UNIVERSITATEA PEDAGOGICA DE STAT ‘’ ION CREANGA”

REFERAT

FUNDAMENTELE STIINTELOR EDUCATIEI

TEMA:Educatia relativa la mediu

A realizat: Frunza Silvia, gr.105, Matematica si Informatica

A verificat:Zagaevschi Corina ,profesor universitar

CHISINAU 2020
 Noile educaţii sunt generate de problematica lumii contemporane de natură ecologică,
politică, demografică, sanitară, economică. Acestea sunt definite prin programele UNESCO
drept ,,răspunsuri ale sistemelor educaţionale la imperativele lumii în care trăim.

Conţinuturile noilor educaţii sunt concretizate în obiective care reflectă: educaţia relativă la
mediu, educaţia pentru comunicare şi mass-media, educaţia în materie de populaţie, educaţie
pentru buna înţelegere şi pace, educaţie pentru participare şi democraţie, educaţie nutriţională,
educaţie pentru o nouă ordine internaţională etc.

Protecția mediului, prioritate a lumii contemporane, are menirea de a dezvolta gradul de

conștiință și a simțului responsabilității tuturor oamenilor față de mediu și problemele sale;
vizează de asemenea asimilarea de cunoștințe, formarea de atitudini și comportamente dezirabile,
clarificarea valorilor, precum și un demers practic eficient. În acest context, rolul educației
ecologice și de protecție a mediului înconjurător este evident, el se concretizează în modelarea
viitorului cetățean capabil de a-și forma un punct de vedere obiectiv asupra realității
înconjurătoare, de a-l incita la participare, devenind astfel conștient de viitor și de faptul că viața
generațiilor de mâine depinde într-o mare măsură de opțiunile sale.

Educația pentru mediu este o educație prin și pentru valori, care poate dobândi forme
concrete de realizare, la diferite nivele de școlaritate, livrând conținuturi informaționale în
modalitate transdisciplinară, în context formal sau nonformal. Societatea modernă, prin modul în
care şi-a asigurat în ultimii ani, rezervele de hrană, apă potabilă, petrol, lemn , a dus la o reală
secătuire a resurselor, dar şi la degradarea mediului înconjurător. Degradarea mediului este tot
mai vizibilă şi consecinţele sunt tot mai nefaste asupra existenţei vieţii pe Terra. Pe an ce trece,
rapoartele privind starea mediului înconjurător sunt tot mai îngrijorătoare: spaţiile împădurite se
reduc, deşerturile se extind, solurile agricole degradează, stratul de ozon este mai subţire,
numeroase specii de plante şi animale sunt pe cale de dispariţie. Unele regiuni ale globului sunt
bântuite de secete, altele de inundaţii, tornade, avalanşe, prăbuşiri, alunecări de teren,deşeurile
din plastic sunt peste tot ş.a. Auzim tot mai des noţiunea „încălzire globală”, „topirea gheţarilor
polari”, „incendii din cauza secetelor”...”, „deșeurile sunt peste tot”. Degradarea continuă a
mediului înconjurător ce se petrece sub ochii noştri, este un element major al unei „crize de
civilizaţie” şi care se datorează tocmai intervenţiei omului în natură. Omul este cel care suferă
efectele negative ale poluării, insă tot este şi „principalul” vinovat ...

Dar, ce este educaţia pentru protecţia mediului? Acest tip de educaţie este ceva mai mult
decât a învăţa despre mediu. Educaţia pentru protecţia mediului presupune abordarea holistică.
Copiii învață spontan și natural luînd informația din mediu, selectând ceea ce le trezește
curiozitatea și motivația. În educaţia holistică se pune accentul pe dezvoltarea multilaterală a
copilului: explorarea atitudinilor, a valorilor, preocuparea ecologică, respectul pentru toate
ființele vii, dezvoltarea ştiinţei şi a talentelor astfel încât toţi membrii societăţii să înveţe că ei pot
lua parte activ la luarea deciziilor în comunitatea în care trăiesc. Obiectivele educaţiei pentru
protecţia mediului sunt: să prevină acţiunile de deteriorare a mediului; să menţină şi să
îmbunătăţească calitatea mediului înconjurător.

Realitatea privind situaţia prezentă a mediului în lume este negativă şi deprimantă, dar
educaţia pentru mediu are grijă să nu promoveze atitudini de apatie şi fatalism în rândul tinerilor.
Orice prezentare a problemelor de mediu trebuie să înceapă cu cauzele fenomenului şi să se
încheie cu alternative pozitive şi căi posibile de soluţionare a sa. Cele mai multe probleme de
mediu sunt complexe. Cu alte cuvinte „mediu”ca subiect al educaţiei pentru mediu, include nu
doar natura, ci şi societatea, cultura, economia şi politica. Astfel educaţia pentru mediu:

• Trezeşte şi dezvoltă sentimente de dragoste faţa de natură;

• Oferă informaţii despre mediu;

• Practică prin politica şcolară şi prin implicarea familiei, prin comportament - economisirea
apei şi a electricităţii, reciclarea hârtiei şi a altor materiale, cumpărarea hranei produse natural şi
chiar producerea uneori a acesteia - o atitudine favorabilă naturii;

• Încurajează atitudinea civică activă prin implicarea personală în protecţia mediului.

Educaţia ecologică cunoaşte trei abordări principale:

Educaţia despre mediu - care asigură înţelegerea modului de funcţionare a sistemelor

naturale, a impactului activităţilor umane asupra sistemelor naturale ; dezvoltă capacităţile
investigative şi gândirea critică. Stă la baza formării unui suport cognitiv care să permită apoi,
participarea la luarea deciziilor de mediu.

Educaţia în mediu - asigură experienţa practică a învăţării, prin contactul direct cu

componentele mediului, dezvoltă abilităţi de culegere a datelor şi de investigaţie pe teren,
stimulează preocuparea faţă de mediu.

Educaţia pentru mediu - finalizează educaţia în şi despre mediu, dezvoltă sensul

responsabilităţii faţă de mediu, motivaţia şi abilităţile de a participa la îmbunătăţirea stării
mediului. Promovează dorinţa şi capacitatea de a aborda un stil de viaţă compatibil cu conceptele
dezvoltării durabile. Oferă profesorilor posibilitatea de a contribui împreună cu elevii la buna
gospodărire a resurselor naturale abordând astfel componente ale educaţiei morale, estetice,
politice (Bucovală şi Candea, 2003).
 Prin educaţie, în concepţia reputatului viitorolog ,marele academician român şi om de cultură
Mircea Maliţa, trebuie să întelegem, în sens restrâns, într-o forma sintetică, dobândirea
caracterului şi însuşirilor intelectuale, morale şi fizice, necesare unui comportament civilizat, iar
învaţământul este procesul de baza în transmiterea şi însuşirea cunoştinţelor şi educaţia
individului.

Marele nostru poet naţional Grigore Vieru a descris activitatea iraţională a omului în relaţie
cu natura prin următoarele cuvinte: ,,Mi-e teamă de războiul Naturii care a şi început. Judecata
lui Dumnezeu nu ne va ierta stricăciunile barbare ce leam făcut Patriei Internaţionale care este
Natura”.

In concluzie pot spune ca Educația pentru mediu e necesar să devină o prioritate națională
ce trebuie abordată la toate nivelurile instituționale, organizaționale, asociative ș.a. În secolul
nostru, dezvoltarea explozivă a tuturor activitaţilor umane, în special a activităţilor din sectoarele
industriei, agriculturii, comerţului şi turismului, al dezvoltării marilor centre populate, intervenţia
omului în modificarea condiţiilor de mediu, a depăşit pragurile limită de regenerare a naturii.