BPMA Partial C1-6

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI
Facultatea de INGINERIE MEDICALĂ
Biomateriale şi Dispozitive Medicale (BDM)

Echipamente şi Sisteme Medicale (ESM)
BIOCOMPATIBILITATEA POLIMERILOR SI
METODE DE ANALIZA
- CURS 1 -
Conf. Dr. ing. Adriana Lungu

EVALUARE
• Verificarea cunostintelor pe parcurs 25% din nota finala

• Activitate practica (laborator) 25% din nota finala
• Examen final (scris) 50% din nota finală
Test verificare cunostinte:

luni 16.11 (sapt 7)
De stabilit ora de consultanta !!
CUPRINS – CURS BPMA
Notiuni fundamentale - biocompatibilitate: Definitie. Caracteristici. Clasificare

Introducere in mediul biologic
Procese biologice în raport cu implantul:

Influenta biomaterialului asupra mediului biologic
Imbunatatirea biocompatibilitatii prin modificarea suprafetelor polimerice:

Metode de modificare
Interactiunea biomaterialelor cu fluidul sangvin (hemocompatibilitate)
Obtinere de materiale cu trombogenicitate redusa
Metode de sterilizare
Teste de biocompatibilitate biomateriale: evaluare initiala / complementara

Rezumat CURS 1
1. Notiuni fundamentale - biocompatibilitate

2. Caracteristici. Definitie. Biocompatibilitate absoluta
3. Clasificare biocompatibilitate
4. Componentele biocompatibilitatii
5. Introducere in mediul biologic - Matricea extracelulara (ECM)
6. Interactiuni tesut – biomaterial
Etimologie: termen biocompatibilitate = “compatibilitate” + prefix “bio”
se refera la sisteme vii
BIOLOGIE CHIMIE INGINERIE MEDICALA
Chem. Soc. Rev., 2020, 49, 5178

Un biomaterial trebuie sa indeplineasca o serie de conditii obligatorii:
1. biocompatibil – sa nu modifice starea biosistemului

(sa nu intre in contradictie cu functionarea normala a organismului)
2. fezabil functional – sa-si indeplineasca in organism functia lui pentru o

perioada indelungata de timp
3. biostabil – mediul biologic nu trebuie sa compromita actiunea biomaterialului

(sa nu fie degradat la nivelul organismului, decat daca acest lucru este impus din faza de
proiectare)
4. sterilizabil – procesul de sterilizare nu trebuie sa modifice proprietatile biomaterialului

Rezumat CURS 1

2. Caracteristici - biocompatibilitate
- este un mecanism complex care ia in considerare toate procesele care au loc la interactiunea dintre
un biomaterial si un organism viu (tesut / componente tisulare);
- poate fi inteleasa doar prin considerarea SIMULTANA a tuturor caracteristicilor atat pentru
material cat si pentru gazda biologica (in care implantul este plasat)
- Raspunsul determinat de un anumit biomaterial poate sa varieze de la o situatie la alta!
→ biocompatibilitatea poate fi
considerata de facto ca o proprietate a
intregului sistem,
NU doar o proprietate de material
2. Caracteristici - biocompatibilitate
Culoarea unui material depinde de interactiile

material – sursa luminoasa – observator (privitor)
Schimbari in sursa de lumina, modificari ale

proprietatilor materialelor, persoane diferite
→ conduc la perceptie diferita a culorii.
Astfel culoarea este o proprietate a
materialului ce interactioneaza cu mediul.
Si biocompatibilitatea este o proprietate a materialului ce interactioneaza cu mediul.
John C. Wataha, Principles of biocompatibility for dental practitioners, THE JOURNAL OF PROSTHETIC DENTISTRY, 2001
2. Definitie
Biocompatibilitatea reprezinta capacitatea unui material de

a fi compatibil cu un organism viu, fara a genera reactii
adverse asupra organismului gazda.
Factori de luat in considerare:

➢ tesutul gazda
➢ proprietati de material
➢ aplicatia vizata
John C. Wataha, Principles of biocompatibility for dental practitioners, THE JOURNAL OF PROSTHETIC DENTISTRY, 2001
2. Definitie
Dispozitiv implantabil pe termen lung

= abilitatea dispozitivului de a-si indeplini functia si ex. proteza de sold; valva cardiaca
de a se integra in organismul gazda fara a declansa
efecte adverse locale sau sistemice.
Implant biodegradabil
= abilitatea implantului de a-si indeplini functia, ex. fire sutura; SDC;
materiale folosite in ingineria cito-tisulara
de a avea un profil de degradare adecvat
(“scaffolds”) etc.
aplicatiei, fara a declansa efecte adverse locale
sau sistemice.
Biocompatibilitate absoluta
Biocompatibilitatea absoluta este asigurata daca materialele:
✓ nu cauzeaza formarea de trombusi

✓ nu distrug elementele celulare
✓ nu altereaza proteinele plasmatice ca urmare a unor reactii nedorite
✓ nu sunt carcinogenice
✓ nu produc raspunsuri alergice sau toxice
✓ nu se modifica prin sterilizare
performanta unui biomaterial ↔ biocompatilitatea

Rezumat CURS 1

a) biocompatibilitate intrinseca
- suprafata implantului trebuie sa fie compatibila cu tesutul gazda

din punct de vedere chimic, biologic si fizic.
Factori determinanti: insolubilitate

rezistenta la coroziune la pH de 6,6-7,5
caracteristici de suprafata: umectabilitate
tensiune superficiala
rugozitate
incarcare electrica
b) biocompatibilitate extrinseca (functionala)

- se refera la proprietatile mecanice ale materialului: modul de elasticitate, caracteristici
de deformatie si transmiterea optima a solicitarilor la interfata dintre implant si tesut
Factori determinanti: forma macroscopica

dimensiune
compozitia chimica
Rezumat CURS 1

4.1. Toxicitate
4.2. Raspuns inflamator
4.3. Raspuns alergic
4.4. Alte reactii:
Mutagenicitate
Carcinogenicitate
Genotoxicitate
Teratogenicitate
Leitgeb N. (2010) Biocompatibility. In: Safety of Electromedical Devices. Springer,

Vienna. https://doi.org/10.1007/978-3-211-99683-6_4
4. Componentele biocompatibilitatii - continuare
4.1. Toxicitate = abilitatea unui material de a deteriora un

sistem biologic prin mijloace chimice
a) imunotoxicitate = efecte adverse asupra structurii si functiei sistemului imun

- conduce la un raspuns de aparare din partea organismului sau la deteriorare tisulara
b) toxicitate locala = reactii adverse la locul aplicarii biomaterialului
c) toxicitate sistemica = reactii adverse la distanta de locul aplicarii
▪ acuta: raspuns toxic in 24 h

▪ subacuta: raspuns toxic in max. 3 luni
▪ cronica:
Ex. clasic: materialele dentare pot elibera substante ce cauzeaza toxicitate

Citotoxicitate = se refera la distrugeri ale celulelor
Raspunsul celular depinde de tipul de compus chimic / concentratie si poate fi clasificat in:
✓ raspuns citotoxic: prin necroza sau apoptoza

✓ raspuns favorabil celular (“cytoeffective”)
✓ nici un efect
Fiecare tip de raspuns poate fi

evaluat in vitro prin teste specifice.
Reprezentare schematica a tipurilor de

raspuns celular in prezenta unui
biomaterial / medicament
Arie Bruinink and Reto Luginbuehl, Adv Biochem

Engin/Biotechnol (2012) 126: 117–152
4.2. Raspuns inflamator
Raspunsul inflamator cauzat de lezarea tesuturilor dupa implantare biomaterial

cuprinde 3 faze distincte:
inflamatie acuta, inflamatie cronica si formare de tesut de granulatie
D.p.d.v. histologic = infiltrare de celule

inflamatorii:
neutrofile (imediat dupa lezare tesut)
sau
monocite (pe termen lung, ~30 zile)
➢ Reactie imediata, anafilactica (tip I) IgE

➢ Reactie citotoxica (tip II)
IgG, IgM
➢ Formare de complex imun (tip III)
➢ Reactie intarziata (tip IV) monocite, limfocite T
Ex. Tip 1:
urticaria de contact: expunere la latex in cazul purtarii de
manusi de unica folosinta (alergie la anumite proteine
prezente in latexul de cauciuc natural)
alergii la polen (ambrosia), alimentare, la medicamente https://www.vytex.com/
www/latex-allergy.org
Ex. Tip 2: distrugere hematii dupa transfuzie de la grupa de sange incompatibila
Ex. Tip 3: artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic
Ex.Tip 4: dermatita alergica de contact: limfocite T care raspund la alergen si elibereaza limfokine, declansand
o reactie inflamatorie pronuntata: gingivita la pacient cu aparat ortodontic (dispozitiv ce contine nichel)
REACTIE ALERGICA
Alergie incrucisata Alergie concurentiala
Daca un individ este alergic la un Este generata de doi alergeni care

anumit element chimic, cel mai sunt frecvent prezenti impreuna in
probabil acea persoana va fi acelasi material.
alergica la elemente chimice similar. Ex. Etilen-glycol dimetacrilat (EGMA);
Ex. nichel, paladiu, cobalt hidroxietil metacrilat (HEMA)
4.4. Alte reactii
Genotoxicitate - abilitatea unui agent/substanta de a induce modificari la

nivelul materialul genetic (ADN)
Substantele genotoxice se leaga:
fie direct la ADN fie altereaza indirect secventa de ADN →

defecte ireversibile
Daca aceste defecte sunt transmise la generatia urmatoare

Mutagenicitate - abilitatea unui agent/substanta de a induce

modificari permanente in structura materialului genetic
!! modificarile în ADN pot fi transmise de la o generatie la alta
Teratogenicitate - abilitatea unui agent/substanta de cauza

malformatii in timpul dezvoltarii embrionare De retinut!
Efecte mutagene (mutaţii genetice în celule) şi
Efecte teratogene (provoacă malformaţii la făt)
Carcinogenicitate
- proliferări celulare anormale si necontrolate caracterizate prin

diviziuni celulare necontrolate cu posibila metastazare a
focarelor celulare în alte tesuturi
Rezumat CURS 1

6. Matricea extracelulara (ECM)
celule
Tesut substante intercelulare (interstitiale) in special matrice extracelulara (ECM)
fluide biologice
Roluri ECM
https://www.biobool.com/news/61.html
➢ stabilizează structura fizica a ţesuturilor
➢ lubrefiază şi amortizează şocurile mecanice
➢ organizeaza celulele in spatiu si asigura adezivitatea intercelulară
➢ diferenţierea celulară
➢ influenţează forma celulei
➢ intervine in procesele imune
6. Matricea extracelulara - continuare
Compusi macroleculari ce intra in alcatuirea ECM:

❖ Proteine structurale: colagen, elastina
❖ Proteine de adeziune: fibronectina, vitronectina, laminina
❖ Polizaharide de tip proteoglicani (GAG + proteina) – care asigura o consistenta de gel
(ex. condrotin sulfat, heparan sulfat, keratan sulfat, heparina, acid hialuronic)
+ APA (~65% din greutatea tesutului)
The Role of Extracellular Matrix in Tissue Regeneration

By Dwi Liliek Kusindarta and Hevi Wihadmadyatami, 2018
DOI: 10.5772/intechopen.75728
Compozitia moleculara exacta a ECM pentru fiecare tip de tesut nu este pe deplin cunoscuta
Cantitatea (a) si componenta (b) ECM difera pentru fiecare tip de tesut in parte
(a)
Tesut conjunctiv ECM din abundenta
Tesut epitelial ECM in cantitate mica
Tesut muscular ECM in cantitate moderata
Tesut nervos ECM – practic inexistenta
(b)
Tendonul – bogat in proteine fibroase
Cartilajul – bogat in polizaharide
Osul – cristale de fosfat de calciu
ECM cu structura speciala / specializata:
MEMBRANA BAZALA = strat subtire de ECM plasat intre

stratul de celule epiteliale si tesutul conjunctiv
https://www.quora.com/Is-the-basement-membrane-collection-of-living-cells-a-cellular-structure
!!! A nu se confunda “membrana bazala” cu “lamina bazala”
✓ descoperita mult mai tarziu intrucat nu este vizibila la microscopul optic (are aprox. 50 nm grosime)
✓ este multistratificata
✓ este compusa din proteine secretate de celulele epiteliale
✓ impreuna cu lamina reticulara (secretata de tesutul conjunctiv) formeaza MEMBRANA BAZALA
6. Matricea extracelulara. Peptide de aderenta celulara
La suprafata celulelor exista 4 mari familii de molecule de adeziune celulara

(cell adhesion molecules -CAMs) care mediaza interactiunile celule / ECM sau celule / celule
✓ caderine
✓ selectine adeziune celule/ celule
✓ imunoglobuline (ex. ICAM)
✓ integrine adeziune celule/ ECM
A.l. Rojas, A.R. Ahmed, Critical Reviews in

Oral Biology & Medicine, 1999
Adeziunea celulara reprezinta principiul biologic de baza pentru crearea tesuturilor.

In vivo, adeziunea celulara este asigurata in principal de moleculele din ECM.
Conexiunea FIBRONECTINA (din ECM) – INTEGRINA (de la suprafata celulelor)
The Role of Extracellular Matrix in Tissue Regeneration

By Dwi Liliek Kusindarta and Hevi Wihadmadyatami, 2018
DOI: 10.5772/intechopen.75728
Conexiunea FIBRONECTINA (ECM) – INTEGRINA (celula) se realizeaza printr-o

secventa peptidica (oligopeptida < 10 aa).
Prima secventa identificata a fost tripeptida RGD (1984)
AVTGRGDSPASSK
R G D
arginina glicina acid aspartic
Arg Gly Asp
J Clin Invest. 2000;105(11):1507-1509. https://doi.org/10.1172/JCI10119.
Daca adeziunea celulelor la ECM este perturbata ›› apoptoza

Rezumat CURS 1

6. Interactiuni tesut – biomaterial. Regenerare / vindecare tesuturi lezate
Efectele biomaterialului asupra unui tesut:
▪ in forma “bulk” (biomaterial “mare” cu /fara porozitate):

- promoveaza generarea de tesut nou
- afecteaza remodelarea tisulara (degradare urmata de formare)
▪ biomaterial sub forma de “particule”:
- degradare tisulara
Efectele biomaterialului asupra celulelor:
▪ in forma “bulk”:
- adeziune celulara
- proliferare celulara (mitoza) Regenerative Biomaterials, 2020, 233–245
- sinteza de molecule necesare formarii de matrice si respectiv enzime

- migrare
- eliberare de molecule reactive (exocitoza)
▪ biomaterial sub forma de “particule”:
- ingestia particulelor (endocitoza)
a) Raspuns favorabil – integrare tisulara

ex. proteza de sold
Ioannis Yannas, and Myron

Spector. 20.441J Biomaterials-Tissue
Interactions. Fall 2009. Massachusetts
Institute of Technology: MIT
OpenCourseWare, https://ocw.mit.edu.
b) Reactie adversa
- “incapsulare” - reactie la particulele de degradare ale implantului
ex. proteza san; cicatrice dupa arsuri profunde
https://www.sciencesource.com/archive/
https://exploreplasticsurgery.com/ Contracture-Scars-SS2356533.html
c) Raspuns pasiv
Figure by MIT OpenCourseWare. Sources:

University of Pittsburgh and Pittsburgh Post Gazette
Ce genereaza aceste diferente in modalitatea

de interactiune biomaterial / tesut ?
MIT OpenCourseWare http://ocw.mit.edu

4 categorii de tesuturi:
1. Tesut conjunctiv
2. Tesut epitelial
3. Tesut muscular
4. Tesut nervos
https://medlineplus.gov/ency/imagepages/8682.htm
Proces normal de vindecare
Proces inflamator
(pentru un tesut vascularizat)
Proces de regenerare Proces de vindecare

Ex. (spontan) Ex. (cu cicatrice)
Tesut conjunctiv: os Tesut conjunctiv: cartilaj
Tesut epitelial: epiderma Tesut nervos
Tesut muscular: musculatura neteda Tesut muscular: muschi cardiac, musculatura scheletica
Tesuturi care se
pot regenera
spontan:
MIT OpenCourseWare http://ocw.mit.edu
ECM este factorul esential

implicat in procesul de
formare a unui tesut nou
Lezarea unui tesut (ex. la implantarea unui biomaterial)

va conduce la
DEGRADAREA MATRICEI EXTRACELULARE (ECM)
https://www.otr3.com/technology/extracellular-matrix-degradation/
1) ECM are rol esential in HOMEOSTAZA 2) La producerea unei leziuni tisulare, celule
(proprietatea de a menține, în limite foarte specializate pentru procesul natural de vindecare
apropiate, constantele mediului intern): celule tisulara vor agrega la locul leziunii si vor participa
noi sunt in mod constant produse pentru a activ la procesul de degradare care precede procesul
inlocui continuu celulele moarte. de vindecare (elibereaza enzime care distrug

componentele lezate ale ECM)
Lezarea ECM este de obicei ireversibila (la adult).

Majoritatea organelor sunt alcatuite din 3 componente fundamentale (TRIADA TISULARA):
- epiteliu
se regenereaza spontan
- membrana bazala
- stroma (tesut conjunctiv) NU se regenereaza spontan
“tissue triad”
Valkenburg, K.C., de Groot, A.E. &

Pienta, K.J. Nat Rev Clin
Oncol 15, 366–381 (2018)
TRIADA TISULARA (in organe):
- Tesut epitelial: 100% celule, ECM in cantitate redusa

- Membrana bazala: 100% ECM, nu exista celule
- Stroma: celule, ECM, vase de sange
Organele se vindeca diferit intrucat sunt alcatuite din tesuturi care se vindeca diferit.
PIELE: LEZIUNE CU REGENERARE

Stanga: leziune in care derma ramane intacta
Dreapta: epiderma se regenereaza complet;
(se regenereaza si foliculii de par)
PIELE: LEZIUNE FARA REGENERARE
Stanga: lezare epiderma+ derma

Dreapta: se formeaza tesut cicatricial in
locul dermei; epiderma care se formeaza
este mai subtire si destul de rigida
(inflexibila; fara elasticitate)
NERV PERIFERIC: LEZIUNE CU REGENERARE (reversibila)
Dupa o lezare superficiala in care membrana bazala

ramane intacta, fibra nervoasa se regenereaza in cateva
saptamani (axonii si teaca de mielina se regenereaza)
NERV PERIFERIC:
LEZIUNE FARA REGENERARE (ireversibila)
Stroma (tesutul “de sustinere”) care inveleste

fibra nervoasa NU se regenereaza dupa o
sectionare transversala
Problema centrala in selectia unui biomaterial

pentru o anumita aplicatie este
REGENERAREA prin SINTEZA DE STROMA.
Daca stroma este regenerata, tesutul epitelial
se regenereaza spontan si sintetizeaza
Membrana Bazala.
MULTUMESC!

METODE DE ANALIZA
- CURS 2 -

Rezumat CURS 2
Procese biologice în raport cu implantul

Influenta biomaterialului asupra mediului biologic
1. Interactii sange / ECM si biomaterial.
Adsorbtia proteinelor la suprafata biomaterialelor
Adsorbtia competitiva a proteinelor
Modificari biologice ale proteinelor adsorbite. Denaturare
Evaluarea adsorbtiei proteinelor. Metode de analiza
Mecanismul adeziunii celulare
PROCESE BIOLOGICE ÎN RAPORT CU IMPLANTUL
BIOMATERIAL MEDIU BIOLOGIC
Caracteristici ale interactiilor BIOMATERIAL – MEDIU BIOLOGIC:
➢ Orice material care intra in contact cu tesuturile sau fluidele organismului uman genereaza
o reactie specifica
➢ La plasarea unui biomaterial in interiorul unui tesut, raspunsul organismului va fi influentat de:
- caracteristici generale: varsta pacient, starea generala de sanatate
- particularitati ale materialului sau ale tesuturilor in care acesta este implantat
➢ Mecanismul legãrii biomaterial - ţesut este direct dependent de tipul de rãspuns al ţesutului la
interfaţa implantului.
PROCESE BIOLOGICE ÎN RAPORT CU IMPLANTUL - continuare
3 tipuri de biomateriale:
1. Materiale BIOINERTE - material biologic inactiv
Nici un material implantat într-un ţesut viu nu este total inert; toate materialele primesc un rãspuns
de la un ţesut viu - se formeaza in jurul implantului un tesut fibros de grosime variabila
Ex. titan; tantal; polietilena; alumina
2. Materiale BIOACTIVE
- se formeaza o legatura interfaciala implant – tesut
Ex. ceramice; sticle/ceramice; hidroxiapatita
3. Materiale BIORESORBABILE
- tesutul inconjurator inlocuieste treptat biomaterialul
Ex. fosfat tricalcic, copolimer acid polilactic-poliglicolic
Interactiile intre biomaterial si mediul biologic, cu relevanţă în

aprecierea biocompatibilităţii, pot produce:
1. EFECTE LOCALE : la interfata biomaterial - tesut
2. EFECTE SISTEMICE: embolizare (eliberare de particule in sange);

toxicitate etc.
1. EFECTE LOCALE : la interfata biomaterial - tesut
a) Influenta biomaterialului asupra mediului biologic. Raspunsul gazdei

▪ interactii sange / ECM si biomaterial
▪ raspuns inflamator
▪ infectii
▪ tumorigeneza BIOMATERIAL MEDIU BIOLOGIC
b) Influenta mediului biologic asupra biomaterialului. Raspunsul biomaterialului
Efecte fizico-mecanice: uzura; oboseala/fractura; coroziune; degradare

Efecte biologice: absorbtie de substante din tesuturi; degradare enzimatica; calcifiere
Interactii sange / ECM si biomaterial

=
Proteinele din ECM/sange adsorb la suprafata biomaterialului, acoperindu-l

relativ rapid (cateva secunde) cu un strat proteic.
https://www.examfear.com/u-
https://www.qsstudy.com/wp-content/uploads/2017/12/Adsorption.jpg img/00/00/51/00005191.jpg
!! Primele evenimente biomecanice care au loc la suprafaţa unui implant imediat după
implantare, influenţeaza toate interacţiunile fizico-chimice ulterioare.
Adsorbtia proteinelor la suprafata biomaterialelor - continuare
Proteinele adsorbite pe material:
❖ pot initia raspuns fiziologic
mecanisme de coagulare - sunt implicate ~ 12 proteine
activarea sistemului complement - set > 20 de proteine şi

glicoproteine plasmatice, cu rol esenţial în apãrarea
organismului https://www.nibib.nih.gov/news-
events/newsroom/improving-hemodialysis-
unexpected-link-between-biomaterials-
!! cascada biochimica care ajuta (complementeaza) inflammation-and-blood-clotting
capacitatea anticorpilor de a curata de patogeni un organism
❖ pot interactiona cu receptorii de tip integrina din celule si astfel sa medieze interactiile
intre celule si biomaterial »» adeziune celule la substratul polimeric
!! multitudine de proteine globulare in fluidele organismului: fibronectina, albumina, fibrinogen, hemoglobina
Adsorbtie COMPETITIVA a proteinelor la suprafata unui biomaterial
Interfata proteine / celule la suprafata unui biomaterial
Schmidt D.R., Waldeck H., Kao W.J. (2009) Protein Adsorption to Biomaterials. In: Mater. Express, Vol. 2, No. 1, 2012
Puleo D., Bizios R. (eds) Biological Interactions on Materials Surfaces. Springer, New
York, NY. https://doi.org/10.1007/978-0-387-98161-1_1
Adsorbtia competitiva este un proces foarte complex.
t=0
o suprafata este plasata intr-o solutie multicomponent de 3 proteine
t = 1 (primele secunde)
initial proteinele rosii si verzi sunt preferential adsorbite
t=2
proteina albastra inlocuieste treptat proteinele rosii si verzi
t = 3 (minute/ore)
proteina albastra a inlocuit total proteinele rosii si verzi
EFECT VROMAN:
fenomen de indepartare a proteinei adsorbite (ex. fibrinogen) de pe suprafata
unui biomaterial din cauza procesului de inlocuire a acestor proteine adsorbite
cu alte proteine aflate in plasma, care au o afinitate mai mare
Adsorbtia proteinelor poate fi:

1) reversibila - caracter dinamic: fenomene adsorbtie /desorbtie
proteine au loc in mod continuu
2) ireversibila
in vivo & in vitro, dupa o expunere prelungita a

biomaterialelor la solutiile de proteine (fluidul tisular)
proteinele nu se mai desorb
modificari biologice ale proteinelor adsorbite

Modificari biologice ale proteinelor adsorbite:
Deoarece structurile proteice sunt relativ instabile, adsorbţia proteinelor pe

suprafaţa unui biomaterial implica:
✓Modificari conformationale
şi/sau
✓Modificari de orientare in cadrul stratului adsorbit
!!! Conformatia si orientarea proteinelor adsorbite depind de:

- conditiile de adsorbtie
- proprietatile suprafetei biomaterialului
Adsorbţie ireversibilă
→ DENATURARE PROTEINE
!! Proteinele se “desfasoara”, isi pierd

structura cuaternara, tertiara sau secundara:
in consecinta proteinele isi pierd

functia normala (rolul biologic)
Choi S.M., Chaudhry P., Zo S.M., Han S.S. (2018) Advances in Protein-Based
Materials: From Origin to Novel Biomaterials, vol 1078. Springer,
Wei Q, et al. Protein interactions with polymer coatings and biomaterials.

Angewandte Chemie International Edition. 2014; 53: 8004-8031
Activitatea proteinelor difera in stare adsorbita vs. stare solvata
Functia proteinelor adsorbite:

1. este dependenta de concentratie:
Concentratie mare de proteine adsorbite la biomaterial
→ adeziune celulara crescuta
2. ca urmare a accesului la “secventele active” de aa →

se modifica reactivitatea proteinelor
↑ sau ↓ capacitatea de legare cu substratul

ex1. Fibrinogenul:
Trombocitele adera la material atunci cand fibrinogenul este adsorbit la
biomaterial, nu si cand fibrinogenul este in solutie (!)
http://platelets.se/biomaterial/
ex2. Fibronectina:
Functie de orientarea proteinei dupa adsorbtia la biomaterial, secventa de aa RGD este
sau nu disponibila pentru a-si exercita functia sa de adeziune celulara.
N. Matsui et al. / Materials Science and Engineering C 48 (2015) 378–383
Secventa RGD influenteaza semnificativ BIOCOMPATIBILITATEA.

Factori care influenteaza interactiile proteine – suprafete:

1. proprietati ale proteinelor
2. proprietati ale suprafetei biomaterialului
1. Proprietati ale proteinelor:
Interactiile proteine – suprafata biomaterial se realizeaza prin legaturi intramoleculare - exemple:

✓ interactiuni hidrofobe: intre domenii nonpolare si domenii polare
✓ legaturi ionice: intre molecule incarcate pozitiv si molecule incarcate negativ
Proprietatile proteinelor depind de:

- structura primara (compozitia in
aminoacizi)
- gruparile functionale disponibile pentru
formarea de interactiuni cu materialul
Biosensors 2019, 9, 15
Prevalenta legaturilor proteine /biomaterial este semnificativ influentata de proprietatile proteinelor:
hidrofilicitate / hidrofobicitate domeniile polare (hidrofile) ale proteinelor tind sa

adsoarba la suprafete polare; domeniile hidrofobe
tind sa adsoarba la suprafete hidrofobe
proteinele mai mici difuzeaza mai rapid si ajung la

dimensiune material mai repede; proteinele mari formeaza mai
multe “contact points” cu suprafata materialului
proteinele incarcate cu o anumita sarcina

sarcina electrica
electrica adsorb preferential pe suprafete
incarcate cu sarcina electrica opusa
Dee K. C., Puleo D. A.& Bizios

stabilitate structurala / rigiditate proteinele care sunt mai putin stabile structural R.. 2002Tissue–biomaterial
au o tendinta mai mare de “unfolding” interactions. New Jersey, NJ: John
Willey and Sons.
(desfasurare), adsorb la suprafata materialului si
formeaza mai multe “contact points” cu materialul
2. Proprietati ale suprafetelor: chimia materialului & topografie
Chimia materialului: Topografie:

- compozitie chimica & - aria suprafetei
sarcina electrica - morfologie
- hidrofilicitate - rugozitate
Progress in Materials Science 106 (2019) 100588

2.a) Compozitia chimica - tipuri de grupari functionale
Grupare functionala Proprietati Efect asupra proteinelor
-CH3 neutra; hidrofoba (nepolara) afinitate mare pentru fibrinogen;

realizeaza legaturi puternice cu IgG
-OH neutra; hidrofila afinitate scazuta pentru proteinele plasmatice
-NH2 pozitiva; hidrofila (polara) afinitate crescuta pentru fibronectina
-COOH negativa; hidrofila afinitate crescuta pentru fibronectina si albumina

2.b) Hidrofilicitate:
ENERGIA LIBERA DE SUPRAFATA (surface free energy (SFE)) guverneaza fortele de

interactie (hidrofobe / hidrofile si electrostatice) intre proteine si suprafete
SFE determina afinitatea suprafetei pentru

apa care este evaluata prin determinarea
unghiului de contact cu apa:
Suprafete hidrofobe > 90°
Suprafete hidrofile < 90°
https://www.nanoscience.com/techniques/tensiometry/surface-free-energy/
- moleculele de apa de pe suprafetele hidrofile impiedica realizarea de interactii

puternice intre proteine si suprafete, permitand mentinerea proteinelor in
conformatia nativa → suprafetele foarte hidrofile sunt “respingatoare” pentru
proteine (NU permit adsorbtia proteinelor din solutii apoase)
- suprafetele hidrofobe permit adsorbtia

proteinelor si implicit denaturarea acestora
→ suprafetele foarte hidrofobe pot
denatura ireversibil proteinele, acestea
nu-si mai pot exercita functia biologica
M. Rabe et al. / Advances in Colloid and

Interface Science 162 (2011) 87–106
O suprafata optima pentru aderarea celulelor permite o adsorptie suficienta a proteinelor.

Hidrofilicitatea materialelor are cel mai important rol:
Ex: un unghi de contact intre 70 and 80° (hidrofilicitate moderata) permite o proliferare optima a
fibroblastelor, in timp ce un unghi de contact de 39° este ideal pentru celulele endoteliale
Expert Rev. Med. Devices 10(2), (2013)

2.c) Topografia suprafetelor si Rugozitatea:
Rugozitatea suprafetelor creste aria Water contact angle=WCA

suprafetei multiplicand “cantitatea” de grupari
chimice accesibile la contactul cu fluidul
biologic, fapt ce conduce la cresterea
hidrofobicitatii / sau hidrofilicitatii pre-
existente a materialului.
→ materialele polimerice vor deveni mai
hidrofobe cu cat rugozitatea suprafetelor este
mai mare Progress in Materials Science 106 (2019) 100588
Tipurile de interactiuni care determina biocompatibilitatea unui material difera

functie de scala de rugozitate:
- Rugozitatea micrometrica – imbunatateste adsorbtia proteinelor la material
- Rugozitatea submicronica – influenteaza activitatea celulara
- Rugozitatea nanometrica – influenteaza semnificativ interactiile proteinelor
Raspunsul unui biomaterial plasat in mediu biologic - REZUMAT
3 componente:
1. Adsorbtie molecule de apa la suprafata materialului (cateva nanosecunde)
2. Adsorbtia proteinelor la suprafata materialului – este general acceptat faptul ca proteinele mici vor fi
primele adsorbite mai rapid; in timp, acestea sunt inlocuite de proteine mai mari cu o afinitate mai mare
pentru suprafete
!!! Hidrofilicitatea influenteaza adsorbtia proteinelor: un biomaterial cu o hidrofilicitate moderata imbunateste
adeziunea celulara si creste biocompatibilitatea. Adeziunea celulara scade atunci cand materialul devine
foarte hidrofil.
!!! este importanta rugozitatea nanometrica
3. Adeziunea celulelor la suprafata biomaterialului –

aceasta etapa este influentata de stratul de proteine adsorbite
si respectiv de topografia / rugozitate suprafetei
!!! este importanta rugozitatea micrometrica
biolinscientific.com
Evaluarea adsorbtiei proteinelor. Metode de analiza - continuare
MULTUMESC!

METODE DE ANALIZA
- CURS 3 -

Rezumat CURS 3
Influenta biomaterialului asupra mediului biologic. Raspunsul gazdei

1. interactii sange / ECM si biomaterial - continuare
2. raspuns inflamator
3. infectii
4. tumorigeneza
Metode de evaluare a adsorbtiei proteinelor la un biomaterial:
a) monitorizeaza adsorbtia proteinelor la suprafata materialelor (tehnici directe)
b) ofera informatii indirecte asupra adsorptiei proteinelor (tehnici indirecte)
ex. evaluarea umectabilitatii al unui material (hidrofobicitate/hidrofilicitate)

1. Tehnici de marcare
- izotopi radioactivi (125I) care reactioneaza cu resturi de aa specifici: ex. tirozina
- fluorescenta (ex. izotiocianat de fluoresceina) Se leaga covalent de grupari amino
- coloranti histologici uzuali (ex. sistem: hematoxilin-eozina)

hematoxilina – coloreaza nucleii in albastru
eozina – coloreaza citoplasma/colagen in roz
www.sigmaaldrich.com
2. Microbalanta cu cristale de cuart (quartz crystal microbalance, QCM)
✓ metoda cu o inalta sensibilitate datorita intrucat detecteaza modificari in masa probei la nivel
de nano-grame
✓ este o tehnica acustica ce masoara modificari in

masa adsorbita pe suprafata unui cristal
piezoelectric de cuart
Angew. Chem. Int. Ed. 2014, 53, 8004 – 8032

3. Cromatografia de excludere a masei moleculare
Principiul metodei: se bazeaza pe diferentele dintre masele moleculare ale proteinelor

Un amestec de proteine este aplicat in partea superioara a unei coloane ce contine particule poroase.
Proteinele cu masa moleculara mica pot fi adsorbite pe aceste particule iar moleculele mari nu.
amestec de proteine supus separarii
Coloana cromatografica !! proteinele mai mari trec mult mai rapid (sunt eluate primele)
a) b) prin coloana. Proteinele ramase sunt eluate in ordinea
descrescatoare a masei lor moleculare
4. Determinari spectroscopice:
4.1. Spectroscopie în infraroşu (FT-IR)
- ofera informatii despre structura secundara a proteinelor atat in solutie

apoasa cat si in stare adsorbita pe baza benzilor de adsorbtie caracteristice
pentru benzile amida I si II (specifice pentru gruparile amida din proteine)
care apar in domeniul 1500 and 1700 cm-1
- aceste benzi sunt cele mai sensibile moduri vibrationale pentru a

determina continutul de forme α si β (α helix si β sheet)
hemoglobina bovina adsorbita (curba albastra)

proteina in stare nativa (curba rosie);
diferenta intre cele doua spectre este extrasa si prezentata separat
(curba neagra); se pot observa modificari in structura secundara
Angew. Chem. Int. Ed. 2014, 53, 8004 – 8032

4. Determinari spectroscopice:
✓spectroscopie de fotoelectroni cu raze X (XPS): se urmareste cresterea semnalului N1s
✓ elipsometrie spectroscopica: determina grosimea stratului proteic (uscat) adsorbit la
suprafata unui material (proteinele adsorbite modifica indicele de refractie al materialului)
✓ spectroscopie de dicroism circular (CD) – masoara si gradul de denaturare al proteinelor
✓ rezonanta plasmonilor de suprafata (SPR)
Analiza biocompatibilitatii trebuie realizata prin tehnici diferite,

complementare, deoarece au sensibilitate si specificitate diferita
Reprezentare schematica a evenimentelor succesive ce au loc
dupa implantarea unui dispozitiv medical:
Procesul de adsorbtie al proteinelor conduce

la formarea unui monostrat proteic –
!! asigura interfata intre
suprafata biomaterial ↔ celule
McKenzie J.L., Webster T.J. (2009) Protein Interactions at Material Surfaces. In:
Narayan R. (eds) Biomedical Materials. Springer, Boston, MA.
https://doi.org/10.1007/978-0-387-84872-3_8
Stimularea sau inhibarea
adeziunii celulare la biomateriale
?!
Adsorbtie de proteine si respectiv Minima adeziune a plachetelor si
adeziune de celule pentru minima formare de trombus la
REGENERARE TISULARA INTERFATA BIOMATERIAL / SANGE
“Protein-resistant materials”
➢ biosenzori in vivo / in vitro
➢ lentile de contact
➢ sisteme de circulatie extracorporale
➢ grefe vasculare, catetere
Mater. Express, Vol. 2, No. 1, 2012
Wei Q, et al. Protein interactions with polymer coatings and biomaterials.

Angewandte Chemie International Edition. 2014; 53: 8004-8031
MECANISMUL ADEZIUNII CELULARE
→ se refera la celule ”tinta” – celule carora le este adresat implantul
Biomaterialul va influenta mediul biologic prin diverse mecanisme ce vor

determina raspunsuri diferite la nivelul celulelor functie de tipul acestora:
Williams DF, Biomaterials (2014), http://dx.doi.org/

10.1016/j.biomaterials.2014.08.035
✓ Celule ”tinta” – ex. osteoblaste pentru proteze osoase, celule stem in bioreactor de inginerie tisulara,
celule tumorale pentru agenti anti-tumorali
✓ Celule de “aparare”
✓ Celule de interferenta (din structurile anatomice normale) – celule musculare netede din structura vaselor de
sange, fibroblaste din tesutul conjunctiv, osteoclaste in os
Modul in care se comporta un biomaterial in organism poate fi analizat in principal

din punct de vedere al evaluarii capacitatii adeziunii celulare.
Rolul proteinelor adsorbite - esential in medierea fenomenului de adeziune celulara
Progresul interactiei celula / biomaterial:

(a) Contactul initial al celulei cu substratul solid
(b) Formare de legaturi intre receptorii celulari si proteinele de adeziune adsorbite
(c) Reorganizare citoschelet in cadrul celulei
Gonçalves S., Dourado F., Rodrigues L.R. (2015) Overview on Cell-Biomaterial Interactions. In: Puoci F. (eds) Advanced Polymers in
Medicine. Springer, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-319-12478-0_4
✓ in vivo, celulele adera la ECM prin “PUNCTE FOCALE” =

ansambluri proteice integrina (membrana celulara)
+ fibronectina (proteina de adeziune din ECM)
cuplarea celule la substrat si activarea proliferarii si diferentierii celulare
Keeley L. Mui et al. J Cell Sci 2016;129:1093-1100

conditii care pot fi
reglate experimental
Adeziunea celulelor depinde de:
➢ proprietati suprafetei;
➢ densitatea si afinitatea moleculelor adezive la suprafata
➢ interactiuni intre celule/ ECM si moleculele de la suprafata
➢ eventualele modificari biochimice din celula, modificari care pot inhiba dezvoltarea celulara
3 mecanisme pentru imbunatatirea ancorarii celule-material:

1. Ancorare mediata prin recunoastere moleculara specifica
a) prin functionalizarea (decorarea) suprafetei biomaterialului cu
peptide specifice de aderenta celulara precum:
✓ tri-peptida RGD (arginina-glicina-acid aspartic) ce se gaseste nativ in conformatia fibronectinei
✓ GEFYFDLRLKGDK (din structura Colagen IV)
✓ YIGSR (din structura lamininei)
b) functionalizarea suprafetei materialului cu proteine din ECM

!! Problema: fenomen de desorbtie atunci cand intra in contact cu ECM (la implantare)
2. Folosirea de proteine nespecifice adsorbite la biomaterial

Acest fenomen depinde de proprietatile fizico-chimice ale suprafetei:
a) incarcarea electrica
Suprafetele incarcate pozitiv au o afinitate mai mare fata de integrinele transmembranare
sau alte proteine din ECM care sunt incarcate negativ la pH fiziologic (colagen tip I,
laminina, fibronectina)
b) tensiunea interfaciala (umectabilitatea)

Adeziunea celulara este favorizata pe suprafetele moderat hidrofile (unghi de contact 60-
80o), in timp ce suprafetele puternic hidrofile (≤ 30o) sau hidrofobe (≥90o) NU favorizeaza
adeziunea celulara
3. Arhitectura suprafetelor
Chiar si materialele care au o incarcare electrica semnificativa si nu sunt biofunctionalizate cu
peptide/proteine, mediaza adeziunea celulara datorita RUGOZITATII & TOPOGRAFIEI:
Ex. biomateriale fibroase – reorganizarea citoschelet & adeziunea

celulara sunt direct influentata de diametrul fibrelor
Celulele patrund in substrat dupa 3 zile
Imagini SEM cultivare fibroblaste pe materiale fibroase:

a) o zi; b) 3 zile
ho, Seong J. & Nam, Hyoryung & An, Taechang & Lim, Geunbae. (2012).
Journal of nanoscience and nanotechnology. 12. 9047-50.
Ex. 2 materiale poroase – interconectivitatea porilor este esentiala pentru proliferarea celulara
- pori prea mici – migrarea celulara este minima – se formeaza o capsula celulara
ce inconjoara materialul care limiteaza difuzia de nutrient
- pori prea mari – scade aria suprafetei si se limiteaza aderarea celulelor
!!! Diametrul optim al porilor variaza functie de

biomaterialul folosit si functie de aplicatia vizata
datorita dimensiunilor diferite ale celulelor
In general:
pori cu ⌀ ≤ 1 µm permite difuzia nutrientilor,
dar nu si migrarea celulelor; J. Funct. Biomater. 2019, 10(3), 30
pori cu ⌀≈10-100 µm pot “acomoda” celule

si permit migrarea acestora in material
Cell–Biomaterial Cross Talk
MECANO-TRANSDUCTIA reprezinta capacitatea celulelor de a percepe si

de a converti stimulii mecanici primiti de la material in semnale biochimice
pe care le integreaza pentru a oferi un raspuns celular adecvat
Hickey Ryan J., Pelling Andrew E., Frontiers in Bioengineering and Biotechnology, 7, 2019, 45
Fortele contractile sunt generate de

interactiile actina – miozina (“stress fibres”),
citoscheletul se adapteaza la arhitectura /
rigiditatea materialului
Proprietatile mecanice ale tesuturilor native European Cells and Materials Vol. 26 2013 (pages 120-132)
sunt foarte variate:

tesut nervos 0.1 kPa
os pre-calcifiat 100 kPa
os compact (rigid) 20 GPa
Folosirea de materiale cu o elasticitate mai mare (ex. hidrogeluri)

permite celulelor specific pentru tesuturile moi sa prolifereze in
conditii relevante fiziologic.
Mecanismul adeziunii celulare - continuare
In procesul de crestere a unui tesut nou se disting 3 etape importante:

➢ depunerea pe suprafata a unui strat proteic (matrice proteica primara)
➢ secretia de catre celule a unei matrici proteice proprii (matrice proteica secundara)
➢ efecte ale proteinelor primare si ale proteinelor secundare (pe de o parte sunt
secretate componentele matricii celulare, iar pe de alta parte incepe procesul de
proliferare celulara)
Realizarea unor biomateriale ca suporturi pentru regenerare tisulara constituie

unul dintre cele mai studiate domenii ale bioingineriei medicale.

1. interactii sange / ECM si biomaterial
2. raspuns inflamator: evolutia si etapele unei reactii inflamatorii
3. infectii
4. tumorigeneza
Raspunsul inflamator
= cel mai important mecanism de aparare nespecific al organismului impotriva

agresiunii produse de AGENTI INFLAMATORI:
fizici (traumatisme, temperaturi extreme),
chimici
biologici
Biocompatibilitatea unui implant este data de:

a) tipul, intensitatea si durata raspunsului inflamator
Dimensiunea, forma, proprietatile fizice si chimice ale biomaterialului implantat sunt decisive
pentru intensitatea si durata raspunsului inflamator
b) tipul tesutului afectat si gradul de afectare al acestuia

Ex. tesutul osos - total diferit de tesutul nervos sau de endoteliul vascular.
Raspunsul inflamator - continuare
Raspunsul inflamator poate determina:

➢ Distrugere agent inflamator cu reparare completa tesut atacat
➢ Distrugere agent inflamator; reparatia s-a realizat cu cicatrice
➢ Agentul inflamator nu a fost distrus dar a fost localizat
➢ Agentul inflamator persista in organism → inflamatia cronica
!! implantare biomaterial in corpul uman ↔ grad de traumatizare a tesuturilor

ce declanseaza un raspuns inflamator acut
Raspunsul gazdei (raspunsul biologic) la lezarea tesuturilor se compune

din 4 etape care se deruleaza concomitent si se influenteaza reciproc:
1. HEMOSTAZA – prin activarea plachetelor

sangvine si activarea factorilor de coagulare
ce actioneaza in cascada
2. RASPUNS INFLAMATOR
3. FAZA PROLIFERATIVA
4. FAZA DE REMODELARE
Journal of Immunology and Regenerative Medicine 3 (2019) 13–25

Indiferent de tipul de tesut / organ in care este inserat un biomaterial, raspunsul inflamator
initial este activat prin lezarea tesutului conjunctiv vascularizat.
→ se refera la celule ”de aparare”
Williams DF, Biomaterials (2014), http://dx.doi.org/

10.1016/j.biomaterials.2014.08.035
✓ Celule ”tinta” (au fost discutate la capitolul anterior Mecanismul Adeziunii Celulare)
✓ Celule de “aparare”
✓ Celule de interferenta
❖ celulele sistemului de aparare al organismului (imunitate nativa / dobandita)

❖ plachetele sangvine – cu rolul de a indeparta agentii externi
Fagocite
LEUCOCITE
granulocite
Gonçalves S., Dourado F., Rodrigues L.R. (2015) Overview on Cell-Biomaterial Interactions. In: Puoci F. (eds) Advanced Polymers in
Medicine. Springer, Cham. https://doi.org/10.1007/978-3-319-12478-0_4
La implantarea unui biomaterial, celulele sistemului “de aparare” sunt primele

celule care sunt implicate si care genereaza un raspuns inflamator.
https://infoaboutorgantransplants.weebly.com/inflammatory-response.html
Calor Rubor Tumor Dolor Loss of Function
Semne clinice Raspuns fiziologic

Calor / Caldura • vasodilatatie si cresterea permeabilitatii vasculare
• cresterea nr. de leucocite
• pirogeni
Rubor / Roseata • vasodilatatie, local se concentreaza eritrocite
Tumor / Edem • vasodilatatie si cresterea permeabilitatii vasculare → influx local de
fluide si celule
Dolor/ Durere • prin edemul local sunt activati receptorii de durere
Evolutia si etapele unei reactii inflamatorii:

1. Faza silentioasa
2. Faza vasculara
3. Faza celulara
4. Faza de regenerare si reparatie
Fundamentals of protein and cell interactions in

biomaterials, H.P.Felgueiras, J.C.Antunes,
M.C.L.Martins, M.A.Barbosa, Peptides and Proteins as
Biomaterials for Tissue Regeneration and Repair, 2018,
Pages 1-27
1) Faza silentioasa – caracteristici:

- debuteaza la cateva sec - min de la actiunea agentului inflamator
- biomaterialul va fi acoperit cu un strat proteic prin procese de adsorbtie
(fibrinogen, albumina, fibronectina etc.)
- sunt implicate doar componente ale tesutului agresat:
celule epiteliale
fibroblaste
celule cu rol de aparare celulara (macrofage, mastocite)
- descarcare de mediatori inflamatori (histamina, serotonina, citokine etc.).
2) Faza vasculara – caracteristici:

- vasodilatatie si cresterea permeabilitatii vasculare → ies saruri, proteine si
apa din sange → EDEM
- sub actiunea mediatorilor inflamatori, fagocitele (neutrofile si monocite)
vor migra catre focarul inflamator (din fluxul sangvin adera la endoteliu, apoi trec
în interstiţiu prin diapedeză) – inglobeaza resturile celulare si ajuta la vindecare tesut
- dupa actiunea factorului agresiv trombocitele interactioneaza cu factorii
coagularii oprind sangerarea
https://www.dreamstime.com
3) Faza celulara – caracteristici:

Tipul de celule care predomina variaza functie de durata raspunsului
inflamator:
❖ Neutrofilele predomina in prima saptamana de la implantare
❖ Sunt inlocuite de monocite, care migrate din capilare se transforma in
macrofage - capacitate de a fagocita resturi celulare sau bacteriene
Materials 2015, 8, 5671-5701; doi:10.3390/ma8095269

4) Faza de regenerare si reparatie – caracteristici:

- implica factori de crestere importanti pentru
(a) generare de tesut nou/ fibros
(b) refacere vase de sange
(c) regenerare epiteliu
(a) unii mediatori inflamatori (ex. citokine) determina atragerea de fibroblaste la locul
implantarii - vor sintetiza colagen (mai ales tip I si III) si proteoglicani (ECM nou) →
tesut de granulatie = ACCEPTARE IMPLANT
(b) angiogeneza - asigura oxigen si substante nutritive pentru refacerea tesutului
(c) reepitelizare
factor de creştere derivat din plachete (PDGF)
factor de creştere fibroblastică (BFGF)
factor de transformare a creşterii (TGF- β)
factor de creştere epidermic-1 (EGF-1) etc.
REACTIE DE CORP STRAIN
Orice perturbare a acestui proces poate genera un raspuns inflamator prelungit (cronic) →
etapa de regenerare si reparatie conducand la is
FIBROZA & FORMARE DE TESUT CICATRICIAL care poate determina
incapsularea biomaterialului = REACTIE DE CORP STRAIN
!!! poate limita biocompatibilitatea unui material si functionalitatea sa !
❖ inflamatia acuta (prezenta neutrofile) dureaza < o saptamana

❖ prezenta neutrofile la locul implantului > o saptamana = INFECTIE
Reactia de corp strain implica in principal perturbari in activitatea macrofagelor.

Dupa ziua 6-7 de la implantarea biomaterialului, macrofagele fuzioneaza →
CELULE GIGANT MULTINUCLEATE (FBGC = foreign body giant cells)
Materials 2015, 8, 5671-5701; doi:10.3390/ma8095269

REACTIA DE CORP STRAIN – REZUMAT (secventiere in timp):
= reprezinta o combinatie de raspuns inflamator acut si cronic

1) adsorbtie / desorbtie proteine (effect Vroman); activarea
plachetelor; coagulare sange
2) monocitele diferentiaza in macrofage tip 1 – responsabile
pentru faza acuta a inflamatiei
3) in timp, macrofagele tip 1 diferentiaza in macrofage tip 2
responsabile pentru inflamatia cronica prin generarea FBGC.
FBGC exprima factori de “recrutare” fibroblaste si in consecinta se
sintetizeaza colagen care incapsuleaza materialul.
Chem. Soc. Rev., 2020, 49, 5178--5224 | 5183

Annu. Rev. Mater. Res. 2001. 31:81–110

MULTUMESC!

METODE DE ANALIZA
- CURS 4 -

Profilul inflamator al materialelor polimerice:
45% din materialele folosite in domeniul biomedical
Regenerative Biomaterials, 2020, 233–245

Int. J. Mol. Sci. 2019, 20, 636

Raspuns inflamator normal = capsula fibroasa in jurul implantului

!!! Cea mai buna indicatie pentru BIOCOMPATIBILITATEA unui material este grosimea capsulei fibroase
cu cat capsula fibroasa este mai subtire → cu atat materialul este considerat mai biocompatibil
https://focusontoxpath.com/histopathology-of-biodegradable-polymers-challenges-in-interpretation-and-the-use-of-a-novel-compact-mri-for-biocompatibility-evaluation/
Doua tipuri de factori pot influenta acest proces inflamator:

- factori intrinseci - proprietati de material = chimia suprafetelor
- factori extrinseci - procedura chirurgicala, afectiuni pacient (diabet, imunitate) etc.
Proprietati ale materialului care pot determina formarea FBGC:

✓ dimensiunea/design-ul implantului
✓ elasticitatea / rigiditatea materialului
✓ topografia suprafetei
✓ compozitia chimica
✓ degradabilitatea
✓ durata de contact etc.
a) Raspuns inflamator mixt acut+cronic (cu infiltrat inflamator);

b, c) FBGC care inconjoara un material (corp strain);
d) tesut fibros si FBGC
Materials 2015, 8, 5671-5701; doi:10.3390/ma8095269

Hidrofilicitate / Hidrofobicitate:
❖ Materialele hidrofobe – determina raspuns imunogen intrinsec
❖ Materialele hidrofile cu incarcare anionica – promoveaza aderarea macrofagelor si formarea FBGC
❖ Materialele hidrofile cu incarcare neutra – stimuleaza interactiile limfocitelor
Grupari chimice & sarcina electrica - cel mai des intalnite:

amino (-NH2), carboxil (-COOH), hidroxil (-OH), metil (-CH3)
induc cea mai mare

infiltrare de celule
inflamatorii in vivo
si cea mai groasa reactie inflamatorie redusa
capsula fibroasa in
jurul implantului
Int. J. Mol. Sci. 2019, 20, 636

TOPOGRAFIE:
1. Textura suprafetei materialului

✓ influenteaza toate procesele celulare fiziologice:
adeziune, motilitate celulara, proliferare si diferentiere etc.
✓ topografia la scara nano este esentiala pentru activitatea proteinelor adsorbite
(poate determina schimbari conformationale ale proteinelor) si
influenteaza activitatea trombocitelor & macrofagelor
✓ topografia la scara micro – influenteaza in special macrofagele
2. Dimensiune & forma implant
Comportarea macrofagelor functie de dimensiunile implantului:
fagocitoza
frustrata
Materials 2015, 8, 5671-5701; doi:10.3390/ma8095269

Efecte adverse cauzate de
implantarea de biomateriale
Efecte adverse cauzate de implantarea de biomateriale
1. Incapsularea fibroasa
Ex. senzori de glucoza subcutanati – pt monitorizarea nivel glucoza la pacienti diabetici

Capsula fibroasa impiedica transportul glucozei la senzor
M. Avula et al. / Biosensors and Bioelectronics 77 (2016) 149–156

Ex. capsula fibroasa la implantele mamare
✓ conduce la complicatii (intarire tesut, disconfort, durere)

✓ se formeaza mai mult la implantele cu suprafata neteda in
comparatie cu cele cu suprafata rugoasa
✓ este cauzata de prezenta de miofibroblaste care produc in
exces fibre de colagen
Implant texturat (rugos) implant neted

2012, Chirurgia Plastica 35(9):647-651
https://www.healthtuition.com/textured-or-smooth-implants/
2. RE-stenozare stent stenozare = ingustare
Stentarea coronariana – pentru a mentine artera deschisa intr-o artera ingustata (stentul este dispozitiv permanent)
!! Stentul poate “protruda” in tesutul endovascular → reactie inflamatorie care conduce la restenoza
(reingustarea gradata a arterei la citeva luni dupa procedura)
Restenoza este cea mai problematica complicatie a angioplastiei

Uneori este determinata de formarea de trombi (trombozare stent). Aspirina, heparina sau combinatii de
anticoagulante sunt folosite inainte si dupa procedura pentru a preveni acest fenomen.
(A) artera coronara cu lumen ingustat (depunere placa

aterosclerotica)
(B) implantare stent – process inflamator care activeaza:
neutrofile, monocite, macrofage
(C) eliberare de citokine si factori de crestere care determina
proliferare de celule musculare netede si migrarea acestora spre
lumen
(D) restenozare stent
Functionalised Cardiovascular Stents

2018, Pages 3-26
3. Calcifierea dispozitivelor implantabile
Ex. valve cardiace

✓ Calcifierea valvelor limiteaza utilizarea acestora la aprox 15 ani
Acest proces se pare ca este cauzat de devitalizarea tesutului, care conduce la formarea de cristale pe baza
FOSFOR (din membrane celulare) + CALCIU (din fluidul extracelular)
Biomaterials Science (Fourth Edition)

An Introduction to Materials in Medicine
2020, Pages 973-994
https://thepearlgirls.com
https://www.wemystic.com/nacre/
https://www.youtube.com/watch?v=934totJgo_U
https://www.youtube.com/watch?v=2HIpvX88Us4
4. Materiale de umplutura injectabile
Reactii adverse in special la materialele de umplutura permanente (care nu se resorb in timp)

Examenul histopatologic are un rol esential – determina tipul de celule implicate in reactia
inflamatorie pentru instituirea unui tratament eficient
Cel mai rar efect al unui proces inflamator cronic este evolutia celulelor gigant in GRANULOAME.
Acest fenomen are loc daca materialul NU este biocompatibil si organismul incearca in continuu
sa-l neutralizeze.
Ex. Materiale de umplutura de uz cosmetic

dupa injectarea in micromediul dermal de acid hialuronic (HA) modificat chimic:
!! HA este compus natural identic la toate speciile; in unele cazuri dupa injectare apar granuloam
Mercer, Stephen & Kleinerman, Rebecca & Goldenberg, Gary & Emanuel, Patrick.
https://journals.sagepub.com/doi/pdf/10.1177/2513826X1600200203
(2010). Journal of drugs in dermatology : JDD. 9. 1072-8.
Celule gigant care inconjoara substanta (HA)

Ex. Tratamente endodontice “pe canal” – material de umplutura (pasta CaOH2) – poate iesi si
se acumuleaza in regiunea periapicala determinand acumularea de macrofage si un raspuns
inflamator nespecific, formand un granulom dar fara declansare reactii imune
http://www.exodontia.info/ApicalGranuloma.html

1. interactii sange / ECM si biomaterial
2. raspuns inflamator: Evolutia si etapele unei reactii inflamatorii
3. infectii
4. tumorigeneza
•May 2013
DOI: 10.5772/55976
•In book: Modern Surface Engineering Treatments
•Chapter: Chapter three: Modern Orthopaedic Implant Coatings — Their Pro’s, Con’s and Evaluation Method
Infectii
Biomaterialele – pot fi progresiv colonizate de microorganisme:

- de pe piele (lentile de contact, dispozitive transcutanate - catetere)
- in timpul interventiei chirurgicale (introducere proteza)
- pe cale hematogena
https://www.youtube.com/watch?v=9bvMv5dQ7RU
Nature Microbiology volume 4, pages1073–1074(2019)

Infectii
Tipuri de microorganisme care pot cauza infectii:

!! bacterii - funcţie de structura perete celular:
✓ bacterii Gram-pozitive (G+):
Staphyloccocus epidermidis; S. aureus
✓ bacterii Gram-negative (G-):
Pseudomonas aeruginosa; Escherichia Coli
https://teachmephysiology.com/immune-system/infections/pathogens/
https://www.dreamstime.com/gram-positive-gram-negative-bacteria-hand-drawn-microbiology-set-arrangements-bacterial-
microorganism-gram-positive-image132770116
Infectii
CE ESTE UN BIOFILM ?
Infectii
Microorganismele adera reversibil/ireversibil la suprafata unui biomaterial →

BIOFILM = comunitati aderente de bacterii cuprinse intr-o matrice
complexa secretata de microorganisme
Infectii - continuare
Biofilm bacterian - compozitie:
1. celule microbiene
2. substante polimerice extracelulare (EPS): in special polizaharide, dar si proteine, acizi nucleici
3. alte particule – particule anorganice (CaCO3), produsi de coroziune, produsi de degradare, ioni
metalici (Ca2+, Fe3+)
https://en.wikipedia.org/wiki/Extracellular_polymeric_substance
Infectii
Etape de constituire a biofilmului bacterian pe suprafeţe

1. Aderarea reversibila a bacteriilor pe suprafata polimerica (forma planctonica)
2. Colonizarea suprafetei de catre bacterii
3. Agregare in microcolonii - cu eliberare de toxine
Verderosa Anthony D., Totsika Makrina, Fairfull-Smith

Kathryn E., Frontiers in Chemistry, 7, 2019, 824
Model schematic formare biofilm pe suprafata biomaterial

Infectii
• Infectii primare: la locul implantarii biomaterialului

• Infectii secundare: se desprind celule din biofilmul
initial si migreaza in organism
https://mpkb.org/home/pathogenesis/microbiota/biofilm
Infectii Specii bacteriene implicate in formarea de biofilm

suturi S. epidermidis, S. Aureus
lentile de contact P. aeruginosa, coci Gram +
cateter urinar E. Coli Infectiile cronice au de obicei
valve cardiace S. aureus, S. epidermidis
origine polimicrobiana
grefe vasculare Coci Gram+
proteze ortopedice S. aureus, S. epidermidis
Dupa formare biofilm microorganismele tind sa-si incetineasca cresterea si de

obicei trec in faza VBNC (Viable But Non Culturable = bacterie vie dar nevitala )
t = 5 - 120oC
pH 0 - 13
Rezista in conditii de mediu extreme presiune ~ 100MPa
✓ strategie unica a bacteriilor de a raspunde la conditii ambientale nefavorabile

✓ in starea VBNC, bacteriile au activitate metabolica scazuta si de obicei NU cresc si NU se divid
✓ totusi sunt viabile si in anumite conditii pot deveni infectioase
http://www.pharm.okayama-u.ac.jp/eng/projects/india/
PLACA BACTERIANA DENTARA
Biofilm bacterian pe CUPA ACETABULARA EXPLANTATA –

https://www.pinterest.com/pin/613826624189638090/
proteza de sold infectata
biofilm (rosu) si bacterii (verde) – microscop confocal
Lentile de contact cu aglomerari de bacterii
Chemical Engineering Journal

Volume 386, 15 April 2020, 123913
Mecanismele adeziunii bacteriene
Dupa contactul cu suprafetele, aderarea bacteriilor decurge in 2 etape:
a) aderare initiala reversibila: rapida (≤1 min); implica interactiuni

electrostatice si hidrodinamice.
Acest fenomen este cauzat de efecte fizico-chimice (nu BIOLOGICE):
✓ pierderea apei interfaciale;
✓ modificari structurale la suprafata moleculelor;
✓ repozitionarea corpului celular (al bacteriei) pentru a maximiza
atasarea la material
Soft Matter, 2013, 9, 4368–4380
Bacteriile prezinta numeroase componente

extracelulare (ex. pili) care favorizeaza
atasarea pe suprafata gazda.
b) aderare ireversibila: are loc in cateva ore; implica interactiuni van der Waals si
interactiuni hidrofobe.
Suplimentar, adsorbtia de proteine la material are un efect favorabil pentru aderarea

ireversibila a microorganismelor.
Aderarea ireversibila este facilitata si de producerea de EPS, care ajuta ancorarea
microorganismelor la suprafete.
Integrate în matricea biofilmului, microorganismele sunt de câteva ori mai rezistente la acţiunea
agentilor antimicrobieni: biocide (hipoclorit de sodiu, peroxid de hidrogen) sau antibiotice
Asocierile microbiene (ex. E coli – P. Aeruginosa) → creşterea cantităţii de biofilm → rezistenţa

crescută la acţiunea antibioticelor.
https://www.youtube.com/watch?v=TB0JQ9Ma354
Infecţiile postoperatorii → pot compromite rezultatul intervenţiei chirurgicale →
eşec parţial sau total al actului terapeutic (ex. septicemie)
June 2013 ; Pathogens 2(2):288-356
Necesitatea sterilizarii biomaterialelor folosite în medicină (chirurgie, ortopedie, diagnostic şi terapie,

implanturi), pentru a nu declanşa infecţii, boli, fenomene alergice, agravarea bolilor deja existente.
Gradul de colonizare microbiana al unui biomaterial polimeric depinde de:
1. Factori de mediu: temperatura; timp de expunere; concentratie bacterii;
concentratie electroliti (KCl, NaCl), valoare pH, prezenta antibiotic
2. Proprietati membrana bacterii
❖ Bacterii cu caracteristici hidrofobe prefera suprafete polimerice hidrofobe
❖ Bacterii cu caracteristici hidrofile prefera suprafete polimerice hidrofile
❖ Majoritatea bacteriilor au sarcina negativa si interactioneaza preferential cu suprafete incarcate pozitiv
3. Caracteristici biomaterial:
3.1 proprietati fizico-chimice

3.2. factori arhitecturali
3. Caracteristici biomaterial:
3.1 proprietati fizico-chimice:

a) hidrofobicitate
in continuare
b) compozitie
c) sarcina electrica
3.2. factori arhitecturali (rugozitate)
Soft Matter, 2013, 9, 4368–4380

3.1 a) hidrofobicitate: clorura de dialchil carbamoil
↑ hidrofobicitate = ↑ adeziune bacterii
Pansamente antibacteriene inteligente

- agentii patogeni (bacterii + fungi) ireversibil fixati de pansament
- prin fiecare schimbare a pansamentului se reduce incarcatura bacteriana si se creeaza conditii optime
pentru un proces natural de vindecare a ranii.
Invelis exterior - fabricat dintr-o tesatura acoperita cu DACC - o substanta puternic hidrofoba,
care produce extrem de rapid si eficient izolarea microorganismelor.
https://solmed.com.au/pages/woundcare-sorbact-green-healing-solutions
3.1 b) compozitie:
❖ modificari chimice ale suprafetelor polimerice pentru a deveni mai hidrofile:
Ex:
- modificare chimica sau modificare in plasma (ex. PVC devine mai hidrofil)
- modificare cu medicamente sau cu heparina (ex. poliuretan)
❖ prezenta de proteine serice sau tisulare adsorbite pe biomaterial

- albumina adsorbita are efecte inhibitorii asupra adeziunii bacteriilor la suprafata unui biomaterial
- fibronectina promoveaza adeziune bacterii (in special S. aureus) la biomateriale
3.1 c) sarcina electrica:

adeziune bacterii ↓ pe suprafete polimerice incarcate (-)
adeziune bacterii ↑pe suprafete polimerice incarcate (+)
3.2. factori arhitecturali: rugozitate si configuratie suprafete polimerice

Determina acumulare microorganisme:
- suprafetele poroase (rugoase)
- prezenta de crapaturi, caneluri, fisuri pe suprafete (creste aria suprafetei)
Int. J. Mol. Sci. 2014, 15(8), 13849-13880;

M. Katsikogianni and Y.F. Missirlis European Cells
and Materials Vol. 8. 2004 (pages 37-57)
Tehnici de caracterizare biofilm microbian la suprafata biomaterial
Cunoaşterea structurii biofilmelor bacteriene = primul element in înţelegere strategii de comportament şi

de supravieţuire a microorganismelor în interiorul acestor structuri = cele mai eficiente măsuri de control.
Tehnici de caracterizare suprafata si interfata biomaterial / biofilm
Microscopie electronica de baleiaj (SEM)

Microscopie de forta atomica (AFM)
Microscop confocal (CLSM)
SEM- infectie cu Staphylococcus epidermidis pe o proteza articulara
a) Biofilm cu S.epidermidis “dupa spalare” cu solutie salina; b) spalare cu antibiotic 1 (vancomicina);

c) spalare cu antibiotic 2 (alicina); d) spalare cu antibiotic 1 + 2
July 2014; PLoS ONE 9(7):e102760

CLSM – fata de SEM prezinta avantajul ca se poate realiza pe probe hidratate, folosind obiective care
se imerseaza in apa
✓ se poate folosi impreuna cu diferite tehnice de colorare – coloranti specifici fluorescenti – pentru
identificare specii bacteriene sau pentru detectare bacterii vii / moarte
Biofilm pe un surub ortopedic

Stafilococi = colorati in rosu;
alte tipuri de coci – colorati in verde
Handbook of Polymer Applications in Medicine and Medical Devices, 2013 Elsevier

AFM
Formare de biofilm C. albicans
CLSM / SEM /
Stafilococcus epidermidis
pe suprafata polimerica
Scientific Reports doi: 10.1038/s41598-020-70169-w
https://aiche.confex.com/aiche/2005/techprogram/P17365.HTM
MULTUMESC!

METODE DE ANALIZA
- CURS 5 -

Imbunatatirea biocompatibilitatii prin modificarea suprafetelor polimerice
“Surface versus bulk”

Pentru a imbunatati raspunsul materialelor polimerice la introducerea in

mediul biologic, ingineria biomedicala se afla intr-o permanenta cautare de
noi solutii de modificare a suprafetelor materialelor polimerice,
fara a afecta caracteristicile in masa.
Parametri fizico-chimici esentiali ai suprafetei biomaterialelor polimerice:
▪ tip grupari functionale la suprafata biomaterial
▪ energie de suprafata si implicit balanta hidrofil / hidrofob, polaritate, cristalinitate
▪ morfologie suprafete: micro- / nano-topografie si rugozitate
▪ incarcare electrica si interactiuni electrostatice
▪ rezistenta la uzura si coroziune
Aceste proprietati influenteaza semnificativ raspunsul mediului biologic:

adsorbtia de proteine si respectiv mecanismele de interactie celule/biomaterial
(adeziunea celulara)
Modificarea suprafetei unui biomaterial se realizeaza prin diferite procedee:
a) METODE FIZICO-CHIMICE
b) Metode morfologice
c) Metode biologice
a) Metode fizico-chimice
- alterare fizico-chimica a atomilor/ moleculelor de la suprafata unui biomaterial,

fara afectarea proprietatilor in masa
Grosime strat de modificare:

- strat superficial modificat (3-10 Å);
in practica se accepta 25-50 Å, depinde de la caz la caz
- grosime prea mare – strat modificat – poate schimba proprietati mecanice sau
functionale ale materialului, sau poate conduce la delaminari sau fractura implant
Metode fizico-chimice
D. Das and S. Pal, RSC Adv., 2015, DOI: 10.1039/C4RA16103C
GREFARE SUPRAFETE POLIMERICE

- polimerii sunt in mod frecvent modificati prin polimerizare grefata, pentru a schimba
proprietatile lor fizice si chimice, permitand utilizarea lor ca biomateriale.
Metode fizico-chimice - continuare
Principalele metode de grefare COVALENTA:

1) Grefarea iradianta
2) Descarcari in plasma sau corona
3) Depunere filme subtiri
4) Grefare chimica
1. Grefarea iradianta
In aplicatii biomedicale - se urmareste atasarea de grupari reactive chimic

(–OH, –COOH, –NH2, etc) la suprafata polimerilor hidrofobi
→ suprafete hidrofile cu grupari functionale capabile sa lege chimic
diversi compusi biologic activi
Gonçalves, S., Dourado, F., & Rodrigues, L. R. (2014). Overview on Cell-Biomaterial

Interactions. Advanced Polymers in Medicine, 91–128. doi:10.1007/978-3-319-12478-0_4
Top Curr Chem (Z) (2016) 374:63
https://fens.sabanciuniv.edu/en/
Grefarea suprafetelor se realizeaza cu:
a) radiatii neionizante (fotogrefare)
- reactii de fotogrefare cu radiatii UV in prezenta unor fotoinitiatori (ex. benzofenona etc.)
b) radiatii ionizante (cu energie mare): raze X, γ – surse de radiatii ionizante:

izotopi radioactivi Co60 sau Cs137
c) fascicul de electroni
folosite si pentru sterilizare

Mai multe tehnici de grefare cu radiatii ionizante cu energie mare:

(1) metoda directa; (2) per-oxidare si (3) pre-iradiere
Biopolymer Grafting: Applications.2018 http://dx.doi.org/10.1016/B978-0-12-810462-0.00006-5

Efecte chimice in polimeri

Polimerii iradiati cu radiatii ionizante pot suferi cateva tipuri de modificari chimice in functie de structura lor chimica:
RETICULARE
reticularea predomina in polimeri de tipul PE, PS, cauciuc natural, poliamide Reactii
secundare
DEGRADARE
Ex. polimerii care se degradeaza prin scindarea catenei: PMMA, PTFE, celuloza
GREFARE
POLIMERIZARE IN PREZENTA UNUI MONOMER
Aceste procese pot avea loc si simultan.

Exemple de reactii:

4) Grefare chimica
2.1 Modificari in plasma
2.2 Modificarea suprafetelor prin tratamente corona

Starea de plasma = a patra stare a materiei
amestec gazos de specii incarcate electronic opus (ioni +, ioni -, radicali liberi, electroni, atomi,
molecule si fotoni), in numar egal astfel incat sarcina electrica neta sa fie egala cu zero.
Plasmele utilizate in modificarea sau

polimerizarea suprafetelor initiate sunt
sustinute de campuri electrice.
https://plasmatreatment.co.uk/pt/
Conditii tipice pentru modificari in plasma:

• energie electroni 1–10 eV
• gaze nobile (He, Ne, and Ar) sau reactive (O2,
H2, and N2)
• vid
✓ plasma induce modificari in: energia suprafetei, hidrofilicitate, rugozitatea suprafetei etc.
✓ datorita puterii mici de penetrare a speciilor active, interactiile plasma-material pot determina
modificari de ordinul nanometrilor in suprafata materialului
Prin alegerea gazului utilizat - este controlat tipul de modificare chimica a

suprafetei polimerului
✓ plasma cu oxigen – poate genera specii precum: C-O, C=O, O-C=O, C-O-O-, CO3
✓ plasma cu Ar: folosita pentru a modifica gruparile chimice care deja existente
pe suprafete
✓ plasma cu N2 - prezinta capacitatea de a introduce functionalitati precum:
amine, nitril, amide, imide la suprafata unui material polimeric
Top Curr Chem (Z) (2016) 374:63

Reactii intre plasma si suprafetele polimerice - pot fi clasificate:

1. reactii la suprafata: reactiile intre speciile fazei gazoase si speciile suprafetei precum si reactiile
intre speciile suprafetei conduc la grupari functionale, respectiv la reticulari la suprafata
2. polimerizarea plasmei: formarea unui film subtire pe suprafata polimerica prin polimerizarea unui
monomer organic in plasma
3. corodare: de pe suprafata polimerica sunt indepartate produse prin reactii chimice pana la materiale
sub forma volatila
https://www.kawamura-
s.co.jp/english/processing_plasma.html
Osteoblaste cultivate pe membrana de chitosan (3 / 7 zile)
Al-Jumaili, A., Alancherry, S., Grant, D., Kumar, A., Bazaka, K., & Jacob, M. V. (2019). Plasma Treatment of Polymeric
Membranes. Non-Thermal Plasma Technology for Polymeric Materials, 211–240
AVANTAJE
1. modificarea se poate produce in straturile de la suprafata fara a modifica
proprietatile in masa ale polimerului
2. speciile din plasma gazoasa pot modifica suprafetele tuturor polimerilor,

indiferent de structura si reactivitatea lor chimica
3.utilizarea plasmei gazoase poate elimina problemele legate de tehnicile

chimice umede (solvent rezidual pe suprafata, umectarea substratului)
4. modificarea se realizeaza uniform pe suprafata

DEZAVANTAJE
1. tratamentele in plasma trebuie sa aiba loc in vacuum = creste costul operatiei
2. parametrii procesului sunt puternic dependenti de sistem
3. transpunerea experimentului de laborator la un reactor de productie mare este dificila
4. procesele in plasma sunt foarte complexe
5. este dificil de controlat cu precizie cantitatea de grupe functionale formate pe suprafata


4) Grefare chimica

= cele mai utilizate tratamente de suprafata;

Se aplica la scara industriala pentru filmele poliolefinice (PE/PP).
Reactiile intre o suprafata polimerica si o descarcare corona

implica generarea de radicali liberi.
Electronii, ionii, speciile neutre excitate si fotonii care sunt prezenti
intr-o descarcare pot reactiona cu suprafata polimerica astfel incat
sa formeze radicali.
Prin aceste tratamente se produce oxidarea polimerilor.
https://www.3dtllc.com/3d-surface-treatment/

4) Grefare chimica
Depunerea chimică de vapori (Chemical Vapor Deposition)
a) activata termic (CVD)
b) asistată de plasmă (Plasma-enhanced chemical vapor deposition - PECVD)

Avantaje:
reproductibilitate uniformitate, grosime compozitie, puritate,
depuneri de elemente si de substante complexe,
instalatii relativ simple si ieftine.
Dezavantaje:
se folosesc temperaturi ridicate, ce exclud folosirea substraturilor https://plasma.oxinst.com/campaigns/technology/c

hemical-vapour-deposition
cu puncte de topire scazute, precum si utilizarea gazelor toxice sau
inflamabile

4) Grefare chimica

- compozitia fazei gazoase si chiar reactiile de suprafata sunt puternic influentate de proprietatile plasmei;
- folosita pe scara larga la depunerea de filme carbonice.
Proprietatile filmelor depuse sunt controlate atat de proprietatile plasmei folosite
cat si de temperatura substratului.
https://cores.research.asu.edu/nanofabrication-and-cleanroom/techniques-thin-film

4) Grefare chimica
4.1 Silanizare
4.2 Monostraturi autoasamblate (self assembled monolayers SAM)

4. Grefare chimica
4.1 Silanizare
Tratare suprafete care au grupari OH (sticla, siliciu, alumina etc.) cu organosilani
(3-AminoPropyl)TriEthoxySilane
GlycidOxyPropyltrimethoxySilane
Aplicatii – biomateriale cu suprafete silanizate

▪ Creste adeziunea celulelor
▪ Permite imobilizare de biomolecule sau chiar polimeri

4) Grefare chimica
4.1 Silanizare

4. Grefare chimica - continuare

- molecule amfifile: componenta polara (hidrofila) + componenta nepolara (hidrofoba)
- constituite din 3 parti:
a) Grupare functionala ® de tip: -COOH, silan, -SH; PO4
b) Lant lung de hidrocarbonat (alchil)
c) Grupare functionala (polara) (cap): CF3; -OH; -HC=O
http://soft-matter.seas.harvard.edu/index.php/Self-assembled_monolayers 2018, Polymer Journal 50(8):563–571

Monostraturi auto-asamblate (SAM)
Angew. Chem. Int. Ed. 2014, 53, 8004 – 8032

➢ folosirea SAM in aplicatii precum biosenzori sau inginerie tisulara este versatila, SAM influentand
semnificativ adeziunea celulara
➢ SAM se auto-organizeaza spontan la suprafata materialului fie prin legaturi covalente (chemi-
sorbtie) fie non-covalente (fizi-sorbtie) prin interactiuni electrostatice, hidrofobe, Van der Waals →
structuri termodinamic stabile, aliniate si corect ordonate
In general, SAM pot fi folosite pe

un substrat metalic (aur) sau pe
un substrat functionalizat cu
grupari OH (ex. silice).
Murugan et al, Int J Biomed Eng Technol. A, 2009, 2(2): 104–134.

Factori care influenteaza formarea SAM: concentratie solutie de reactie ce contine SAM,
puritate substrat (de aceea se aplica tratament prealabil de curatare), umectabilitate si rugozitate
substrat supus modificarii cu SAM, factori generali (de mediu): atmosfera de reactie, temperatura
umiditate, timp de reactie
Avantaje: control precis – densitate si conformatie grupe functionale pe suprafata

Selectie grupe functionale – pentru o functionalizare ulterioara a suprafetei
Dezavantaj: se aplica doar la substraturi acoperite cu aur, argint, silice, Al2O3

SAM cu diferite grupari terminale: metil (CH3), amina (NH2), hidroxil (OH), carboxil (COOH) - pentru a
investiga efectul asupra macrofagelor (adeziune, migrare, transformare in FBGC), fibroblastelor (adeziune,
proliferare, diferentiere in miofibroblaste), eliberare factori anti-inflamatori (cytokine)
➢ suprafetele cu grupari CH3 (hidrofoba) si

COOH (hidrofila/anionica) determina cel
mai puternic si respectiv cel mai scazut
raspuns inflamator
➢ suprafata cu CH3 (hidrofoba) induce cea
mai groasa capsula fibroasa la modelul
animal folosit (soarece)
Macromol. Biosci. 2018, 1800112

MULTUMESC!

BPMA Partial C1-6

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

BPMA Partial C1-6

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

UNIVERSITATEA POLITEHNICA DIN BUCUREŞTI

Facultatea de INGINERIE MEDICALĂ

Biomateriale şi Dispozitive Medicale (BDM)

Conf. Dr. ing. Adriana Lungu

• Verificarea cunostintelor pe parcurs 25% din nota finala

Test verificare cunostinte:

Notiuni fundamentale - biocompatibilitate: Definitie. Caracteristici. Clasificare

Procese biologice în raport cu implantul:

Imbunatatirea biocompatibilitatii prin modificarea suprafetelor polimerice:

Interactiunea biomaterialelor cu fluidul sangvin (hemocompatibilitate)

Obtinere de materiale cu trombogenicitate redusa

Teste de biocompatibilitate biomateriale: evaluare initiala / complementara

1. Notiuni fundamentale - biocompatibilitate

Etimologie: termen biocompatibilitate = “compatibilitate” + prefix “bio”

se refera la sisteme vii

BIOLOGIE CHIMIE INGINERIE MEDICALA

Chem. Soc. Rev., 2020, 49, 5178

Un biomaterial trebuie sa indeplineasca o serie de conditii obligatorii:

1. biocompatibil – sa nu modifice starea biosistemului

2. fezabil functional – sa-si indeplineasca in organism functia lui pentru o

3. biostabil – mediul biologic nu trebuie sa compromita actiunea biomaterialului

4. sterilizabil – procesul de sterilizare nu trebuie sa modifice proprietatile biomaterialului

1. Notiuni fundamentale - biocompatibilitate

- Raspunsul determinat de un anumit biomaterial poate sa varieze de la o situatie la alta!

Culoarea unui material depinde de interactiile

Schimbari in sursa de lumina, modificari ale

Si biocompatibilitatea este o proprietate a materialului ce interactioneaza cu mediul.

Biocompatibilitatea reprezinta capacitatea unui material de

Factori de luat in considerare:

Dispozitiv implantabil pe termen lung

Biocompatibilitatea absoluta este asigurata daca materialele:

✓ nu cauzeaza formarea de trombusi

performanta unui biomaterial ↔ biocompatilitatea

1. Notiuni fundamentale - biocompatibilitate

- suprafata implantului trebuie sa fie compatibila cu tesutul gazda

Factori determinanti: insolubilitate

b) biocompatibilitate extrinseca (functionala)

Factori determinanti: forma macroscopica

1. Notiuni fundamentale - biocompatibilitate

Leitgeb N. (2010) Biocompatibility. In: Safety of Electromedical Devices. Springer,

4.1. Toxicitate = abilitatea unui material de a deteriora un

a) imunotoxicitate = efecte adverse asupra structurii si functiei sistemului imun

b) toxicitate locala = reactii adverse la locul aplicarii biomaterialului

c) toxicitate sistemica = reactii adverse la distanta de locul aplicarii

▪ acuta: raspuns toxic in 24 h

Ex. clasic: materialele dentare pot elibera substante ce cauzeaza toxicitate

Citotoxicitate = se refera la distrugeri ale celulelor

✓ raspuns citotoxic: prin necroza sau apoptoza

Fiecare tip de raspuns poate fi

Reprezentare schematica a tipurilor de

Arie Bruinink and Reto Luginbuehl, Adv Biochem

4.2. Raspuns inflamator

Raspunsul inflamator cauzat de lezarea tesuturilor dupa implantare biomaterial

D.p.d.v. histologic = infiltrare de celule

4.3. Raspuns alergic

➢ Reactie imediata, anafilactica (tip I) IgE

Ex. Tip 2: distrugere hematii dupa transfuzie de la grupa de sange incompatibila

Ex. Tip 3: artrita reumatoida, lupus eritematos sistemic

4.3. Raspuns alergic

Alergie incrucisata Alergie concurentiala

Daca un individ este alergic la un Este generata de doi alergeni care

4.4. Alte reactii

Genotoxicitate - abilitatea unui agent/substanta de a induce modificari la