18.02.

2021

Floare albastră de Mihai Eminescu

Secvenţa 3: 8 catrene/ planul apropiat/ vocea ei/iubitei

Teme literare: natura

şi iubirea;
-Hai în codrul cu verdeaţă,

Und-izvoare plâng în vale,

Secvenţa a treia se deschide
cu o provocare inocentă pe
care olansează ea/ un act de
seducţie;
Stânca stă să se prăvale Laitmotiv: chemarea la
iubire/ specific liricii
În prăpastia măreaţă. eminesciene;

Acolo-n ochi de pădure,

Lângă trestia cea line Expresivitatea realizată

Motive des întâlnite în prin prezenţa personificării
lirica eminesciană; topos Şi sub bolta cea senină şi a aliteraţiei; natura
definitoriu în opera lui participă afectiv la
Vom şede în foi de mure. povestea de iubire;
Mihai Eminescu;

Şi mi-i spune atunci poveşti

Elemente ludice specific
Şi minciuni cu-a ta guriţă,
convenţiei erotice Metaforă care sintetizează
populare; specifice liricii Eu pe-un fir de romaniţă semele “ochiului” şi ale
eminesciene sunt cele 3 “pădurii” , învestind codrul
etape stereotipe: Voi cerca de mă iubeşti. cu valoarea de “axis mundi”;

1. chemarea în
codru/natură;
Şi de-a soarelui căldură
2. formarea perechii;
Voi fi roşie ca mărul,
3. jocurile inocente;
Mi-oi desface de-aur părul

Să-ţi astup cu dândul gura.


Motiv specific
eminescian; luna apare
ca un astru protector,
martor al poveştii de
iubire;
Verbele la timpul viitor
validează ideea conform
căreia fata este
conştientă de
imposibilitatea realizării
immediate a poveştii de
iubire;
Viitorul popular ajută la
construirea unei proiecţii
ideale a împlinirii iubirii,
ţinând cont de
imposibilitatea realizării
ei imediate
De mi-i da o sărutare
Nime-n lume n-a s-o ştie,
Căci va fi sub pălărie –
Ş-apoi cine treabă are!
Când prin crengi s-a fi ivit
Luna-n noaptea cea de vară,
Mi-i ţinea de subsoară,
Te-oi ţinea de după gât.
Pe cărare-n bolţi de frunze,
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sărutări pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Fonetisme arhaice,
interogaţie retorică, mărci
Şi sosind l-al porţii prag
ale oralităţii care
Vom vorbi-n întunecime demonstrează că nu doar
spaţiul este autohtonizat,
Grija noastră n-aib-o nime ci şi limbajul, fata
alintându-se în spiritual
Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?
oralităţii ţărăneşti