Strategii, medii, metode,tehnici și bariere in comunicarea organizațională.

1. Ce reprezintă comunicarea organizațională?

Prin comunicarea organizațională înțelegem trimiterea și primirea de mesaje între indivizi

interconectați într-un anumit mediu pentru a atinge obiective individuale și/sau comune.
Comunicarea organizațională este extrem de contextuală și dependentă din punct de vedere
cultural. Persoanele din organizații transmit mesaje prin canale față-în-față, scrise și mediate.
Comunicarea organizațională este modul în care organizațiile reprezintă, prezintă și își constituie
climatul și cultura organizațională - atitudinile, valorile și obiectivele care caracterizează
organizația și membrii acesteia.
Comunicarea organizațională ajută la:
- îndeplinirea sarcinilor legate de rolurile și responsabilitățile specifice fiecăruia în
organizație;
- adaptarea la condițiile de mediu organizațional;
- dezvoltarea relațiilor prin intermediul schimbului de mesaje, atitudinile, emoții;
- coordonarea, planificarea și controlul operațiunilor organizaționale.[1]

2. Strategii de comunicare organizațională

Comunicarea este întotdeauna intenționată sau cel puțin percepută ca intenționată, iar
faptul cum alții ne percep intențiile mereu stă la ordinea zilei și exercită o influență asupra
viitoarelor măsuri pe care le vom lua în cadrul strategiilor de comunicarea organizațională.
Strategia de comunicare organizațională presupune mai multe dimensiuni, în afară de intenție se
enumeră și planificarea, integrarea și controlul.
2.1 Prin planificare se înțelege întregul proces necesar pentru adaptarea mijloacelor de
comunicare la obiectivele interne definite, pe de o parte, și la mediul înconjurător, pe de altă
parte. Edward O. Thorp distinge patru etape în acest proces: Analiza, planificarea, execuția și
evaluarea.
2.2 Integrarea presupune emitere propriu-zisă de mesaje. Fiecare mesaj trebuie coordonat,
astfel încât să corespundă nivelului de acces a receptorului. Mesajul conține atâta înțeles cât este
necesar pentru a obține un rezultat conform obiectivului propus.
2.3 Controlul, În acest sens, nu presupune exercitarea controlului asupra părților
interesate, ci asupra rezultatului procesului de comunicare. Prin adăugarea dimensiunii de
control, specificăm rolul comunicării de informare și persuasiune, atunci când comunicarea
reușește să realizeze un scop a organizației.[2]

3. Medii de comunicare organizațională

Schimbul de mesaje care se desfășoară într-o organizație și care presupune comunicarea

organizațională se realizează, în principal, în două medii: mediul intern și mediul extern.
3.1 Comunicarea internă se referă la schimbul de mesaje ce se realizează în interiorul
organizaţiei, atât pe verticală cât şi pe orizontală. Comunicarea este formală atunci când mesajele
sunt transmise pe canale prestabilite. Atunci când informaţiile circulă prin canale ce nu înscriu în
sfera relaţiilor de subordonare, este vorba de comunicare neformală. Planul de comunicare
internă integrează funcţia de comunicare internă în strategia companiei şi o ridică la acelaşi rang
cu celelalte funcţii. El trebuie să fie articulat pe organizarea şi strategia firmei şi să se adapteze la
nevoile şi obiectivele momentului, adică să fie realist, precis şi pragmatic.
3.2 Comunicarea externă presupune un schimb de mesaje ce depășește limita unei
organizații și este îndreptat publicului din afară. Managerul este considerat veriga de legătură
între organizaţie şi mediul extern în general şi publicul specific în particular. Cu toate acestea,
legăturile sale cu mediul extern sunt mai degrabă oficiale, comportamentul şi atitudinile sale sunt
planificate în cadrul organizației. Activitatea şi legăturile externe sunt proiectate în aşa fel încât
să reitereze şi să întărească imaginea creată prin intermediul relaţiilor publice şi a publicităţii,
totodată sunt îndreptate realizării obiectivelor propuse.
Chiar dacă strategia generală poate îmbina cele două dimensiuni, totuşi particularităţile
comunicării interne necesită o planificare separată; dacă obiectivele comunicării interne nu se
realizează la nivelul publicului intern, atunci acest public intern nu va fi capabil să realizeze
obiectivele comunicării externe, destinate evident publicului extern. Prin urmarea este foarte
important de stabilit o armonie între aceste medii de comunicare organizațională, numai astfel o
organizație își v-a realiza toate scopurile.[3]

4. Metode și tehnici de comunicare

Poate suna simplu, dar în general există două metode generale de comunicare: scrisă și
verbală. Comunicarea scrisă include email-uri, scrisori, memo-uri, manuale de instruire, polițe și
social media. Comunicarea verbală include comunicarea față-în-față, individuală, în grupuri, cât
și mediată: telefon sau instrumente pentru teleconferință.
Comunicarea scrisă poate fi mai potrivită atunci când: nu este necesar un feedback
imediat. Mesajul este detaliat sau complex (adică poate fi citit de mai multe pentru a avea
certitudinea înțelegerii).
Comunicarea verbală poate fi alegerea mai bună dacă: este nevoie de un mesaj urgent;
este necesară interacțiunea sau reacția instantanee; mesajul este simplu și direct.
Unii întreprinzători ar adăuga și pe treia metodă - adesea la fel de eficientă: comunicarea
nonverbală. Această opinie are loc să fie, mai mult ca atât pare a fi validă, mai ales că multe din
studiile de comunicare arată că oamenii evaluează un mesaj verbal în aceeași măsură pentru
conținut cât și pentru modul în care aceasta a fost comunicat, adică pentru tonul vocii, contact
vizual, expresia feții, limbajul corpului și poziția luată în timpul vorbirii.[4]

5. Obstacole în comunicarea organizațională

Există șase obstacole în calea comunicării organizaționale:

- structura săracă a comunicării;
- transmitere slabă a mesajului;
- utilizarea unui mediu greșit pentru transmitere a mesajului;
- mesaj ininteligibil;
- public greșit;
- mediu inconstant.

5.1 Nu contează dacă publicul este format dintr-un milion de oameni sau doar din unu,
dacă este adresat în exterior sau în interiorul organizație - o structură bună este esențială dacă o
comunicare se dorește a fi "auzită". Prin urmare, o structură săracă a mesajului sau prezentării
acestuia este o barieră majoră în calea comunicării eficiente.
5.2 Transmiterea slabă, lipsită de coerență și farmec riscă să nu atragă atenția sau să nu
fie luată în serios. Nu contează cât de important sau impresionant este mesajul comunicării, dacă
atitudinea nu corespunde cazului, comunicarea nu se va bucura de prestația cuvenită.
5.3 Pentru a comunica un mesaj important se în dependență de circumstanțe se folosesc
diferite canale de transmitere, în acest sens este important de intui cel mai bun mijloc a atinge
publicul, selecția greșită a metodei de transmitere poate duce la lipsă de atenție, omitere de
detalii, neînțelegeri.
5.4 Mesajul comunicării trebuie să fie inteligibil, clar și concret, acesta nu trebuie să
inducă în eroare, iar în mesaj să se recurgă la excesul de erudiție pe care-l posedă oratorul – într-
o comunicare organizațională se apreciază exprimarea limpede și directă orice abatere de la
această regulă se pedepsește prin lipsă de atenție, de seriozitate sau e realizare.
5.5 Mesajul comunicării trebuie să-și găsească grupul țintă, altfel, riscă să nu fie înțeles
sau din contra, sa fie înțeles, în schimb să nu obțină nici un rezultat. De acea comunicarea trebuie
ajustată, trecută prin sistemul strategic al comunicării organizaționale.[5]

6. Concluzii
1. Strategia de comunicare organizațională trebuie să fie indispensabilă oricărei
întreprinderi. Optimizarea mesajului, calcularea și prognozarea efectelor obținute în urma
emiterii de comunicări duce inevitabil la o mai bună funcționare a organizației atât din
punct de vedere a mediului interior cât și cel exterior.
2. Alegerea corectă a metodei de comunicare poate economisi timp, clarifica neînțelegeri,
realiza obiective.
3. Pentru o relație mai bună cu parteneri și publicul din exterior este important de a echilibra
și optimiza situația din mediul interior, comunicarea în acest sens servește drept unic
instrument de îndeplinire a acestei sarcini,
4. Barierele în comunicare trebuie eliminate la timpul cuvenit, ele pot fi mult mai multe, pot
fi ascunse de aceea este nevoie de o structură inerentă firmei care se ocupă cu
identificarea lor și crearea politicilor organizaționale de eliminare a lor.
Bibliografie:
[1][1]
https://courses.lumenlearning.com/introductiontocommunication/chapter/what-is-organizational-communication/
[2][2]
https://www.academia.edu/1442934/Strategic_organizational_communication_-
_A_case_study_on_the_Danish_cartoon_controversies
[3][3]
https://doctorat.ubbcluj.ro/sustinerea_publica/rezumate/2011/management/ZELTER_ZAGAN%20Christine_RO.pdf
[4][4]
https://smallbusiness.chron.com/effective-communication-methods-organization-2.html
[5][5]
http://www.yourarticlelibrary.com/business-communication/barriers-to-communication-16-barriers-to-
communication-within-a-business-organization/28010