Secolul XX - comunismul

Regimurile politice totalitare au apărut în secolul XX şi au fost de două tipuri: regimuri

de extremă stângă (comuniste) şi de  extremă dreaptă (fasciste). Regimurile de extremă stângă
au avut ca ideologie marxismul, pe care l-au interpretat abuziv. Principala caracteristică a lor a
fost desfiinţarea proprietăţii private, prin trecerea industriei, băncilor şi terenurilor agricole în
proprietatea statului. Regimurile de extremă dreaptă au avut ca ideologie naţionalismul extremist
care promova dragostea faţă de propriul poporul şi ura faţă de alte naţionalităţi. 
Caracteristicile regimului politic totalitar: controlul total al statului asupra economiei,
nerespectarea principiului separaţiei puterilor în stat, existenţa unui singur partid politic,
nerespectarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti.
Comunismul s-a instaurat mai întâi în Rusia. Rusia era un imperiu uriaş (170 milioane
locuitori) în care un sfert din populaţie era de altă etnie decât rusă (polonezi, finlandezi, români
etc.), datorită  politicii de cucerire dusă de ţari. Ţarul Nicolae al II-lea conducea autoritar, fără a
ţine seamă de constituţie şi de parlamentul numit Dumă. În februarie 1917 a avut loc o revoluţie
condusă de burghezie şi de nobilimea reformatoare în urma căreia s-a instaurat un regim politic
liberal. Puterea a fost preluată de un guvern provizoriu şi de nişte adunări ale muncitorilor şi
soldaţilor, numite soviete, aflate în principalele oraşe ale Rusiei. Ţarul a abdicat şi Rusia a
devenit republică.
Partidul comunist rus (creat în 1903), numit şi Partidul bolşevic, condus de Vladimir Ilici
Lenin a ajuns la putere prin revoluţia din 25 octombrie 1917. Bolşevicii au înlăturat guvernul
liberal şi au  instaurat un guvern al lui Lenin; la scurt timp, comuniştii şi-au impus controlul în
rândul tuturor sovietelor (parlamentelor regionale). Succesul lor a fost determinat de faptul că
regimul liberal instaurat prin revoluţia din februarie 1917 nu a reuşit să rezolve problemele
economice ale populaţiei. Din 1922 Rusia s-a numit U.R.S.S. (Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste). 
Regimul comunist rus s-a bazat pe ideologia socialismului a lui Karl Marx (elaborată
după 1848), reluată de Lenin în mai multe scrieri ale sale. Principalele idei preluate din ideologia
marxistă au fost: Lupta de clasă, Realizarea unei societăţi egalitare (comuniste), Ateismul.
Aceste idei ale lui Marx, promovate de către Lenin, au legitimat măsurile dure luate de toate
regimurile comuniste împotriva elitelor economice şi culturale ale societăţii pe motiv că fac parte
din clasa asupritorilor şi că sunt duşmani ai poporului (prin popor înţelegeau muncitorii şi
ţăranii săraci).
Practici totalitare în perioade regimului lui Lenin (1917-1924) : a fost creată poliţia
politică, libertatea presei a fost desfiinţată, băncile şi fabricile au fost nationalizate.
 În 1922 Lenin s-a îmbolnăvit (paralizează parţial). La vârful partidului a apărut un
conflict pentru putere între mai mulţi membrii, care este câştigat de Iosif Vissarionovici Stalin,
un om foarte ambiţios, abil şi viclean. Stalin, proclamat Secretar General al Partidului  Comunist,
a instaurat un regim de  teroare nemaiîntâlnit. 
Teroarea practicată cu ajutorul poliţiei politice l-a ajutat pe Stalin să elimine toţi
adversarii politici şi posibilii adversari. El a extins represiunea asupra tuturor locuitorilor care
erau bănuiţi de nesupunere faţă de regimul comunist. Organizarea politică fără respectarea
principiului separaţiei puterilor în stat. 
Statul era condus de un guvern şi de o adunare numită Sovietul Suprem al U.R.S.S.,
alcătuită din reprezentanţii tuturor republicilor sovietice, care avea atribuţii legislative şi
judecătoreşti. Stalin era Secretar general al Partidului, dar, de fapt el era  singurul conducător.
Orice funcţionar public trebuia să facă parte din Partidul comunist. Ocupanţii funcţiilor înalte în
partid şi în stat au alcătuit nomenclatura, care era de fapt o clasă de privilegiaţi pentru că aceştia
beneficiau de diverse favoruri economice şi sociale.
În opinia mea...