Sunteți pe pagina 1din 2

Les problèmes actuels de gestion des risques en assurance

Problemele actuale ale managementului riscului în asigurări


VLAS DORINA, studentă, an. II, EMREI-171,
e-mail: vlasdorina1998@gmail.com
Conducător ştiinţific: dr.st.econ. conf.univ., Petroia Andrei
Academia de Studii Economice a Moldovei
Republica Moldova, str. Mtr. Gavriil Bănulescu-Bodoni 59
e-mail: petroia5@hotmail.com

Résumé. Cet article présente une revue détaillée de quelques des idées, des variantes possibles sur la gestion des
risques des compagnies d’assurance. Il aborde la motivation de la gestion des risques, la titrisation des risques.
Cet article faire références sur les risques de l'assuré et les risques de l'assureur.

Les mots-clés: Assurance; Gestion; Risque; Décisions; Dommage.

La classification JEL: G22

Omul este supus unor pericole multiple și variate, cauzate de pe urma apariției calamităților
naturale (de ex. secetă, îngheț, inundații) sau apariției unor factori sociali-economici. Prin modul
necorespunzător în care acesta își realizează activitatea poate provoca apariția unor pierderi personale
sau semenilor săi. Caracteristicile managementului în asigurări derivă din faptul că asigurările reflectă în
plan teoretic relații bănești de repartiție, care mijlocesc constituirea fondurilor specifice, la dispoziția
societăților de asigurare, destinate acoperirii unor cheltuieli (pagube) cu caracter aleatoriu [1]. În aceste
timpuri volatile, managementul riscului devine din ce în ce mai necesar. În asigurări, acesta urmărește
crearea unor condiții optime pentru desfășurarea activității și eficientizarea acesteia. Totuși, riscurile pot
fi analizate printr-o paletă largă de situații, de exemplu putem vorbi despre riscurile preluate de
asiguratori prin contracte de asigurare, aici ne referim la organizarea și conducerea activității de
asigurare, sau, dacă vorbim despre necesitatea de a ne asigura (ca persoane fizice/juridice) împotriva
unor evenimente ce pot apărea spontan și care crează pagube, deja ne referim la abordarea unui
management personal[2].
Atitudinea managerilor faţă de risc a fost mereu diferită. Ea depinde atât de anumite
caracteristici individuale, cât și de anumiţi factori contextuali. Putem spune, că în general deciziile sunt
cu atât mai riscante, cu cât probabilitatea obţinerii rezultatelor dorite este mai mică sau obiectivele
stabilite sunt mai greu de atins. Controlul efectelor riscului şi al incertitudinii din mediul de afaceri, în
care activează firma, constituie esenţa managementului riscului. Totuși succesul acţiunilor unei entităţi
economice, este riscul asumat şi acceptat. Riscul şi şansa economică sunt două feţe ale unei singure
monede, la fel ca principiul chinez Ying-Yang.
Scopul asigurărilor impune ca managementul în asigurări să favorizeze condițiile corespunzătoare pentru: constituirea fondului de asigurare, evaluarea și acordarea
operativă a despăgubirilor sau a sumelor asigurate cuvenite, ca urmare a producerii cazului asigurat[3]. Riscurile asigurabile sunt variate și complexe, iar pagubele reflectă
caracterul aleatoriu al producerii lor. Managementul trebuie să se adapteze în funcție de risc. Astfel să încercăm să prospectăm soluțiile optime pentru un management în diverse
tipuri de asigurări. În cazul asigurărilor de viață, atât asiguratorul cât și asiguratul se confruntă cu un grad de complexitate ridicat prin natura riscurilor, cât și prin formele/tehnicile
de realizare. Pe de o parte, pentru ambii subiecți asigurarea are o funcție de protecție de ris (în cazul supraviețuirii/deces) sau o funcție de economisere (în cazul spitalizării/pierderii
forței de muncă). În cazul asigurărilor generale obligatorii, managementul riscului devine comun pentru amblele părți, deoarece acestea rezultă din interesul economic și social al
întregii comunități pentru protecția reciprocă. Dacă ne referim la riscurile posibile în cazul asigurărilor facultative, e necesar totuși de a specifica tipul acesteia, pentru că asigurarea
dată este valabilă pentru o perioadă determinată de timp și este necesar de a respecta o serie de factori riguroși[4]. Cu ajutorul tabelului de mai jos ( Tabel 1) putem ușor diferenția
riscurile ce pot apărea, dar și acoperirile obligatorii, pentru a putea determina un management eficient în riscurile asigurărilor.
Tabel 1

Risc Asigurare Acoperire Beneficiar

Pierderea vieții Viața Costuri legate de pierderea vieții Familia

Costuri legate de spitalizare, de pierderea


Accident/boală Sănătatea Asiguratul
capacității de muncă etc.

Accident de Persoane terțe


RCA (Răspundere civilă auto) Pagube produse terților
mașină accidentate

Accident/ furt
CASCO Pierderi Asiguratul
de mașină

PAD (Polița de asigurare împotriva Pagube produse de deteriorarea sau Proprietarul


Cutremur
dezastrelor naturale) pierderea locuinței locuinței

Sursa: Elaborat de autor în baza datelor oferite de Comisia Naţională a Pieţei Financiare disponibile pe:
https://www.cnpf.md/ru
Reeșind din informația prezentată în Tabelul 1, am ajuns la ideea că sistemul informațional  ar
fi un element esențial al managementului, acesta se constituie prin calitatea, componentele și procedurile
folosite. De aici derivă și sistemul organizațional al societății de asigurări ce are ca scop să aplice o serie
de măsuri organizatorice atât în perioada dinaintea introducerii asigurării respective, cât și ulterior:
 studierea și analiza minuțioasă a condițiilor economice, financiare și sociale existente pe plan
intern și international;
 dezvoltarea unei strategii de marketing adecvate;
 încheierea diferențiată a contractului de asigurare, în funcție de situația concretă pe care o
prezintă fiecare persoană;
 cunoașterea cât mai detaliată a situației economice și a specificului activității fiecărei persoane
asigurabile;
 studiul evoluției și intensității riscurilor.
În urma cercetării, am ajuns la concluzia că indiferent de tipul de asigurare, este necesar de a
adapta un management al riscurilor personalizat. Inițial, sintagma “managementul riscului” comportă
foarte multe mituri, înțelegeri apriorice care pot conduce la concluzii greșite. Când vorbim despre
managementul riscului, vorbim mai mult despre o privire de ansamblu asupra tuturor factorilor care pot
influența activitatea unei entități/a unei persoane în care sunt incluse și programe de asigurare. Un
management al riscului nu include neapărat eliminarea/anihilarea riscului, ci din contra, gestionarea lui.
Totul începe de la atitudinea pe care o avem față de risc, până la urmă, cine nu riscă, nu câștigă.
Asigurarea este un rezultat al atitudinii. Riscul poate fi evitat, poate fi redus, poate fi transferat, sau
poate fi reținut, totul depinde de localizarea noastră în ecosistemul economic. Funcția principală care îi
revine managementului riscului în asigurări, este luarea unor decizii calculate pentru a limita pierderile
financiare, pentru a susține familia într-un eveniment neașteptat, dar și realizarea planului financiar.

Referințele bibliografice
1. Catrina Ersilia, PROVOCĂRI ŞI PERSPECTIVE ALE CONTROLULUI INTERN ÎN CADRUL
SOCIETĂŢILOR DE ASIGURĂRI, Craiova 2018
2. Ora de risc. Emisiune realizată de Sergiu Costache, disponibilă pe: https://www.rfi.ro/emisiuni/ora-risc
3. LEGE Nr. 407 cu privire la asigurări, disponibil pe: http://lex.justice.md/document_rom.php?
id=8A72DED2:D810E610
4. Constanţa Iacob, MANAGEMENTUL RISCULUI FINANCIAR, București, 2017
5. Comisia Naţională a Pieţei Financiare disponibile pe: https://www.cnpf.md/ru

S-ar putea să vă placă și