Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Din activitatea celulelor rezultă produşi nefolositori şi toxici pe care organismul îi elimină în mediul
extern prin funcţia de excreţie. Cunoaştem câteva organe ce ne curăţă corpul:
- pielea – elimină substanţe toxice şi săruri sub formă de sudoare prin glandele sudoripare
- plămânii – elimină prin expiraţie CO2, o parte din H2O şi substanţe volatile
- prin intestinul gros se elimină resturile nedigerate şi produşii toxici de putrefacţie sub formă
de materii fecale
Rinichii sunt principalele organe ale excreţiei. Ei elimină prin urină substanţe toxice nefolositoare şi o
parte din sărurile din sânge, împreună cu o cantitate de apă.
Rinichii
– sunt în număr de 2, aşezaţi în regiunea lombară de o parte şi de alta a coloanei vertebrale în lojele
renale
- rinichiul prezintă o faţă anterioară şi una posterioară, două margini şi doi poli. La polul
superior se găseşte glanda suprarenală
- marginea laterală este convexă iar marginea medială este concavă şi prezintă o despicătură
numită hilul renal pe unde pătrunde în rinichi artera renală, ramura a aortei şi iese vena renală care
se varsă în vena cavă inferioară.
Nefronul prezintă capsula Bowman ce cuprinde glomerulul de capilare şi se continuă cu tubul urinifer
alcătuit din 3 segmente:
- ansa Henlé
Din capilarele glomerulului ia naştere arteriola eferentă care se capilarizează în jurul tubilor contorţi,
apoi sângele trece în venule şi vene care merg paralel cu arterele şi formează în final vena venală
care iese din rinichi şi se varsă în vena cavă inferioară
În fiecare rinichi se găsesc cam 1 milion de nefroni.
- filtrarea, trecerea plasmei sângelui fără elementele figurate prin pereţii capilarelor în capsulele
nefronilor, amestecul filtrat conţinând apă, săruri minerale, glucoză, aminoacizi şi se numeşte urină
primară – 180L/24h;
- reabsorbţia –din urina primară, la nivelul tuburilor urinifere se reabsorb în sânge glucoza,
aminoacizii, o parte din sărurile minerale şi cea mai mare parte a apei;
- secreţia – are loc tot la nivelul tuburilor urinifere; este secretat amoniac, formându-se astfel, urina
finală – 1,5L/24h, cu următoarea compoziţie: apă, săruri minerale, acid uric, uree.
Urina finală trece apoi în tuburile colectoare, apoi în pelvisul renal, prin uretere şi se acumulează în
vezica urinară.
Când aceasta se umple, are loc contracţia vezicii, deschiderea sfincterelor uretrei şi eliminarea urinei
la exterior, proces parţial voluntar, numit micţiune.