Charles Montesquieu( 1689-1755) A fost una din cele mai complexe și importante figuri ale

iluminismului francez,fiinca conceptele lui aveau ca obiect formele de guvernamant si

libertatea, care sunt impuse, in cadrul perioadei istorice cunoscuta sub denumire de
‘Iluminism’. Aceasta sa facut cunoscut prin publicarea, primei sale lucrari, editata sub
denumirea de “Scrisori Persane”.
Pot spune ca Montesquieu este unul dintre putini cercetori care, in mod concomitent:
delimita teologia de jurisprudenta, si examina relatiile juridice in calitate de cunostinte unice
prin natura lor. Montesquieu avea ca scop sistematizarea cunostiintelor, ce constituiau
realitatea juridica in acele perioade, incercand sa gaseasca elemente de sistematizare a
cunostiintelor in domeniul juridic.
Tema fundamentala a doctrinei politico-juridice a lui Montesquieu este teoria contractului
social, pe care autorul o accepta cu anumite completari si precizari. Aceasta teorie avea o
larga raspindire in Perioada iluminista.
Din cele mai importante precizari pe care le impune Montesquieu in teoria contractului social
se regaseste:
-Conceptualizarea teoriei, in calitate de baza metodologica.
-Delimitarea statului de societate( autorul afirmand ca constituirea statului este realizata de
catre oameni, care au atins starea de societate).
-Conceptia statului- potrivit doctrinei ganditorului francez, reprezinta un mijloc al luptei cu
oscilitatile si raboaile dintre oameni.

Autorul Montesquieu, respinge identificarea contractului social cu contractul juridico-civil,

printre argumente impuse se regaseste natura continutului social, care nu este determinat
de catre parti in mod arbitrar, fiindca aceasta reprezinta o realitate natural-istorica.

Esenta fundamentala a contractului social este adoptarea legiilor, prin intermediul carora
sunt reglementate relatiile dintre guvernanti si guveranti. Aceasta impuna o opozitie dintre:
guvernarea societatii, si guvernarea despotica.

Studiul formelor de guvernamant ale statului este realizat de Montesquieu in baza ideii”
spiritului poporului’, aici Montesquieu impune in calitate de criterii de delimitare a formelor
de guvernamant:
-Natura guvernarii
-Principiul guvernarii

Montesquieu afirma axistenta a 4 forme de guvernamant, printre care se enumara:

-Democratia
-Aristocratia
-Monarhia
-Despotismul.
Delimitand formele de guvernamant moderate(monarhia,democratia si aristrocratia), de
forma de forma de guvernamant absoluta de guvernamant(despotismul), in scopul dreptului,
acestei doctrine, Montesquieu afirma ca aceasta este rezultatul spiritului poporului.
Prin spiritul legiilor doctrinarul francez intelegea rezultatul obiectiv al influentei unei
multitudini de factori ai realitatii fizice si sociale asupra procesului de reglementare normativ-
juridic a relatiilor sociale.
Spiritul legiilor unui stat, individual determinat, reprezinta rezultatul influentei urmatorilor
factori: factori naturali(clima,solul), particularitatile evolutiei sociale(cultura,religia si
particularitatile procesului legislativ al statului).
Cercetand problema libertatii Montesquieu, afirma existenta a doua categorii ale acesteia:
-Libertatea naturala-caracterizata in functie de calitate de rezultat, al manifestarii starii
sociale, aceasta categorie de libertate se manifesta prin; interesul oameniilor pentru
priprietatea privata si aparitia razboailor.
-Libertatea politica- care isi gaseste practica a statulului juridic de cetatean, fiind posibila
doar in statele, in care viata politica este organizata in baza unei forme de guvernamant
moderate.

Un stat al domniei regimului libertatii era realizabil, in practica, dupa parerea baronului
gandirii franceze, prin intermediul implimentarii teoriei separatiei puterilor in stat.
Aceasta teorie este elaborata in vederea constituirii unui mecanism juridic, aceasta fiind
pentru autorul francez un instrument eficace in vederea realizarii urmatoarelor sarcini
politice: limitarea arbitrarului si a abuzului guvernantiilor si implimentarea practicii
constitutionalismului englez.

Potrivit teoriei separatiei puterilor in stat este necesara divizarea puterii de stat in trei ramuri:
-puterea legislativa
-puterea executiva
-puterea judecatoreasca
Principiul separatiei puterilor in stat isi gaseste temei in necesitatea separarii unor categorii
de activitate a statului, avand natura diferita. Delimitarea practica a activitatiilor legislative,
executive si judecatoresti a statului in cadrul exersarii puterii de stat, reprezinta o necesitate
a relatii polito-juridice, in care a activat Montesquieu.
Meritul ganditorului consta in faptul ca a reusit sa consacre aceasta idee in calitate de
principiu al practicii constitutionale.

UTILITARISMUL ENGLEZ( J.BENTHAM, J.MILL, H.SPENCER)

Schimbarile istorice din Anglia pe plan politic și social din a doua jumatate a sec.18, si-au
gasit expresia si gandirea politico-juridica, care incearca sa redea, sa explice, justitia si
sustine transformarile sociale.
Aceasta sporeste interesul pentru domeniile de cercetare precum; rolul individului in
dezvoltarea societatii, activismul individului, proprietatea privata, si apararea acesteia.

Jeremy Bentham ca fondator al utilitarismului englez-teoretician al utilitarismului si

reformator radical, se deda cercetarii stiintifice, in domeniul economiei, gramaticii, lingvisticii
si etnici. Totusi principala preocupare ramane a fi insa filosofia dreptului.
Convins ca dreptul la fel ca si politica si morala, poate fi scos de sub incidenta speculatiei, si
transformat intro ramura a stiintei experimentale, incepe a critica fundamentele nerezistente
si ca abuzurile servesc sub protectia legii.
Ideile si conceptiile sale au influentat puternic asupra dreptului penal si penitentiar, avand si
implicatii in domeniul dreptului international, constitutional si civil.
Principiul universal al comportamentului uman- in realizarea interesului individual, este
cautarea placerii si evitarea suferintei. Drept criterii de comparare ar fi: intensitatea,
durata,apropierea sau indepartarea, certitudinea sau incertitudinea, fecunditatea-
posibilitatea de a fi urmate alte placeri, si puritatea.

In aritmetica subiectiva a placeriilor, Bentham introduce insa si dimensiunea sociala,

incercand sa evite excesele unei pozitii individualiste, rezumand un anumit echilibru, intre
interesele individului si cele societatii.
La Bentham morala este arta dea modela comportamentul opameniilor in asa mod in cat
rezultatul sa fie maximum de fericire.Acelasi trebuie sa fie si obiectul legislatiei.
Nucleul moralei si legislatiei este acelasi, insa cuprindeea lor este diferita.
Morala are o sfera mai mare de reglementare.

Dreptul nu poate impune unele obligatii care le impune morala, din urmatoarele
considerente:
-Legea poate influenta comportamentul uman, excluziv prin intermediul cu asigurarea
pedepselor.
-Exista riscul ca in dorinta de-al pedepsi pe vinovat sa fie pedepsit un nevinovat.
-Betham trateaza legea ca ceva negativ, dearece restrange libertatea, ceea ce este neplacut
pentru individul liber, legea insa este necesara ondinii sociale si o guvernare buna
presupune legea adecvata.
Legea creaza drepturi si obligatii, drepturile fiind tot ceea ce este in beneficiu si placut, iar
obligatiile tot ce este in detriment si neplacut.
Legea poate fi si rea, daca impune obligatii inutile, in asemenea caz trebuie de examinat
daca e periculos, sa incalci legea decat sa te supui si daca raul cauzat, de respectarea legii
e mai mare sau mai mic decat raul cauzat de nesupunere.
Bentham sustine idee revolutiei franceze, dar nu putea fi deacord cu intemeierea
schimbarilor pe dreptul natural.

In problemele organizarii puterii de stat, Bentham de apozitia democratiei, criticand in

special monarhia erediatara, in opinia lui, forma de guvernament trebuie sa fie republica.
Puterea de stat trebuie separata, in 3 ramuri diferite: legislativa, executiva si judicatoreasca
si sa colaboreze reciproc. Daca ramurile puterii vor fi independente, atunci permanent intre
aceasteia ar aparea conflicte.

Bentham mai impune si acordarea dreptului de vot si femeilor.

Bentham incearca a critica practica de guvernare si mijloace utilizate de guvernant.
Bentham este adeptul interventionalismului statului in economie si interventionismului in
domeniul social, in special in vederea segurarii minimului de viata si instruiri paturilor social
vulnerabile.

Bentham porneste de la primiza ca nu exista 2 oameni identici si 2 criime la fel, aceste

variabile trebuie prevazute de lege inainte dea fi stabilita o pedeapsa in numele statului,
pentru protejarea ordinii publice sau a interesului individului. Pentru a putea calcula acea
marime a pedepsei necesara pentru a forma intentiile infractionale, legislatorii trebuie sa se
gandeasca in termeni de psihologie, intelegerea motivelor comportamentului infractional
care reprezinta cheia preventiei. Pedeapsa nu este o razbunare, dar o inlaturarare a raului si
restrabilirea dreptatii.
Teoria lui Bentham a pus in evidenta execesele naturalismului si rationalismului, Bentham
insa a incercat a construi toata realitatea juridica, cu un singur principiu, principiul utilitatii.

DEZVOLTAREA CONCEPTIEI UTILITARISTE DE CATRE J.ST MILL

Mill modeleaza utilitarismul radical promovat de Bentham. O actiune este dreapta in masura
in care tinde sa aduca fericire si este incorecta in cazul contrar.
Notiunea de fericire la fel ca la Bentham echivaleaza cu cea de placere, Mill considera insa
calcul placerilor lui Bentham o absurditate.
Mill incearca a perfectiona doctrina lui Bentham si din punctul de vedere a diferentierii
placeriilor.
Putem deosebi placeriile nu numai din punct de vedere cantitativ dar si cel calitativ.
Lucrarea utilitarismului, Mill propune erarhizarea diferitor placeri, reiesind din preferintiile
indiviziilor experimentati.

Libertatea este baza oricaror intitutii juridice, orice persoana are nevoie de siguranta si
garantii care nu vor exista, inmicxtiun in alegerea sa libera.
Mill sustine ca individul, nu poate sa raspunda nici de cum pentru ce cea are efecte
negative, numai asupra sa, nimeni nu poate obliga individul sa faca sau sa nu faca ceva.
In asemenea caz, individul poate fi stimulat sau rugat sa procedeze, nici de cum sa
constranga.
Uneori o persoana este obligata prin lege sa faca anumite acte pozitive care sunt in interesul
altor oameni.
Mill califica supunerea fata de stat lucru necesar, intelegand prin acesta respectarea
drepturilor si intereselor legitime ale altor indivizi si a obligatiilor stabilite prin lege.

Criticii utilitarismului, argumentau ca morala nu este bazata pe consecintiile actiunii si pe un

concept general si fundamental de justitie. Mill apreciaza aceasta teza, ca principala antiteza
a utilitarismului, el incearca afunda justitia prin utilitate, intro sustinere pozitie, Mill prezinta 2
argumente; toate elementele morale in notiune de justitie sunt independente de conceptul
de utilitate sociala. Sunt 2 elemente esentiale in notiunea de justitie, pedeapsa si violarea
unui drept.

2. Daca justitia nu ar fi legata de consecintiile actiuniilor atunci conceptul de justitie, nu ar fi

atat de equivoc precum este. Mill sustine ca notiunea de justitie este diferita atunci cand
vorbim de teoria pedepsii, distributie echitabile, impozitare achitabila, aceste ne-concordante
pot fi solutionate, numai apeland la utilitate, deci in concluzie justia este un concept bazat pe
utilitate. Justitia in opinia autorului este un rezultat al manifestarii instinctului de consevare si
nevoi de securitate.

Teoria lui H SPENCER

SPENCER VORBESTE DE DOUA DOMENII INCOGNOSIBILUL -ABSOLUTUL CARE
NICIODATA NU VA putrea fi cunoscut si incognoscibilul -fenomenele care formeaza obiect
cercetarii stintifice , al cunoasteri i si al filosofiei .
spencer incearca transformarea utilitalismului lui bentham si mill in unul rational . doctrina lui
este fundamentata pe teoria evolutiei biologice elaborata de charles Darwin . El utilizeaza
legitatile dezvoltarii lumii organice: integrarea si diferentierea in explicarea etapelor de
dezvoltare functilor societati si statului .
dezvoltarea organismului social este similara dezvoltarii organismalor biologice .
Sensul geneeral al evolutriei umane este transformarea de la o stare de omogenitate relativ
nedefinita si coerenta.
Spencer incearca a contura docrina care ar explica transformarea progresiva a societatilor
si a prognoza viitorul acestora . Societaea nu este un produs artificial , dar un rezultat al
evolutii continue a intitutilor sociale.
Spencer prezinta structura si functile elementelor de structura ale societatii prin analogie cu
structura si functile organismului uman