Sunteți pe pagina 1din 18

“Universitatea Transilvania Brosov”

Facultatea de medicina

SCHIZOFRENIA
REFERAT GENERAL PRIVIND DIFERITE STATISTICI REALIZATE PE UNA DIN
CELE MAI GRAVE BOLI PSIHICE

Anul I- Grupa I

Studenti:
Armaselu Alin
Azoitei Catalina
Balea Isabella
Baganeanu Marina

2010-2011
CUPRINS

1. Date generale
2. Istoricul conceptului de schizofrenie
3. Epidemiologie
4. Interactiunea familiala in schizofrenie
5. Simptomele pozitive si negative ale bolii
6. Criterii pentru diagnosticare
7. Evolutia si prognosticul schizofreniei
8. Tratamet
9. Concluzii
10. Bibliografie
SCHIZOFRENIA

Cunoastearea schizofreniei trebuie sa prezinte interes stiintific major,in scopul


diagnosticaii ei cat mai precoce dar mai ales al tratamentului si recuperarii bolnavului.
Scopul lucrarii il reprezinta informarea populatie ascupra unor aspecte legate de
instoria bolii,epidemiologie,interactiunea familiala in schizofrenie,simptomele bolii si
diagnosticul acesteia.

DATE GENERALE

Schizofrenia este una din cele mai grave boli psihice, care impresioneaza prin
caracterul dramatic al tabloului clinic, debutul bolii frecvent la tineri, alienatie mintala
infirmizanta si cel mai adesea evolutie cronica.
Contactul cu pacientul schizofren este impresionant pentru examinator, care in
situatia data se intalneste cu autentica alienatie mintala – adevarata nebunie si
anormalitate se intalneste sub diagnosticul de schizofrenie. De aceea multi psihiatri au
considerat-o boala numarul unu a psihiatriei. Cunoscand corelatia nebunie – schizofrenie,
oamenii se tem de acest diagnostic.
Cu toate dificultatile in ce priveste elaborarea unei definitii unice si clare a bolii,
datorata manifestarilor foarte variate a simptomatologiei si a diferitelor forme clinice,
psihiatrii au incercat asemenea elaborari.

« Schizofrenia este un ansamblu de tulburari in care domina discordanta, incoerenta


ideoverbala, ambivalenta, autismul, ideile delirante, halucinatiile slab sistematizate,
profunde tulburari afective in sensul detasarii, instrainarii de sentimente, tulburari care
tind a evolua spre deficit si disociatie a personalitatii »1

1
H. Ey
ISTORICUL CONCEPTULUI DE SCHIZOFRENIE

Inca din Antichitate s-a observat ca unele psihoze se vindeva, altele au tendinta la
cronicizare. De atunci a fost sesizata disociatia functiilor psihice, chiard aca denumirea de
schizofrenie a aparut mult mai tarziu.

EPIDEMIOLOGIE

Studiile epdemiologice pentru schizofrenie au intampinat si intampina didicultati


mai intai datorita problemelor de definire a diagnosticului,care necesita asteptare.Apoi
unele diferente care apar intre clasificarile bolilor psihice pot sa creeze dificultati de
apreciere diagnostica.

Incidenta schizofreniei

Din statisticile realizate la varsta de peste 15 ani,incidenta schizofreniei este


estimata a fi intre 0.030%-0.120% pe an.Raportat la nivelul de industializare al tarii se
pare a ratele mai mari apar pe tarile industiralizate.Autorii americani spun ca ratele mai
inalte apar si in grupurile cu niveluri subculturale.Autorii europeni arata o rata anuala a
incidentei de 0.1-0.5 la 1000 locuitori(41)In tara noastra ea este evaluata la 0.5-1.5 la
1000 de locuitori.2

Prevalenta

In privinta prevalentie la un moment dat,din studiile efectuate in Europa se


apreciaza a fi intre 2.5 si 5.3 la 1000 de locuitori.Cercetarile arata ca,atunci cand se
folosesc criterii identice de diagnostic,prevalentele sunt similare,in diferite tari.Totusi au
fots constatate,dupa unele cercetari,si rate crescute in unele regiunii din tari ca
Suedia,Iugoslavia,Irlanda.3

2
Ivan,Ionescu,Teodorvici 1981
3
book 1953,cooper 1978
Diferentele in aprecierea prevalentei s-au datorat nu numai diferentei in criteriile
de diagnosticare dar si migratiei populatiei si ceea ce pare poate mai
important,dificultatilor in depistarea cazurilor.
Prevalenta in tarile industializate este mai mare decat in tarile in cur de
dezvlorate.
• Hare 1988 – sustine ca schzofrenia a survenit mult mai frecvent in timpul
industrializarii,in secolului IX si ca de-a lungul secolului X,a survenit mai rar.
Studiile din Anglia,Irlanda,Danemarca,Australia arata ca incidenta schizofreniei pare sa fi
fost in declin in ultimii 20 de ani.
Exista multe dovezi in legatura cu faptul ca ratele schizofreniei sunt mai mari in
orase.Multi autori cred ca se explica prin aglomeratia sociala.
• Takey si colab.,1992 – au artatat ca in Maria Britanie,in orasele mari si orasele
cu peste 100.000 locuitori,riscul pentru schizofrenie este cu 18%mai
mare.Acest risc nu-i priveste pe cei nascuti cara,dar este de 25% pentru cei
nascuti iarna.

Statut socio-econimic

In orasele cu o populatie mai mare de 100.00 locuitori,incidenta bolii creste


proportional cu marimea orasului.In privinta raportului prevalentei biolii si statutului
socio-econimic,ea este mai mare la cei cu status socio-econimic scazut.Riacul
inbolnavirii este foarte mare la perosoanele singure cu statut social mic,iar stresul este o
inca cauza.

Profitul psihosocial al schizofrenului

Insertia profesionala este marcata de boala.Dupa studiile lu Garonne:


• 42% din subiecti au o activitate aproape obisnuita
• 26% nu au nici o activitate
• 16%sunt casnici
• 15% sunt in alteliere terapeutice.
Adaptarea scolara a schizofrenilor este si ea modificata prin boala.Astfel studiile
arata o adaptare scolara doar de 27% din 401 schizofrenici.
In privinta autonimie de viata a schizofrenului,dupa ani de zile de evolutie a
bolii,doar la o treime din 304 schizofreni aceasta exista,conform studiilor lui Muller(67).
Dupa Royaume-Uni 20% din schizofreni nu au un domiciliu personal(46).

Patternurile familiare

Rudele biologice ale schizofrenilor au un risc crescut pentru imbolnavire 4.Studii


genetice arata ca daca ambii parinti sunt schizofreni,riscul copiilor de a face schizofrenie
este intre 15-55%.Gemenii monozigoti crescuti impreuna au o rata a concordantei de
91%fata de 78% la cei crescuti separat.Din alte studii rezulta o rata a concordantei de 40-
50% pentru monozigoti si 10-14%pentru cei dizigoti(2).
Din cercetarile actuale rezulta ca modelele genetice de transmitere in schizofrenie
nu seamana cu alte modele de transmitere genetica din alte boli psihice.

Sezonul nasterii

Date statistice au aratat ca riscul crescut de imbolnavire prin schizofrenie apare la


pacientii nascuti la sfarsitul iernii si inceputul primaverii.Se pare ca ipoteza este valabila
atat in emisfera sudica cat si in cea nordica.Perioada in an a nasterii a fost considerata
posibil factor de risc in producerea bolii.

Riscul mortalitatii

Acesta este mai marepe la pacientii tineri prin suicid,refuz


alimentar,accidente,boli somatice(35).Odata cu varsta se pare ca rata mortalitatii se
apropie de cea a populatiei generale.

4
Wyatt R.J. si eaton W.1988
Moartea prematura la schizofreni se pare ca se datoreaza suicidului.Suicidului la
schizofreni este prezent la 10% dintre ei dar se apreciaza ca mai mult de 50% din pacienti
prezinta idei suicidare,la un monent dat,in evolutia bolii.
Fenton si colaboratorii au facut un studiu 5asupra pacientilor internati intr-o
perioada de 25ani,diagnosticati dupa criterii moderne,privind corelatia suicidului cu
forme clinice de schizofrenie (35).In studiu au folosit scalele pentru simtome pozitive si
negative de schizofrenie.Autorii au constat ca suicidul a aparut la 6%din pacientii cu
schizofrenie,9%din cei cu schizofrenie afectiva,8% din cei cu tulburare schizofreniforma
si doar 3% la cei cu tulburare de personalitate de tip schizotipal.Studiul prezentei ideilor
suicidale a relevat predominanta lor la pacientii schizofreni fata de celelalte entitati
amintite.Concluziile autorilor sunt ca pacientii cu simptome pozitive fac mai frecvent
tenative suicidare fata de cei cu simtome negative.In raport cu forma clinica,suicidul
predominca la schizofreni,ca evenimentele precipitante au fost mai frecvente cu trei
saptamani inaintea debutului psihozei.Mai tarziu insa,in 1978,Paykel a constata ca un
eveniment din viata creste riscul imbolnavirii in perioada urmatoare,mai precis in
urmatoarele sase luni(40).
Totusi pot fi determinati stressorii care produc si care nu produc schizofrenia,la
persoanele vulnerabile.
Bolile fizice si nasterea.S-a observat ca debutul sau decompensarile schizofreniei
au loc uneori dupa boli somatice sau chiar dupa nastere.Sunt comentarii si interpretari
corelate cu transformari endocrime,legate de debutul bolii dupa nastere.In orice vaz,nu
este clar daca bolile fizice insele sau ele ca factorii psihotraumatizanti,sunt cauzatoare in
declansarea bolii.Riscul de imbolnavire este crescut la cei cu complicatii pre sau
perinatale (gripa,incompatibilitate de Rh)6( 43).
Cercetari si teorii etiologice in schizofrenie

O larga paleta de cercetari fundamentale s-au efectuat si coninuua sa se efectueze


in contextul efortul mai multor specialitati indreptate spre descoperirea cauzelor
producerii schizofreniei.

5
spitalul Chestnut Lodge
6
Pulver A.E.1981
Cercetarile genetice,biochimice,fizologice,virusologice,neurologice si
neuroradiologice dar si cele psihice,toate ofera diverse ipoteze ,teorii cu plauzibilitate mai
mare sau mai mica in explicarea producerii bolii.Cu toate ca pana in prezent nu exista
nici o teorie sau ipoteza certa privind cauza producerii schizofreniei,unele dinte acestea
vor fi prezente si dicutate in acest capitol
Studiind literatura de specialitate,foarte bogata in acest sens si risipita in diferite
reviste sau carti,am incercat sa realizez o sinteza a acestora.De asemenea,acele cercetari
sau ipoteze care la ora actuala in mod categoric nu prezinta interes nu au fost deloc
abordate
Inmod sintetic,grupele cele mai importante ale cercetarilor de specialitate le-am
sintetizat si apar in schema prezenta mai jos.

INTERACTIUNEA FAMILIALA IN SCHIZOFRENIE

Studii efectuate pe acest palier releva importanta comunicarii familiale atat in


debutul bolii dar si in evolutia ei.
Neintelegerea de catre membrii familiei a manifestarilor morbide din schizofrenie,
cu abordarea unor atitudini critice nu sunt prielnice pentru bolnav, benefice pentru
evolutia bolii fiind atitudinile de toleranta.
In asa numitele familii cu „o inalta exprimare emotionala”, rata recidivelor bolii
este mult mai mare, comportamentul bolnavilor fiind criticat de membrii familiei.
Studii socio-culturale incrimineaza ca factori patogenici insusirea unor modele
comportamentale gresite, din mediul familial, asociate cu cauze afective. Sunt
incriminate esecuri in viata de familie, atmosfera apasatoare, mama hiperactiva.
Diverse studii psihologice la nivel familial, cum ar fi cea bazata pe comunicarea
de tip dublu orb sau cercetarea interactiunii familiale, nu aduc date concludente privind
etiopatologia in schizofrenie.
Corelatia intre simptomele schizofreniei, structura si functia cerebrala

In ultimele decenii, cercetarile in domeniul schizofreniei s-au indrptat spre


stabilirea corelatiilor dintre simptomele bolii, structura si functia creierului.

SIMPTOME POZITIVE SI NEGATIVE SI EVALUAREA LOR

Aspectul bipolar de grupare simptomatica in schizofrenie nu este o abordare


recenta ci este o reactualizare existenta in secolul trecut. Astfel, eu fost descrise
simptome pozitive, apanaj al unui porces psihopatologic activ, productiv ( halucinatii,
idei delirante, stare catatonica) si negative, exprimand un minus al functiilor psihice
normale (blocare, apatie, aplatizarea afectului).
Pana la urma, simptomele negative ar fi apanajul unui proces psihopatologic
cronic, o rezultanta a reactiei societatii la simptomele pacientului sau reflectarea unui
proces patologic primar, rezultat dintr-o experienta specifica. Dihotomia
simptomatologica se reflecta clar in eficienta psihofarmacologica. Astfel, unele
neuroleptice, mai ales cele clasice, actionau pe simptome pozitive, iar alte medicamente
erau eficace pr simptome negative. De aici impartirea neurolepticelor in sedative si/sau
dezinhibante.

Evaluarea simptomeleor

Scala SANS pentru simptome negative este cea mai frecvent utilizata in
aprecierea acestei grupe de simptome. Ea este utilizata in practica psihiatrica clinica dar
si in activitatea de cercetare.
Scala pentru simptome negative cuprinde 25 de itemi. Fiecare dintre acestia poate
fi apreciat dupa intensitate, de la absent la sever. In final se poate aprecia un scor total cu
valoarea cuprinsa intre 0 si 125, un subscor pentru fiecare item, o suma a subscorurilor si
o suma de itemi reprezentand evaluarea globala. Itemii scalei sunt urmatorii: saracirea
afectiva, alogie, avolitie-apatie, anhedonie-izolare sociala si tulburari de atentie. Scala se
aplica in mod repetat in timp, comparand scorurile, evaluand eficienta tratementului si
persistenta sau ameliorarea simptomelor.
O alta scala, este scala PANSS, pentru sindromul pozitiv si negativ. Aceasta
contine 30 de itemi din care 7 sunt pentru simptome negative; aplatizarea afectiva,
retragere afectiva, proasta relationare, retragere sociala, apatie, dificultate in abstractizare,
aspontaneitate, lipsa fluiditatii in conversatie, gandire stereotipa. Notarea se face de la 1 –
absent la 7 – extrem.
Acesta scala poate fi utilizata nu doar pentru o evaluare dimensionala dar chiar si
pentru o apreciere tipologica, de clasare a schizofrenilor in doua grupe: grupa pacientilor
prezentand un sindrom predominant pozitiv si grupa pacientilor prezentandun sindrom
negativ predominant.
Alte scale sunt NSRS – contine 10 itemi evaluati intre 0 si 6- si scala NSA –
evalueaza severitatea simptomelor negative si contine 27 de itemi notati intre 1 si 6.
Crow considera ca simptome negative primare si durabile, sarairea vorbirii si
aplatizarea afectiva, simptome care sunt insotite frecvent si de slabirea intelectuala si de
smne neurologice.
O scala mult mai performanta este scala PANS, ea cuprinzand criterii operationale
exacte, care trebuie incluse in mod obligatoriu in examenul psihic. Itemii cuprinsi in scale
sunt adecvati aprecierii in simptomelor pozitive si negative, incluzand dimensiunea
cognitiva, afectiva, functionala, sociala si relationeala. Scala cuprinde 7 simptome
pozitive si negative notate de la 1 la 7, constituind scala de baza. O subscala cu 16 itemi
cuprinde simptime psihopatologice generale. Scala confera o analiza semiologica clara si
exacta.
Numerosi autori au facut studii pe grupe de schizofreni utilizand scalele
PANSS,SAPS si SANS,in scopul relevarii factorilor dezorganizati.Redam mai jos cateva
dintre aceste studii(58)
Autor Pacienţi, Scala utilizată Factorul dezorganizare
criterii,
Bilder 32 diagnostice
schizofreni SAPS/SADS Alogie
1985 RDC Tulburare de atenţie
TFP pozitiv
Moscarelli 59 schizofreni SAPS/SANS Comportament bizar
TFP pozitiv
1987 DSM III
Lepine 331 schizofreni PANSS Dezorganizare
1989 conceptuală Dezorientare
Dificultate de
abstractizare Lipsa
atenţiei

Kulhara 98 SAPS/SANS TFP Comportament


1990 schizofreni bizar
ICD - 10

Dollfus SAPS/SANS Dezorganizare conceptuală


1991 70 schizofreni Lentoare motorie Conţinut
DSM III R neobişnuit al gândirii
sau Schneider Tulburare a voinţei
sau Carpenter Preocupări excesive de sine
sau Lengfeld

Gur 47 schizofreni SAPS/SANS Comportament bizar


1991 TFP
Tulburare a atenţiei

Amdt 52 schizofreni SAPS/SANS TFP


1991 Alogie
CRITERII PENTRU DIAGNOSTICUL SCHIZOFRENIEI

Simptomele schizofreniei expuse în capitolele anterioare nu au o pondere


egală în decizia diagnosticului. Din practica clinică rezultă o mare variabilitate de
manifestare simptomatologică a bolii, mai ales în ultimul timp, după introducerea
medicaţiei neuroleptice. Diagnosticul de schizofrenie nu este uşor de făcut,
implicând multă responsabilitate. A avea acest diagnostic, înseamnă din punct de
vedere existenţial un handicap, în primul rând prin însăşi prezenţa bolii, care
produce un clivaj al individului faţă de real. Din punct de vedere social, profesional,
familial, pacientul nu mai este integrat corect, ceea ce este şi firesc să se întâmple,
fiind vorba de cea mai gravă şi serioasă alienaţie mintală.
In decizia diagnosticului pozitiv desigur contează mai întâi simptomele,
intensitatea lor, numărul lor şi stabilitatea lor în timp.
Făcând un studiu semiologic retrospectiv, voi reda mai jos diferite păreri ale
unor personalităţi ale psihiatriei, cu privire la ierarhizarea simptomelor schizofreniei,
care nu sunt toate cu semnificaţie egală în diagnostic.

Astfel K. Schneider consideră că simptomele schizofreniei pot fi clasificate în


două grupe: simptome de rang I şi II (68). Observăm că el pune pe prim plan sonorizarea
gândirii şi halucinaţiile auditive, somatice, acţiunile de influenţă.

Criteriile lui K. Schneider:


/. simptome de prim rang:
1. sonorizarea propriilor gânduri
2. halucinaţiile auditive cu caracter antagonist, cu aspect de
ambivalenţă şi de excludere reciprocă
3. halucinaţii somatice interoceptive, lipsa de independenţă interioară
4. halucinaţii auditive cu caracter de comentariu al comportamentului pacientului
5. acţiunea de influenţă asupra gândurilor
6. influenţă asupra sentimentelor, trăirilor emoţionale
7. acţiunea de influenţă asupra impulsiunilor şi motivaţiilor
8. influenţă în acţiuni şi atitudini
9. descoperirea, denudarea gândurilor cu fenomene de citire, de
ghicire a gândurilor
lO.ruperea fluxului ideativ, întreruperea lui (baraj - Sperrung),
presupunând împiedicarea cursului ideativ. 11. delirul senzitiv de
relaţie şi percepţia delirantă.

//. simptome de rang II:


1. tulburări de asociaţie: idei, judecăţi
2. tocire şi aplatizare afectivă
3. alte tipuri de delir şi halucinaţii, dacă sunt suficient exprimate clinic şi
constante (au continuitate)

K. Schneider ia în considerare mai multe aspecte fenomenologice.

Simptome primare Simptome secundare

- scăderea capacităţilor - tulburări de gândire: disociaţia (ca rezultat


asociative al
- predispoziţia spre halucinaţii tulburărilor asociative)
- predispoziţia spre stereotipii - tulburări ale afectivităţii
- stări de obtuzie (Benom - autismul (ca rezultat al disociaţiei)
Menheit) - ambivalenţa
- inegalitate pupilară - „slăbiciunea" schizofrenică (ca rezultat al
tulburării atenţiei şi afectivităţii)
- alterări ale realităţii
- simptome catatonice
Simptome fundamentale Simptome accesorii

Funcţii elementare Funcţii complexe • tulburări senzoriale


• idei delirante
Alterate Nemodificate • tulburări de memorie
• modificări ale personalităţii
• asociaţiile • orientarea • funcţia realului • tulburări de vorbire şi scris
• afectivitatea • memoria (autismul) • simptome corporale
ambele afectate • senzaţiile • voinţa (abulia) • simptome catatonice
de ambivalenţă • motilitatea • personalitatea • sindromul acut:
• conştiinţa • atenţia stări afective (manie,
• gândirea melancolie)
• activitatea stări catatonice
stări delirante (Wahnsinn) sau
crepusculare
accese de furie, fugi

Clasificarea în detaliu, în simptome fundamentale şi accesorii este largă. Se referă la


tulburările din toate funcţiile psihismului, cuprinzând chiar acele funcţii psihice
neafectate de boală.
EVOLUTIA SI PROGNOSTICUL SCHIZOFRENIEI

Din insasi definitia schizofreniei rezulta ca aceasta are o evolutie continua si


progresiva, cu perioade de exacerbare urmate de remisiuni de obicei partiale si simptome
reziduale , cu deficit si disociatie a personalitatii, dupa mai mult timp de existenta a bolii.
Criterii clinice psihopatologice care ar pleda pentru o evolutie favorabila au fost deja
elaborate cu multi ani in urma. In acest sens, Mayer Gross enumera urmatoarele:

• Debut brusc al bolii

• Lipsa tulburarilor de personalitate in antecedente

• Caracterul oneiroid al delirului si halucinatiilor , o stare de constiinta estompata

• Halucinatiile sunt mai mult descrise ca intr-un scenariu, decat traite.

Dupa studiile aceluiasi autor redam procentual modalitatile evolutive pana la


vindecare sau deficit schizofrenic.

25% 22% 33% 20%


Vindecare totala Mai multe Evolutie cronica Evolutie cronica
dupa o singura decompensari si dupa mai multe dupa prima
decompensare mai multe remisiuni decompensari si decompresare acuta
remisiuni
VINDECARE VINDECARE DEFICIT DEFICIT
SCHIZOFRENIC SCHIZOFRENIC

Rezulta ca importante concluziile:

• Aprox. ¼ ( 47 % ) din decompensarile cu simptomatologie mai mult sau mai putin


tipica, nu evolueaza spre schizofrenie.

• Formele real schizofrenice evolueaza in 55 % din cazuri spre deficit.

Este deci riscant a formula diagnosticul de schizofrenie la un prim episod acut.


TRATAMENTUL IN SCHIZOFRENIEI

Tratamentul medicamentos este prima cale de abordare a bolnavilor cu


schizofreniei. Cele mai folosite medicamente sunt denumite neuroleptice sau
antipsihotice.Antipsihoticele ajuta la ameliorarea simptomelor pozitive, negative sau a
ambelor.

Exista mai multe medicamente antipsihotice:

• Antipsihotice conventionale sau tipice: aceste medicamente sunt considerate, in


mod traditional, eficiente pentru a controla simptomele pozitive ale schizofreniei.

Acest grup de medicamente cuprinde:

- Haloperidol

- Tioridazin

- Fluphenazina

Aceste antipsihotice tipice sunt deseori mai ieftine, dar au efecte secundare
neurologice frecvente si potential severe, incluzand dischinezia tardiva si simptomele
parkinsoniene.

• Antipsihotice de noua generatie, numite si antipsihotice atipice, sunt eficiente atat


pe simptomele negative cat si pe cele pozitive. Aceasta grupa cuprinde:
- Amisulprida (Amisulprida LPH 200 mg)
- Clozapina

- Risperidona

- Olanzapina

- Quetiapina

- Ziprasidona
- Aripiprazol.

Numai medicul psihiatru poate recomanda tratamentul cel mai potrivit pacientilor
diagnosticati cu schizofrenie!

Tratamentul schizofreniei se face pe o perioada indelungata, uneori timp de cativa


ani.La fel ca in cazul altor tratamente medicamentoase pentru alte boli, este posibil ca
unii pacienti cu tulburari mentale severe sa fie nevoiti sa incerce, numai la recomandarea
medicului, mai multe antipsihotice diferite inainte de a gasi acel medicament sau acea
combinatie de medicamente care are cele mai bune efecte terapeutice.
Orice medicament are efecte secundare. Acelasi medicament poate produce efecte
secundare diferite, ca intensitate si numar, la diversi pacienti. Efectele secundare pot fi
tratate prin schimbarea dozei sau a medicamentului, sau prin tratarea efectului secundar
cu alt medicament. Numai medicul dumneavoastra poate sa schimbe tratamentul!

In concluzie putem afirma ca nu exista o cale sigura de a preveni schizofrenia.


Totusi, tratamentul precoce poate ajuta la controlarea simptomelor inaintea aparitiei unor
complicatii serioase si poate ajuta la imbunatatirea prognosticului pe termen lung.
Urmarea planului de tratament poate ajuta la prevenirea recaderilor sau agravarea
simptomelor schizofreniei.
Pentru persoanele cu risc crescut de schizofrenie, urmarea unor pasi activi cum ar
fi evitarea folosirii drogurilor ilicite, reducerea stresului, somnul suficient si introducerea
tratamentului antipsihotic cat mai precoce daca este necesar, poate ajuta la minimizarea
simptomelor si la prevenirea ca acestea sa se agraveze.
BIBLIOGRAFIE

1. Rodica Jeican – Schizofrenia


2. M.I Botez – Neurologie clinica si neurologia comportamentului
3. George C.- Dictionar Enciclopedic Psihiatric
4. Gath D – Tratat de psihiatrie
5. pagina web: www.informatiamediacla.ro