Testare nr.

2
Teoria Generală a Dreptului

1. Analiați părțile constitutive și elementele de structură ale actului

normative-juridic.

La elaborarea actului normativ trebuie să se aibă în vedere o anumită structură a

acestuia. În realitate nu există un act normativ model în ce se privește alcătuirea
lui. Cu toate acestea, în tehnica juridică s-a stabilit anumite părți constitutive, care,
împreună, dau o anumită formă actului normativ, dar, în principiu, ele nu sunt
obligatorii. Majoritatea autorilor includ în acest model de act normativ următoarele
părți componente:

1) Titlul actului normativ este elementul său de indentificare. O cerință a

tehnicii juridice constă în aceea că titlul actului normativ trebuie să fie scurt
și concis și să exprime cu claritate obiectul reglementării juridice respective.
2) Preambulul actului normativ reprezintă o succintă introducere, unde se
arată considerațiile sociale, economice, politice avute în vedere la elaborarea
actului, întocmindu-se numai pentru cele mai importante acte. Preambulul
ajută la înțelegerea actului normativ, deoarece în el se dă într-o formă mai
succintă decât în expunerea de motive justificarea noii reglementări. Este
însă important de a menționa și de a reține că preambulul nu conține norme
juridice, nu are forță juridică, fiind doar o explicare sau fundamentare a
actului normativ.
3) Forma introductivă cuprinde temeiul constituțional sau legal al
reglementării juridice respective. Aici sunt instituționalizate normele de
competență pentru organul care adoptă actul normativ respectiv.
4) Dispozițiile sau principiile generale reprezintă o primă parte a
reglementărilor din actul normativ. Aici sunt stabilite anumite dispoziții cu
caracter general ce privesc actul normativ în totalitatea sa. Aceste dispoziții
 generale pot lua uneori forma și denumirea de ,,principii generale”, în sensul
că stabilesc anumite principii valabile pentru întregul act normativ.
5) Dispozițiile de conținut urmează după dispozițiile generale și formează
conținutul propriu-zis al actului normativ. În funcție de problematica actului
normativ, aceste dispoziții pot fi mai mult sau mai puțin numeroase și, după
caz, să se împartă în subdiviziuni (capitole, secțiuni, paragrafe). În această
parte a actului normativ se cuprind regulile ce stabilesc drepturi și obligații,
se stipulează un anumit comportament, sunt reglementate urmările
nefavorabile în cazul nerespectării conduitei impuse.
6) Dispozițiile finale și tranzitorii cuprind prevederi în legătură cu: punerea în
aplicare a reglementării, intrarea sa în vigoare, relațiile cu reglementările
preexistente. Dispozițiile tranzitorii uneori pot fi evedențiate într-un titlu
aparte. Unele legi, care nu sunt împărțite în capitole sau paragrafe, au
asemenea reglementări printre ultimele articole.
7) Actele normative pot cuprinde și anexe , care fac corp comun cu legea și au
aceeași forță juridică. Necesitatea lor este determinată de faptul că prin
conținutul lor sunt redate tabele, schițe, statistici, etc.
8) Elementul structural de bază al actului normativ îl constituie articolul, care
cuprinde, de regulă, o dispoziție de sine stătătoare alcătuită din unul sau mai
amulte alineate. Articolele, în general, se numeroatează cu cifre arabe. În
situația în care în actul normativ se introduc articole noi, ele se
numeroatează cu indici.

2. Caracteristica elementelor raportului juridic.

Prin raport juridic se ințelege orice relație socială care cade sub incidența normei
juridice sau care este reglementată de ea, unii participanți la această relați având
drepturi subiective, alții purtând obligații juridice, acestea fiind puse în acțiune și
asigurate, în caz de necesitate, prin forța coercitivă a statului. Anume raportul
juridic este principalul element al mecanismului de reglementare juridică și
principalul mijloc de realizare a dreptului.

Orice raport juridic, are 3 elemente:

1. Subiecții raportului juridic sunt anumite persoane sau organizații care, în

conformitate cu normele de drept, sunt înzestraţi cu capacitatea de a fi
participanţi la raporturile juridice și care posedă drepturi subiective şi
obligaţiuni juridice.
Subiecții raportului juridic pot fi individuali și colectivi.
Din subiecții individuali ai raportului juridic fac parte cetățenii, apatrizii și
cetățenii străini. Din cealaltă categorie, subiecții colectivi ai raportului
juridic, fac parte Statul, organele statului, organizațiile nestatale,
întreprinderi și organizații.

Subiecţii raportului juridic posedă capacitate juridică, adică capacitatea prevăzută

de normele juridice de a fi participanţi la raporturile juridice.

2. Conținutul raportului juridic este format din ansamblul drepturilor şi

obligaţiilor ce revin subiectelor din relaţia dată, drepturi şi obligaţii
prevăzute de norma juridică.

Conținutul raportului juridic poat fi:

Conţinutul material al raportului juridic – anumite acţiuni în care se realizează

drepturile şi obligaţiile părţilor.

Conţinutul voliţional – voinţa statală realizată în norma juridică şi în raporturile

juridice ce au apărut pe baza ei, precum şi actele voliţionale ale participanţilor la
aceste raporturi.

Conţinutul juridic – se formează din drepturi subiective şi obligaţiuni juridice ale

părţilor în raportul juridic.
 3. Obiectul raportului juridic – elementul sau fenomenul în legătură cu care
se naşte raportul juridic respectiv, în legătură cu care subiectele îşi stabilesc
sau revendică anumite drepturi şi obligaţii prevăzute în normele de drept.
Obiectul raportului juridic desemnează scopul, interesul ori finalitatea
drepturilor şi obligaţiilor corelative din conţinutul raportului juridic.

3. Analizați elementele sistemului dreptului și criteriile de delimitare.

Elementele structurale ale sistemului de drept sunt:

 Ramura de drept
 Subramura de drept
 Instituția juridică
 Norma juridică

Ramura de drept – o totalitate sistematizată de norme juridice ce formează o

parte independentă a sistemului de drept, care reglementează o anumită categorie
de relaţii sociale prin intermediul unei metode specifice de reglementare.
Subramura de drept – o grupă de norme juridice, relativ mare, ce formează
obiectul unor reglementări juridice distincte. Subramura nu posedă o metodă de
reglementare juridică proprie. Ca exemplu de subramură de drept putem aduce
dreptul penal militar încadrat în dreptul penal ca ramură de drept.

Instituţia juridică – o totalitate de norme ce formează o parte independentă a

ramurii de drept care reglementează relaţii sociale asemănătoare.

Instituţia juridică interramurală – un sistem de norme ce sunt incluse în diferite

ramuri de drept, dar destinate a reglementa relaţiile sociale de acelaşi gen cu
caracter interdependent.
 Norma juridică – elementul primar al sistemului de drept ce reglementează o
relaţie socială-tip.

Criteriile in temeiul carora se structureaza ramurile sistemului dreptului sunt:

1. obiectul reglementarii juridice - relatiile sociale ce cad sub incidenta normelor
juridice;
2. metoda reglementarii - modalitatea practica de influentare a conduitei in cadrul
respectivelor relatii sociale;

3. Principiile comune - ramurii de drept respective.

In baza acestor criterii, ramura de drept stabileste forme specifice de legatura intre
normele juridice care o compun, legaturi ce determina trasaturile de trainicie si
unitate, ramurii asigurandu-i-se durabilitate in timp.

Nu oricaror relatii sociale le corespunde o norma de drept. Ramura de drept se

constituie in baza specificului calitativ al unei grupari de relatii sociale care impun
un complex de norme cu caracter asemanator, dar si cu note caracteristice.

Obiectul reglementării juridice este o categorie calitativă şi omogenă de relaţii

sociale asupra cărora influenţează normele unei anumite ramuri de drept. Altfel
spus, obiectul de reglementare juridică este format dintr-un ansamblu de relații
sociale omogene prin natura lor. De exemplu: relațiile sociale din familie; relațiile
sociale dintre angajat și angajator; relațiile sociale dintre stat, victimă și infractor;
relațiile sociale dintre vânzător și cumpărător; relațiile sociale ce apar între părți în
procesul de judecare a cauzei penale sau civile.

Metoda de reglementare juridică caracterizează totalitatea procedeelor şi

mijloacelor juridice prin intermediul cărora statul efectuează reglementarea
juridică a relaţiilor sociale de acelaşi gen.
Evidenţiem următoarele elemente ale metodei de reglementare juridică:
- caracterul situaţiei juridice generale a subiecţilor, adică capacitatea juridică,
relaţiile dintre subiecţi (subalterni, colegi ş.a.);

- caracterul condiţiilor de apariţie, modificare ori încetare a raporturilor juridice,

adică a faptelor juridice (contractul, hotărârea judecăţii ş.a.);

- caracterul urmărilor juridice pentru subiectul de drept (pozitive, negative,

amendă, mustrare ş.a.)

4. Estimați forța juridică ale actelor normativ-juridice, clasificându-le pe

diferite categorii.

Actul normativ reprezintă una sau mai multe norme juridice general-obligatorii, a
căror aplicare este asigurată, la nevoie, prin forța de constrângere a statului.
Întregul sistem de izvoare ale dreptului la etapa conteporană îl putem diviza în
două grupe mari:

LEGI
Legi constituționale;
Legi organice;
Legi ordinare.

ACTE NORMATIVE SUBORDONATE LEGII

Acte normative ale ministerelor și departamentelor
(hotărîri,ordine);
Acte cu caracter intern ale conducătorilor
instituțiilor,întreprinderilor ș.a.
Hotărîri cu caracter normativ ale Guvernului.Ordonanțe,Dispoziții.
O importanță deosebită la etapa contemporană o are Registrul de Stat al actelor
juridice din Republica Moldova. Începând cu anul 1993 s-a pus accentul pe
importanța creării și întreținerii bazelor de date, registrelor permanente electronice
prevăzute în Concepția de informatizare a societății, aprobată prin Hotărîrea
Guvernului nr.415 din 5 iulie 1993 ,,Cu privire la aprobarea Concepției de
informatizare a societății și mecanismului ei de realizare”. Ca urmare, a fost
adoptată Hotărârea Guvernului ,,Cu privire la aprobarea Proiectului director al
informatizării societății în Republica Moldova și a mecanismului realizării lui”,
nr.155 din 6 martie 1995. În cadrul acestui Proiect, se propunea crearea băncii de
date juridice ca parte component de bază a Sistemului Informatic Național.