Pibt 1-11 - FING - MEDICALA - UPB

Un an universitar 2020-2021
cu succes și sănătate!
Procese de interfață biomaterial - țesut
curs 1 | Introducere
Prof. Stancu Izabela
A. organizare
o Prezentare titular de curs / titulari aplicații

o Fișa disciplinei
o Metode de evaluare
Titular de curs:
Prof. Stancu Izabela-Cristina
UPB
Universitatea Angers – Franța

2000 – PREZENT - doctorand cu frecventa → → → profesor universitar
UPB
FCASM
2016 – prodecan Facultatea de Inginerie Medicală
FIM 2010-prezent: Coordonator de proiecte de cercetare (Project Team
APMG Leader) în cadrul Grupului de Materiale Polimerice Avansate
(www.tsocm.pub.ro/APMG)
FEBR. 2002 – DEC. 2002; 11 luni

Stagiu de doctorat; biomateriale ortopedice, metode de testare
biologica, teste in vivo, micro-CT
MAI 2005 – IUN. 2006; 13 luni

Biosenzori, proteomica, tehnici de bioconjugare, biofunctionalizare aur,
SAMs ;
Molecular Imaging for Label Free Detection in Functional Proteomics
FP5-HPMD-CT-2001-00077
NOV. 2006 – NOV. 2007; 12 luni

Cimenturi ortopedice; biofunctionalizare peptide-polimeri; Injectable
macroporous biomaterials based on Calcium Phosphate cements for
bone regeneration, FP6-STRP NMP3-CT-2005-013912
Research grants as project manager/partner
2020-2023: 3D Printed Engineered Nano-Composite Templates for Bone Regeneration,
302043, The Research Council of Norway
2017-2018: Personalized meshes for hernia repair using surface engineering with hydrogels
(BioWall), 133PED/2016
2012-2016: Bioactive injectable macroporous biomaterials for bone regeneration. PN-II-PT-
PCCA-2011-3.2-0885.
2010-2013: Study of the biomimetic mineralization using specifically functionalized 3D
hydrogels, PN-II-RU-TE-2009-1, TE-80 06/02.08.2010
2009-2011: Polymeric Biomaterials for Bone Repair. Biomimetism through Nanostructured
Surface, PN-II-ID-2008-2, IDEI 729/2009.
2006-2008: Smart hybrid polymer materials for bone regeneration; innovative combination of
template mineralization and cell adhesion, CNCSIS CEEX 5853/18.09.2006.
2004: Obtaining of fibrous materials for orthopaedics through grafting on natural polymeric
scaffolds, CNCSIS 2, AT 175/2004.
Research grants as technical responsible

2016-2020: Tehnologii inovatoare pentru asigurarea calității materialelor în sănătate, energie
și mediu - Centrul pentru Soluții Inovatoare de Fabricație a Biomaterialelor Inteligente și
Suprafețelor Biomedicale – INOVABIOMED >16.000.000 euro
Membership of Professional / Scientific Bodies
2014 →2018 Member in the European Doctoral Award – Education Committee, the European
Society for Biomaterials,
http://www.esbiomaterials.eu/index.php?cid=Education&op=11
2010-2016: Secretary / Vice President of the Romanian Society for Biomaterials
http://www.srb.ro/?language=1&id=35
2008-2013: National representative of the Romanian Young Scientist Forum at the
Romanian Society for Biomaterials
2009-2017: Secretary of the Young Scientist Forum at the European Society for Biomaterials
http://www.esbiomaterials.eu/index.php?cid=YSF&op=4
2008 (Co-)Establisher of the Romanian Young Scientist Forum at the Romanian Society for
Biomaterials
Congress organization
Member of the International Advisory Committee of 29th European Conference on
Biomaterials, ESB2018, http://www.esb2018maastricht.org/committees/advisory_committee
Member of the International Committee of AMBA 2014, Advanced Materials for Biomedical
Applications, November 18th-21st 2014, Ghent, Belgium
Member of the Organizing Committee of: 2014 YSF workshop on entrepreneurship, organized at
ESB 2014 - 26th European Conference on Biomaterials, August 31, 2014, Liverpool, UK; 2013
YSF workshop on scientific writing of research proposals and journal publications, organized at
ESB 2013 - 25th European Conference on Biomaterials, September 8-12, 2013, Madrid, Spain;
YSF workshop - the 23th ESB European Conference of Biomaterials 2011, Tampere, Finland
Obiectivele disciplinei
Curs:
• Evidențierea unora dintre cele mai importante fenomene care au loc la
interfața biomaterial-țesut.
• Noţiuni fundamentale de știinta și ingineria materialelor (tipuri de
biomateriale și proprietatile acestora atât de suprafață cât și de
bloc/masă, comportamente specifice) și de ordin biologic (atât reacții ale
organismului la prezența biomaterialelor, cât și reacții ale biomaterialelor
la mediile biologice/fiziologice)
• Expunere a interacțiunilor dintre materiale și țesuturi
• Tehnici specifice de identificare/monitorizare a acestor interacțiuni.
• Pentru aplicaţii
evidențierea practică a unor aspecte importante ale disciplinei. Au fost
selectate aplicații care urmăresc deprinderea unor metode practice de
evidențiere a fenomenelor complexe care au loc la interfața biomaterial-
țesut
izabela.stancu@upb.ro Instructor | Contact Information

Conţinut Nr.
Capitolul
ore
1.1. Introducere. Clase de biomateriale. Naturale vs sintetice. Evoluție în timp. Evoluția importanței cunoașterii 8
fenomenelor de interfață biomaterial-țesut.
1. Aspecte
1.2. Proprietățile biomaterialelor. Caracteristici de material și superficiale
legate de știința
1.3. Relația funcție / structură / proprietăți - fundamentală pentru interacțiuni biomaterial – țesut. Biomimetism/Bio-
și ingineria
inspirație. Specificitate anatomo-fiziologică. Analize in situ ale morfologiei și structurii la interfața biomaterial – țesut
materialelor
relevante pentru integrare, reconstrucție, regenerare tisulară.
1.4. Generalitati - fenomene de adeziune
2.1. Generalități. Clase de fenomene de interfață biomaterial – țesut. Complexitatea problematicii. Exemple de 12
procese de interfață în interacțiunea cu fluidele fiziologice. Procese de interfață în interacțiunea interacțiuni cu
biomolecule. Procese de interfață în interacțiuni cu celule.
2. Aspecte de 2.2. Efecte in vivo funcționare / degradare / eșec. Provocări clinice și societale.
ordin biologic, 2.3. Procese de degradare în medii fiziologice. Specificitate tisulară și funcțională. Degradare enzimatică. Degradare
biochimic, hidrolitică. Separare fazică. Degradare mecanică. Metode de investigare. Eșec. Soluții / Provocări clinice
medical 2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare. Specificitate tisulară și funcțională. Factori de
influență/control. Mecanisme. Eșec. Soluții / Provocări clinice
2.6. Comportament mecanic la interfață. Interfață biomaterial-țesut / biomaterial -ciment-țesut
2.7. Biofilme. Interacțiuni biofilm-dispozitiv implantat. Impactul asupra funcționalității implantului
3.1. Osteointegrarea funcțională a implanturilor ortopedice și dentare. (Osteo)integrarea biomaterialelor 8

biofuncționalizate. Interfața cu materiale bioactive. Interfețe cimentate
3. Fenomene de
3.2. Procese la interfața implant cardio-vascular – organism. Provocări clinice. Soluții
interfață
3.3. Procese la interfața implant intraocular – organism. Provocări clinice. Soluții
biomaterial –
3.4. Procese la interfața cu elemente de fixare a implanturilor: fire de sutură, șuruburi, agrafe, adezivi chirurgicali.
țesut specifice
Provocări clinice. Soluții
diverselor
3.5. Integrarea implanturilor pentru chirurgie plastică. Provocări clinice în regenerarea pielii. Soluții
țesuturi
3.6. Procese la interfața implant de ranforsare tisulară – organism. Provocări clinice. Soluții
NR. TOTAL DE ORE 28

Cerinţele minimale pentru promovare:
➢ Obligativitate efectuare activitate practică

➢ Obţinerea a 50 % din punctajul aferent verificarii finale și 50 % din punctajul
total.
20
Final: rotunjire:
4.9  5 50
5.4 = 5
30
5.5 = 6
Participare activa / teme / evaluare
Laborator
verificare finala
Extras din regulament intern student
1. Incepând cu acest an universitar (2018-2019), promovarea unei discipline se face numai daca la examenul final (sau
verificarea finală) se obține minim jumătate din punctajul maxim (25puncte la examenul final sau 10 puncte la
verificarea finală.
2. Prezenţa la toate aplicațiile (laborator, seminar, proiect) este obligatorie și condiţionează participarea d-tră l a
examen;
3. Fiecare student se prezintă la proiecte, laboratoare şi alte activităţi doar cu grupa din care face parte;
4. În sesiunea de examen studenţii au obligaţia de a se prezenta la examen doar cu grupa din care face parte. În cazuri
excepţionale, la cerere şi cu aprobarea cadrului didactic titular, studenţii se pot prezenta la examen împreună cu o
altă grupă;
6. Încercările studenţilor de a promova probele de evaluare prin fraudă vor fi anunţate şi probate către Decanatul
Facultăţii, iar la propunerea Biroului Executiv al Facultăţii aceşti studenţi vor putea fi exmatriculaţi;
1. Aspecte legate de știința și ingineria materialelor
1.1. Introducere. Clase de biomateriale. Naturale vs sintetice. Evoluție în timp.

Provocări. Tendințe. Reconstrucție / Regenerare / Personalizare
Evoluția importanței cunoașterii fenomenelor de interfață biomaterial-țesut.
1.2. Proprietățile biomaterialelor. Caracteristici de material și de produs
1.3. Relația funcție / structură / proprietăți - fundamentală pentru interacțiuni

biomaterial – țesut. Biomimetism/Bio-inspirație. Specificitate anatomo-fiziologică.
Analize in situ ale morfologiei și structurii la interfața biomaterial – țesut relevante
pentru integrare, reconstrucție, regenerare tisulară.
1.4. Generalități – exemple de fenomene de adeziune

1.1. Introducere. Clase de biomateriale. Naturale vs sintetice. Evoluție în timp. Evoluția importanței cunoașterii fenomenelor de interfață
biomaterial-țesut.
Exemple de definitii / evolutia in timp a intelesului unui termen / progress tehnologic si

stiintific
“Biomaterial”:
• Material neviu folosit într-un dispozitiv medical destinat interacțiunii cu sisteme
biologice. A nonviable material used in a medical device intended to interact with biological systems (Williams
1987 - The Consensus Conference I of the European Society for Biomaterials)
• Material sintetic folosit pentru a inlocui o parte a unui sistem viu, sau pentru a functiona
in contact intim cu tesutul viu (Ratner et al. 1996)
• O substanta inertă sistemic si farmacologic, destinata implantarii sau incorporarii in

sisteme vii. (A systemically and pharmacologically inert substance designed for implantation within or
incorporation with living systems )(The Clemson University Advisory Board for Biomaterials)
• Biomaterial – substanta proiectata sa ia o forma care, ca atare sau ca parte a unui sistem
complex, este utilizata pentru a conduce/dirija, prin controlul interactiunilor cu
componentele sistemelor vii, evolutia oricarei proceduri terapeutice sau de diagnosticare.
A biomaterial is a substance that has been engineered to take a form which, alone or as part of a complex system, is
used to direct, by control of interactions with components of living systems, the course of any therapeutic or
diagnostic procedure. (The Williams Definition of a Biomaterial 2009, from Excellence in Surface Science Award 2010,
Surfaces in Biomaterial Foundation)
• Biomaterial - material ce inlocuieste fie un tesut in corp sau o functie a organismului. A

biomaterial is a material that replaces either a tissue within the body or a function of the
body. Park & Lakes (2007)
1.1. Introducere. Clase de biomateriale. Naturale vs sintetice. Evoluție în timp. Evoluția importanței cunoașterii fenomenelor de interfață
biomaterial-țesut.
Clase de biomateriale
a) După tipul de material: b) După durata de funcționare: d) După tipuri de
❖ Polimerice ❖ Permanente: biointeracțiuni cu țesutul:
❖ Ceramice o Componente articulare, ❖ Inerte
❖ Metalice oftalmice, plase ❖ Bioactive
❖ Compozite abdominale, stenturi, ❖ “Bio-responsive”
tendoane artificiale…
c) După origine: o Cimenturi ortopedice e) După stabilitate:
❖ Sintetice ❖ Inerte
❖ Naturale ❑ Temporare ❖ Biodegradabile
o Componente de fixare /
susținere tesuturi moi și
dure
o Biocerneluri pentru
printare 3D
o Fire de sutură / adezivi
chirurgicali
b1) Aplicații temporare Șuruburi ortopedice
Arthrex Bio-Interference screws
❖Componente de reconstrucție/regenerare țesuturi
❖Elemente de fixare - fire de sutură / adezivi chirurgicali
Conduct nervos sintetic biodegradabil

Nerve repair
Peripheral nerve
Plase abdominale portfolio
biodegradabile
Novus Scientific, Inc. - TIGR™
Matrix Surgical Mesh
https://www.stryker.co
Objects made with VESTOTINT powder m/us/en/trauma-and-
extremities/products/ne
[3dprint.com/141927/evonik-biodegradable-material/]
rve-repair.html
The Bioneedle Technologies Group

(The Netherlands)
Fire de sutură
Bioace –
eliberare vaccin
https://figshare.com/articles/_Solid_Bioneedle_Deliver
ed_Influenza_Vaccines_Are_Highly_Thermostable_and
_Induce_Both_Humoral_and_Cellular_Immune_Respon
ses_/975720
b2) Aplicații permanente
❖Componente articulare, elemente de reconstrucție cranio-
maxilo-facuale, oftalmice, plase abdominale, stenturi, tendoane
artificiale
❖ Cimenturi ortopedice
Sisteme acetabulare
Trident II
https://stryker-
h.assetsadobe.com/is/image//content/dam/stryker/portfoli
Triathlon Total Knee System os/orthopaedics/joint-
replacement/hip/images/Hero_JR_Knee_Triathlon_Primary
_Tritanium.png https://www.stryker.com/us/en/joint-
The Zimmer NexGen LPS-Flex Mobile and replacement/products/trident-ii.html
LPS-Mobile Bearing Knees Lentile intraoculare
Longevity® Highly Crosslinked

MEDPOR TITAN 3D Orbital Floor Polyethylene
Orbital floor reconstruction http://www.zimmer.com/medical-
professionals/our-science/hip/longevity-
https://www.stryker.com/us/en/craniomaxillofacial/ crosslinked-poly-liners.html
products/medpor-titan-3d-orbital-floor.html
c) După origine
Biomateriale naturale vs sintetice Alegere dificilă, numeroase aspecte de estimat.
Naturale Sintetice
– exemple polimeri naturali: – exemple polimeri sintetici:
❑ proteine (colagen, fibronectină, fibroină, elastină, Polietilenă, poliglicolidă, polilactidă,
laminină, mucină, albumină, caseină, factori de policaprolactonă, poli(2-hidroxietil metacrilat),
creștere, ...) alcool polivinilic, poli(vinil pirolidonă),
❑ Polizaharide (alginat, dextran, arabinogalactan, poli(metacrilat de metil), polistiren, poli(etilen
celuloză, amidon, caragenan,...) glicol), ….
Avantaje? Avantaje?
ava
Dezavantaje? Dezavantaje?
Se poate generaliza?
Evoluție în timp. “Povestea biomaterialelor”
•Preocupare permanentă - redarea integrității estetice și, mai târziu, a celei
funcționale a corpului
• Domeniul biomaterialelor:
✓atât de nou încât istoria sa ”oficială” este foarte scurtă
✓fără a folosi termenul «biomaterial » - preocupări de descoperire şi utilizare a

unor astfel de materiale din cele mai vechi timpuri – dovezi arheologice
Cel mai vechi “implant neintenţionat”
Interfață os-piatră
[Photo: CHIP CLARK / NATIONAL MUSEUM OF NATURAL HISTORY]
Omul din Kennewick (Kennewick Man) schelet descoperit în 1996 în Kennewick, Washington
- vârf de săgeată din piatră - în şold. – vechime: 9000 ani
- capacitatea organismului de a tolera anumite materiale străine.
Pentru mai multe informatii:
http://www.smithsonianmag.com/history/kennewick-man-finally-freed-share-his-secrets-
180952462/#J5JjIDZcYqJCX306.99
http://www.mnh.si.edu/kennewickman/
http://www.nps.gov/archeology/kennewick/Index.htm
Cele mai vechi proteze funcţionale 
3000 ani vechime
B
A
A – „Greville Chester toe” - Proteză de deget mare de la picior - amestec similar

tehnica papier maché*
B - Proteză de deget mare de la picior - lemn şi piele *
*Detalii puteti consulta:
Artificial toe puts mummy in history books; http://www.theguardian.com/world/2000/dec/23/brianwhitaker;
Mummies’ false toes helped ancient Egyptians walk, 14 Feb 2011, http://www.manchester.ac.uk/discover/news/article/?id=6696 ;
Nota: Analizati
Egyptian toes likely to be the world’s oldest prosthetics, 02 Oct 2012,alegerea materialelor ! Ce remarcati?
http://www.manchester.ac.uk/discover/news/article/?id=8774
Cercetătorii au confirmat funcţionalitatea practică a acestor proteze de deget prin realizarea unor replici purtate de voluntari.
Biomechanical Assessment of Two Artificial Big Toe Restorations From Ancient Egypt and Their Significance to the History of Prosthetics, Finch, J. L. et al., Journal of Prosthetics & Orthotics:
October 2012 - Volume 24 - Issue 4 - p 181–191, doi: 10.1097/JPO.0b013e31826f4652
Proteze de membre
Cavitate fixare bont
o proteză de picior - menţionată în scrierile lui Herodot
(Hegistratus, un soldat persan…)
o mână artificială - generalul roman Marcus Sergius, în timpul celui

de-al Doilea Război Punic (218 – 210 î.e.n.). Cu ajutorul acestei
proteze îşi ţinea scutul în luptă.
o Picior din bronz şi lemn, realizat  300 î.e.n (vechime  2500

ani). Înaintea descoperirii degetelor artificiale, era considerată
cea mai veche proteză funcţională
- descoperită în 1858 în Santa Maria di Capua Vetere, Italia
- Se presupune că era construit pentru un soldat roman
- Relicva a fost păstrată în Museum of the Royal College of
Surgeons; distrusă în timpul raidurilor aeriene din 1941. De atunci
este înlocuită cu o copie.*
* Mechanical Limbs Before the Machine Age, October 19, 2013, https://beastrabban.wordpress.com/category/australia-2/page/2/
Ochi artificial  4900 ani vechime (descoperit în Iran)
Ochi artificial : a – proteza a fost descoperită încă pozitionată în orbită; b – Se observa

forma semisferoidală şi decorarea suprafetei pentru a reproduce detalii anatomice: 1
– orificiu de fixare; 2 – linii decorative; 3 – reprezentare pupilă
[Courtesy Dr. Kaveh Farrokh, kavehfarrokh.com]
- forma hemisferoidală, diametru de aproximativ 2.5 cm; gudron şi grăsime animală
- detalii superficiale (linii fine în jurul pupilei şi capilare) - realizate cu un fir din aur, cu diametru mai mic de 0.5 mm; dovedeşte interesul pentru anatomia
ochiului; suprafaţa protezei a fost acoperită cu un strat fin de aur
- 2 orificii laterale - fixarea protezei în orbită. Partea internă a orbitei prezintă urme de abces ca rezultat al contactului îndelungat cu proteza. Se poate specula
utilizarea acestui ochi artificial în timpul vieţii, fapt ce ridică o serie de necunoscute din punct de vedere al tehnicii de inserare a protezei. Aceste aspecte sunt
încă incomplet lămurite.
* The World’s Oldest known Artificial Eye, from Pre-Achaemenid Era, DR. KAVEH FARROKH, detalii la http://kavehfarrokh.com/iranica/maps-of-iran-5000-bc-
651-ad/the-worlds-oldest-known-artificial-eye/
Face of 5000 year old Iranian woman reconstructed, http://archaeologynewsnetwork.blogspot.ro/2010/11/more-on-face-of-5000-year-old-iranian.html#.VkRCtLcrKUk
Vindecarea lui Justinian de catre Sf. Cosma si Sf. Damian – transplant de picior
The Healing of Justinian by Saint Cosmas and Saint Damian ( before AD 287)
1438-40
Tempera on wood, 37 x 45 cm
Museo di San Marco, Florence
IMAGE FROM http://www.wga.hu/frames-
e.html?/html/a/angelico/07/marco_p9.html
Württembergisches Landesmuseum Stuttgart, Photographed by
Andreas Praefcke, 2006
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/0/0a/Beinwunder_Cosmas_und_Damian.jpg
Cranioplastie - Peru (>500 ani)
– tehnica folosită pentru reducerea presiunii intracraniene
Repozitionarea piesei osoase; probabil post-mortem.

Craniul din Kanamarca
– “the first “unequivocal case in the Prehispanic Americas where a bone plug is removed and replaced in the trepanation opening [Int. J.Osteoarchaeol. 2010. 20
p. 269-279]
Notă: Remarcați diferența între aspectul acestui defect osos și cel al defectului din
exemplul anterior. Ce puteți spune?
www.interscience. wiley.com/journal/oa http://www.pbs.org/wgbh/nova/ancient/inca-skull-surgery.html

Viziune de pionierat: Capacitatea de regenerare a țesutului hepatic
Mitul lui Prometeu. Prometru - pedepsit să

fie rănit ziua de un vultur care îi mănâncă
ficatul. Ficatul se regenerează noaptea.
Anticiparea timpurie a principiilor

Medicinei Regenerative – pur
întâmplătoare?
Prometeu înlănțuit
Marmura de Nicolas-Sebastien ADAM (Nancy, 1705 – Paris, 1778)
Louvru, Paris, Franța
Gravură – practici medicale inclusiv o amputație… | 1646 By: Matthaeus MerianDe efficaci medicină
Marco Aurelio Severino
Published: 1646. Image Credit: Wellcome Images
Sursa: http://strangeremains.com/2014/08/04/golden-eyes-bronze-legs-and-wooden-toes-amputation-and-prosthetics-in-the-ancient-world/, consultat
26.10.2015
Ambroise Paré –
chirurg | anatomist
francez 1510-1590
Deschizător de drum
– medicina
modernă
Proteza de membre –
utilizare frecventă
după 1600
[Imagini - Courtesy US National

Library of Medicine]
Moment de răscruce
1860 – Lister (teza On the antiseptic principle in the practice of surgery) – devine posibila
practicarea folosirii biomaterialelor.
Începe era modernă a Biomaterialelor.
Lister, J. 1867 On the antiseptic principle in the practice of surgery. Lancet 90, 353–356.
(doi:10.1016/S0140-6736(02)51827-4)
Prima endoproteză - din fildeș
1890 – prof. Themisocles Gluck (nascut la Iasi)
Themistocles Gluck: Von der Organexstirpation zum Gelenkersatz, from

http://www.aerzteblatt.de/archiv/85379/Themistocles-Gluck-Von-der-Organexstirpation-zum-Gelenkersatz
[Themistocles Gluck: Von der Organexstirpation zum Gelenkersatz, from
http://www.aerzteblatt.de/archiv/85379/Themistocles-Gluck-Von-der-Organexstirpation-zum-Gelenkersatz]
Aplicații oftalmologice
Al Doilea Război Mondial - Fragmente de

poli(metacrilat de metil) (PMMA) din carlinga
avioanelor nu au produs răspuns inflamator la
nivelul ochiului.
1949 – Howard Ridley - oftalmolog RAF -

Recunoaște compatibilitatea PMMA cu ochiul și
înlocuiește primul cristalin cu lentile din PMMA.
http://www.acepilots.com/british/bader.html
[History of Biomaterials and Tissue Engineering. From Re-placement to Re-generation, Biomaterials and Tissue
Engineering - Biomedical Devices and Cell-based Therapies, Prof. Matteo Santin, 2011]
Rinichi artificiali
• Thomas Graham (1861) – demonstreaza ca pergamentul vegetal are rol de membrana

semipermeabila – introduce termenul DIALIZA
• 1944 Willem Kolff – utilizeaza prima data dializa pentru a trata afectiuni renale grave
http://www.thekidneydoctor.org/2012/02/remembering-willem-kolff.html
[History of Biomaterials and Tissue Engineering. From Re-placement to Re-generation, Biomaterials and Tissue Engineering
- Biomedical Devices and Cell-based Therapies, Prof. Matteo Santin, 2011]
“Povestea biomaterialelor”
Prima generație de biomateriale Probleme asociate
➢Medicii folosesc materiale deja ➢ Biocompatibilitate

disponibile
➢Succesul - caracter accidental vs. ➢ Raspuns imun
proiectat
➢ Esec prin neintegrare
corespunzatoare (ex. inlocuiri de
➢Example: sold)
➢Aur
➢Ochi din sticla ➢ Infectii si formare biofilm
➢Tesatura de parasuta pentru grefe
vasculare ➢Leakage – ex. implant de san din
silicon
➢Implant dentar din titan
➢Cimenturi osoase
➢…
A doua generație de biomateriale
➢ 1950-1960 – evolutie spectaculoasa a tehnicilor chirurgicale
➢ apare cererea de materiale pentru o gama larga de dispozitive implantabile si organe

artificiale
➢ se dezvolta o categorie de materiale concepute pentru inlocuirea tesuturilor
➢ obtinute folosind materiale comune, folosite in alte domenii
➢ dezvoltarea colaborarii medici – ingineri – specialisti in materiale

➢Caracter inter- si multi-disciplinar
➢ se foloseste experienta dobandita cu prima generatie de materiale

A doua generatie de biomateriale polimerice:
➢Nedegradabile: ➢Degradabile:
➢ Alcool polivinilic / Poly(vinyl alcohol), ➢ Acid poliglicolic / Poly(glycolic acid)
Salubria (Salumedica, US) ➢ Acid polilactic / Poly(lactic acid)
➢ Poli(hidroxietil metacrilat) si poli(metacrilat ➢ Poly(ethylene oxide)
de metil) /Poly(2-hydroxyethyl
➢ Policaprolactona / Polycaprolactone
methacrylate) and poly(methyl
methacrylate) ➢ Alginat / Alginate
➢ Poli(N-izopropil acrilamida) / Poly(N- ➢ Chitosan
isopropylacrylamide) ➢ Colagen / Collagen
➢ Polietilena / Polyethylene ➢ Acid hialuronic / hyaluronic acid,
➢ Poliuretani / Polyurethanes hyaluronan
➢ Silicon / Silicone ➢ Fibrin glue
➢ Politetrafluoroetilena / Polytertrafluoro
ethylene
Ramakrishna S. et al. (2001) Surf. Sci. 61, 1189-1224

A doua generatie de biomateriale metalice:
➢Oteluri inoxidabile
➢Titan si aliaje de titan
➢Crom/cobalt
A doua generatie de biomateriale ceramice:

➢Hidroxiapatita
➢Fosfat de calciu amorf
➢Cimenturi pe baza de fosfat de calciu
➢Biosticla Bioglass®
A doua generatie de biomateriale - proprietati:

➢Lipsa citotoxicitatii
➢Raspuns imun moderat
➢Prezinta proprietati care induc aderenta
celulara
➢Posibilitate de biodegradare
A treia generatie de biomateriale:
"When nature finishes producing its own species, man begins, using natural things in
harmony with this very nature, to create an infinity of species." - Leonardo da Vinci
Viziune de pionierat: Langer si Vacanti –

1993
Ingineria tisulară pentru a furniza controlat
țesuturi / organe
VIS - REALITATE
R. Langer, G. Mikos (M.I.T.) , J. Vacanti (Harvard)

[Science, 1993. 260(5110): p. 920-926]
A treia generatie de biomateriale
Element central - Biocompatibilitatea:
➢Definiția veche: materiale inerte

➢Definiția nouă: abilitatea unui material de a induce un raspuns asteptat; abilitatea de a
permite procese de vindecare normale Castner DG, Ratner BD, (2002) Surf. Sci. 500 28-60)
Evoluția cunoașterii și controlului fenomenelor de interfață – IMPORTANȚĂ MAJORĂ!

Medicina regenerativă / Ingineria tisulară
“Tissue Engineering is an interdisciplinary field that applies the principles of

engineering and life sciences (combination of cells, engineering and biomaterials)
toward the development of biological substitutes that restore, maintain, or improve
tissue function or a whole organ”
Ingineria tisulara este un domeniu interdisciplinar care aplică principiile ingineriei si

stiintelor vietii (combinand celule, inginerie si biomateriale) in vederea dezvoltarii
unor substitute biologice care redau, mentin sau imbunatatesc functionarea unui
tesut sau a unui organ.
[Science, Langer & Vacanti, 1993, 260(5110): p. 920-926
A treia generatie de biomateriale
➢ Multi- si inter-disciplinaritate:
Materiale noi dezvoltate prin efortul comun al biologilor, chimistilor,
inginerilor, medicilor….
➢ Atribute noi:
➢ Biomimetism, asemănare cu elementele naturale
➢ Bioactivitate
➢ Biodegradabilitate
Activitate de pionierat in medicina regenerativă:
➢ După Al Doilea Razboi Mondial - the Guinea Pigs Club – piloti cu arsuri grave, cazuri de diformitate
faciala
➢ Sir Archibald McIndoe - tehnici chirurgicale avansate de regenerare tisulara
- anticipeaza utilizarea transplantului de organe
http://www.youtube.com/watch?v=3ZkmYmLLyrA
Activitate de pionierat în medicina regenerativă:
[History of Biomaterials and Tissue Engineering. From Re-placement to Re-generation, Biomaterials and Tissue Engineering - Biomedical
Devices and Cell-based Therapies, Prof. Matteo Santin, 2011]
Activitate de pionierat in medicina regenerativa:
1970 – 1980:
➢ Dr WT Green, Children’s Hospital Boston:
generare de cartilaj cultivand condrocite pe fragmente osoase – implantate in soareci
– esec; Se atrage atentia asupra
Importantei substratului (scaffold) pentru stimularea raspunsului celular
➢ Dr. J Burke si Dr. I Yannos, MIT, Boston

fibroblaste dermale pe bureti de colagen pentru regenerarea pielii;
➢ E. Bell
fibroblaste pe colagen; strategii de generare de piele, vase de sange, tesut glandular
in vitro (1981)
➢ Reiwald si Green – obtinerea unor echivalenti de tesut (piele) utilizand co-

culturi si bioreactoare (1975)
Activitate de pionierat in medicina regenerativa:
➢1980- inceputul anilor 1990

Studii folosind substraturi pe bază de polimeri biodegradabili
❖ Dr. J. Vacanti, Children’s Hospital
❖ Dr. R. Langer, MIT, Boston, SUA pentru cell delivery
Boston Ear Mouse / Vacanti’s

mouse
https://www.youtube.com/watch?v=7QlWBnL0zjU
Un substrat polimeric biodegradabil a fost cultivat cu condrocite si implantat subcutanat;

pentru a genera o ureche disponibila ulterior ca implant
https://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/2/2e/Vacant
“Povestea biomaterialelor”
Doctors Grow Ear on Woman's Arm https://www.youtube.com/watch?v=cm0CdUlrnR4
A treia generație de biomateriale – biodegradabile, bioactive, inginerie

tisulară, medicină regenerativă
A patra generație de biomateriale – inteligente – răspund unor stimuli atent

selecționați în vederea unor performanțe net superioare.
Recomandări bibliografice:
Strategies in Regenerative Medicine. Integrating Biology with Materials Design, Ed Santin M., 2009, Springer, ISBN 978-
0-387-74660-9
The Williams Dictionary of Biomaterials, Compiled by D. F. Williams, University of Liverpool, 1999, Liverpool University
Press, Online ISBN: 9781846314438
Book DOI: http://dx.doi.org/10.5949/UPO9781846314438
ENCYCLOPEDIC HANDBOOK OF BIOMATERIALS AND BIOENGINEERING, PartB: Applications Volume I, 1995, Marcel
Dekker
curs 3 | Introducere
TESTE: S4, 6, 8, 10, 12 – fiecare 10 puncte
Capitolul Conţinut Nr. ore
1.1. Introducere. Clase de biomateriale. Naturale vs sintetice. Evoluție în timp. Evoluția importanței cunoașterii 8
fenomenelor de interfață biomaterial-țesut. S1-4
1. Aspecte
1.2. Proprietățile biomaterialelor. Caracteristici de material și superficiale
legate de știința
1.3. Relația funcție / structură / proprietăți - fundamentală pentru interacțiuni biomaterial – țesut.
și ingineria
Biomimetism/Bio-inspirație. Specificitate anatomo-fiziologică. Analize in situ ale morfologiei și structurii la interfața
materialelor
biomaterial – țesut relevante pentru integrare, reconstrucție, regenerare tisulară.
1.4. Generalitati - fenomene de adeziune
2.1. Generalități. Clase de fenomene de interfață biomaterial – țesut. Complexitatea problematicii. Exemple de 12
procese de interfață în interacțiunea cu fluidele fiziologice. Procese de interfață în interacțiunea interacțiuni cu S5-10
biomolecule. Procese de interfață în interacțiuni cu celule.
2. Aspecte de 2.2. Efecte in vivo funcționare / degradare / eșec. Provocări clinice și societale.
ordin biologic, 2.3. Procese de degradare în medii fiziologice. Specificitate tisulară și funcțională. Degradare enzimatică. Degradare
biochimic, hidrolitică. Separare fazică. Degradare mecanică. Metode de investigare. Eșec. Soluții / Provocări clinice
medical 2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare. Specificitate tisulară și funcțională. Factori de
3.1. Osteointegrarea funcțională a implanturilor ortopedice și dentare. (Osteo)integrarea biomaterialelor 8

biofuncționalizate. Interfața cu materiale bioactive. Interfețe cimentate S11-13
3. Fenomene de
3.2. Procese la interfața implant cardio-vascular – organism. Provocări clinice. Soluții
interfață
3.3. Procese la interfața implant intraocular – organism. Provocări clinice. Soluții
biomaterial –
3.4. Procese la interfața cu elemente de fixare a implanturilor: fire de sutură, șuruburi, agrafe, adezivi chirurgicali.
țesut specifice
Provocări clinice. Soluții
diverselor
3.5. Integrarea implanturilor pentru chirurgie plastică. Provocări clinice în regenerarea pielii. Soluții
țesuturi
3.6. Procese la interfața implant de ranforsare tisulară – organism. Provocări clinice. Soluții
NR. TOTAL DE ORE 28

Capitol 1. Aspecte legate de știința și ingineria
materialelor
Conținut:
1.1. Introducere. Clase de biomateriale. Naturale vs sintetice.

S1-2 Evoluție în timp. Evoluția importanței cunoașterii fenomenelor
de interfață biomaterial-țesut.
1.2. Proprietățile biomaterialelor. Caracteristici de material și
S3
produs/suprafață
1.3. Relația funcție / structură / proprietăți - fundamentală
pentru interacțiuni biomaterial – țesut.
Biomimetism/Bio-inspirație. Specificitate anatomo-
fiziologică. Analize in situ ale morfologiei și structurii la
S4 interfața biomaterial – țesut relevante pentru integrare,
reconstrucție, regenerare tisulară.
1.4. Generalitati - fenomene de adeziune Test 1 – 10 p
1.2. Proprietățile biomaterialelor. Caracteristici de material și
produs/suprafață
1.2.1. aspecte fundamentale - biomateriale:
Potențial chimic
Principalii 5
factori de
responsabili de
răspunsul unui
implant in vivo
Pentataxie
1.2. Proprietățile biomaterialelor. Caracteristici de material și produs/suprafață
1.2.1. aspecte fundamentale - biomateriale:
Implantul este un produs cu complexitate specifică funcției/aplicației
Polietilenă+aditivi Fabricarea adesea presupune

The Zimmer NexGen LPS-Flex
utilizarea unor aditivi.
Mobile and LPS-Mobile
Bearing Knees
❖ Polietilenă = polimer, biomaterial

❖ Insert polietilenic = piesă Implant – produs = biomaterial prelucrat
implantabilă, componentă a
articulației genunchiului = polietilenă Biomaterial – substanță, material
+ aditivi (antioxidanți, plastifianți
etc), prelucrată, sterilizată
1.2.2. Clase principale de materiale în fabricarea implanturilor:
a.Metalice b.Ceramice c.Polimerice
• Legături • Solide • Conțin C

metalice anorganice • Legături
• Structură • Legături ionice covalente
cristalină și covalente • Catene lungi…
Straumann® PURE Ceramic Implant

Materiale ceramice:
Substante anorganice în compoziția țesuturilor = componenta anorganica/minerala a matricei extracelulare
❖ 1960 – apar ceramici inerte – minimizarea interacțiunii cu țesutul; ex. alumina (Al2O3) și zirconia (ZrO2)
= generația 1 –pt suprafețe articulare; rezistență la uzură, rezistență la frecare
❖ 1969: Generația 2: materiale bioactive – legare de țesutul dur; bioceramici ce mimează țesutul dur:
hidroxiapatita sintetică, biosticle (The term “ bioactive ” coined by Hench and coworkers in 1969 refers to a
particular response occurring at the tissue – implant interface, that is, when a chemical bond forms across the interface
between the implant and the tissue [Hench et al. 1972 ]) – legături chimice la interfața implant-țesut; legături
puternice, integrare puternică, optimă.
❖ Generația 3: conceptele individuale bioactivitate și resorbabilitate converg și conduc la stimularea

formării de țesut de neoformație; materialele regenerează
Generația 1: Organismul reacționează la materialele ”inerte” încapsulându-le  generația 1 = materiale “ aproape inerte ” or
“ biostabile ”;
Al2O3: acoperire suprafețe articulare, suprafață rugoasă, energie superficială mare, tendință de adsorbție de proteine; ZrO2:
acoperire suprafețe articulare (cap femural), uneori în combinație cu UHMWPE
În 2001 – cazuri de eșec cap femural din ZrO2 – stoparea utilizării; probleme de prelucrare  degradare și îmbătrânire
accelerate  Compozite alumină-zirconia
Fig. 6.2, 6.3 din BIOMIMETIC, BIORESPONSIVE, AND BIOACTIVE MATERIALS An Introduction to Integrating Materials with Tissues, First Edition. Edited by Matteo
Santin and Gary Phillips.
© 2012 John Wiley & Sons, Inc. Published 2012 by John Wiley & Sons, Inc.
Materiale ceramice:
❖ Materiale dense și stabile – pt aplicații ce necesită rezistență mare
❖ Materiale înalt poroase – pt regenerare tisulară
❖ Materiale resorbabile și bioactive - pt regenerare tisulară
Avantaj: ceramici bioactive (pe bază de siliciu sau fosfat) – controlul
proprietăților chimice și al legării directe de țesut
Dezavantaj: proprietăți mecanice insuficiente; materiale casante
ordine ordine
Tratamente pentru integrare / eficiență superioare:
 Modificarea stabilității și rigidității prin
ramificare și modificarea rețelei.
Sticlă mai ramificată – structură mai compactă și
mai rigidă
Controlul microstructurii și compoziției – prin
materiile prime și metoda de prelucrare
Sticlele pot fi transformate în vitro-ceramici prin
tratament termic, vor avea conținut cristalin și
deci rezistență mecanică superioară și la
rezistență superioară la propagarea fisurilor.
Prima sticlă bioactivă – Hench – Bioglass (R) 45S5: 45% SiO 2, 24.5% Na2O, 24.4% CaO,
6% P2O5
Fig. 6.2, 6.3 din BIOMIMETIC, BIORESPONSIVE, AND BIOACTIVE MATERIALS An Introduction to Integrating Materials with
Tissues, First Edition. Edited by Matteo Santin and Gary Phillips.
Modificând raportul Ca:P în biosticle în sensul scăderii
sale, abilitatea legării directe de os se reduce.
Testarea in vitro a bioactivității: prin imersare în plasmă

sintetică (SBF) și verificarea formării de apatită
carbonatată pe suprafața biomaterialului:
Etape:
1) schimb ionic Na+, K+ cu protoni, cu modificarea rețelei și
creșterea pH-ului interfacial;
2) dizolvarea rețelei prin ruperea legăturilor Si – O – Si 
formare grupe silanol (SiOH);
3) polimerizarea stratului bogat în SiO2 prin condensarea
SiOH
4) migrarea cationilor Ca2+ și anionilor PO43- la suprafață,
formând un film bogat în CaO-P2O5 amorf;
5) cristalizarea filmului prin încorporare de OH- și carbonat
(CO32-)
Tabel 6.1 din BIOMIMETIC, BIORESPONSIVE, AND BIOACTIVE MATERIALS An Introduction to Integrating Materials with Tissues, First Edition. Edited by
Matteo Santin and Gary Phillips.
Fosfații de calciu
❖ componenta anorganică a țesuturilor dure – o hidroxiapatită (HA) Ca10(PO4)6(OH)2
 HA (sau HAp) = compus mineral model
❖ apatita nestoichiometrică, carbonatată = apatita biologică - model mai bun pt
mineralul osos
❖ Potențial bioactiv; legare de os
❖ Stabilitate / solubilitate în mediul fiziologic
❖ Intensitatea interacțiunii cu mediul fiziologic

și resorbabilitatea - influențate de:
- forma mineralului, dimensiune,
- aria suprafaței (pudră > solid poros > solid compact)
- raport S/V
- dimensiunea cristalului, imperfecțiunea rețelei
- grad de cristalinitate
- produs de solubilitate
Resorbabilitatea poate crește prin reducerea

dimens. cristalului, mărirea imperfecțiunii sau mixarea
cu compuși mai resorbabili.
Bioactivitatea HA = abilitatea de a se lega de os datorită formării pe suprafața
Fig. 6.8 din BIOMIMETIC, BIORESPONSIVE, AND BIOACTIVE MATERIALS An Introduction to Integrating Materials with
sa a unui strat de apatită similară cu cea din os
❖Structuri
semisferoidale cu
formațiuni cristaline
aciculare
❖Creștere radială dintr-
un nucleu central
❖Dimensiune critică
aprox 2 µm
❖Asemănare cu faza
minerală din osul
embrionar
Tipuri de materiale ceramice cu potențial aplicativ în ingineria tisulară a osului.
Fig. 6.8 din BIOMIMETIC, BIORESPONSIVE, AND BIOACTIVE MATERIALS An Introduction to Integrating Materials with
❖ Prin alegerea
metodelor de
preparare și
prelucrare se
controlează
performanțele
produselor,
arhitectura,
geometria etc
curs 4 | Proprietățile biomaterialelor.

Polimeri
Biomateriale polimerice – De ce?
Polimeri în compoziția țesuturilor = component macromoleculara a matricei
extracelulare
Polimeri naturali utilizați :

❖Proteine (colagen, gelatină, elastină, fibroină, sericină, …)
❖Polizaharide (alginat, chitosan, celuloză, amidon)
….
Polimeri sintetici utilizați:

❖Nedegradabili / inerți
❖Degradabili PE
PMMA
Nedegradabili
Substanțe cu catenă mare; repetarea unor unități structurale (meri) A-(SU)n-B

Poli = mai multe + meros = parte
a) După tipul catenei / arhitectura moleculară
linear ramificat
Rețea bloc Bloc de unități A Bloc de unități B
semidendron
stelat Dens
grefat dendrimer ramificat
multiramificat
scară
După nr de unități structurale:
Homopolimer linear - Un tip de “mer” ----AAAAAAAAAAA-----
Copolimeri (>1 mer) -----AAABBABAAABBBBBBBAABA-----------
După succesiunea merilor:

❖Homopolimer
❖Copolimer statistic
❖Copolimer alternant
❖Bloc copolimer
După origine:
❖ Naturali – origine vegetală (celuloză, alginat, amidon) sau animală (proteine, colagen,
fibroină, elastină, acid hialuronic, mucină etc.)
❖ Artificiali – prin modificarea polimerilor naturali
❖ Sintetici – obtinuți prin sinteză, fără corespondent în natură
După interacțiunea cu mediul fiziologic:

❖Inerți
❖bioactivi
❖cu sensibilitate la stimuli (T, pH)
❖biodegradabili
După aplicații:
❖ Termoplaste – “plastice” – mase rigide la TC; prelucrare fara reactii chimice,

doar prin modificari ale starii fizice. Homopolimer linear - Un tip de “mer” (PE, PSt,
PP…)
❖ Elastomeri – cauciucuri – materiale foarte elastice
❖ Rasini (termoreactive) – prelucrare prin incalzire si/sau adaugare de reticulanti;
rezulta retele
❖ Adezivi – unesc diverse straturi / materiale
❖ Polimeri pentru aplicatii speciale – aplic. biomedicale, semiconductori…
❖ Hidrogeluri – rețele hidratate, insolubile în apă, dar cu afinitate față de medii
apoase
Legatura Energie, Legatura Energie,
kcal/mole kcal/mole
C-C 83 C-O 86
Si-Si 54 C-N 77
Legaturi covalente –
N-N 3 C-S 65
energii de legatură
P-P 50 Si-O 111
O-O 33 N-O 39
S-S 64 P-O 88
P-N 80
P-C 64
Polimeri
polymerization
monomers polymers
Monomer unic
building blocks Polimerizare
polymerization
Homopolimer linear
monomers Un tippolymers
de “mer”
building blocks
Polimerizare
> 2 monomeri (Copolimerizare Copolimer ( > 1 tip de “mer”)

Reticulare )
Statistic / alternant / bloc
Metode de sinteză – a) Polimerizarea condensativă
H O O H HO C C OH H O O H HO C C OH
O O O O
H2O
C O O C C O O C C O
O O O O O
ester
POLYESTER
Poliester
Exemplu:
O O O O
n HO CH2CH2 OH + n HO C C OH CH2CH2 O C C O + (n - 1)H2O
n
ethylene glycol terephtalic acid poly(ethylene terephtalate)
R
Etilen glicol PET Dacron
Acid tereftalic Poli(etilen tereftalat) / PET
(Dacron)
Metode de sinteză – I. Polimerizarea condensativă
Schematic:
X X + Y Y Z Z Z with X + Y Z
X Y Z Z Z
Z with X + Y Z
Z Z O O
HO R OH + n HOOC R' COOH O R O C R' C
n poliester
poly(ester)
O O
H 2N R OH + n HOOC R' COOH NH R NH C R' C poliamidă
poly(amide)
n
O O
HO R OH + nO C N R' N C O C NH R' NH C O R O
n
poly(urethane)
poliuretan
CH 3 CH 3
n HO Si OH O Si O silicone
CH 3 CH 3 n
Metode de sinteză – II. Polimerizarea aditivă (înlănțuită)
Monomer Unitate structurală Polimer

CH 2 CH CH 2 CH Polimer vinilic
R R
CH 2 CH 2 CH 2 CH 2 poly ethene
Polietilena (PE)
n
CH 2 CH CH 2 CH poly propene
Polipropilena (PP)
CH 3 CH 3
CH 2 CH CH 2 CH polyvinylchloride
Policlorura de vinil (PVC)
n
Cl Cl
CH 3 CH 3
CH 2 C CH 2 C Polimetacrilat de metil (PMMA)
polymethylmethacrylate
COOCH 3 COOCH 3
Initiatori: radicalici, ionici; termosensibili, fotoinitiatori; sisteme redox

Proprietățile polimerilor influențează prelucrabilitatea și
performanțele în organism
❖ Masa moleculară
❖ Proprietățile termice: Tg (tranziție sticloasă/vitroasă), Tf (curgere), Tm

(topire)
❖ Faza cristalină: coexistă cu faza amorfă
❖ Proprietățile mecanice
❖ Degradabilitate
❖ Caracterul hidrofil / hidrofob

❖…
Tranziții de fază – impact asupra prelucrabilității și proprietăților
mecanice
Polimerii pot fi amorfi sau semi-cristalini

Tg: tranziție vitroasă/sticloasă (amorf sticlos → amorf înalt elastic)
Tm: topirea fazei cristaline (cristalin → amorf)
Tf: tranziție de curgere (amorf înalt elastic → amorf fluid vâscos)

E
rubbery +
crystals
amorf Amorf+cristalin
glass
Sticlos
(S) rubbery
liquid
Inalt-elastic Fluid – viscos (FV)
(IE)
Tg Tm Tfl T
❖ Polimerii cu Tg < Tc sunt în stare înalt elastică (ÎE) la temperatura ambiantă și,
respectiv, fiziologică;
❖ Tg < TC sau Tg <37°C; polimeri sticlosi (modul  3x109Pa)
❖ Numeroase aplicații biomedicale utilizează polimeri

în stare ÎE:
grefe de piele, ligamente, tendoane,
catetere, conduct nervos
❖ Faza cristalină – sensibilă la tratamente termice

- determină proprietățile mecanice
Fig. 6. din cap 2.3. Polymers :

Faza cristalină în polimeri
Cristalit → Fibrila → Sferulit

Organizare: fibrile
6 2
1
3
cristalite
4 sferulita
Efect asupra posibilitatilor de prelucrare – prin valoarea temperaturii de topire

Efect asupra propr mecanice, biodegradarii, propr optice…
De obicei îmbunătătire a proprietatilor mecanice, creste rezistenta la uzura
Faza cristalină in polimeri – determină:
Posibilitățile de prelucrare; Proprietatile fizice si mecanice; Rezistența la impact;
Coeficient de fricțiune; Rezistența la delaminare
Sferulite în polipropilenă
http://www.personal.reading.ac.uk/~spsolley/WX/Polymer_picture.htm
Masa moleculară a polimerilor
❑Defineste posibilitatile de prelucrare
http://www.braskem.com/Portal/Principal/Arquivos/Download/Upload/AF_UTEC_2013_145.pdf
❑Proprietatile fizice si mecanice
❑Rezistența la impact
❑Coeficient de frictiune
❑Rezistenta la delaminare
In tehnologia PE
pentru
implantologie este
recunoscut efectul
M asupra
rezistentei la
abraziune. PE cu M
mai mare prezinta
risc mai mic de
uzura prin
abraziune.
Toate metodele de sinteza si proprietatile pot fi rational exploatate si combinate
pentru a sintetiza materiale cu performante adaptate unor aplicatii specifice, ce
necesita interfete atent proiectate si fabricate.
Aplicații:
■ consumabile medicale: bandaje, adezivi, …
■ inlocuire si fixare:
• Tesuturi moi: - suturi, benzi adezive, copci
- piele artificiala
- implantologie maxilofaciala
- grefe vasculare, valve cardiace
- dispozitive pentru inima si rinichi
- rinichi artificial
• Tesuturi dure: - osos
- articulatii
- dentar
■ rol terapeutic: - eliberare controlata
Polietilena – proprietăți -CH2-CH2-
Cristalite
10-30 nm Gamma
Zona
rad. O2 O2
amorfa O2 O 2
O2
Cristalite
10-30 nm
-CH2-CH2· + O2 -CH2-CH=O / -CH2-C(=O)-

curs 5 | Proprietățile biomaterialelor.

Polimeri – (in)compatibilitate
Compatibilitatea polimerilor în cazul combinării lor – efecte importante asupra
comportamentului în organism. Polimerii compatibili – mase plastice omogene. Polimerii
incompatibili – separare de faze.
Amestecuri de polimeri
cu
+
compatibilitate
diferită
Copolimeri bloc
Există posibilitatea formare de domenii cu proprietăți

diferite; separare de faze
Polimeri – diferente intre proprietatile materialului bloc si
cele superficiale
■ interfața polimer – apa – importanță majoră !
■ tendință de minimizare a energiei superficiale
http://what-when-how.com/nanoscience-and-
nanotechnology/sum-frequency-generation-
vibrational-spectroscopy-studies-of-molecular-
■ suprafețe dinamice – se pot reorganiza orientation-at-interfaces-part-1-

nanotechnology/
Controlul vitezei de degradare – decisiv pentru succesul regenerării !
Degradarea polimerului – simultan cu regenerarea tisulară
[Orthopedics 1989 - Volume 12 · Issue 1: 75-79, DOI: 10.3928/0147-7447-19890101-10 ]

Degradarea polimerilor
solubilizare
Mecanisme:
❖ Hidroliză (poliesteri)
Scindarea lantului
❖ Enzimatic (proteine)
fragmentare
❖ Bioeroziune
CO2, H2O, minerale
(poliuretani)
Accelerare degradare prin:

➢ Catena principala mai hidrofila
➢ Catena secundara mai hidrofila
➢ Grupe active la hidroliza in catena principal
➢ Grad mic de reticulare
➢ Punti de reticulare usor scindabile
➢ Continut mic de faza cristalina
➢ Porozitate
➢ Masa moleculara mai mica
Polimeri biodegradabili
Mecanismul I – scindarea Mecanismul II – transformarea sau

puntilor de reticulare dintre scindarea grupelor secundare X cu
lanturile solubile formarea de grupe polare Y
Mecanismul III – scindarea legaturilor dintre intre unitatile structurale

Degradarea polimerilor si compozitelor pe baza de polimeri
– interfete dinamice
Factori ce influenteaza rezistenta la
degradare:
• Gradul de cristalinitate – crește rezistența

• Gradul de reticulare – crește rezistența
• Masa moleculară – crește rezistența
• Caracterul hidrofob – crește rezistența
• Arhitectura produsului – cu cât suprafața
expusă este mai mare crește
susceptibilitatea la degradare
Avansarea
degradarii cu
desprinderea
Suprafata unui filament polimeric cu zone zonelor
cristaline si amorfe cristaline
Suprafata unui filament polimeric cu zone

cristaline si amorfe – eroziune initiala la
suprafata; zonele amorfe atacate primele Dynamics of in vitro polymer degradation of polycaprolactone-based scaffolds:
accelerated versus simulated physiological conditions, Christoer X F Lam et
al 2008 Biomed. Mater. 3 034108, https://doi.org/10.1088/1748-6041/3/3/034108
Reamintim
Aplicatii permanente
❖Componente articulare, oftalmice, plase abdominale, stenturi, tendoane artificiale…
❖ Cimenturi ortopedice
The Zimmer NexGen LPS-Flex Mobile and LPS- Longevity® Highly Crosslinked
Mobile Bearing Knees Polyethylene
Reticulare prin expunere la fascicul de electroni:

Zimmer:
” Using high-dose electron-beam radiation, this process fully crosslinks broken molecular
chains, leaving virtually no free radicals to promote oxidation. This process creates a three-
dimensional structure that is more resistant to abrasion and process a 10-fold wear rate
reduction compared to standard polyethylene control samples”
[http://www.zimmer.com/medical-professionals/our-science/hip/longevity-crosslinked-poly-liners.html]
Aplicatii permanente
Lentile intraoculare
INTEGRA™ Bilayer Matrix

Wound Dressing
Ligamente sintetice,
LARS (Ligament Augmentation &
Reconstruction System)
Polietilena – proprietăți -CH2-CH2-
-CH2-CH2· + O2 -CH2-CH=O / -CH2-C(=O)-

Efectul oxidarii UHMWPE
Delaminare (degradare prin separare in straturi)
Fig. 2. Delamination associated with oxidation of: (a) UHMWPE tibial knee component and
(b) UHMWPE acebatular hip component.
[Nuclear Instruments and Methods in Physics Research Section B Beam Interactions with Materials and
Atoms 236(1):30-37, 2005]
PE puternic reticulată
Controlul integrării polimerilor în organism:
❖ Prin compoziție – modificări chimice / biofuncționalizări

/ reticulări
❖ Prin metoda de prelucrare
❖ Prin particularități arhitecturale, geometrice

Proprietățile biomaterialelor. Caracteristici de material și de
produs / de suprafață
Răspunsul biologic la un DM depinde direct de toate materialele și ingredientele
utilizate la fabricarea sa, dar și de caracteristici și interacțiuni:
❖ Materiale de fabricație / materia primă

❖ Aditivi, contaminanți si reziduuri
❖ Substanțe eliberate
❖ Produși de degradare
❖ Alte componente și interacțiunile lor în produsul final
❖ Proprietățile și caracteristicile produsului final.
În alegerea biomaterialelor pentru proiectarea și fabricarea unui DM se pornește în

general de la analiza aspectelor ce țin de potrivirea produsului cu detinația vizată.
Proprietățile și caracteristici importante:
➢ Chimice
➢ Toxicologice
➢ Fizice
Utilizarea unui biomaterial, ca atare sau in combinatie cu altele in dispositive medicale (DM),
presupune in general asistarea proceselor de vindecare si /sau regenerare, pentru o viata mai
buna.
Organisme guvernamentale, nationale sau international reglementeaza siguranta pacientilor

din punct de vedere al utilizarii biomaterialelor pentru fabricarea de DM.
ATENȚIE! Aceste organisme (de ex. Food and Drug Administration - FDA) nu reglementează
biomaterialele în sine, ci mai degrabă produse implantabile si dispozitive medicale.

Acest aspect atrage atentia asupra atentiei ce trebuie acordată biomaterialelor în starea lor
de utilizare finală sub formă de produse.
Răspunsul biologic la un DM depinde direct de toate materialele și ingredientele utilizate la

fabricarea sa, dar și de caracteristici și interacțiuni.
Sunt foarte IMPORTANTE:
• Materiale de fabricație / materia primă
• Aditivi, contaminanți și reziduuri
• Substanțe eliberate
• Produși de degradare
• Alte componente și interacțiunile lor în produsul final
• Proprietățile și caracteristicile produsului final.
Alte aspecte importante pentru
succesul produsului:
➢ Cunoașterea compoziției
chimice
➢ Cunoșterea condițiilor de
utilizare / expunere la mediul
intern
➢ Natura și frecvența
utilizării/expunerii, durata
expunerii
Exemple de ingrediente:
Extras din fisa tehnica a unui ciment osos
Faza lichidă
Faza solidă
❑ Componentele din DM – roluri foarte importante în biocompatibilitatea materialului
/materialelor pt DM.
❑ Compușii ușori (masă moleculară mică) – aditivi, produși de degradare – pot migra din
masa produsului catre suprafață!
❑ Se induce un răspuns biologic nou, la o suprafață nouă, diferită de cea a materialului
neaditivat.
Ex.
Material neaditivat: aditivat:
✓ PE ✓ PE + aditivi (plastifiant), coloranti
✓ PMMA ✓ PMMA + aditivi
✓ PHEMA ✓ PHEMA + aditivi
✓ Colagen ✓ Colagen + aditivi
Suprafața biomaterialului / implantului

– diferită de chimia inițială intenționată
de producător!
Cunoașterea componentelor necesare fabricării unui implant sau DM este
critică în prezicerea răspunsului biologic și fenomenelor de interfață.
Există posibilitatea ca aditivii să migreze spre suprafață și să fie în final eliberați
în țesuturile învecinate implantului, conducând la reacții tisulare neașteptate.
Testarea pe termen scurt a răspunsului celular in vitro (1 zi, 3, 7, 14, 21zile) nu

va putea identifica acest tip de efect, pentru că cel mai probabil fenomenul de
migrare a componentelor mici moleculare se derulează pe o durată mai mare
de timp. De aceea devin critice teste in vitro accelerate, precum și teste in vivo
pe termen lung.
Întrucât astfel de produse sunt sterilizate pentru a putea fi folosite ca DM,
trebuie analizate și efectul sterilizării asupra ingredientelor implantului sau DM.
Metodele convenționale de sterilizare sunt cu vapori, cu radiații sau cu oxid de
etilenă. Acestea induc un risc de modificare a proprietăților de material și ale
suprafeței care pot avea efect asupra biocompatibilității. De exemplu, în cazul
sterilizării cu radiații, polimerii pot suferi fie reticulări care modifică
proprietățile mecanice, fie degradări oxidative. În cazul utilizării etilen oxidului,
reziduurile pot conduce la toxicitate in vitro. Pentru evitarea problemelor de
biocompatibilitate se recomandă testarea caracteristicilor produselor după
sterilizare.
Ca urmare a migrării aditivilor dar și a altor fenomene ce se derulează
simultan sau în competiție, se pot genera procese de interfață care
afectează integrarea sau stabilitatea implantului
curs 6 |
Generalități. Clase de fenomene de interfață biomaterial – țesut. Complexitatea problematicii. Procese de interfață în interacțiunea cu fluidele fiziologice.
Procese de interfață în interacțiunea interacțiuni cu biomolecule. Procese de interfață în interacțiuni cu celule

2. Aspecte de ordin biologic, biochimic, medical
2.1. Generalități. Clase de fenomene de interfață biomaterial – țesut. Complexitatea problematicii. Procese de
interfață în interacțiunea cu fluidele fiziologice. Procese de interfață în interacțiunea interacțiuni cu
biomolecule. Procese de interfață în interacțiuni cu celule
2.2. Efecte in vivo funcționare / degradare / eșec. Provocări clinice și societale
2.3. Prepararea interfeței. Natura interfeței.
2.4. Procese de degradare în medii fiziologice. Specificitate tisulară și funcțională. Degradare enzimatică.
Degradare hidrolitică. Separare fazică. Degradare mecanică. Metode de investigare. Eșec. Soluții / Provocări
clinice
2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare. Specificitate tisulară și funcțională. Factori de

Importanța suprafeței în interacțiunile la interfață
o Suprafața biomaterialului – rol determinant; primul contact cu mediul intern; interactiuni complexe
o Orice suprafata este o interfata: solid-solid (S-S), solid-lichid (S-L), solid-gaz (S-G), lichid – lichid (l-L), lichid –
gaz (L-G).
o Interfața – câmp de luptă; tendința gazdei de a elimina corpul străin / izolare într-o capsulă inertă; locul unde
au loc procese complexe între biomaterial și gazdă
Williams: “Zona de război / Câmp de luptă…“

Interfețe metal - os
Suprafața: netedă sau rugoasă
Acoperiri: chimice: tratament cu acid fosforic; HA, fibronectina, ciment osos….
[din Biomaterials in Orthopedics, MARCEL DEKKER INC. ISBN: 0-8247-4294-X]

Interfata: cimentată sau necimentată (poroasă)
Interfețe polimer biodegradabil - os
Suprafața: morfologie si microstructură variabilă;
Modificare superficială: stimularea aderării celulelor; biofunctionalizări; rugozitate
Primele
interactioneaza
celulele mezenchimale;
[din Biomaterials in Orthopedics, MARCELD EKKERIN, C. ISBN: 0-8247-4294-X]

apoi tesutul (monocite
si limfocite) determina
degradarea
polimerului care
elibereaza in tesut
produsi de degradare;
Suprafata polimerului
→ inflamatie;
incapsulare; atragere
osteoblaste
…..
Tipuri de interacțiuni la interfața cu țesutul – vedere schematică
2.1. Generalități. Clase de fenomene de interfață biomaterial – țesut. Complexitatea problematicii.
Procese de interfață în interacțiunea cu fluidele fiziologice. Procese de interfață în interacțiunea interacțiuni cu biomolecule.
Procese de interfață în interacțiuni cu celule
1. Nivel molecular (3 – 15 Å)
Fenomene de interfață - implantologie modernă:
Efectul apei, ionilor, molecule mici dizolvate
2. Nivel macromolecular
❖ Hemocompatibilitate (10 – sute Å)
❖ Tromborezistență Efectul proteinelor, polizaharidelor, struct.
❖ Compatibilitate cu țesutul micelare
❖ Adsopbție proteine 3. Nivel celular
❖ Reacție de corp străin (2-20 microni)
❖ Creștere și adeziune tisulară
❖ Biocompatibilitate 2 microni – trombocite; > 100 microni – celule
mari din țesuturi
4. Nivel tisular
(> 0.1 mm)
Colecții celule din țesuturi
Medical instrumentation 7(2):110-9, 1973
Interacțiuni nivel 3, filamente plasă PP modificată – fibroblaste aderate
Celulele aderă pe suprafața polimerică, se etalează și eventual secretă ECM

Interacțiuni celulă-celulă
Prelungiri celulare
Exemplu interacțiuni nivel 4, plasă PP - țesut, post-implantare
Țesutul crește printre ochiurile plasei; plasa din PP este înconjurată de țesut, nu se observă
legare directă biomaterial-țesut.
2.1. Generalități. Clase de fenomene de interfață biomaterial – țesut. Complexitatea problematicii.
Procese de interfață în interacțiunea cu fluidele fiziologice. Procese de interfață în interacțiunea interacțiuni cu biomolecule.
Procese de interfață în interacțiuni cu celule
Concepte cheie: Energia superficială – descrie adesea o suprafață
Atomii de la suprafață – în câmp de forțe asimetric  atracție

Suprafață și Interfață: către masa materialului
Atomii de la
❖ O suprafață = locul unde se suprafață sunt în
câmp de forțe
termină o fază (vid sau o lată asimetric
fază)
❖ Interfață = suprafața formată la Atomii din interior

întâlnirea dintre două faze sunt în câmp de
forțe simetric
❖ 5 tipuri de interfață:
❑ S-G
❑ S–L
❑ S–S Tensiunea de suprafață – atomii din suprafață tind să migreze
❑ L–G către masa materialului; tendința suprafeței de a-și reduce aria.
❑ L-L Nu toate materialele au tensiune de suprafață; S au tensiune
superficială minimă sau zero
Medical instrumentation 7(2):110-9, 1973
• Moleculele de la suprafață – atrase către interiorul materialului, perpendicular
pe suprafață;
• Suprafața își reduce aria, moleculele de la suprafață migrează către interiorul

materialului mai rapid decât cele din interior către suprafață  S se reduce până
de atinge o concentrație critică în interior (S devine cea mai mică posibilă pt un V
dat, în condițiile date)
Concepte • Tensiunea superficială = energia liberă de S (un lucru mecanic necesar pentru a
cheie mări suprafața unui lichid, aducând moleculele din interior către suprafață,
depășind forțele de atracție către interiorul materialului)
• Tensiunea superficială – include energia și entropia de suprafață
• Tensiunea superficială – UM = dynes/cm

echivalente
• Energia superficială liberă – UM = ergs/cm2
Interfețe.
Suprafața liberă = aproximare a interfețelor S-G sau L-G
În implantologie – adesea interesează interfața între faze condensate: S-S, S-L sau L-L
A – energia suprafeței libere a fazei A

A B – energia suprafeței libere a fazei B
Faza A
A(B) – efectul asupra fazei A datorat prezenței lui B
B(A) B(A) – efectul asupra fazei B datorat prezenței fazei A
Termenii A(B) și B(A) conduc la reducerea energiei de

suprafață.
Energia liberă la interfața A-B sau tensiunea interfacială:

AB = A – A(B) + B – B(A)
Faza B A(B)
B
Interfața A-B, reprez. schematică
După fig 3 din Medical instrumentation 7(2):110-9, 1973

❖ Tensiunea interfacială între 2 faze identice este nulă.
AA = 0  nu există interfață între 2 faze identice.
• Necesară pentru integrare optimă a unui implant

Faza A Faza A • Asigură legare directă implant - țesut
A A
A(B) ❖ Interacțiune specifică la interfață
Împărțită in
Faza A două părți B(A)
A B Forțe diferite la interfață  specificitatea interfeței
Faza B
Faza B
Lucrul de coeziune Lucrul de adeziune

Wc = 2A WAB = A +B - AB
După fig 4 din Medical instrumentation 7(2):110-9, 1973

❖ Tensiuni superficiale critice ale unor polimeri solizi
Valori din Medical instrumentation 7(2):110-9, 1973

Unghiul de contact și umectabilitatea Caracter hidrofil
❖ Ecuația Young – Dupree sau a unghiului de contact

❖ O picătură de lichid pe suprafața unui solid;
❖ Tangenta la suprafața picăturii în zona echilibrului S, L, V
(vapori)
implant
❖ La echilibru: SV = SL + LV cos
Unghi de contact = 0, L udă complet S
din Medical instrumentation 7(2):110-9, 1973

curs 7 |
Generalități. Clase de fenomene de interfață biomaterial – țesut. Complexitatea problematicii. Procese de interfață în interacțiunea cu fluidele fiziologice.
Procese de interfață în interacțiunea interacțiuni cu biomolecule. Procese de interfață în interacțiuni cu celule

Unghiul de contact și umectabilitatea Caracter hidrofil
❖ Ecuația Young – Dupree sau a unghiului de contact

❖ O picătură de lichid pe suprafața unui solid;
❖ Tangenta la suprafața picăturii în zona echilibrului S, L, V
(vapori)
implant
❖ La echilibru: SV = SL + LV cos
Unghi de contact = 0, L udă complet S

Caracteristicile chimice și structurale ale suprafeței
Energia superficială depinde de:

❖tipul grupelor funcționale la suprafață
❖densitatea de grupe funcționale superficiale per unitate de arie
❖prezența fazei cristaline
❖orientarea moleculelor și mai ales a fazei cristaline în materialele cu conținut de

fază cristalină
❖prezența segregării fazice

Ierarhizarea interfeței - metale Ierarhizarea interfeței - polimeri
❑ Un metal cu energie superficială mare se acoperă cu ❑ O suprafață polimerică cu energie superficială redusă
straturi formate/organizate ierarhic pentru a-și respectă o ierarhizare superficială mult mai modestă
reduce energia superficială: pornind de la o suprafață polară sau nepolară:
1. legături primare (oxid, sulfuri), Structuri posibile:
2. legături polare puternice cu apa adsorbită
3. Legături nepolare cu molecule organice
❑ Alți factori de influență: aditivi care pot migra spre

suprafață, compuși oxidați la suprafața implantului (post-
sterilizare), structuri reticulate la suprafață, alte diferențe
între masa materialului și suprafața acestuia.

❖ Fenomenele de interfață depind de proprietățile interfeței/suprafeței.
❖ Răspunsul biologic este declanșat de caracteristicile suprafeței.
Exemple:
• Timpul de coagulare este invers proporțional cu umectabilitatea
suprafeței;
• Trombocitele aderă mai mult cu creșterea tensiunii superficiale critice
• Lucrul de adeziune la interfața biomaterial-sânge este corelat cu timpul
de coagulare;
• Interacțiunea cu proteinele depinde de energia superficială;
• Interfața aer-sânge = trombogenică
• Suprafețele hidrofile cu conținut mare de apă (de ex. hidrogeluri) sunt
potrivite pentru materiale compatibile cu sângele (PHEMA);
• Hidrogelurile sau suprafețele acoperite cu hidrogeluri permit modularea
adsorbției de proteine prin afinitatea față de medii apoase și prin natura
proteinei
• Reticularea, gradul de reticulare, lungimea și natura agentului de
reticulare afectează fenomenele de interfață;

Efectul reticulantului
Același reticulant (agent de
reticulare), grade diferite de
reticulare
Cu cât gradul de reticulare
este mai mare – rețea mai
densă, mai rigidă, reține mai
puțin solvent
Efectul reticulantului
De ex. în seria EGDMA, TEGDMA, PEGDMA cu cât reticulantul este mai lung, rețeaua este mai relaxată,
poate reține mai mult solvent, poate fi mai elastic...
EGDMA – lungime mică
TEGDMA – lungime medie
PEGDMA – lungime mai mare

Prin alegerea convenabilă a agentului de reticulare și a gradului de reticulare
se poate corecta și optimiza suprafața dispozitivului pentru o interacțiune
convenabilă (eventual îmbunătățită).
❖ Adeziune celule pe plase din polipropilenă (PP), modificate cu hidrogeluri de origine naturală care stimulează
interacțiunea cu celule După 1 zi După 7 zile
Celule
pe
fibre
inerte
Stancu IC, Serafim A., et al. manuscript in preparation

Celule
pe fibre
bioactiv
ate - 1
Celule
pe fibre
bioactiv
ate - 2
❖ Suprafața unui material bine proiectat dictează convenabil evenimentele celulare !
Exemplul 1. PHEMA – polimer sintetic hidrofil ce NU stimulează adeziune celulară. Biomaterial folosit pentru
proprietăți mecanice, permeabilitate... După acoperirea sa cu mineral fosfo-calcic, datorită noii suprafețe,
stimulează adeziunea osteoblastelor !
Osteoblast ROS etalat pe calcosferite (fosfati de calciu

asemanator mineralului din os) formate in vitro pe suprafata Analiza imaginii: filopode -galben, pseudopode -
unui polimer pHEMA bioactivat cu fosfataza alcalina (AlkP). verde, calcosferite – roz / portocaliu.
(AlkP stimulează fenomenul de mineralizare).
Celula – ancorata pe formatiunile minerale http://www.gerom-angers.fr/page_phemaAngl.htm
Exemplul 2. Material bifazic nanococompozit inspirat din ECM osoasă: matrice organică de tip hidrogel
+ nanoapatită
Martor: Gel-Alg hidrogel; Atenție - microstructura specifică unui hidrogel amorf contractat la
deshidratare
Proba: material bifazic Gel-Alg-nanoapatita; microstructura bifazica cu nanocristale de apatita distribuite

uniform in matricea organica (Proiect PNII Smart 183/2012)
Osteoblastele aderă foarte bine pe materialul bifazic nanocompozit (datorita asemanarii microstructurale cu
matricea extracelulara a tesuturilor dure), față de hidrogelul martor !
HIDROGELUL nu este
suficient pentru Placa de cultură este
inducerea aderării fabricată pentru a stimula
osteoblastelor inducerea aderării
osteoblastelor
Nanocompozitul stimulează inducerea aderării osteoblastelor; citoscheletul este

robust, celulele sunt ferm ancorate pe substrat – mai puternic decât pe placa de cultură
Celule MG63 după 7 zile. (microscopie de fluorescenta - Stained for 1 hour with 200nM Texas Red-X Phalloidin (F-actin) and
1ug/mL SYBR Green (Nucleus))
Celule MG63 dupa 7 zile pe suprafata nanocompozitului (microscopie electronica de baleiaj)
Celule bine etalate și Celule cu prelungiri, bine aderate pe materialul Celulă cu prelungiri aderate
aderate pe materialul nanocompozit; nanofază minerală formată prin în materialul nanocompozit
nanocompozit mineralizare înn timpul culturii celulare
Exemplul 3. PHEMA cu gelatina – polimer sintetic + natural stimuleaza adeziune celulara. Dupa acoperire cu fibronectina,
interactiunea cu fibroblastele este intensificata ! (imagini de microscopie de fluorescenta)
Gelatina-PHEMA + fibronectina Gelatina-PHEMA
Prin alegerea convenabilă a suprafeței dispozitivului se poate controla o

interacțiune convenabilă (eventual îmbunătățită) biomaterial-țesut.
Generalitati - Descrierea suprafețelor biomaterialelor:
În general – suprafețe heterogene din punct de vedere structural:
❖ depind de tipul de material (metal / polimer / ceramice…)
❖ depind de caracterul chimic: polaritate; reactivitate; sarcină electrică
❖ după existența fazelor: amorfe, cristaline, semi-cristaline, multifazice (de ex: zone dure și zone moi)
❖ după interacțiunea cu mediul: hidratate, nehidratate
❖ după morfologie: poroase, rugoase, netede, …

3 mari clase de interacțiuni biomaterial - gazdă: cu fluidul biologic; cu celule; cu biomolecule
Interacțiuni complexe, ierarhic derulate, simultan, competitiv sau complementar
Interactiuni cu lichidul biologic
Interactiuni cu biomolecule
Interactiuni cu celule
• Interactiuni biomaterial – • Aderență celulară • Adsorbție
solvent • Bioadeziune proteine celulare
• Formare de matrice
• Hidratare extracelulară • Degradare
enzimatică
• Degradare /Hidroliză • Regenerare tisulară • ….
• Citotoxicitate
• Eliberare de molecule solubile
(de ex factori de creștere • Efectul produșilor de
hidrosolubili sau produși de degradare solubili
degradare hidrosolubili) sau solizi
• Mineralizare / calcifiere
Tipuri de proprietăți de suprafață:
1) Care depind de material:

• afinitatea față de solvenți:
(i) față de apă: caracter hidrofil/hidrofobx;
(ii) față de alți solvenți: afinitate / compatibilitatexx
• funcționalitatea chimică determină reactivitatea / inerția chimică
• stabilitatea chimică / biodegradabilitatea
• stabilitatea / instabilitatea dimensională
• durata de viață a suprafeței
• afinitatea față de proteine de aderență celulară
• afinitatea față de microorganisme bacteriene
2) Care depind de produs si de tehnologia de prelucrare folosită:

• topografie, geometria suprafeței: macro-, micro-, nano-rugozitate, raport S/V
• suprafața mono- sau poli-fazică: uniformitate, distribuție faze, aspect omogen / heterogen
……
x important pentru prezicerea/modelarea interacțiunii cu mediile apoase fiziologice

xx important în special pentru prelucrarea biomaterialelor
Caracteristicile suprafetelor - legate de legături chimice
Tipul moleculelor, distributia acestora, densitatea si mobilitatea moleculelor / grupelor functionale la
suprafata unui produs implantabil vor influenta interactiunile cu tesuturile.
Tipul moleculelor – determina caracterul hidrofil/hidrofob si sarcina electrica
Molecule cu grupe polare/ionice:

❖ Diferente de electronegativitate intre atomii constituenti;
❖ Daca sunt ionizate participa la interactiuni ionice (10-20 kcal/mol.) [respingere / atragere ionica]
❖ Pot forma dipoli permanenti: orientare moleculara, interactiuni de hidrogen ( 3-7 kcal/mol); interactiunile
depind de orientarea dipolilor, distanta dintre ei..
❖ Pot avea caracter acid sau bazic: interactiuni acid-baza; Interactiuni cu apa si biomoleculele din fluidele
biologice; reactivitate chimica sporita
Molecule nepolare
❖ Forte van der Waals interactiuni cu molecule biologice
•Suprafața poate fi contaminată ușor
❖ taria legaturilor  1-2 kcal/mol
❖ Genereaza suprafete hidrofobe; caracter hidrofob • Suprafata poate fi modificata usor sub
influenta mediului invecinat
Suprafete hidrofobe
Nu formeaza legaturi de hidrogen cu apa (PTFE)
Proprietăți de suprafață relevante pentru aplicații în implantologie.
• Hidratarea și stabilitatea
• Adeziunea celulară
Chimia suprafeței influențează : • Mineralizarea
• Reacția de corp străin - încapsularea implantului
a. Caracterul hidrofil: o Adsorbția proteinelor ECM
• Grupări hidrofile: -OH, -COOH, -NH2, -
SH, ioni legați 1. În stadiile inițiale/timpurii ale interacțiunilor celule-
• Funcțiuni hidrofobe: -CH3 implant/material:
b. Distribuția spațială a grupărilor la Proteinele ECM se adsorb slab pe materiale hidrofile, de

aceea celulele aderă slab, în special în etapele timpurii;
suprafață prin:
adsorbția apei pe suprafețele hidrofile împiedică adsorbția
• Distribuție diversă a fazelor proteinelor pe substraturi hidrofile
• Domenii alternante hidrofile și
hidrofobe similar cu separarea
acestor domenii în proteine Proteinele ECM se adsorb mai puternic pe materiale mai
puțin hidrofile, și ca urmare celulele aderă mai bine pe
acestea. Interacțiunile suprafață-proteine înlocuiesc
interacțiunile apă-material scăzând energia de suprafață
c. Chimia de suprafață – rigiditatea
asociată 2. În stadiile finale ale interacțiunilor celule-
• Mecanotransducție, migrare celulară, implant/material:
… • alte procese precum interacțiuni proteină-proteină
• remodelarea ECM de către celule
(1) Interacțiuni biomaterial – solvent (nivelul 1)
• Depind de tipul biomaterialului si de compatibilitatea acestuia cu solventul (metal, polimer, material ceramic; …)
• Proprietățile unui biomaterial în stare uscată  proprietățile biomaterialului în contact cu medii lichide;
Imagini PHEMA http://www.gerom-angers.fr/page_phemaAngl.htm

• Apar modificări semnificative față de materialul deshidratat; aceste diferențe permit înțelegerea /
proiectarea unor suprafețe cu performanțe predefinite
PHEMA deshidratat
PHEMA hidratat
A1 – disc deshidratat din gelatina; sticlos,

rigid, casant la temperatura ambianta /
fiziologica
A2 – disc hidratat din gelatina; elastic, flexibil
la temperatura ambianta / fiziologica
! Solvent = compus ce interactioneaza fizic cu o substanta
Interactiuni biomaterial - solvent
• Interactiunea cu medii apoase modifica proprietatile hidrogelurilor
• Se modifica elasticitatea, permeabilitatea, dimensiunea
• interactiunea cu molecule dizolvate in medii apoase
• Capacitatea de a retine / elibera medicamente si substante active
• Topografia si rugozitatea
• Dimensiunea porilor
Pentru investigarea si intelegerea interactiunilor cu tesuturile – studierea proprietatilor biomaterialelor in contact

cu medii biologice relevante
Interactiuni biomaterial - solvent
Exemple: Gonflarea si dizolvarea presupun interactiunea suprafetei materialului cu solventul, progresiv
Gonflarea matricei in lichid Dizolvarea matricei in lichid;
Matrice stabila in lichid

Caracterul hidrofil sau
hidrofob al suprafeței
/ implantului
determină tipul de
interacțiuni la
interfață
Substratul cu suprafață de tip gel:
Interacțiuni cu apa, ioni, compuși mici
Substratul impermeabil:
Interacțiuni reduse cu apa și ioni,
potențial de membrană anormal
(2) interactiuni cu specii chimice mici – ioni - relevante pentru aplicații în implantologie.
Suprafața interacționează cu Microfotografii SEM cu

ioni din fluidul fiziologic – se cristale minerale de tip
pot declanșa fenomene de apatită biologică generate
calcifiere/mineralizare pe suprafața AuNP-COOH
Ex.1 Stimularea mineralizării

biomimetice pe materiale cu
suprafață anionică (au
afinitate față de cationii de
calciu)
Substrat pentru regenerare

osoasă acoperit cu
nanoparticule de aur (AuNP)
terminate cu grupări –COOH.
Acestea, similar proteinelor
cu grupe anionice implicate în
procesul de mineralizare
fiziologică, stimulează
fenomenul de mineralizare
atrăgând Ca2+ și PO43-.
Ex.2 Prezența funcțiunilor anionice poate stimula minealizarea în masă dar și acoperirea stabilă cu fază minerală depusă prin
metode biomimetice.
Microfotografii SEM și TEM cu fază minerală de tip apatită

biologică generată prin metode biomimetice pe fibre
submicronice; microfotografii SEM – apatită biologică formată în
timpul culturii celulare / osteoblaste
(3) interactiuni cu macromolecule din ECM - importante pentru aplicații în implantologie;
importanta relatiei compozitie-structura-proprietati + specificitate tisulara.
Interactiunile cu macromolecule din ECM - importante pentru aplicații în implantologie.
componentele
interactiuni cu macromolecule din ECM - relevante pentru aplicații în implantologie. Exemple de fenomene regenerative
mediate de componentele ECM
Importanta proteinelor din ECM – folosite în componente
Vindecarea Angiogeneză
ale suprafețelor sau masei implantului
rănilor
Colagenul și derivații săi – rol major în mecanisme celulare și
regenerare tisulară !  recomandat ca agent de modificare a
suprafeței sau componentă cheie a unor implanturi
Erupții dentare
Legare directa
Legare indirecta
integrina - Clg
integrina - Clg
Membrana celulara
Condrogeneză
Schematic illustration of direct (collagen-binding integrin-mediated) Reprezentare schematică a unor procese biologice în care sunt corelate legarea directă
and indirect (COLINBRI-mediated) cell binding to collagen fibrils. sau indirectă a celulelor de Clg. De ex. în vindecarea rănilor, fibroblastele dermale
reorganizează colagenul pentru închiderea rănii și contracția țesutului de granulație.
Imagini din Molecular composition and function of integrin-based collagen glues—Introducing COLINBRIs, Biochimica et Biophysica Acta, 2013
interactiuni cu macromolecule - relevante pentru aplicații în implantologie.
decorat cu fibronectină
Biomaterialele – generatia 3 / biomimarea proceselor naturale ce implica bioactivitate si reactii
bio- (Biomimicking natural bioactive and bioresponsive processes)
O noua era in biomedicina; trecerea de la inlocuire (Replacement) la regenerare (Regeneration).

- Este nevoie de interactiuni imbunatatite intre implant – tesutul gazda
Abordari clasice pentru a induce formarea de tesut:

1. Biomateriale implantate pentru a induce mecanisme celulare specific implicate in regenerarea tisulara
2. Biomateriale (eventual poroase) incarcate cu celule.
Atribute critice
biomaterial/implant Compozitia chimica + Structura fizica + Elementele biologic active
sau functionale
❖ Definirea geometria 3D – substraturi (3D)

❖ biomimarea ECM
❖ Compatibilitatea mecanica cu aplicatia / tesutul
❖ Biodegradarea controlata
❖ Formarea controlata de tesut, asistata de biomateriale
❖ Integrarea imbunatatita a implanturilor permanente –
suprafete inteligente, functionalizate*
Acoperirea cu Clg sau umplerea cu Clg a porilor unui substrat neadeziv pentru celule, din PLA stimulează interacțiunea cu celule
Clg = macromolecula principală din ECM care stimulează adeziunea celulară
Ex. 4 Substraturi printate 3D din PLA

acoperite sau umplute cu Clg
Acoperite cu Clg I
Umplute cu Clg I
Ritz, U.; Gerke, R.; Götz, H.; Stein, S.; Rommens, P.M. A New Bone Substitute Developed from 3D-Prints of Polylactide (PLA) Loaded with Collagen I:
An In Vitro Study. Int. J. Mol. Sci. 2017, 18, 2569.
Proprietăți de suprafață relevante pentru aplicații în implantologie.
Ex.5 Folosirea derivaților de Clg poate stimula interacțiunea implantului cu celule
Pentru optimizarea interacțiunii implant – țesut – importanța respectării specificității tisulare
Abordare bio-inspirată = Reproducerea în

fabricarea unui implant a unor caracteristici
compoziționale, arhitecturale sau
funcționale specifice țesutului natural
Atenție!
Elemente naturale arhitecturale, topografice, structurale ce pot fi mimate: arhitectura poroasa, structura fibroasa, orientarea….
citoplasm
adeziune
de
focală
stabilire
atice si
Prelungiri
Elemente naturale arhitecturale, topografice, structurale ce pot fi mimate: microrugozitatea / porozitatea suprafeței...
From HISTORY OF BIOMIMETIC, BIOACTIVE, AND BIORESPONSIVE BIOMATERIALS, BIOMIMICKING

NATURAL BIOACTIVE AND BIORESPONSIVE PROCESSES, in BIOMIMETIC, BIORESPONSIVE, AND
BIOACTIVE MATERIALS An Introduction to Integrating Materials with Tissues
2.1. Generalități. Clase de fenomene de interfață biomaterial – țesut. Complexitatea problematicii. Procese de interfață în interacțiunea cu fluidele
fiziologice. Procese de interfață în interacțiunea interacțiuni cu biomolecule. Procese de interfață în interacțiuni cu celule
Cum se recunoaște tipul de interacțiune cu celulele după morfologia celulară?
Etapa Factor de influență Timp

• Interacțiune cu • Umectabilitatea,
fluidul fiziologic compoziția ionică, • Sec
(solvent, molecule temperatura, grupele
mici, ioni) funcționale
Imediat după ajungerea pe suprafață • Interacțiuni cu • Chimia suprafeței, • Sec –
proteine topografia, min
• Adeziune celulară proprietățile mecanice • Min –
• Întindere/etalare (rigiditatea) ore
celulară / acoperire • proteine matriciale și • Ore
celulare
După adeziunea celulei pe suprafață
Ce observați? Cum se modifică morfologia celulei?
Interacțiunile celulare depind de factori specifici

Interacțiunile celulare - reprezentări schematice pentru recunoașterea schimbărilor de
morfologie care indică tipul de interacțiune
Cluster de celule
Adeziune
Celulă sferoidală, Celulă aplatizată, aderată, cu

ne-aderată prelungiri citoplasmatice
Structura situsului
de adeziune focală
Etapele interacțiunii celule-
suprafață
2.2. Efecte in vivo: funcționare / degradare / eșec. Provocări clinice și societale
Funcționare corectă Funcționare problematică
Microimplanturi care induc inflamație. Fig. 23-14 din Current Therapy

in Orthodontics, 2010, Pages 291-300, https://doi.org/10.1016/B978-
0-323-05460-7.00023-5 .
Microimplanturi plasate in gingie (A și B) și palat (C) nu au produs inflamație.

Microimplant lângă joncțiunea mucogingivală nu induce inflamație serioasă (D). Fig.
23-13 în Current Therapy in Orthodontics, 2010, Pages 291-300,
Săgețile negre – procese de interfață țesut –
https://doi.org/10.1016/B978-0-323-05460-7.00023-5
implant – inflamație, infecție
2.2. Efecte in vivo: funcționare / degradare, eșec. Provocări clinice și societale
Eșec
Placă din titan fracturată in vivo,

din J Funct Biomater. 2015 Dec; 6(4): 1012–1020,
doi: [10.3390/jfb6041012]
Eșec
Fractografie agrafă intramedulară scurtă din oțel inoxidabil (a), duritatea implantului arată că suprafața în jurul zonei fracturate a fost mai dură
decât restul implantului (b), din J Funct Biomater. 2015 Dec; 6(4): 1012–1020, doi: [10.3390/jfb6041012]
Migrarea de particule din implant în timpul degradării nedorite a implanturilor articulare...
- recunoașterea particulelor este importantă
- Localizarea și dozarea - importante
Morfologia particulelor rezultate la degradarea mecanică a unor implanturi articulare
În simulator articular Din țesut periprotetic

Figuri din Materials 2014, 7(2), 980-1016; doi:10.3390/ma7020980
Șuruburi degradate
Din J Bone Joint Surg Am. 2014;96:244-50 d http://dx.doi.org/10.2106/JBJS.L.01652

Eșec - metaloză
(A) aspect histologic – fragmente negre de materie degradată prin uzură în citoplasma macrofagelor., (B)
EDAX – fragmente metalice conținând Cr, Ni, Mo. (C) radiografie cu focare osteolitice datorate degradării
implantului – săgeți.
Rony L, et al. Intraosseous metal implants in orthopedics: A review. Morphologie (2018),
https://doi.org/10.1016/j.morpho.2018.09.003
Eșec – calcifiere lentile intraoculare acrilice – calcifiere, pierderea transparentei
Lentile din biomateriale hidrofobe
Lentile din biomateriale hidrofile
Fig 3.6 si 3.8 din Opacification and degradation of implanted intraocular lenses, in Chirila (Eds.)-Biomaterials and Regenerative Medicine in
Ophthalmology-Woodhead Publishing (2010)
Clase de probleme la interfața biomaterial-țesut - exemple:
1. Probleme de contact / fixare 3. Probleme de degradare a

2. Probleme de degradare
insuficientă în țesut țesutului
• Insuficient țesut crescut în pori • Degradare necorelată cu • Distrugere tisulară ca
regenerarea țesutului – implanturi urmare a migrării implanturi
• Desprinderea stratului superficial degradabile sau fragmentelor degradate
în cazul implanturilor acoperite accidental
• Degradare nedorită – implanturi • Necroză ca urmare a
• Insuficient contact între implant nedegradabile (fragmentare PE, eliberării de produși de
și țesut în cazul implanturilor cu rupere elemente fixare) degradare din implant
suprafețelor neregulate • Rezistență mecanică redusă
• Pierdere proprietăți funcționale ca urmare a decimentării
(elasticitate prin calcifiere,
transparență prin calcifiere,
rezistență mecanică prin degradare
prematură)
Provocări clinice și societale

Obiective actuale: Inginerie Știință

• Îmbunătățirea stării de bine a pacientului Obținerea produselor prin Cunoașterea
• Creșterea performanțelor implanturilor combinarea + necesară;
biomaterialelor, celulelor, răspuns celular/tisular
• Îmbunătățirea integrării implanturilor substanțelor bioactive la noi tipuri de interfețe
• Optimizarea fenomenelor de interfață implant - țesut Tehnologie
• Controlul superior al biodegradării implanturilor biodegradabile Metodele de fabricare a
suprafețelor cu
• Prezicerea sigura si monitorizarea credibila a degradarii implanturilor geometrie,
biodegradabile Metode precise de
• Modificarea suprafetei pt reducerea problemelor diagnosticare
• Biomateriale noi cu performante superioare
Implanturi Medicină Tratament

Inginerie tisulară
performante regenerativă personalizat
Regenerare in vitro Regenerare in vivo
Producere de țesut format in Se implantează o matrice
vitro prin însămânțare de care, ca atare sau
celule (uneori autologe) într-o însămânțată cu celule
matrice, apoi se implantează stimulează regenerarea de
țesutul regenerat țesut in vivo
Succesul /integrarea implantului:

- depinde de natura interfeței
- depinde de particularitățile anatomo-fiziologice ale țesutului gazdă
Natura interfeței – specifică perechii biomaterial/implant - țesut gazdă
Preparare Umectabilitate/
Control orientare Control compoziție
geometrie permeabilitate
• Omogenă
• Rugoasă /Heterogenă • Hidrofilă
• Aliniată
• Netedă • Hidrofobă
• Întâmplătoare
• Neregulată • Sintetică/Naturală • Mixtă
• Monofazică/Multi-
fazică
• Bioactivă sau nu
Fig din Wang J et al. Acta Biomater (2013),http://dx.doi.org/10.1016/j.actbio.2013.10.008
Importanța geometriei suprafeței implantului. Rugozitatea stimulează adsorbția proteinelor și adeziunea celulară
netedă micro nano
Adsorbție proteine
Adeziune celulară
PEMF – probă tratată în câmp electromagnetic

2.3. Prepararea interfeței. Natura interfeței. dezordonat aliniat
Importanța orientării suprafeței implantului.

Orientarea fibrelor stimulează direcționarea celulară
aliniat dezordonat
Substrat pentru regenerare nervoasă fabricat prin electrospinning
Din : Yao et al, Nanoscale 2016, DOI: 10.1039/c6nr01169a

2.4. Procese de degradare în medii fiziologice. Specificitate tisulară și funcțională. Degradare enzimatică.
Degradare hidrolitică. Separare fazică. Degradare mecanică. Metode de investigare. Eșec. Soluții /
Provocări clinice
2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare. Specificitate tisulară și funcțională.

Factori de influență/control. Mecanisme. Eșec. Soluții / Provocări clinice
curs 11 | efecte in vivo - continuare

2.4. Procese de degradare în medii fiziologice. Specificitate tisulară și funcțională. Degradare
enzimatică. Degradare hidrolitică. Separare fazică. Degradare mecanică. Metode de investigare.
Eșec. Soluții / Provocări clinice
Localizare degradare Degradare Tipuri de degradare
❖ Degradare in masă. ❖ Programată in cazul implanturilor ❖ Degradare enzimatică.

❖ Degradare superficială. biodegradabile. ❖ Degradare hidrolitică.
❖ Accidentală in cazul implanturilor ❖ Dizolvare / dispersare.
nebiodegradabile. ❖ Separare fazică.
❖ Degradare mecanică.
Degradare/biomaterial: Factori de influenta a vitezei de degradare:

Polimeri: Ruperea legaturilor chimice din Caracteristicile chimice ale implantului – accelerarea proceselor
(a) catena principală sau (b) secundară a degradative datorita:
moleculelor, (c) punti de reticulare… ✓ Acizi, baze, enzime, efort mecanic
Metale: degradare mecanica, coroziune, ✓ Caracterul hidrofil favorizeaza accesul agentilor de degradare in
oxidare… interiorul implantului si difuzia produsilor degradare
Ceramici: dizolvare, transformari, schimb ✓ pH-ul mediului poate cataliza reactii de degradare
ionic interfacial… ✓ Metoda de sterilizare
✓ Defecte (de suprafata, structural, …)
✓ Prezenta amestecuri amino acizi, acizi grasi, enzime, hormoni…
Biodegradare:
❑ Termen cu sens mai larg, utilizat pentru a descrie procesul de degradare când un agent biologic (de ex.
enzimă) este componenta dominantă în procesul degradativ și când un material degradat poate fi
remodelat în organism;
❑ Uneori se referă doar la transformări care conduc la modificări ale proprietăților biomaterialelor
implantabile în timpul utilizării;
❑ În multe situații mai multe mecanisme de degradare se pot manifesta în același timp;
❑ ! Se poate referi și la degradarea unor produse în mediul înconjurător (de ex pe câmp);
❑ Bioeroziune = descrie procesul prin care molecule insolubile în apă sunt transformate în produși solubili în
apă; indiferent de mecanismul implicat.
Rupere legături chimice din catena
polimeri principală, catene secundare sau punți de
reticulare
Catalizatori:
Hidroliză Factori ce influențează viteza de degradare:
acizi, baze, săruri, enzime
Gradul de cristalinitate
Molecule de apă interacționează
rupând legături covalente și Masa moleculară
acelular + celular
fragmentând polimeri Temperatura
Susceptibili: polimeri cu grupe carbonil Aria suprafeței
și catene heteroatomice (O, N, S);
esteri, amide și carbonați Activitatea enzimatică
ceramici
Bioresorbție celulară
Osteoclastele în os – bioresorbție
acelular + celular
fază minerală
Celulele (macrofage și neutrofile) - endocitoză
Biomaterialul înconjurat de celulă;

Celula în contact cu formare veziculă intracelular
biomaterialul
Endocitoză = celula înconjură particula de material
izolând-o într-o veziculă
Fagocitoză – particule  250 nm
Degradarea enzimatică:
• Enzimele – uneori prea voluminoase pt a pătrunde în

material.
• Degradarea enzimatică – ajutată de activitate hidrolitică

preliminară  pori voluminoși + crăpături  crește aria
accesibilă atacului enzimatic Lizozomii și vezicula fuzionează eliberând Eliberare produși
enzime care catalizează degradarea de degradare
Degradation rate of bioresorbable materials, ed. Fraser Buchanan, First published 2008, Woodhead Publishing Limited and CRC Press LLC
Tipuri de procese degradative după
evoluția procesului in material:
a. Eroziune de suprafață
b. Degradare în masă
materialului/implantului
Importanța metodei de sterilizare asupra riscului de degradare:
✓ Autoclavarea cu abur – căldura și umiditatea – degradare premature a polimerilor
✓ Radiația gamma – acceptabilă pentru anumiți polimeri; poate scinda catena polimerică
diminuând masa moleculară
✓ (EtO) gaz foarte toxic, necesită degazare îndelungată și monitorizare pt evitarea rămânerii
gazului rezidual în implant
✓ Necesară elaborarea de metode mai puțin toxice / agresive:

❖ Filtrare sterilizantă a precursorilor
❖ CO2 supercritic
❖ Tratament în plasmă
Specificitate tisulară și funcțională.
Mediul intern – 60-70% apă
Mediul biologic produce - adult 70 kg – 42 l fluid fiziologic:
biodegradare prin forme • Intracelular - ICF (28L) și
de agresiune: • Extracelular - ECF (14L):
✓ chimică
❖ 3L plasmă
✓ biologică Concentrație ionică asemănătoare
❖ 11 L interstițial
✓ mecanică Compoziție ionică diferită: ICF:K+, PO43-; ECF: Na+, Cl-
1. Reacții interfaciale – compartiment

celulă
fluid extracelular (ECF) La interfața solid/lichid – fenomene
complexe:
✓ Apa • apa + ioni (nanosec)
✓ Specii ionice pozitive si negative disponibile • amestec de aminoacizi, zaharuri, acizi
imediat (nanosecunde) ECF grași, proteine (enzime, hormoni)
(milisec)
- declanșare transfer ionic interfacial care Proteinele: polare, sau hidrofobe;
guverneaza proprietatile, viteza si intensitatea interacțiunea cu ele depinde de tipul
fenomenelor din spatiul din vecinatatea suprafeței biomaterialului
suprafetei implantului biomaterial
Cataliza acida - Reactie reversibila, favorizarea hidrolizei prin exces de apa.
Clivare acil-oxygen cu eliminare de alcool (HO-R2) – etapa lenta
Exemple de polimeri biodegradabili sintetici comuni
hidroliza
Cataliza bazica - Reactie ireversibila, clivarea acil–

oxygen, etapa lenta
dizolvare
Procese degradative – reprezentare schematică
Degradare hidrolitică a implantului cu Degradare cu reacție / eroziune

difuzie / reacție Fronturi de eroziune – 4 etape
Difuzie rapidă apă (+1% wt)
Difuzie rapidă apă + hidroliză
Se atinge o M critica – difuzie oligomeri din biomaterial

Timp, săptămâni
Fronturile se întâlnesc în centrul
Absorbție de apă + degradare Începe pierderea de material; Degradare spre implantului - fragmentare
fără pierdere centrul implantului + formare membrana
de material exterioara
Exemple de metode de investigare a biodegradării
Investigare microscopie electronică de baleiaj (SEM), testare in vitro
Testare in vitro acelular, influenta fluidului biologic : acelular, influenta fluidului biologic
pH 7.4, 37°C, in PBS PLA degradare 18 sapt
Esantioane incubate, schimbare periodica mediu
PLA degradare 5 sapt
Evaluare la interval de timp prestabilite
Tehnici de analiza: inspectie vizuala, (E)SEM, XRD,
DSC, FTIR, teste fizico-chimice (dozare substanta
eliberata, monitorizare pH, SEC..), pierdere de masa,
modificare proprietati mecanice
Testare in vitro acelular, influența enzimelor: PLA degradare 40 sapt

Solutie tampon + enzime PLA degradare 14 sapt
Ex.
❖ pH 8.6 (Tris/HCl 0.05M) pt degradarea PLA cu
proteinaza K
❖ pH 7 (PBS) pt degradarea PCL cu Pseudomonas lipase
Esantioane incubate, schimbare periodica mediu
Evaluare la interval de timp prestabilite
Tehnici de analiză: inspectie vizuală, (E)SEM, XRD, DSC,
FTIR, teste fizico-chimice (dozare substanta eliberata,
monitorizare pH, SEC..), pierdere de masa, modificare
proprietati mecanice Degradation rate of bioresorbable materials, ed. Fraser Buchanan, First published 2008,
Woodhead Publishing Limited and CRC Press LLC
Investigare SEM testare in vitro acelular, influenta enzimelor
PLA Film PCL Film PLA/PCL
PLA dupa degradare enzimatica Film PCL dupa 72 ore atac enzimatic Film PLA/PCL dupa 72 ore atac enzimatic
Degradare PCL
Investigare SEC – size exclusion chromatography, degradare polimeri biodegradabili
Degradare PLA/GA Degradare PLA
Scade masa moleculara

Initial Mw – 79000, Mw/Mn
= 1.6
20 saptamani:
Interior Mw=16100, Mw/Mn
=2.3
Suprafata Mw = 31000, Mw/Mn
= 2.7
40 saptamani:
Interior Mw=4000, Mw/Mn =1.3
Suprafata Mw = 17900, Mw/Mn =
2.5
Pierdere masică, degradare polimeri biodegradabili Comportament mecanic, degradare polimeri biodegradabili
- Se observă scăderea masei implantului, care se - Fenomenele degradative sunt însoțite de scăderea
înregistrează în timp. Mediile de incubare pot avea proprietăților mecanice
efecte diferite.
Se degradeaza mai rapid polimerul amorf

(PLA100a) fata de cel semi-cristalin (PLA100a) .
2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare. Specificitate tisulară și
funcțională. Factori de influență/control. Mecanisme. Eșec. Soluții / Provocări clinice
2.5. Calcifierea biomaterialelor. Metode de detecție / investigare. Specificitate tisulară și funcțională. Factori de influență/control.
Mecanisme. Eșec. Soluții / Provocări clinice
Cunoașterea mecanismelor și a tehnicilor de monitorizare a
calcifierii fiziologice – utilă pentru controlul și investigarea
calcifierii biomaterialelor
Calcifiere patologică
❖ Macroscopic
❖ Tehnici microscopice utilizând colorații histologice specifice
❖ Imagistică tomografică
Calcifiere patologică în
țesuturi moi
❖ Macroscopic – depuneri
minerale albe, modificarea
elasticității țesutului
❖ Imagistică radiologică –
fragmente radio-opace
Cunoașterea tehnicilor de monitorizare

a calcifierii patologice – utilă pentru
investigarea calcifierii biomaterialelor
Calcifierea fiziologică Calcifierea biomaterialelor
Calcifiere nedorită/accidentală a biomaterialelor

– în general în dispozitive destinate țesuturilor moi
Radiologic; tomografic Macroscopic; microscopic

Calcifiere nedorită/accidentală a biomaterialelor
Eșec implant de
sân – capsulă
calcifiată
Probleme fixare
implant de sân –
capsulă
calcifiată
Eșec stent + artere
Vizualizare tomografică
Vizualizare calcifiere prin

imagistică moleculară – se
injectează un agent pe bază de
bisfosfonat care se poate lega de
cantități foarte mici (concentrații
nanomolare) de hidroxiapatită
pentru detecția activității
osteogenice.
❖ Obținerea de biomateriale osteoinductive / osteoconductive – strategie bazată pe capacitatea

unor biomateriale de a genera fază minerală similară celei din os;
❖ Legare de mineralul din os
❖ Bioactivitate
Efectul calcifierii nedorite a biomaterialelor:

Pibt 1-11 - FING - MEDICALA - UPB

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Pibt 1-11 - FING - MEDICALA - UPB

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Un an universitar 2020-2021

o Prezentare titular de curs / titulari aplicații

Universitatea Angers – Franța

FEBR. 2002 – DEC. 2002; 11 luni

MAI 2005 – IUN. 2006; 13 luni

NOV. 2006 – NOV. 2007; 12 luni

Research grants as technical responsible

izabela.stancu@upb.ro Instructor | Contact Information

3.1. Osteointegrarea funcțională a implanturilor ortopedice și dentare. (Osteo)integrarea biomaterialelor 8

NR. TOTAL DE ORE 28

➢ Obligativitate efectuare activitate practică

1.1. Introducere. Clase de biomateriale. Naturale vs sintetice. Evoluție în timp.

1.2. Proprietățile biomaterialelor. Caracteristici de material și de produs

1.3. Relația funcție / structură / proprietăți - fundamentală pentru interacțiuni

1.4. Generalități – exemple de fenomene de adeziune

Exemple de definitii / evolutia in timp a intelesului unui termen / progress tehnologic si

• O substanta inertă sistemic si farmacologic, destinata implantarii sau incorporarii in

• Biomaterial - material ce inlocuieste fie un tesut in corp sau o functie a organismului. A

❖Elemente de fixare - fire de sutură / adezivi chirurgicali

Conduct nervos sintetic biodegradabil

The Bioneedle Technologies Group

Longevity® Highly Crosslinked

✓atât de nou încât istoria sa ”oficială” este foarte scurtă

✓fără a folosi termenul «biomaterial » - preocupări de descoperire şi utilizare a

[Photo: CHIP CLARK / NATIONAL MUSEUM OF NATURAL HISTORY]

A – „Greville Chester toe” - Proteză de deget mare de la picior - amestec similar

o mână artificială - generalul roman Marcus Sergius, în timpul celui

o Picior din bronz şi lemn, realizat  300 î.e.n (vechime  2500

Ochi artificial : a – proteza a fost descoperită încă pozitionată în orbită; b – Se observa

– tehnica folosită pentru reducerea presiunii intracraniene

Repozitionarea piesei osoase; probabil post-mortem.

www.interscience. wiley.com/journal/oa http://www.pbs.org/wgbh/nova/ancient/inca-skull-surgery.html

Mitul lui Prometeu. Prometru - pedepsit să

Anticiparea timpurie a principiilor

[Imagini - Courtesy US National

Începe era modernă a Biomaterialelor.

Themistocles Gluck: Von der Organexstirpation zum Gelenkersatz, from

Al Doilea Război Mondial - Fragmente de

1949 – Howard Ridley - oftalmolog RAF -

• Thomas Graham (1861) – demonstreaza ca pergamentul vegetal are rol de membrana

Prima generație de biomateriale Probleme asociate

➢Medicii folosesc materiale deja ➢ Biocompatibilitate

➢ 1950-1960 – evolutie spectaculoasa a tehnicilor chirurgicale

➢ apare cererea de materiale pentru o gama larga de dispozitive implantabile si organe

➢ se dezvolta o categorie de materiale concepute pentru inlocuirea tesuturilor

➢ obtinute folosind materiale comune, folosite in alte domenii

➢ dezvoltarea colaborarii medici – ingineri – specialisti in materiale

➢ se foloseste experienta dobandita cu prima generatie de materiale

Ramakrishna S. et al. (2001) Surf. Sci. 61, 1189-1224

A doua generatie de biomateriale ceramice:

A doua generatie de biomateriale - proprietati:

Viziune de pionierat: Langer si Vacanti –

R. Langer, G. Mikos (M.I.T.) , J. Vacanti (Harvard)

Element central - Biocompatibilitatea:

➢Definiția veche: materiale inerte

Evoluția cunoașterii și controlului fenomenelor de interfață – IMPORTANȚĂ MAJORĂ!

“Tissue Engineering is an interdisciplinary field that applies the principles of

Ingineria tisulara este un domeniu interdisciplinar care aplică principiile ingineriei si

➢ Dr. J Burke si Dr. I Yannos, MIT, Boston

➢ Reiwald si Green – obtinerea unor echivalenti de tesut (piele) utilizand co-

➢1980- inceputul anilor 1990

Boston Ear Mouse / Vacanti’s

Un substrat polimeric biodegradabil a fost cultivat cu condrocite si implantat subcutanat;