de evaluare independentă a bunurilor şi a drepturilor asupra lor pentru protecţia intereselor
legitime ale statului, ale altor subiecţi ai raporturilor de drept în domeniul evaluării bunurilor şi
drepturilor patrimoniale, precum şi pentru aplicarea adecvată a rezultatelor evaluării.
Scopul legii: a) stabilirea cadrului juridic, economic şi organizaţional al activităţii de evaluare;
b) asigurarea drepturilor evaluatorilor şi a îndeplinirii de către aceştia şi întreprinderile de evaluare a
obligaţiilor faţă de beneficiarii serviciilor de evaluare.
Legea reglementează raporturile dintre persoanele fizice şi juridice ce apar în activitatea de evaluare.

Evaluării se supun următoarele obiecte:

a) bunurile mobile, bunurile imobile şi drepturile asupra lor;
b) activele nemateriale – drepturile asupra obiectelor proprietăţii industriale, drepturile de autor,
drepturile asupra resurselor naturale etc.;
c) întreprinderile în calitate de complexe patrimoniale;
d) afacerea (businessul);
e) valorile mobiliare, obligaţiile debitoare şi creditoare;
f) lucrările şi serviciile, informaţia;
g) alte obiecte.
Subiecţi ai activităţii de evaluare sînt, pe de o parte, evaluatorii şi întreprinderile de evaluare a căror
activitate este reglementată de prezenta lege, iar pe de altă parte, beneficiarii serviciilor de evaluare.

9. Evaluarea benevolă şi evaluarea obligatorie.

-Evaluarea benevolă este efectuată din iniţiativa beneficiarului. 
-Evaluarea obligatorie se efectuează în cazurile stabilite de prezenta lege, precum şi din iniţiativa
autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Acestei evaluări sînt supuse obiectele evaluării,
indiferent de tipul de proprietate asupra lor. 
Evaluarea obligatorie se efectuează în cazul:
a) privatizării sau altui mod de înstrăinare a obiectelor evaluării (sechestru, inclusiv în urma
insolvabilităţii proprietarului obiectului, etc.);
b) transmiterii dreptului de folosinţă asupra obiectelor proprietate publică a statului sau dării în arendă a
acestora;
c) trasmiterii obiectelor evaluării în administrare fiduciară;
d) exproprierii obiectelor evaluării pentru cauză de utilitate publică;
e) impozitării bunurilor şi încasării forţate a impozitelor;
f) reorganizării şi lichidării întreprinderilor de stat, municipale, precum şi a întreprinderilor insolvabile,
indiferent de tipul de proprietate;
g) apariţiei litigiului patrimonial în legătură cu hotărîrea instanţei de judecată, solicitării instanţei de
judecată, inclusiv în cazul examinării dosarelor privind cuantumul prejudiciilor cauzate proprietarilor în
urma acţiunilor ilicite şi a concurenţei neloiale;
h) depunerii în gaj a obiectelor proprietate publică a statului sau proprietate publică a unităţilor
administrativ-teritoriale;
i) transmiterii obiectelor evaluării în calitate de contribuţie în capitalul social al întreprinderilor;
j) utilizării obiectelor de proprietate intelectuală create din contul mijloacelor bugetare şi introduse în
circuitul economic de către agenţii economici, indiferent de tipul lor de proprietate;
k) introducerii obiectelor de proprietate intelectuală în circuitul economic al întreprinderilor cu tip de
proprietate preponderent de stat;
l) solicitării organului care efectuează înregistrarea persoanei juridice;
m) modificării legislaţiei;

10. Cerinţele faţă de contractul pentru serviciile de evaluare.

Contractul de prestare a serviciilor de evaluare se încheie în scris între întreprinderea de evaluare şi
beneficiar şi reprezintă un document sinalagmatic.
În contractul de prestare a serviciilor de evaluare se indică:
a) numele, prenumele (denumirea) şi adresa beneficiarului;
b) denumirea şi adresa întreprinderii de evaluare;
c) denumirea şi adresa obiectului evaluării;
d) tipul şi descrierea obiectului evaluării;
e) scopul evaluării;
5
 f) data la care urmează a fi estimată valoarea;
g) tipul valorii estimative;
h) suma care trebuie plătită pentru serviciile de evaluare;
j) termenele de executare a lucrărilor de evaluare;
k) condiţiile confidenţialităţii evaluării şi reglementările restrictive cu privire la obligaţiile
evaluatorului;
l) alte informaţii.

11. Cerinţele faţă de conţinutul raportului de evaluare.

Efectuarea evaluării se finalizează cu întocmirea în mod obligatoriu a raportului de evaluare.
Raportul va conţine opinia clară şi neechivocă a evaluatorului privind valoarea obiectului evaluării.
În raportul de evaluare se indică:
a) data întocmirii raportului;
b) scopul evaluării;
c) numele, prenumele (denumirea) beneficiarului şi datele de identificare ale lui;
d) denumirea întreprinderii de evaluare şi datele de identificare ale ei;
e) descrierea obiectului evaluării şi datele privind proprietarul acestuia (în cazul în care obiectul
evaluării aparţine persoanei juridice, se indică datele de identificare ale acesteia);
f) data la care a fost estimată valoarea;
g) tipul şi definiţia valorii estimate, care explică sensul noţiunii utilizate;
h) lista standardelor, metodelor, datelor iniţiale (cu indicarea sursei de obţinere a lor), utilizate pentru
evaluare, precum şi ipotezele evaluatorului, pe care se bazează evaluarea;
i) etapele evaluării şi temeiul determinării valorii recomandate a obiectului evaluării, factorii restrictivi
şi domeniul aplicării valorii estimate;
la raport se vor anexa:
j) copia de pe certificatul evaluatorului care a efectuat evaluarea;
k) copiile de pe actele, utilizate de evaluator, în baza cărora au fost determinate caracteristicile
calitative şi cantitative ale obiectului evaluării.
În raportul de evaluare poate fi inclusă şi altă informaţie care, după părerea evaluatorului, a influenţat
esenţial asupra valorii obiectului evaluat. Raportul trebuie să fie semnat de evaluator, de conducătorul
întreprinderii de evaluare şi legalizat cu ştampila întreprinderii.
Întreprinderea de evaluare păstrează cîte un exemplar al rapoartelor de evaluare timp de 5 ani.

12. Drepturile şi obligaţiunile evaluatorului.

Evaluatorul este în drept:
a) să planifice de sine stătător efectuarea lucrărilor de evaluare conform legislaţiei şi contractului de
prestare a serviciilor de evaluare;
b) să determine metodele de evaluare conform standardelor naţionale de evaluare;
c) să aibă acces la documentaţia beneficiarului, necesară pentru efectuarea evaluării, cu excepţia
datelor ce constituie secret comercial;
d) să primească de la beneficiar, din alte surse de informaţii, în scris, explicaţiile necesare pentru
efectuarea evaluării;
e) să inspecteze obiectul evaluării;
f) să solicite, după caz, administraţiei întreprinderii de evaluare antrenarea în evaluare a altor evaluatori
şi specialişti;
g) să fie membru al asociaţiilor obşteşti ale evaluatorilor şi să participe la activitatea acestora;
i) să conteste acţiunile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale privind evaluarea
obiectelor, deciziile evaluatorului organului care a eliberat certificatul de calificare în instanţa
contenciosului administrativ.
Evaluatorul este în drept să refuze, în condiţiile prevăzute de legislaţie, efectuarea evaluării în cazul în
care beneficiarul:
a) a încălcat clauzele contractului;
b) nu a prezentat actele necesare pentru evaluare sau a prezentat acte care conţin date incomplete sau
eronate;
c) nu a asigurat posibilitatea inspectării obiectului evaluării;
d) a intervenit în acţiunile evaluatorului pentru a influenţa asupra rezultatelor evaluării.
Evaluatorul este obligat:

6
 a) să efectueze evaluarea în conformitate cu prevederile legislaţiei, cu standardele naţionale de evaluare
şi cu contractul de prestare a serviciilor de evaluare;
b) să informeze beneficiarul despre imposibilitatea efectuării evaluării
c) să efectueze evaluarea în mod conştiincios: să identifice şi să determine corect obiectul evaluării, să
stabilească scopul evaluării şi presupusa aplicare a rezultatelor evaluării, să ia în considerare toţi
factorii esenţiali ce influenţează asupra valorii estimative, să întocmească un raport de evaluare
obiectiv şi argumentat;
d) să asigure confidenţialitatea informaţiilor furnizate de beneficiar, conform legislaţiei.

13. Independenţa evaluatorului.

Evaluatorul nu este în drept să stabilească valoarea obiectului supus evaluării în cazul în care este:
a) proprietar al obiectului evaluării;
b) fondator, acţionar sau persoană cu funcţie de răspundere a persoanei juridice titular de drepturi
patrimoniale asupra obiectului evaluării;
c) beneficiar al serviciilor de evaluare;
d) rudă sau soţul uneia din persoanele menţionate la lit.a)-c).
Nu se admite intervenţia beneficiarului sau a altor persoane interesate în activitatea evaluatorului în
scopul influenţării asupra rezultatelor evaluării.
Cuantumul retribuirii muncii evaluatorului nu trebuie să depindă de valoarea finală a obiectului
evaluării.

14. Responsabilitatea evaluatorului şi întreprinderii de evaluare pentru rezultatele evaluării.

Răspunderea materială a întreprinderii de evaluare faţă de beneficiar pentru rezultatele evaluării şi
recomandările ce ţin de aceasta se specifică în contractul de prestare a serviciilor de evaluare.
Evaluatorul poartă răspundere administrativă sau penală pentru falsificarea rezultatelor evaluării,
nerespectarea principiilor de independenţă, de conştiinciozitate şi de confidenţialitate ale evaluării. În
cazul depistării încălcărilor menţionate şi cauzării de prejudicii beneficiarului, întreprinderea de evaluare
este obligată să le repare conform legislaţiei.

15. Standardele Europene de Evaluare (SEE). Domeniul, sfera de aplicare şi obiectivele.

16. SEE. Aspecte de conformitate cu legislaţia şi practica naţională.

17. SEE. Regulile eticii profesionale a evaluatorului.

18. SEE. Bazele de evaluare şi condiţiile aplicării lor.

19. Actele normative ce reglementează evaluarea bunurilor imobile în scopul privatizării. Particularităţile
evaluării bunurilor imobile în scopul privatizării.
Privatizarea proprietății publice se desfășoară în condițiile Legii nr. 121/2007 privind administrarea
și deetatizarea proprietății publice,
Obiecte ale privatizării pot fi următoarele bunuri proprietate publică:
-pachetele de acțiuni;
-părțile sociale;
-întreprinderile de stat, ca complexe patrimoniale unice;
-bunurile imobile, mobile şi complexele de bunuri;
Bunurile proprietate publică se expun la privatizare prin următoarele modalități:
I) vânzare prin concurs investiţional în bază de proiecte individuale (bunurile proprietate publică de o
importanță deosebită pentru economia națională sau pentru economia locală); HG nr. 919/2008
II) vânzare prin concurs comercial sau investițional (pentru cotele sociale în capitalul social al
societăţilor comerciale, complexelor patrimoniale unice, inclusiv pachete de acțiuni); HG nr. 919/2008

7
III) vânzare la licitație cu strigare (construcţii nefinalizate, bunuri imobile, mobile,  complexe de bunuri,
după caz, cote sociale în capitalul social al societăţilor comerciale, complexe patrimoniale unice); HG nr.
136/2009
IV) vânzare pe piața reglementată sau în cadrul unui sistem multilateral de tranzacționare, prin
intermediul Bursei de Valori ( valori mobiliare – pachete de acțiuni ale statului); HG nr. 145/2008
Modalitățile de privatizare se stabilesc în funcție de necesitatea atragerii de investiții capitale şi/sau a
păstrării profilului de activitate al obiectului privatizării, şi/sau a îmbunătățirii activității lui, şi/sau în funcție
de alte scopuri.
Prețul bunului supus privatizării se stabilește în conformitate cu prezenta lege sau cu legislația privind
activitatea de evaluare.
Prețul inițial de vânzare a bunului expus la vânzare se stabilește de Comisiile instituite în modul stabilit de
Guvern.
La privatizare pot participa în calitate de cumpărători:
a) persoane fizice şi juridice din Republica Moldova;
b) persoane fizice şi juridice străine integral private, apatrizi, în conformitate cu legea;
c) asociaţii ale persoanelor specificate la lit. a) şi b).

20. Legea cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare cumpărare a pământului. Noţiune de preţ
normativ. Domeniul de aplicare.
Legea se aplică în cazurile:
a) vînzării-cumpărării terenurilor, inclusiv a terenurilor aferente obiectivelor privatizate sau care se
privatizează a terenurilor aferente intreprinderilor private, precum şi a terenurilor aferente
construcţiilor nefinalizate;
b) excluderii terenurilor din categoriile de terenuri cu destinaţie agricolă şi ale fondului silvic, precum
şi din circuitul agricol, şi atribuirii lor la alte categorii de terenuri;
c) înstrăinării forţate a terenurilor;
d) relaţiilor de arendă;
Preţul normativ al pămîntului constituie o măsură de estimare a valorii lui echivalente cu potenţialul
natural şi economic al acestuia, exprimate în valută naţională. El se determină de către prezenta lege şi
se aplică în procesul realizării relaţiilor funciare indiferent de tipul de proprietate asupra pămîntului.
Tarifele pentru calcularea preţului normativ al pămîntului se stabilesc pentru o unitate convenţională
(grad-hectar), pe baza indicilor cadastrali (cantitativi şi calitativi), conform anexei parte integrantă a
prezentei legi, şi se indexează anual, în funcţie de rata inflaţiei, de către Parlament, la propunerea
Guvernului, concomitent cu aprobarea bugetului de stat.
La preţul normativ al terenurilor localităţilor (cu excepţia loturilor de pămînt de pe lîngă casă), al celor
ocupate de obiective industriale, de transport, de alte obiective neagricole se adaugă şi cheltuielile de
amenajare inginerească a teritoriului.
PN al păm. constituie o măsură de estimare a valorii lui echivalente cu potenţialul natural şi economic
al acestuia exprimate în valuta naţională. PN al păm. se determ. după formula: PN=T×K×B×S, u/e: T-
tariful normativul; K-coef. din nota 4 a legii; B-grad de fertilitate; S-supraf. sectorului de teren (ha).
Supraf. şi gradul de fertilitate reprez. p/u un sector de teren mărimi constante, obiective. Tarifele se
stabilesc p/u un grad-ha şi reprez. mărimi variabile, subiective. Prin intermediul tarifelor de evaluare,
mărindu-le sau micşorându-le, atingem în calcul valoarea reală.

21. Impozitarea bunurilor imobile, principiile de bază, metode, modul de calculare a impozitului conform
situaţiei actuale şi după intrarea în vigoare a Titlului VI al Codului Fiscal.
Impozit pe bunurile imobiliare – impozit local care reprezintă o plată obligatorie la buget de la valoarea
bunurilor imobiliare.

8
 Subiecţi ai impunerii sînt persoanele juridice şi persoanele fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii
Moldova:
a) proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;
b) arendaşii care arendează un bun imobiliar agricol proprietate privată, dacă contractul de arendă nu
prevede altfel;
c) deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune şi/sau de folosinţă) asupra
bunurilor imobiliare proprietate publică de pe teritoriul Republicii Moldova;
d) arendaşii sau locatarii bunurilor imobiliare ale autorităţilor publice şi ale instituţiilor finanţate de la
bugetele de toate nivelurile;
e) locatarii bunurilor imobiliare – în cazul contractului de leasing financiar;
f) arendaşii sau locatarii bunurilor imobiliare proprietate privată a nerezidenţilor Republicii Moldova,
dacă contractul de arendă/locaţiune nu prevede altfel.
Obiecte ale impunerii sînt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile din intravilan sau din extravilan,
clădirile, construcţiile, casele de locuit individuale, apartamentele şi alte încăperi izolate, inclusiv
bunurile imobiliare aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 50% şi mai mult, rămase nefinisate
timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie. Gradul de finalizare a construcţiei în scopul
impozitării se determină de către experţii tehnici în construcţii sau de către agenţii economici cu
activităţi în domeniul expertizei tehnice, sau de către autoritatea administraţiei publice locale, în baza
metodei stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul construcţiilor.
Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor bunuri.
În RM activeaza si sistem nou si sistem vechi de impozitare a bun imob. Specificul noului sistem de
impozitare este:
1.se introduce impozit unic pe bun imobile (B.I = teren + imbunatatiri)
2.se calculeaza valoarea estimata a bun imobil unic- este baza impozabila
3.se aplica met.de valoare de piata pu determinarea valorii bunului
4.legea stabileste cota minimala si maximala a impozitului pe bun imob.
5. cota concreta a impozitului se stabileste de APL
Impozitul funciar se determină prin înmulţirea cotei concrete a impozitului la numărul de grad-hectare,
hectare sau la suprafaţa terenului ce aparţine persoanei juridice sau persoanei fizice

II. Bazele contabilităţii şi analizei financiare

22. Definiţia şi obiectivul rapoartelor financiare. Tipul rapoartelor financiare.

23. Conţinutul bilanţul contabil şi aplicarea informaţiei din bilanţ în evaluare.
24. Conţinutul raportului privind rezultatele financiare şi aplicarea informaţiei din raport în evaluare.
25. Mijloace fixe. Definiţii şi componenţa.
26. Evaluarea şi reevaluarea mijloacelor fixe (clădirilor şi construcţiilor). Metodele recomandate de
Standardele Naţionale de Contabilitate şi metodele alternative admisibile.
27. Calculul uzurii mijloacelor fixe. Durata de funcţionare utilă.
28. Contabilitatea activelor materiale în curs de execuţie. Evaluarea conform Standardelor Naţionale de
Contabilitate.
29. Contabilitatea terenurilor: evaluarea conform Standardelor Naţionale de Contabilitate
30. Corectarea datelor rapoartelor financiare pentru întocmirea raportului privind veniturile şi cheltuielile
operaţionale.

III. Caracteristica pieţei imobiliare din Moldova

31. Piaţa imobiliară. Clasificarea bunurilor imobile din punct de vedere al destinaţiei funcţionale. Indicii ce
caracterizează dezvoltarea pieţei (volumul tranzacţiilor, dinamica preţurilor, etc.).
32. Intermediarii pe piaţa bunurilor imobiliare. Rolul şi specificul activităţii de agent imobiliar.
33. Ciclul de viaţă al pieţei bunurilor imobiliare. Caracteristica etapelor.
34. Ciclul de viaţă al bunului imobil. Caracteristica etapelor.
35. Factorii ce influenţează cererea şi oferta pe piaţa imobiliară. Elasticitatea cererii şi ofertei.
36. Factorii externi şi interni ce influenţează valoarea de piaţă a bunurilor imobiliare.
9
37. Caracteristica pieţei de locuinţe din Republica Moldova. Starea actuală, tendinţe de dezvoltare.
38. Caracteristica pieţei terenurilor în localităţile urbane. Starea actuală, tendinţe de dezvoltare.
39. Caracteristica pieţei terenurilor cu destinaţie agricolă. Trăsături specifice. Starea actuală, tendinţe de
dezvoltare.
40. Caracteristica pieţei bunurilor imobile comerciale. Specificul de dezvoltare. Situaţia actuală şi tendinţe.
41. Caracteristica pieţei bunurilor imobile industriale. Noţiunea de complex patrimonial unic. Particularităţi
de dezvoltare a pieţei.

IV. Bazele teoriei evaluării bunurilor imobile

42. Noţiunile de preţ, cost şi valoare în teoria evaluării
43. Scopul evaluării şi tipul valorii estimate.
44. Tipurile de valori: valoarea de piaţă, valoarea de investiţie, valoare de piaţă pentru utilizare existentă,
costul de înlocuire net, valoarea de asigurare, valoarea impozabilă şi altele.
45. Principiile de evaluare.
46. Principiul celei mai bune utilizări
47. Factorii de influenţă asupra valorii de piaţă a terenurilor (inclusiv a terenurilor agricole).
48. Factorii de influenţă asupra valorii de piaţă a bunurilor imobile cu destinaţie locativă.
49. Factorii de influenţă asupra valorii de piaţă a bunurilor imobile cu destinaţie comercială.
50. Factorii de influenţă asupra valorii de piaţă a bunurilor imobile cu destinaţie industrială.
51. Procesul de evaluare a bunurilor imobile. Etapele procesului de evaluare.
52. Metodele de analiză a pieţei imobiliare.
53. Metodele de evaluare a bunurilor imobile.
54. Reconcilierea valorilor şi estimarea valorii finale a bunului imobil.
55. Prezentarea rezultatelor evaluării.
56. Raportul de evaluare. Principii generale de întocmire a raportului de evaluare.

V. Metode matematice aplicate în evaluarea bunurilor imobile.

57. Rolul factorului timpului în estimarea valorii bunurilor imobile. Bazele teoriei de actualizare a
cheltuielilor diferitor perioade. Esenţa actualizării (capitalizare sau actualizare), factori de influenţă
asupra rezultatului final: suma mijloacelor băneşti; perioada de actualizare; riscuri; rata de actualizare.

Timpul este una din cele mai valoroase şi indispensabile resurse. Timpul utilizat neefectiv, de regulă, duce
la pierderi băneşti. Binecunoscutele afirmaţii precum că tipul costă bani sau banii trebuie să facă bani, se
bazează pe teoria actualizării cheltuielilor diferitor perioade. Banii investiţi într-o afacere trebui^ în termeni
cât mai restrânşi să genereze venituri, care, la rândul lor, se reinvestesc pentru a obţine o majorare a
capitalului. Timpul de obţinere a venitului din investiţii este exprimat în perioade de calcul. Perioadele de
calcul sunt divizate în intervale de calcul, durata cărora poate varia de la o zi până la un an. Perioada de
timp, în care trebuie să fie efectuate investiţiile sau obţinut un credit, are o importanţă primordială în
procesul de analiză a investiţiilor. Noţiunile „perioadă de calcul" şi „interval de calcul" sunt utilizate şi în
procesul de estimare a valorii bunurilor imobiliare prin metoda venitului.
Unul din factorii de influenţă a valorii banilor în timp este rata dobânzii i (în continuare - rată), care
reprezintă raportul între venitul net şi valoarea investiţiei. În cazul acumulării mijloacelor ea poartă
denumirea de rată a capitalizării, iar în cazul actualizării - rată a actualizării.
Rata simplă este folosită în operaţiunile financiare pe termen scurt, când intervalul de calcul corespunde
perioadei de calcul şi, de regulă, este egal un an, sau în cazul când investitorului i se plăteşte dobânda
calculată la sfârşitul fiecărui interval de calcul.
S = P(l + n*i)
unde:
S - suma acumulată;
P - suma iniţial investită;
n - perioada de calcul (în ani);
i -rata anuală simplă.
ratei compuse, valoarea sau dobânda calculată pentru un interval dat, nu sunt plătite investitorului, ci sunt
adiţionate sumei iniţial investite. Suma acumulată în baza ratei compuse a!- dobânzii este determinată după
următoarea formulă: S = P(i + i(.)n

10
unde,ic - rata compusă a dobânzii.

Factorul timpului are o însemnătate deosebită pentru sporirea eficienţei investiţiilor în condiţiile
concurenţei de piaţă. Impactul factorului timp are două aspecte: primul este legat de pierderea valorii
banilor sub acţiunea inflaţiei (devalorizarea banilor). Al doilea aspect este legat de rotaţia economică a
capitalului, adică: orice unitate bănească (leu, dolar, euro etc.), aflându-se în rotaţie economică, periodic
trebuie să asigure obţinerea unui oarecare profit (cu o rată a profitului a).

58. Fluxuri de numerar. Esenţa economică, modul de determinare.\

"Cash flow" (flux de lichidităţi, flux de numerar, flux de trezorerie) reprezintă un parametru economic
de bază al proiectelor de investiţii. Raţiunea operării cu acest indicator constă în aceea că aşa cum
profitul poate fi reinvestit în alte proiecte sau operaţii, tot aşa şi amortismentul poate fi reinvestit pe
măsură ce acestea se încasează la produsele vândute sau serviciile prestate.
"Cash flow" reflectă rezultatele sau avantajele economice ale mişcării fondurilor, fluxul lichidităţilor
degajate an de an la un proiect de investiţii.
CFBj = PBj + Aj
CFBj =VVj - CEj ;
CFNj = PBj (1-b) + Aj
A j – amortismentul anual;
PBj – profitul brut;
VVj – venitul din vânzări anual previzional ce se realiza în anul j;
CEj – costurile de exploatare prevăzute pentru anul j;
b – taxa impozitului pe venit;
PBj (1-b)= PNj – profitul net rămas după impozitare;

59. Actualizarea fluxurilor de numerar. Esenţa economică şi determinarea valorii prezente a fluxurilor de
numerar viitoare.

60. Anuitate. Tipul anuităţilor: anticipată şi ordinară. Determinarea valorii prezente şi valorii viitoare a
anuităţii.
Anuitatea este o serie de plăţi (încasări) echivalente efectuate peste intervale egale de timp. în cazul
când plăţile sau încasările sunt efectuate la începutul intervalului, avem o anuitate avansată sau
prenumerado. în cazul când plăţile sau încasările sunt efectuate \la sfârşitul fiecărui interval avem o
anuitate ordinară sau postnumerado
VP a anuității ordinare
1
1− n
(1+i)
PV AO= AO x
i
Unde, AO-val. anuității ordinare
i-rata dobînzii
n- perioada de calcul

VP a anuității avansate
1

PV AA= A A x [ 1−
(1+ i)n+1
i
Unde, AA-val. anuității avansate
+1 ]
i-rata dobînzii
n- perioada de calcul

VF a anuității
11
 (1+i)n −1
F V AO =AO x
i
Unde, AO-val. anuității ordinare
i-rata dobînzii
n- perioada de calcul

61. Valoarea viitoare a fluxurilor de numerar. Rata compusă a dobânzii. Esenţa economică, aplicarea în
evaluarea bunurilor imobile.
Valoarea viitoare a unităţii reprezintă suma acumulată a unei unităţi monetare pe parcursul unei
perioade anumite de timp, fiind cunoscută rata anuală a dobânzii.

FV =PV (1+i)n

Unde, PV- valoarea prezenta a unității

i-rata anuală a dobînzii
n- perioada de calcul
Rata compusă a dobânzii- o expresie matematică prin care dobânda unui depozit sau a unui cont de
economii care se acumulează la finalul unei perioade de 12 luni, este reinvestită împreuna cu depozitul
initial pe o perioada de inca un an. Efectul cunoscut ca si "dobândă la dobândă" reprezintă o cale facilă
de acumulare de capital in conditiile "rostogolirii" an de an a principalului si a dobânzilor aferente. Face
ca suma investită să crească cu o rata mai mare decât dobânda simplă (care se calculează doar la
principal) si depinde de frecvența compunerii: cu cât numărul de perioade de compunere este mai mare,
cu atat este mai mare dobânda compusă rezultată.
D= [ P ( 1+i )n ]−P

Unde, D = dobânda compusă, P = Principalul (valoarea depozitului), i = rata dobânzii si n = numarul de

ani.
Efectul dobânzii compuse se aplică cu succces și in cazul investitiilor, unde activul nu este un depozit ci
o acțiune sau o obligațiune, regula de bază ramanand aceeasi: reinvestirea profitului sau a cuponului.

62. Esenţa economică a ratei de amortizare a unităţii (constanta ipotecară). Aplicarea ei în evaluarea
bunurilor imobile.
Rata de amortizare a unităţii mijloacelor împrumutate indică mărimea plăţilor obligatorii succesive
necesare pentru rambursarea unui credit, care includ dobânda şi capitalul de bază, şi care permit
amortizarea (rambursarea) creditului în termenele stabilite.
Rata exprimată prin raportul dintre suma anuală pentru deservirea creditului şi mărimea creditului este
cunoscută sub denumirea de constantă creditară anuală (annual loan constant) sau constantă ipotecară
(mortgage constant).
Funcţia ratei de amortizare a unităţii este invers proporţională funcţiei valorii prezente a anuităţii
ordinare, de aceea în formule este folosit simbolul anuităţii.
i
A=PV
1
1−
(1+i)n

Unde, PV-val. prezentă a anuității

i-rata dobînzii
n- perioada de calcul

63. Esenţa economică a factorului fondului de compensare. Aplicarea lui în evaluarea bunurilor imobile.
Factorul fondului de compensare reprezintă suma de bani ce urmează a fi depusă la sfârşitul fiecărei
perioade pentru a obţine la momentul expirării unui număr determinat de perioade suma de o unitate
monetară.

12
 i
AO=FV AO n
(1+i) −1

Unde, FV-val. viitoare a anuității

i-rata dobînzii
n- perioada de calcul

i
AO=FV AO n∗m
(1+i /m) −1

Unde, FV-val. viitoare a anuității

i-rata dobînzii
n- perioada de calcul
m-nr. intervalelor de calcule pe parcursul 1 an

VI. Aspectele practice ale evaluării bunurilor imobile.

64. Estimarea valorii bunurilor imobile prin metoda costului. Principiile fundamentale şi cazurile aplicării
metodei cheltuielilor.
65. Valoarea de reconstituire şi valoarea de înlocuire a clădirilor şi construcţiilor.
66. Elementele valorii de reconstituire sau valorii de înlocuire.
67. Determinare costului construcţiei noi. Metodele de determinare a costului de construcţie.
68. Noţiunea de uzură. Esenţa economică şi principalele forme ale uzurii.
69. Uzura fizică. Metode de determinare.
70. Uzura funcţională. Metode de determinare.
71. Uzura economică (externă). Metode de determinare.
72. Estimarea uzurii acumulate.
73. Algoritmul de estimare a valorii proprietăţii imobiliare prin metoda cheltuielilor.
74. Determinarea celei mai bune şi eficiente utilizări a bunului imobil.
75. Estimarea valorii bunului imobil prin metoda analizei comparative a vânzărilor. Domeniul de aplicare şi
algoritmul calculării valorii.
76. Criteriile de selectare a bunurilor imobile comparabile, elementelor comparaţiei şi unităţilor de
comparaţie.
77. Tipul ajustărilor din cadrul metodei vânzărilor comparabile şi consecutivitatea aplicării lor. Metodele de
calculare a mărimii ajustărilor în cadrul metodei vânzărilor comparabile.
78. Metode de reconciliere a rezultatelor finale şi determinarea valorii bunului imobil conform metodei
vânzărilor comparabile.
79. Estimarea valorii bunurilor imobile prin metoda veniturilor. Principiile fundamentale. Domeniul de
aplicare.
80. Riscurile ce influenţează mărimea veniturilor şi mărimea ratelor de actualizare şi capitalizare a
veniturilor.
81. Estimarea veniturilor operaţionale. Algoritmul de calculare a venitului operaţional net.
82. Estimarea cheltuielilor operaţionale. Clasificarea lor şi modul de estimare.
83. Metoda capitalizării directe.
84. Metoda fluxurilor de numerar actualizate.
85. Metodele de determinare a ratei capitalizării
86. Metode de determinare a ratei de actualizare.
87. Reversia. Esenţa economică şi metode de estimare.
88. Specificul evaluării dreptului de arendă.
89. Estimarea valorii bunurilor imobile cu destinaţie locativă: specificul evaluării.
90. Estimarea valorii bunurilor imobile cu destinaţie comercială: specificul evaluării.
91. Estimarea valorii bunurilor imobile cu destinaţie industrială: specificul evaluării.
92. Estimarea valorii bunurilor imobile specializate: specificul evaluării.

13
VII. Estimarea valorii terenurilor (inclusiv terenurilor agricole)
93. Particularităţile evaluării terenurilor aferente construcţiilor amplasate în localităţile urbane. Principiile
şi metodele de evaluare.
94. Particularităţile evaluării terenurilor virane (fără construcţii, dar destinate pentru amplasarea
construcţiilor), amplasate în localităţile urbane. Principii şi metode de evaluare.
95. Estimarea valorii terenurilor prin metoda actualizării fluxurilor de numerar (metoda parcelării).
96. Estimarea valorii terenurilor prin metoda capitalizării (tehnica reziduală şi capitalizarea directă a plăţii
de arendă).
97. Evaluarea terenurilor cu destinaţie agricolă după metoda vânzărilor comparabile. Elementele
comparaţiei, determinare obiectelor comparabile şi calcularea mărimii ajustărilor şi ordinea aplicării lor.
98. Evaluarea terenurilor cu destinaţie agricolă prin metoda venitului.
99. Prognozarea veniturilor potenţiale şi efective. Tipurile plăţii de arendă a terenurilor cu destinaţie
agricolă şi modul de calcul. Structura cheltuielilor operaţionale.
100. Estimarea valorii culturilor multianuale.
101. Evaluarea terenurilor cu destinaţie agricolă prin metoda normativă. Principii şi domeniul de aplicare.
Noţiunea de bonitate şi surse de informaţie pentru determinarea bonităţii terenului.

Bibliografia recomandată:

1. Codul Civil al Republicii Moldova nr.1107-XV din 6 iunie 2002. (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr.82-86 din 22.06.2002)
2. Codul Fiscal. Titlul VI „Impozitarea bunurilor imobiliare nr.1055-IV din 16 iunie 2000 (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr.127-129 din 12.10.2000).
3. Legea cu privire la activitatea de evaluare nr. 989-XV din 18 aprilie 2002. (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 102 din 16.07.2002).
4. Legea cu privire la cadastrul bunurilor imobile nr. 1543-XIII din 25 februarie 1998. (Monitorul
Oficial al Republicii Moldova nr. 44-46 din 21.05.1998).
5. Legea cu privire la punerea în aplicare a Titlului VI al Codului Fiscal nr.1056-XIV din 16 iunie
2000. (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.127-129 din 12.10.2000).
6. Legea cu privire la preţul normativ şi modul de vânzare a pământului nr.1308-XIII din 25.07.1997.
(republicat Monitorul Oficial nr. 147-149 din 06.12.2001)
7. Legea cu privire la Programul de privatizare pentru anii 1997-1998 nr.1217-XIII din 25.06.1997.
(Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 59-60 din 11.09.1997).
8. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulamentului privind modul de
evaluare a bunurilor imobiliare impozabile, nr.638 din 07.07.1999. (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova nr. 73-77 din 15.07.1999).
9. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre măsurile de realizare a Legii cu privire la
Programul de privatizare pentru anul 1997-1998, nr. 1056 din 12.11.1997. (Monitorul Oficial al
Republicii Moldova nr. 2-4 din 15.01.1998)

14
10. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Catalogului mijloacelor fixe şi
activelor nemateriale, nr. 338 din 21.03.2003. (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 62-66
din 04.04.2003).
11. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 958 din 04.08.2003 despre aprobarea Regulamentului
provizoriu cu privire la evaluarea bunurilor imobile, nr. 958 din 4 august 2003.
12. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova despre aprobarea Regulamentului cu privire la atestarea
evaluatorilor bunurilor imobile nr.900 din 24.07.2003. (Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.
163-166 din 01.08.2003).
13. Standardele Naţionale de Contabilitate. SNC 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”. SNC 16
„Contabilitatea activelor materiale pe termen lung”.

15