Sunteți pe pagina 1din 25

Disciplina: Sociologie generala, sem I

SPECIALIZAREA: SOCIOLOGIE, ASISTENȚĂ SOCIALĂ


ANUL UNIV. 2020-2021

Teme:

I.PERSPECTIVA SOCIOLOGICĂ DE INTERPRETARE


A VIEŢII SOCIAL-UMANE (continuare – 22.10.2020)

II. RELAŢIILE DINTRE SOCIOLOGIE ŞI CONTEXTUL SOCIAL-POLITIC

Tematica:
1. Problematica cercetărilor sociologice
2. Funcţiile teoretice şi aplicative ale sociologiei
3. Sociologia ca ştiinţă a problemelor sociale
4. Raporturile dintre sociologie, ideologie şi politică
PROBLEMATICA CERCETĂRILOR
SOCIOLOGICE

Cele mai importante probleme pe care le studiază


sociologia sunt:

 1. înţelegerea naturii şi esenţei societăţii umane;


 2. formarea şi conservarea societăţilor umane de-a lungul
timpului;
 3. cunoaşterea legilor evoluţiei, dezagregării şi dispariţiei
societăţilor umane;
 4. clasificarea şi tipologizarea diverselor societăţi umane;
PROBLEMATICA CERCETĂRILOR
SOCIOLOGICE
 5. domeniile constitutive ale societăţii şi importanţa lor
funcţională pentru ansamblul social;
 5. factorii determinanţi ai ordinii şi dezvoltării sociale;
 7. raporturile dintre societate şi natură, dintre individ şi stat,
dintre individ şi societate, dintre continuitate şi
discontinuitate în evoluţia unei societăţi;
 8. relaţiile dintre diferite societăţi în cursul istoriei lor, sub
aspectul asemănărilor şi deosebirilor pe plan cultural, al
organizării sociale etc.;
 9. cauzele dinamismului social şi criteriile de evaluare a
progresului social-uman.
Noi teme de cercetare sociologică.
Sociologia ca terapie socială

 sărăcia, şomajul, inadaptarea socială,


delincvenţa, sinuciderea, divorţialitatea,
criminalitatea, alcoolismul, prostituţia,
conflictele interetnice, revoluţiile şi
războaiele, discriminarea rasială ş.a.
Principalele preocupări ale
sociologiei generale
 stratificarea socială, integrarea socio-
profesională şi în muncă, dezvoltarea
comunităţii rurale şi urbane, relaţiile dintre
diferitele categorii sociale, creaţia şi
consumul valorilor culturale, condiţiile
sociale ale procesului cunoaşterii, impactul
social al inovaţiei, aspiraţiile şi idealurile de
viaţă ale unor categorii sociale, calitatea
vieţii etc.
Care sunt sociologiile de ramură?
 sociologia politicii,
 sociologia culturii,
 sociologia artei,
 sociologia juridică,
 sociolo-gia moralei,
 sociologia cunoaşterii,
 sociologia valorilor,
 sociologia rurală şi urbană,
 sociologia păcii şi a războiului,
 sociologia familiei,
 sociologia muncii etc.
2. Funcţiile teoretice şi aplicative
ale sociologiei

 Funcţiile teoretice - izvorâte din fondul său


ştiinţific

 Funcţiile aplicative - prin care se conectează


direct cu cerinţele vieţii sociale şi răspunde
unor solicitări pragmatice în diferite
momente.
Funcţiile teoretice ale sociologiei

 1) Funcţia cognitivă, de cunoaştere a realităţii


sociale pe baza unor analize descriptive şi
explicative, a unor date verificabile teoretic şi
empiric (ceea ce poate fi probat prin
experienta), care ne conduc la cunoştinţe
indubitabile;
Funcţiile teoretice ale sociologiei
 2) Funcţia sintetizatoare, de elaborare a
unor cunoştinţe şi modele teoretice
generale, pe baza valorificării informaţiilor
furnizate de propriile cercetări, precum şi
de diferitele ştiinţe sociale particulare.
Funcţiile teoretice ale sociologiei
 3) Funcţia previzională, de anticipare a
tendinţelor evoluţiei în viitor a societăţii
umane ori a diferitelor ei componente şi
activităţi, procese, pe temeiul descoperirii
legilor lor de constituire, funcţionare şi
dezvoltare.
Funcţiile teoretice ale sociologiei
 4) Funcţia metodologică, sociologia
preocupându-se de continua îmbunătăţire a
metodelor de investigaţie, ştiut fiind faptul că
valoarea cunoştinţelor elaborate şi acurateţea
adevărurilor susţinute sunt dependente
nemijlocit de maniera în care această ştiinţă
îşi recoltează datele, de rigoarea
investigaţiilor întreprinse.
Funcţiile aplicative ale sociologiei
 1) Funcţia terapeutică, de asanare a
”maladiilor” şi devianţelor sociale, prin care
sociologia formulează, pe baza cercetărilor
de teren, soluţii cu finalitate practică
diverselor probleme sociale, precum şi
variante ale dezvoltării societăţii.
Funcţiile aplicative ale sociologiei
 2) Funcţia de control social. Prin datele de care
dispune şi rezultatele cercetărilor curente întreprinse,
sociologia ne oferă o imagine edificatoare asupra
stării de evoluţie a unei societăţi ori a unor domenii
ale acesteea.
 Anchetele şi sondajele de opinie, precum şi
rezultatele obţinute cu ajutorul acestora, sunt cele
mai frecvente mijloace prin care sociologia îşi
realizează funcţia sa de control social.
1. Sociologia ca ştiinţă a problemelor sociale

Fundamentele preocuparilor sociologice

1. cognitiv: necesitatea sistematizării cunoştinţelor despre societate şi


realizarea unor sinteze teoretice de valoare
2. axiologic: reprezentat de idealurile reformatoare sau revoluţionare ale
unor gânditori, care doreau o reconstrucţie a vieţii sociale pe baza
anumitor valori (bine, libertate, dreptate, fericire etc.);
3. pragmatic: nevoia de influenţare eficace a mersului societăţii, de
intervenţie operaţională pentru schimbarea unor stări de lucruri ori
pentru depăşirea diverselor momente disfuncţionale.
Sociologia reprezintă o componentă majoră a
culturilor naţionale

Sociologia contribuie la:


- explicarea shimbărilor sociale,
- diversificarea valorilor
activităţii spirituale,
- la cunoaşterea modului de
raportare a oamenilor, a unor
grupuri sociale la diverse
categorii de valori
Teoria lui C.W. Mills cu privire la problemele
sociale

Ipoteze:
1. Oamenii au adesea sentimentul că viaţa lor este un şir de
capcane şi că nu pot face faţă dificultăţilor cotidiene din câmpul
lor social de existenţă şi de acţiune.

2.Cauza sentimentului de nesiguranţă o reprezintă schimbările din


interiorul societăţii şi al lumii contemporane, precum şi
incapacitatea oamenilor de a se adapta la ritmul alert al
derulării acestora.
Teoria lui C.W. Mills cu privire la problemele
sociale

“Când oamenii preţuiesc un şir de


valori şi nu simt nici un pericol
care să le ameninţe, ei se simt bine.
Când însă preţuiesc nişte valori,
dar le simt ameninţate, ei trec
printr-o criză, fie ea sub forma
unui necaz personal, fie sub forma
unui conflict public. Iar dacă li se
pare că le sunt ameninţate toate
valorile, intră într-o stare de
panică”
Distincţia între necazuri şi conflicte
 Necazul = constituie o problemă personală, care apare
în limitele biografiei individuale şi ale mediului social
în care îşi exercită experienţa personală un om.

 “Un necaz este o chestiune personală: individul simte că


valorile preţuite de el sunt ameninţate”. (C.W. Mills)
Distincţia între necazuri şi conflicte

 Conflictele = situatii care depăşesc viaţa


lăuntrică şi mediile locale ale individului,
devenind o problemă publică.

 un conflict public presupune o “criză a ordinii


instituţionale”
Ce este o problema sociala?
 Exemplu:
 Dacă într-un oraş de 100 mii de locuitori se află un singur
şomer, înseamnă că acest fapt e un necaz sau o problemă
personală, în a cărei rezolvare trebuie ţinut cont de calificarea şi
caracterul individului respectiv, de împrejurările favorabile
găsirii de lucru. Situaţia e cu totul alta atunci când, într-o ţară
cu 50 milioane salariaţi, întâlnim 15 milioane de şomeri, căci
soluţia nu mai poate fi căutată în “sfera ocaziilor.”
 Problema sociala vizează o colectivitate umană, iar elucidarea ei
impune, pe lângă examinarea cazurilor personale, şi a instituţiilor
economice şi politice ale societăţii.
Definitia problemelor sociale
=manifestări perturbatoare ale vieţii oamenilor dintr-o
societate sau dintr-o regiune demografică, impunând
o intervenţie deliberată pentru soluţionarea lor.
Cele mai cunoscute: Sărăcia, şomajul, criminalitatea,
analfabetismul, sinuciderile, criza locuinţelor, prostituţia,
consumul drogurilor, migraţia populaţiei, infectarea cu HIV,
violenţa intrafamilială, tensiunile interetnice, terorismul
internaţional
Probleme sociale pozitive si negative
 negative (care au efecte disfuncţionale, critice evidente
asupra unor domenii şi activităţi)

 pozitive (generate de necesitatea unei dezvoltări,


perfecţionări, cum ar fi: industrializarea unei zone,
informatizarea procesului de învăţământ,
modernizarea instituţiilor culturale etc.).
2. Raporturile dintre sociologie,
ideologie şi politică

 Sociologia este “încărcată de judecăţi de


valoare”, iar sociologul “nu poate să nu
participe la conflictele societăţii căreia îi
aparţine.” (Raymond Aron)
 Sociologia este obligată să reflecte riguros
problematica studiată, să explice obiectiv
fenomenele şi procesele sociale, corelaţiile
dintre ele.
Ce este ideologia?
Ideologia cuprinde o serie de
idei, credinţe şi valori specifice
unei grupări de oameni, care
generează anumite aspiraţii
morale, economice, politice,
sociale etc.
 Ideologia poate fi:
1. activă sau pasivă,
2. manifestă sau latentă,
3. cristalizată sau difuză.
Raportul dintre sociologie si politica
Teoria lui Gaston Bouthoul

- teoriile şi doctrinele sociologice au apărut într-o


strânsă legătură cu sistemul de guvernare al unei
societăţi, pentru a furniza argumentele necesare fie
apărătorilor acestuia, fie detractorilor săi.

- politicul este în fapt inamicul sociologiei şi încearcă


s-o aservească aşa cum a procedat teologia cu
filosofia în Evul Mediu.