Efectele ploilor acide asupra

ecosistemelor

1
 Cuprins
Argument ............................................................................................................pag.3
Capitolul 1- Poluarea aerului
1.1. Compoziţia normală a aerului ................................................................pag.5
1.2. Efectele poluării aerului...........................................................................pag.5
1.2.1. Efectul de seră.............................................................................pag.5
1.2.2. Găuri în stratul de ozon...............................................................pag.5
1.2.3. Ploi acide.....................................................................................pag.6
Capitolul 2- Formarea ploii acide
2.1. Aciditatea...................................................................................................pag.7
2.2. Mecanismul formării ploilor acide.............................................................pag.7
2.3.Poluanţii care contribuie la formarea ploilor acide.....................................pag.8
2.3.1. Dioxidul de sulf............................................................................pag.8
2.3.2.Oxizii de azot................................................................................pag.9
2.4.Depunerile acide.........................................................................................pag.10
Capitolul 3- Cauzele ploii acide
3.1. Emisiile de dioxid de sulf ...........................................................................pag.11
3.2. Emisiile de oxizi de azot...............................................................................pag.11
3.3. Transformarea NOx şi SO2 în acizi............................................................pag.12
3.3.1. SO2 ...............................................................................................pag.12
3.3.2. NOx................................................................................................pag.13
Capitolul 4- Efecte ale ploii acide
4.1. Efecte ale ploii acide asupra atmosferei .....................................................pag.14
4.2. Efectele ploii acide asupra oamenilor..........................................................pag.14
4.3. Efecte ale ploii acide asupra copacilor şi solurilor......................................pag.15
4.4. Efecte ale ploii acide asupra structurilor construite de om.........................pag.16
4.5. Efecte asupra materialelor ...........................................................................pag.16
4.6. Efecte asupra lacurilor şi ecosistemelor acvatice .......................................pag.16
Capitolul 5 -Emisii de gaze cu efect de seră acidifiant în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş
5.1. Dioxid de sulf (SO2) ..................................................................................pag.18
5.2. Oxizi de azot (NOx) ...................................................................................pag.18
Capitolul 6- Măsuri de protecţie împotriva ploilor acide
6.1. Măsuri de ameliorare a mediului................................................................pag.19
6.2. Legile care combat ploaia acidă accelerează topirea Oceanului Arctic.....pag.19
6.3. Eforturile de a controla ploaia acidă...........................................................pag.20
Concluzii ...............................................................................................................pag.21
Bibliografie ............................................................................................................pag.22
2
 Anexe .....................................................................................................................pag.23

Argument

Ploaia acidă este o formă de poluare atât a aerului cât şi a apei în care acizii din aer, produşi
de uzine de producere a energiei electrice şi alte surse, cad pe Pământ în diferite regiuni. Acţiunea
corosivă a ploii acide provoacă pagube incomensurabile mediului inconjurător. Problema începe cu
producerea dioxidului de sulf şi a oxizilor de azot produşi prin arderea combustibilului fosil
(cărbune, gaz natural şi petrol). Dioxidul de sulf şi oxizii de azot reacţionează cu apa, şi alte
substanţe chimice din aer, pentru a forma acidul sulfuric, acidul azotat şi alţi poluanţi. Aceşti acizi
poluanţi ajung până în atmosferă, unde călătoresc sute de kilometri, şi, în cele din urmă, se întorc pe
pământ sub formă de ploaie, zăpadă sau ceaţă.
Când se ard combustibili fosili, cum sunt cărbunele, benzina sau petrolul, se emit oxizi de
sulf, carbon şi azot în atmosferă. Aceşti oxizi se combină cu vaporii din aer şi formează acid
sulfuric, acid carbonic şi acid azotic. Când plouă sau ninge, aceşti acizi ajung pe pământ sub forma
a ceea ce numim ploaie acidă.
Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viaţă, inclusiv pentru oameni.
Aceste efecte sunt însă mai vizibile în lacuri, râuri şi pârâuri şi la nivelul vegetaţiei. Aciditatea apei
omoară practic orice formă de viaţă.
La începutul anilor '90, zeci de mii de lacuri erau deja distruse de ploaia acidă. În secolul
XX, aciditatea aerului şi ploaia acidă au ajuns să fie recunoscute ca o ameninţare capitală la adresa
calităţiii mediului.Cea mai mare parte a acestei acidităţi este produsă în ţările industrializate din
emisfera nordică: SUA, Canada, Japonia şi majoritatea ţărilor din Europa de Est şi de Vest.
Ameninţarea reprezentată de ploaia acidă nu e limitata de granitele geografice, căci
vânturile transportă subsţantele poluante pe tot globul. De exemplu, cercetările confirmau faptul că
poluarea provenită de la centarlele electrice care funcţionează cu cărbuni în centrul şi vestul SUA
erau cauza principală a marilor probleme legate de ploaia acidă în estul Canadei şi nord-estul SUA.
Structuri de piatră , metal sau ciment au fost şi ele afectate sau chiar distruse.
Urmări ale ploii acide pot fi observate mai ales în estul Americii de Nord, în Europa, în
Japonia, China şi Sud-Estul Asiei. Ploaia acidă îndepărtează substanţele nutritive din pământ,
încetineşte dezvoltarea copacilor şi transformă lacurile într-un mediu care nu poate întreţine viaţa.
În oraşe, acizii poluanţii corodează aproape tot ce intră în contact cu ei, accelerând acest proces
asupra structurilor cum ar fi blocuri şi statui. Acizii în combinaţie cu alte substanţe chimice
formează praful de fum urban care atacă plămânii, cauzând boli şi decedări premature.

3
 Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decât să dăuneze Pământului. Din
cauza încălzirii globale va creşte nivelul mărilor, regiunile situate mai jos fiind înghiţite de apă. Este
de aşteptat ca apa să acopere oraşe ca Londra New York. Poluarea resurselor de apa poate atrage
după sine izbucnire unor epidemii, apariţia unor boli grave şi moartea.
În zilele noastre atenţia este orientată din ce în ce mai mult spre problemele de mediu; multe
dintre guverne iau în considerare subiectele ‘verzi’. În întreaga lume păstrarea resurselor energetice
este o problemă acută. Dacă consumăm mai puţin curent şi călătorim mai puţin cu maşina, putem
reduce cantitatea materialelor organice utilizate pentru producerea curentului electric şi a
combustibilului.
În numeroase ţări vântul şi energia solară sunt utilizate ca sursă de energie alternativă. Va
trece însă mult timp, până când ce acestea vor înlocui în totalitate materiile prime organice. Arborii
la fel ca şi celelalte plante, transformă dioxidul de carbon în oxigen, jucând un rol important în
menţinerea proporţiei ‘gazelor de seră’. Distrugerea milioanelor de km 2 de păduri ecuatoriale are
drept consecinţă reducerea cantităţii de oxigen care ajunge în atmosferă, în schimb se acumulează
dioxid de carbon, care reţine căldura.
În întreaga lume sunt pornite campanii care încearcă să convingă guvernele să renunţe
distrugerea pădurilor ecuatoriale. Populaţia contribuie la aceste campanii, prin faptul că nu mai
cumpără produse din lemn tropical, reducând oarecum cererea pentru acestea. Un singur lucru este
cert: în zilele noastre nu mai putem spera să respiram aer curat. Este nevoie de un control riguros şi
de masuri radicale pentru ca viitorul atmosferei să fie sigur.
În lucrarea de faţă “Efectele ploilor acide asupra ecosistemelor “, am evidenţiat pe lângă
mecanismul şi cauzele formării ploilor acide şi o serie de efecte ale acestora asupra oamenilor,
asupra materialelor şi a obiectelor construite de om, efectele asupra copacilor şi solurilor, precum şi
efectele asupra lacurilor şi ecosistemelor acvatice. Unele dintre cele mai serioase efecte ale ploii
acide asupra oamenilor sunt problemele respiratorii. Emisiile de dioxid de sulf şi dioxid de azot dau
naştere unor probleme medicale precum tusea, astmul, dureri de cap, iritaţii ale ochilor, nasului şi
gâtului. Un efect indirect al ploii acide este că metalele toxice dizolvate în apă sunt absorbite de
fructe, legume şi în ţesuturile animalelor. Deşi aceste metale toxice nu afectează direct animalele,
ele au efecte serioase asupra oamenilor, atunci când sunt consumate.
Pentru a preveni efectele nedorite ale ploilor acide este important să luăm o serie de măsuri
pentru a reduce emisiile cu efect acidifiant din mediul înconjurător. Fiecare dintre noi este afectat
într-o măsură mai mare sau mai mică de mediul în care ne consumăm existenţa . În acelaşi timp, noi
toţi afectăm prin acţiunile noastre mediul.Protejarea mediului este fundamentală în zilele noastre.
Trebuie să ne gândim atât la noi, cât şi la nevoile generaţiilor viitoare.

4
 Capitolul 1
Poluarea aerului
1.1. Compoziţia normală a aerului
Învelişul gazos reprezentat de atmosfera terestră constitue unul dintre
factorii esenţiali ai existenţei vieţii pe pământ. Dintre componenţii aerului,
oxigenul este indispensabil respiraţiei vegetale şi animale, fenomenul de
oxidare reprezintă principala sursă de energie în procesele vitale. Bioxidul de
carbon din aer intervine în asimilaţia clorofiliană, iar azotul atmosferic reprezintă una din verigile
circuitului azotului în natură.
Compoziţia normală a aerului cuprinde (în vol. % atmosferă uscată): azot 78,09%, oxigen
20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Acest amestec de gaze reprezintă peste 99,99% din
compoziţia aerului. Restul de circa 0,01% este alcătuit din alte gaze ca neon, heliu, metan, kripton,
xenon, ozon, hidrogen

1.2. Efectele poluării aerului

1.2.1. Efectul de seră
Gazele deja existente în atmosferă trebuie să reţină căldura produsă de razele Soarelui
reflectate pe suprafaţa Pământului. Fără aceasta Pământul ar fi atât de rece încât ar ingheţa oceanele
iar oamenii ,animalele şi plantele ar muri. Însă atunci când din cauza poluării creşte proporţia
gazelor numite gaze de seră ,atunci este reţinuta prea multă căldură şi întregul pământ devine mai
cald. Din acest motiv în secolul nostru temperatura medie globală a crescut cu o jumătate de grad.
Oamenii de ştiinţă sunt de părere că această creştere de temperatură va continua ,şi după
toate aşteptările, până la mijlocul secolului următor va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C.
După unele estimări ,în zilele noastre peste un miliard de oameni inspiră aer foarte poluat, în
special cu monoxid de carbon şi dioxid de sulf, rezultate din procesele industriale. Din această
cauză, numărul celor care suferă de afecţiuni toracice-pulmonare, în special în rândul copiilor şi al
bătrânilor, este în continuă creştere. La fel şi frecvenţa cazurilor de cancer de piele este în creştere.
Motivul este stratul de ozon deteriorat ,care nu mai reţine radiaţiile ultraviolete nocive.
1.2.2. Găuri în stratul de ozon
Stratul de ozon din stratosferă ne protejează reţinând razele ultraviolete ale soarelui.
Deoarece în zilele noastre a crescut foarte mult folosirea hidrocarburilor clorinate ,fluorinate în
flacoane cu aerosoli, frigidere ,detergenţi şi polistiroli ,aceste gaze au ajuns în aer în cantităţi mai
mari decât cele care ar putea fi suportate de atmosferă. Pe măsură ce se ridică ,se descompun
5
,formându-se cloridioni ,care atacă şi distrug stratul de ozon. Efectul respectiv a fost semnalat
pentru prima oară în anul 1985 de către oamenii de ştiinţă care lucrau în Antarctica ,în momentul în
care au observat formarea unei găuri în stratul de ozon. Cercetătorii au fost îngrijoraţi de faptul că
stratul de ozon s-ar putea rarefia şi în alte părţi ale Globului ,crescând nivelul radiaţiilor nocive. Din
nefericire în anul 1995 s-a observat că şi în zona Arcticii si a Europei de N s-au format găuri în
stratul de ozon.

1.2.3. Ploi acide

Ploaia acidă se formează atunci când dioxidul de sulf sau oxizii de azot ,ambele rezultate
ale poluarii industriale ,se amestecă în atmosfera cu aburii de apa. Ploaia acidă distruge plantele şi
animalele. Păduri întregi au dispărut din cauza ploilor acide. Mai rău este dacă aceste ploi acide
ajung în lacuri sau rauri care le duc la distanţă ,omorând şi cele mai mici organisme. După
estimarea oamenilor de ştiinţă până în anul 2001 vor fi doar în Statele Unite şi în Canda 50.000
lacuri moarte biologic.
Dereglarea echilibrului natural al atmosferei nu poate decât să dăuneze Pământului. Din
cauza încălzirii globale ,va creşte nivelul mărilor ,regiunile situate mai jos fiind înghiţite de apă.
Este de aşteptat ca apa să înghită oraşele Londra sau New York. Poluarea resurselor de apă poate
atrage dupa sine izbucnirea unor epidemii ,apariţia unor boli grave şi moartea. Sunt modificate şi
raporturile repartizării precipitaţiilor:regiuni întregi pot fi secate complet ,ducând la foamete şi la
pierderea multor vieţi omeneşti.
În 1995 în Marea Britanie dintre copii sub 18 ani ,fiecare al şaptelea a suferit de astm.
Inflamaţia alveolelor pulmonare produce dificultăţi respiratorii şi senzaţii de sufocare. Încă nu este
dovedit faptul că această afecţiune ar fi produsă de poluarea aerului ,dar un lucru este sigur:poluarea
agravează simptomele. Principalii vinovaţi sunt gazele de eşapament şi gazele formate sub efectul
radiaţiilor solare din produsele arderii combustibililor.
În zilele noastre atenţia este orientată din ce în ce mai mult spre problemele de mediu;
multe dintre guverne iau în considerare subiectele “verzi”.În întreaga lume păstrarea resurselor
energetice este o problemă acută.
În întreaga lume sunt pornite campanii care încearca să convingă guvernele să renunţe la
distrugerea pădurilor ecuatoriale. Populaţia contribuie la aceste campanii ,prin faptul că nu mai
cumpără produse fabricate din lemn tropical ,reducând oarecum cererea pentru acesta. Sunt ţări care
ajută la restabilirea echilibrului prin plantarea de arbori tineri.
Un lucru e sigur:în zilele noastre nu mai putem să respirăm aer curat. Freonii au fost scoşi
din procesele industriale şi au fost înlocuiti cu alte substanţe. Atmosfera este însă în pericol ,ca
urmare este în pericol întregul mediu de viaţă. Este nevoie de un control riguros şi de măsuri
radicale pentru ca viitorul atmosferei să fie sigur.

6
 Capitolul 2
Formarea ploii acide
2.1. Aciditatea
Aciditatea este măsurată folosind scara pH-ului, cu numărul 7 fiind neutru. În consecinţă, o
substanţă cu valoarea pH-ului mai mică decât 7 este acidă, în timp ce una cu o valoare mai mare
decât 7 este o bază. Trebuie menţionat că scara pH-ului este logaritmică, adică o substanţă cu pH-ul
6 este de zece ori mai acidă decât alta cu pH-ul 7.
În general, pH-ul de 5,6 a fost folosit ca punct de plecare în identificarea ploii acide, deşi au
fost multe dezbateri asupra acestei valori. Destul de interesant este că pH-ul de 5,6 este valoarea
pH-ului dioxidului de carbon în echilibru cu apa distilată. Din acest motiv, ploaia acidă este definită
ca orice ploaie care are nivelul acidităţii peste cel al ploii nepoluate.
În esenţă, orice precipitaţie care are valoarea pH-ului mai mică decât 5,6 este considerată ca
fiind precipitaţie acidă.
Aceasta este o ilustraţie a scării pH-ului:

2.2. Mecanismul formării ploilor acide

Ploile acide se
formează în troposferă,
stratul inferior al atmosferei,
reacţiile fiind declanşate de
radiaţiile solare şi
determinate de oxigenul şi
apa din atmosferă. Un
mecanism posibil al formării
ploilor acide constă în faptul
că ciclul de reacţie începe cu
absorbirea unui foton din radiaţia solară de către o moleculă de ozon stratosferic, sau care se
formează în troposferă prin acţiunea poluanţilor pe bază de carbon sau azot. Molecula de ozon se
scindează punând în libertate o moleculă de oxigen şi un atom de oxigen chimic reactiv, care se
asociază cu o moleculă de apă pentru a forma doi radicali hidroxil. Concentraţia radicalilor hidroxil

7
în atmosferă este redusă, dar ei sunt deosebit de activi şi se regenerează permanent din reacţiile de
oxidare pe care le declanşează.
Procesul care duce la formarea ploii acide începe cu arderea combustibililor fosili. Arderea
este o reacţie chimică în care oxigenul din aer se combină cu carbon, azot, sulf şi alte elemente
chimice din substanţa care este arsă. Noii compuşi formaţi sunt gaze numite oxizi. Când sulful şi
azotul sunt prezenţi în combustibil, din reacţia lor cu oxigenul rezultă dioxid de sulf şi diferiţi
compuşi de oxid de azot. Oxizii de azot ajung în atmosferă de la mai multe surse, primul loc fiind
deţinut de motoarele vehiculelor.

2.3. Poluanţii care contribuie la formarea ploilor acide

Poluanţii care contribuie la formarea ploilor acide sunt:
 doxidul de sulf, provenit din industria metalurgică, de la centralele termoelectrice,
emanaţiile de la autovehicule etc;
 oxizii de azot proveniţi din arderea carburanţilor, oxidarea lemnului, a păcurii, din
emanaţiile îngrăşămintelor pe bază de azot etc.
Formarea ploilor acide începe prin antrenarea celor doi poluanţi în atmosferă, care în
contact cu lumina solară şi vaporii de apă formează compuşi acizi.

2.3.1. Dioxidul de sulf

Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care
irită ochii şi căile respiratorii.
Surse naturale: erupţiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentaţia bacteriană în zonele
mlăştinoase, oxidarea gazului cu conţinut de sulf rezultat din descompunerea biomasei.
Surse antropice (datorate activităţilor umane): sistemele de încălzire a populaţiei care nu
utilizează gaz metan, centralele termoelectrice, procesele industriale (siderurgie, rafinărie,
producerea acidului sulfuric), industria celulozei şi hârtiei şi, în măsura mai mică, emisiile provenite
de la motoarele diesel.
Dioxidul de sulf emis în atmosferă este transformat în prezenţa radiaţiilor ultraviolete în
trioxid de sulf, care împreună cu vaporii de apă din atmosferă formează acidul sulfuric.
De asemenea, dioxidul de sulf formează cu vaporii de apă acidul sulfuros (H 2SO3 ) , care trece
apoi în acid sulfuric.
Oxidarea dioxidului de sulf la trioxid de de sulf în atmosferă se poate realize prin mai multe
mecanisme. Oxidarea fotochimică a dioxidului de sulf în prezenţa hidrocarburilor şi a dioxidului de
azot duce la formarea acidului sulfuric sub formă de aerosoli, producând o ceaţă fină, care difuzează
lumina şi a cărei densitate depinde de umiditatea relativă a atmosferei. Sărurile de mangan şi de fier

8
sau oxizii prezenţi în atmosferă reprezintă catalizatori ai oxidării dioxidului de sulf la trioxid de
sulf, accelerând acest process.
Oxidarea catalitică a dioxidului de sulf în atmosferă se mai poate realiza şi prin absorbţia
gazului pe suprafaţa particulelor solide existente în suspensie, în aer. Absorbţia se realizează de
cele mai multe ori sub formă de sulfat.
Sulfaţii produc pronunţate reduceri de vizibilitate în atmosferă, reduceri care sunt
dependente de concentraţia dioxidului de sulf, de umiditatea relativă a atmosferei şi de
particulele aflate în suspensie.

2.3.2.Oxizii de azot
Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conţin azot şi oxigen în cantităţi
variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros.
Principalii oxizi de azot sunt:
- monoxidul de azot (NO) care este un gaz este incolor şi inodor;
- dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roşcat cu un miros puternic,
înecăcios.
Dioxidul de azot în combinaţie cu particule din aer poate forma un strat brun-roşcat.
În prezenţa luminii solare, oxizii de azot pot reacţiona şi cu hidrocarburile formând oxidanţi
fotochimici.
Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atât suprafaţa terestră cât şi
ecosistemul acvatic.
Surse antropice: oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci când combustibilii
sunt arşi la temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor
industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea smogului,
a ploilor acide, deteriorarea calităţii apei, efectului de seră, reducerea vizibilităţii în zonele urbane .

Dioxidul de azot este transformat în atmosferă în prezenţa radiaţiilor solare şi a vaporilor de

apă în acid azotic.

9
 De asemenea, monoxidul de azot poate fi oxidat la dioxid de azot sau poate forma cu vaporii
de apă acidul azotos.
Uneori acizii poluanţi apar ca particule uscate şi ca gase care pot atinge solul fără ajutorul apei.
Când aceşti acizi „uscaţi” sunt spălaţi de ploaie, combinându-se cu aceasta, formează o soluţie cu
acţiune mult mai corozivă. Combinaţia dintre ploaie acidă şi acizi uscaţi este cunoscută sub numele
de depunere de acid.

2.4. Depunerile acide

Depunerea acidă reprezintă fenomenul prin care acizii din atmosferă ajung pe suprafaţa
Pământului. Depunerea poate fi umedă sau uscată.
Depunerile uscate se referă la procesele prin care gazele acide, precursorii acestora sau
particulele acide vin în contact cu suprafaţa solului şi sunt reţinute de acesta. Principalele specii

asociate cu depunerile acide uscate sunt: SO2, particulele de sulfaţi acizi (H2SO4 şi NH4HSO4)

şi HNO3.

Depunerile acide umede sau „ploile acide” reprezintă un proces prin care acizii din
atmosferă se depun prin intermediul ploii sau zăpezii. Acizii principali dizolvaţi sunt acidul sulfuric
şi acidul azotic.
Cea mai mare parte din acidul sulfuric se formează în interiorul picăturilor mici de apă din
nori. Dioxidul de sulf difuzează în picăturile mici de apă şi este oxidat la acid sulfuric printr-un
număr mare de mecanisme. La pH mai mare de 5,5 predomină reacţia de oxidare a dioxidului de
sulf de către ozonul dizolvat. La pH mic oxidarea dioxidului de sulf
are loc prin intermediul peroxidului de hidrogen.
Cea mai mare cantitate de acid azotic din ploile acide se datorează difuziei acidului azotic în
picăturile mici.

10
 Capitolul 3
Cauzele ploii acide

3.1. Emisiile de dioxid de sulf

Una dintre principalele cauze ale ploii acide este dioxidul de sulf. Sursele naturale care emit
acest gaz sunt vulcanii, picăturile fine din apa mărilor şi a oceanelor, descompunerea resturilor
vegetale. În orice caz, arderea combustibililor fosili, precum cărbunele şi petrolul este cauza a
aproximativ jumătate dintre emisiile acestui gaz în lume.
Când dioxidul de sulf ajunge în atmosferă, oxidează la prima formă a ionului sulfură. Apoi
devine acid sulfuric, în timp ce reacţionează cu atomii de hidrogen din aer şi cade înapoi pe pământ.
Oxidarea se produce în mare parte în nori şi în special în aerul foarte poluat , unde alţi
componenţi, precum amoniacul şi ozonul ajută la catalizarea reacţiei, transformând mai mult dioxid
de sulf în acid sulfuric. Oricum, nu tot dioxidul de sulf este transformat în acid sulfuric. De fapt, o
cantitate substanţială poate pluti în atmosferă, mutându-se pe altă suprafaţă şi întorcându-se pe
pământ netransformat.
Acestea sunt ecuaţiile stoechiometrice pentru formarea acidului sulfuric:
S(în cărbuni)+ O2 = SO2
2SO2 +O2 =2SO3
SO3 + H2O =H2SO4

3.2. Emisiile de oxizi de azot

Monoxidul de azot şi dioxidul de azot sunt deasemenea componenţi ai ploii acide. Sursele
lor sunt centralele electrice şi fumul scos de ţevile de eşapament. La fel ca dioxidul de sulf, aceşti
oxizi ai azotului se ridică în atmosferă şi sunt oxidaţi în nori, pentru a forma acidul azotic. Aceste
reacţii sunt deasemenea catalizate în norii foarte poluaţi, unde fierul, manganul, amoniacul şi
peroxidul de oxigen sunt prezenţi.
Graficul următor indică nivelul pH-ului precipitaţiilor depuse în timp în nişte provincii din
Canada. Împreună cu acesta, sunt grafice ale emisiilor, în timp, în Canada, în comparaţie cu Statele
Unite ale Americii.
Ca observaţie, chiar dacă nivelul emisiilor din Canada şi Statele Unite ale Americii au fost
reduse de-a lungul anilor, nivelul pH-ului măsurat ( pentru Canada – în Nova Scoţia şi în
Newfoundland ) nu reflectă rezultate similare.

11
3.3. Transformarea NOx şi SO2 în acizi
Aciditatea precipitaţiilor acide depinde nu numai de nivelul emisiilor, ci şi de amestecurile
de chimicale cu care interacţionează SO2 şi NOx în atmosferă. Formarea acidului sulfuric şi azotic
este un proces complex, constând în câteva reacţii chimice. Este important să considerăm ambele
faze: soluţie şi gaz în procesul de conversiune.

3.3.1. SO2 :
Faza de gaz
Sunt câteva posibile reacţii care pot contribui la oxidarea dioxidului de sulf din atmosferă,
fiecare cu un succes variat. O posibilitate este fotooxidarea dioxidului de sulf cu lumină ultravioletă.
Lumina din această regiune a spectrului electromagnetic are potenţialul de a excita moleculele şi de
a conduce la oxidarea ulterioară cu O2. Această reacţie are o contribuţie nesemnificativă la
formarea acidului sulfuric. O a doua posibilitate este reacţia dioxidului de sulf cu oxigenul din
atmosferă, prin reacţiile următoare:
1) 2SO2+ O2=2SO3
2) SO3+H2O=H2SO4
A doua reacţie se produce rapid, de aceea formarea trioxidului de sulf în atmosfera umedă
conduce la formarea acidului sulfuric. Oricum, prima reacţie este foarte înceată în absenţa unui
catalizator, deşi acesta nu are o contribuţie semnificativă. Mai sunt şi alte câteva potenţiale reacţii,
dar care se dovedesc nesemnificative din diferite motive.
Deşi fiecare dintre aceste reacţii pot aduce o contribuţie minoră la oxidarea dioxidului de
sulf, există o singură reacţie considerată semnificativă. Reacţia se produce astfel:
HO+SO2(+M)=HOSO2(+M)
Această reacţie se produce la o rată apreciabilă şi se crede că este singura care contribuie la
oxidarea O2 din atmosferă. Radicalul hidroxil este produs de fotodescompunerea ozonului şi este
considerat ca fiind foarte reactiv cu multe specii.
Faza de soluţie
În faza de soluţie, dioxidul de sulf există ca trei specii:
[S(IV)]=[SO2(sol)]+[HSO3 ]+[SO3 ]
Această disociere apare prin două procese:
1) SO2(sol)=H +HSO3
2) HSO3 (sol)=H +SO3
Stabilirea echilibrului depinde de factori precum pH-ul, mărimea picăturii, etc.

12
 Oxidarea soluţiei de dioxid de sulf cu oxigen molecular se bazează pe un metal catalizator
precum Fe sau Mn sau o combinaţie a acestora. Oxidarea prin ozon este un proces mai apreciabil,
deoarece nu necesită un catalizator şi este cu 10 – 10 mai abundent în atmosferă decât
oxigenul molecular. Procesul de oxidare dominant este cel cu peroxid de hidrogen (format în faza
de gaz din radicali liberi). Reacţia implică formarea unui intermediar (A ), posibil un ion acid
peroximonosulfuros şi se petrece astfel:
1) HSO3 +H2O2=A +H2O
2) A +H =H2SO4

3.3.2. NOx:
Faza de gaz
Ca şi la dioxidul de sulf, cel mai mult contribuie la formarea acidului azotic reacţia cu
radicalii hidroxil. Aceşti radicali sunt foarte reactivi şi abundenţi în atmosferă. Reacţia se produce în
felul următor:
HO+NO2(+M)=HONO2(+M)
Mai există alte câteva posibilităţi, precum oxidarea cu oxigen atmosferic, oricum nici una nu
se produce într-o rată substanţială în atmosferă, pentru a contribui semnificativ la formarea acidului
azotic.

Faza de soluţie

Există trei ecuaţii considerate în oxidarea soluţiei de NOx:

1)2NO2(g)+H2O(l)=2H +NO3 +NO2
2)NO(g)+NO(g)+H2O(l)=2H +2NO2
3)3NO2(g)+H2O(l)=2H +2NO3 +NO(g)
Aceste reacţii sunt limitate de dependenţa lor de presiunea parţială a NOx, prezent în atmosferă şi
de legea solubilităţii NOx.

13
 Capitolul 4
Efecte ale ploii acide

Acizii din ploaia acidă reacţionează chimic cu orice obiect cu care intră în contact. Acizii
sunt substanţe chimice corozive ce reacţionează prin punere în comun de atomi de hidrogen.
Aciditatea unei substanţe provine din abundenţa de atomi de hidrogen liberi în momentul în care
substanţa este dizolvată în apă. Aciditatea este măsurată pe scara pH cu valori de la 0 la 14.
Substanţele acidice au numere pH de la 1 la 6 – cu cât este mai mic numărul cu atât substanţa este
mai puternică şi mai corozivă.
Ploaia acidă a devenit o îngrijorare ecologică majoră de câteva decenii încoace. Până de
curând se cunoştea puţin despre ploaia acidă. Au fost făcute multe studii pentru a se determina
partea chimică a acestei probleme ecologice. Oamenii de ştiinţă au sugerat nişte teorii pentru a
explica acest fenomen.
Efectele sale devastatoare au fost realizate abia recent.

4.1. Efecte ale ploii acide asupra atmosferei

Unii dintre constituenţii poluării acide sunt sulfaţii, nitraţii, hidrocarbonii şi ozonul. Aceştia
există ca particule în aer şi contribuie la formarea ceţii, afectând vizibilitatea. Aceasta face
deplasarea dificilă, în special pentru piloţi. Ceaţa acidă împiedică deasemenea cursul luminii solare
de la soare la pământ şi înapoi. În zona arctică, aceasta afectează creşterea lichenilor, care la rândul
ei, afectează renii şi alte animale care se hrănesc cu licheni.

4.2. Efectele ploii acide asupra oamenilor

Unele dintre cele mai serioase efecte ale ploii acide asupra oamenilor sunt problemele
respiratorii. Emisiile de dioxid de sulf şi dioxid de azot dau naştere unor probleme medicale precum
tusea, astmul, dureri de cap, iritaţii ale ochilor, nasului şi gâtului. Un efect indirect al ploii acide este
că metalele toxice dizolvate în apă sunt absorbite de fructe, legume şi în ţesuturile animalelor. Deşi
aceste metale toxice nu afectează direct animalele, ele au efecte serioase asupra oamenilor, atunci
când sunt consumate. De exemplu, mercurul, care se acumulează în organele şi ţesuturile
animalelor, este legat de disfuncţiile creierului la copii, precum bolile pe sistem nervos, leziuni ale
creierului, şi poate produce chiar moartea. La fel, un alt metal, aluminiul, prezent în organele

14
animalelor, a fost asociat cu problemele la rinichi şi recent a fost suspectat ca fiind legat de boala
Alzheimer.

4.3. Efecte ale ploii acide asupra copacilor şi solurilor

Unul dintre cele mai serioase impacte ale precipitaţiilor acide este cel asupra pădurilor şi
solurilor. Pagube majore se produc
atunci când acidul sulfuric cade pe
pământ sub formă de ploaie.
Substanţele nutritive aflate în soluri
sunt îndepărtate. Aluminiul,
deasemenea prezent în sol este eliberat
şi acest element toxic poate fi absorbit
de rădăcinile copacilor. Astfel, copacii
sunt sortiţi morţii, fiind privaţi de
nutritivii vitali, precum calciul şi
magneziul. Aceştia sunt înlocuiţi de atomi de hidrogen inutili, care încetinesc fotosinteza.
În plus, îngheţurile severe pot agrava această situaţie. Cu dioxidul de sulf, amoniacul şi
ozonul prezenţi în aer, rezistenţa copacilor la îngheţ este redusă. Amoniacul oxidează cu dioxidul de
sulf, pentru a forma sulfura de amoniu. Aceasta se formează la suprafaţa copacilor. Când sulfura de
amomiu ajunge în sol, ea reacţionează pentru a forma acid sulfuric şi acid azotic. Asemenea condiţii
stimulează deasemenea creşterea ciupercilor şi apariţia dăunătorilor.
Monoxidul de azot şi dioxidul de azot, componenţi deasemenea ai ploii acide, pot forţa
copacii să crească, chiar dacă nu au substanţele nutritive necesare. Copacii sunt adesea forţaţi să
crească mult toamna târziu, când ar trebui să se pregătească pentru îngheţurile severe din iarnă.
Efectul ploii acide asupra copacilor constituie o problemă majoră. Se pare ca cele mai
afectate sunt pădurile de conifere. Acidul reacţionează cu subsţantele nutritive necesare copacilor,
cum sunt calciul, magneziul, potasiul, ceea ce îngreunează hrănirea lor. Aceasta face ca arborii să
fie mai susceptibili la alte fenomene: nu mai pot rezista vântului sau greutăţii zapezii. Ploaia acidă
face să le cadă frunzele, iar copacii afectaţi au o culoare palidă, anormală.
Prin îndepărtarea substanţelor nutritive din sol, ploaia acidă încetineşte creşterea plantelor,
dar mai ales a copacilor. De asemenea, atacă copacii intr-un mod mai aparte prin producerea unor
găuri în depozitele de amidon ale frunzelor, rezultând pete moarte, maronii. Dacă se formează mai
multe astfel de pete, un copac îşi pierde abilitatea de a produce hrană prin fotosinteză. De asemenea,
organismele pot infecta copacul prin frunzele rănite. Odată slăbiţi, copacii sunt mai vulnerabili la
alţi posibili factori cum sunt infestarea cu insecte, temperaturi scăzute sau secetă.

15
 4.4. Efecte ale ploii acide asupra structurilor construite de om
Ploaia acidă şi depoziţia de acid
„uscat” strică clădiri, statui, automobile şi
alte structuri obţinute din piatră, metal sau
orice alt material expus pentru o perioadă
îndelungată de timp la capriciile vremii.
Paguba corozivă poate fi foarte scumpă, iar în
oraşele cu clădiri istorice, tragică. Atât
Parthenon-ul din Atena, Grecia, cât şi Taj
Mahal-ul din Agra, India se deteriorează
datorită ploii acide.
Particulele acide sunt depuse pe clădiri şi statui, cauzând coroziunea. De exemplu, clădirea
Capitoliului din Ottawa a fost dezintegrată din cauza excesului de dioxid de sulf din atmosferă.
Piatra de var şi marmura se transformă într-o substanţă fărâmicioasă, numită gips, după contactul cu
acidul, lucru care explică coroziunea clădirilor şi a statuilor. Podurile se corozează mai repede, şi
industria rutieră, ca şi cea aeriană, trebuie să investească mulţi bani în repararea pagubelor produse
de ploaia acidă. Nu numai că este o problemă economică, cauzată de ploaia acidă, dar este şi un risc
pentru siguranţa publică. De exemplu, în 1967, podul de peste Râul Ohio s-a prăbuşit, omorând 46
de persoane- motivul? Coroziunea produsă de ploile acide.

4.5. Efecte asupra materialelor

Ploaia acidă defectează materialele precum ţesăturile. De exemplu, steagurile arborate sunt
“mâncate” de chimicalele acide din precipitaţii. Cărţile şi obiectele de artă, vechi de sute de ani,
sunt deasemenea afectate. Sistemele de ventilaţie ale librăriilor şi muzeelor, în care sunt ţinute
acestea, nu previn intrarea particulelor acide în clădiri şi astfel ele intră, circulă şi deteriorează
materialele.

4.6. Efecte asupra lacurilor şi ecosistemelor acvatice

Ploaia acidă cade, de asemenea, şi în râuri, lacuri si mlaştini. Acolo unde este zăpadă iarna,
apele locale cresc dintr-o dată mai acidice în momentul în care zăpada se topeşte primăvara.. Marea
majoritate a apelor naturale sunt aproape de neutrul chimic, nici acidice, nici alkaline: pH-ul lor este
undeva între 6 şi 8. În Munţii Adirondack din SUA, o pătrime din lacuri şi iazuri sunt acidice, şi
multe dintre ele şi-au pierdut deja peştii. Toate râurile majore ale Norvegiei au fost scuturate de
ploaia acidă, reducând drastic populaţia de somon şi păstrăv.
16
 Există câteva căi prin care chimicalele acide pot pătrunde în lacuri. Unele substanţe chimice
există ca particule uscate în aer, în timp ce altele pătrund în lacuri ca particule ude, precum ploaia,
zăpada, lapoviţa, ceaţa. În plus, lacurile pot fi considerate ca nişte “chiuvete” ale pământului, unde
este condusă apa ploilor ce cad pe pământ. Ploaia acidă, care cade pe pământ, spală substanţele
nutritive din sol şi poartă metalele toxice eliberate din sol spre lacuri.
O altă cale prin care acizii ajung în lacuri se petrece primăvara, prin topirea zăpezilor, când
acizii şi chimicalele pătrund în sol, fiind purtate spre râuri şi lacuri. Aceasta cauzează o schimbare
drastică a pH-ului lacurilor. Ecosistemul acvatic nu are timp să ajusteze brusca schimbare. În plus,
primăvara este un anotimp vulnerabil pentru multe specii, fiind perioada de reproducere pentru
amfibieni, peşti şi insecte. Multe dintre aceste specii îşi depun ouăle în apă, iar schimbarea bruscă a
pH-ului este periculoasă, deoarece aceşti acizi pot provoca puilor malformaţii sau pot chiar anihila
întreaga specie, din moment ce aceştia petrec o mare parte din viaţă circulând prin apă.

Capitolul 5
17
 Emisii de gaze cu efect de seră
acidifiant în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş

Acidifierea aerului la nivelul judeţului Argeş a fost monitorizată prin analiza lunară a
apelor din precipitaţiile recoltate lunar la Sediul APM Argeş. S-au efectuat determinări pentru
următorii indicatori: pH, conductivitate, amoniu, cloruri, sulfaţi, sodiu, potasiu, calciu, magneziu.
Analizele efectuate relevă un caracter neutru, uneori cu tendinţă uşor acidă al precipitaţiilor,
pH-ul având valori cuprinse în intervalul 5,24 – 6,45.

5.1. Dioxid de sulf (SO2)

Cantitatea de dioxid de sulf SO 2 emisă în atmosferă în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş
a fost de 30547,33 tone.
Argeş 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
SO2(t/an) 1045,2 4538,1 3082,1 4874,9 18573,5 21272,6 16623,8 153812,9 38909,8 30547,3

Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de dioxid de sulf în judeţul Argeş
sunt : prelucrarea produselor petroliere (Petrom SA-Sucursala Arpechim Piteşti), procesele de
prelucrare în producţia de ciment şi var (Holcim Romania SA Câmpulung şi SC Carmeuse Holding
SRL Câmpulung), producţia de autovehicule (SC Automobile Dacia Group Renault Piteşti),
industria de prelucrare lemn (SC Alprom SA Piteşti, SC Forest Product Piteşti, SC Surven Star SRL
Rucăr, SC Foresta Curtea de Arges, etc.), traficul auto la nivelul judeţului şi funcţionarea centralelor
termice de încălzire zonă/cartier.

5.2. Oxizi de azot (NOx)

Cantitatea de oxizi de azot NO x emisă în atmosferă în anul 2008 la nivelul judeţului Argeş a
fost de 5915,73 tone.
Argeş 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Nox(t/an) 3703,8 4721,4 5439,5 7815,6 27589,5 92458,9 50008,7 44440,8 6468,4 5915,7

Principalele activităţi care generează emisii atmosferice de oxizi de azot în judeţul Argeş
sunt : prelucrarea produselor petroliere (SNP Petrom-Sucursala Arpechim Piteşti), procesele de
prelucrare şi producţia de ciment (Holcim Romania SA Câmpulung), producţia de autovehicule (SC
Automobile Dacia Group Renault Piteşti), traficul auto la nivelul judeţului şi funcţionarea
centralelor termice de încălzire zonă/cartier.

18
 Capitolul 6
Măsuri de protecţie împotriva ploilor acide

6.1. Măsuri de ameliorare a mediului

Pentru reducerea efectelor ploilor acide s-au luat diferite măsuri în funcţie de impactul pe care
acestea l-au avut asupra mediului ţării respective.
Astfel, în ţările nordice s-a recurs la alcalinizarea apei a cărei aciditate este foarte mare,
datorită ploilor acide, utilizând în acest scop varul. Varul se poate utiliza şi pentru reducerea
acidităţii solului.
Pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf se impune înlocuirea cărbunilor cu conţinut mare
de sulf; reţinerea dioxidului de sulf din gaze înaintea emiterii lor în atmosferă; echiparea
coşuriloruzinelor cu injectoare care să împrăştie oxid de calciu alcalin în gazele de evaporare.
În privinţa oxizilor de azot, şi în special a dioxidului de azot, proveniţi de la motoarele
autovehiculelor se impune echiparea autovehiculelor cu convertizoare catalitice antipoluante pentru
cele care folosesc benzina cu plumb sau adoptarea combustibilului fără plumb.
Emanaţiile de oxizi de azot ar putea fi reduse şi prin limitarea vitezei autovehiculelor pe
autostrăzi şi şoselele secundare. Automobilele nu prezintă însă decât o mică parte a problemei.
Marii consumatori industriali de cărbune şi fabricile sunt responsabile pentru 88% din dioxidul de
sulf din atmosferă.
Împinse de îngrijorarea faţă de mediul înconjurător, majoritatea ţărilor şi-au luat măsuri de
reducere a ploilor acide. Impunerea standardelor Uniunii Europene investiţiilor şi autovehiculelor ar
putea avea ca efect reducerea emisiilor de dioxid de sulf şi oxizi de azot cu cel puţin 50%.

6.2. Legile care combat ploaia acidă accelerează topirea Oceanului Arctic
Ultimele cercetări realizate de NASA sugerează că legile create să
conserve medicul înconjurător cauzează, de fapt, foarte multe pagube,
potrivit Daily Mail.
Legislaţia legată de îmbunătăţirea calităţii aerului şi reducerea ploii
acide a afectat Oceanul Arctic, au declarat specialiştii NASA. Potrivit
acestora, jumătate din suprafaţa Oceanului s-a topit în ultimii 30 de ani.
Climatologul Drew Shindell de la Institutul de Studii Spatiale din New York a descoperit că
reducerea aerosolilor, pentru a îmbunătăţi calitatea aerului, a determinat creşterea temperaturii.
Legile implementate în SUA şi tările europene în ultimii 30 de ani a redus limitele de emisii
de sulfaţi pentru a “răci” atmosfera. Această descoperire zdruncină teoria potrivit căreia emisiile

19
care produc efectul de seră, în mod deosebit, dioxidul de carbon, sunt obiectivul principal al luptei
de salvare a climei planetei.
“Tendinţa este să considerăm că aerosolii nu au un impact puternic asupra mediului, însă
nu este deloc aşa. Dacă vrem să oprim topirea Oceanul Arctic în următorii ani, trebuie să ţinem cont
şi de impactul arosolilor asupra climei, care sunt la fel de periculoşi ca si efectul de seră”, a spus
Shindell. Temperatura din jurul Oceanului Arctoc a început să crească cu 1,5 grade Celsius încă din
anii ‘70 şi cu 0.35 grade Celsius în Oceanul Antractic, unde aerosolii joacă un rol mai puţin
semnificativ, potrivit NASA.
Shindell a spus că această descoperire este valabilă, explicând că aerosolii răspândiţi în
regiunile industriale din nordul Americii şi Europa, s-au localizat în zona Oceanului Arctic.

6.3. Eforturile de a controla ploaia acidă

Cea mai bună

metodă împotriva ploii
acide este prin
reducerea cantităţii de
dioxid de sulf şi a
oxizilor de azot
emanaţi de centrale, de
autovehiculele
motorizate şi de
fabrici. Cea mai simplă
metodă de a reduce din
aceste emanaţii este folosirea în cantităţi mai mici a energiei provenită din combustibilii fosili.
Fiecare, personal, poate ajuta. De fiecare dată când un consumator cumpără un dispozitiv de
micşorare a energiei, adaugă izolare la casă sau ia autobuzul până la serviciu, automat el/ea
conservă energie şi ca urmare luptă împotriva ploii acide.

20
 Concluzii

 Ploile acide se formează în troposferă, stratul inferior al atmosferei, reacţiile fiind

declanşate de radiaţiile solare şi determinate de oxigenul şi apa din atmosferă
 Poluanţii care contribuie la formarea ploilor acide sunt: doxidul de sulf şi oxizii de azot.
 Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viaţă, inclusiv pentru oameni.
Aceste efecte sunt însă mai vizibile în lacuri, râuri şi pârâuri şi la nivelul vegetaţiei.
Aciditatea apei omoară practic orice formă de viaţă.
 Pentru reducerea emisiilor de dioxid de sulf se impune înlocuirea cărbunilor cu conţinut
mare de sulf; reţinerea dioxidului de sulf din gaze înaintea emiterii lor în atmosferă;
echiparea coşuriloruzinelor cu injectoare care să împrăştie oxid de calciu alcalin în gazele de
evaporare.
 În privinţa oxizilor de azot, şi în special a dioxidului de azot, proveniţi de la motoarele
autovehiculelor se impune echiparea autovehiculelor cu convertizoare catalitice antipoluante
pentru cele care folosesc benzina cu plumb sau adoptarea combustibilului fără plumb.
 Cea mai bună metodă împotriva ploii acide este prin reducerea cantităţii de dioxid de sulf şi
a oxizilor de azot emanaţi de centrale, de autovehiculele motorizate şi de fabrici.
 Împinse de îngrijorarea faţă de mediul înconjurător, majoritatea ţărilor şi-au luat măsuri de
reducere a ploilor acide. Impunerea standardelor Uniunii Europene investiţiilor şi
autovehiculelor ar putea avea ca efect reducerea emisiilor de dioxid de sulf şi oxizi de azot
cu cel puţin 50%.

21
 Bibliografie

1. BARNEA M. , URSU P. , 1969- Protecţia atmosferei împotriva impurificării cu

pulberi şi gaze, Bucureşti, Editura Tehnică;
1. DINU DAN, SANDU V.,
AXENTE L., TOMIŢĂ I. etc., 2005 - Poluarea aerului- Ghid ecologic şcolar- vol.I,
Braşov, Editura Ipimea Braşov;
2. LIXANDRU B. , 1999 - Ecologie şi protecţia mediului, Timişoara,
Editura Presa Universitară;
3. MĂCĂRESCU B. , 2003- Ingineria şi protecţia mediului în industrie,
Chişinău, Editura Tehnică-Info;

ANEXE
22
23
24