Sunteți pe pagina 1din 12

Universitatea Ovidius Constanța

Facultatea de Teologie Ortodoxă-Asistență Socială

Profilul psihologic al copilului din stradă

Indrumător-Gianina Chirurgu

Student-Onofrei Ghe Jenica

TAS 1 -2021

1
Cuprins

1. Introducere
2. Actualitatea temei
3. Studiu de caz
4. Profilul psihologic al copilului din stradă
5. Concluzie
6. Bibliografie

2
Introducere

În România copiii străzii au început să atragă atenția în mod deosebit dupa 1991.În anul
1990 un numaăr de 1400 de copiii ai străzii au fost înregistrați în București în urma anchetei
Consiliului Europei.Cu trcerea anilor diferite surse cum ar fi ; poliția ,mass-media,lucrătorii
sociali, apreciau că numărul de copiii de pe stradă a crescut astfel că în anul 1995 pe străzi se
aflau 3000 de copiii,în anul 1997 Ministerul de Interne și Departamentul pentru Protectia
Copilului a estimate un număr de 4000-6000 de copiii ai străzii,numai în București.

În 2008,conform raportului privind munca copiilor în România,al Institutului Național de


Statistică ,numărul de copiii implicați în forme grave de muncă din mediul urban și rural era de
aproximativ 70000.În mediul urban,majoritatea copiilor cerșeau pentru a contribui la
supraviețuirea familiilor lor.Se estima că aproximativ 5000 se aflau în capitală și alte câteva
orașe mari cum ar fi ;Iași,Constanța,Timișoara,Brașov,Craiova,Galați,Bacău, Brăila,Ploiești.

Dintre copiii care munceau pe stradă mai mult de 8 ore pe zi ,44% cerșeau în condiții
dificile ,cea mai mare parte sufereau de boli de piele,TBC,hepatită, 61%dintre ei abandonaseră
școala în jurul vârstei de 11 ani, 34%sunt analfabeți iar 40% aveau cunoștințe reduse de scris și
citit.

Problematica copiilor străzii s stârnit dispute între profesionaliștii implicați în


soluționarea problemelor copiilor aflați în dificultate.Aceste dispute s-au purtat în primul rând în
jurul cauzelor care determină alegerea străzii ca stil de viață.De asemenea ,un alt aspect abordat a
constituit estimarea numărului de copii ai străzii și modul in care este posibilă reintegrarea lor
familiar,social și educațională.

Odată cu modificarea legislației românești pentru protectia copilului ,în anul


1997,serviciile sociale s-au structurat simtitor intervenind în rândurile copiilor străzii,însă de data
aceasta s-au conftuntat cu apariția celei de-a doua generație de copii ai străzii,copii străzii
devenind de acum deja părinții unor nou născuți pe stradă.Între persoanele fără adăpost ,există
mentalitatea potrivit căreia copiii născuți sunt proprietatea părinților și că aceștia vor supraviețui
fără hrană și îngrijirea necesară întocmai ca și părinți lor.Din cauza aceasta refuză să folosescă
mijloace contraceptive și continua să aducă pe lume copii pe care îi expun unor riscuri ridicate de
imbolnăvire sau chiar deces.

3
Actualitatea temei

“ Copiii si tinerii strǎzii sunt acei copii sau tineri care stau permanent pe stradǎ sau
numai intr-o anumitǎ perioadǎ a zilei, procurandu-si singuri si ilegal mijloacele de subzistentǎ,
fǎrǎ sǎ beneficieze de vreo formǎ de protectie din partea pǎrintilor ori a altor persoane abilitate
de lege”(Salvați copiii,2003pg.9).

Copiii străzii sunt acei băieți și fete ,cu vârsta de sub 18 ani pentru care strada a devenit
casa lor,dar și modul de a-și procura resursele ,făra nici o supraveghere adegvată.

Singura soluție de a preveni acest fenomen al străzii de-a lungul timpului a fost
instituționalizarea acestora ,dar de cele mai multe ori aceștia nu se pot adapta regulilor sistemului
și ajung din nou în stradă .

În ultimile decenii ,familiile au suportat transformări profunde sub aspect valoric.aceste


familii sunt dezorganizate ,reorganizate,numeroase,cu un status social scazut ,cu grad redus de
scolarizare,lipsa sau slaba calificare,lipsă sau ocazional cu un loc de munca,de aici rezultând și
lipsa insuficienta a veniturilor.

În literature mai recentă de specialitate ,am constatat că,se face referire la copiii străzii ca
și la o minoritate.Acest lucru atrage după sine o responsabilitate sporită în rândul
specialiștilorcare trebuie să evalueze problematica copiilor străzii asemeni altei minorități.

Conform UNICEF se cunosc cinci caracteristici ale copiilor străzii.

 Aceștia locuiesc în stradă,


 Prezintă relații slabe cu familia sau rudele.
 Dezvoltă strategii propria de supraviețuire.
 Copii care înlocuiesc familia cu persoane care locuiesc pe stradă.
 Sunt expuși unor riscuri și pericole importane.

4
Sudiu de caz -1

I. Date de identificare.

Nume și prenume-A.I.

Varsta-15 ani

Sex-M

Naționalitate-Romană

Religie-Ortodoxă

Etnie-Romă

Ocupația elev(clasa a III-a)

II. Prezentarea problemei.

Mama copiilului este plecată la muncă in afară iar el împreună cu fratii lui au rămas in grija
bunicii materne cu o situație financiară și o locuință precară ,tatăl lor fiind necunoscut .Din
motive de sănatate bunica nu se poate ocupa de educația și ingrijirea lui corespunzătoriar frații
lui fiind majori nu au timp de el,la rândul lor lucrează cu ziua pentru a se intreține.Cazul a fost
sesizat de vecini ,deoarece minorul dispărea de acasă cu zilele și își făcuse prieteni neadegvați
vîrstei lui.

III. Evaluarea inițială.

Scopul evaluării;acte repetate de agresivitate verbal la adresa vecinilor

Locul efectuării evaluării;domiciliul familiei

Cine a referit cazul;vecinii

IV. Situația școlară;

Performanțe școlare scăzute, absenteism, prezintă risc crescut de abandon școlar. Are o atitudine
negativă față de școală, nu se implică in activitațile educative, iar atunci când o face, lucrează
greoi, cu multe greșeli, nu se încadrează în timp. Este pasiv, așteaptă să fie solicitat, iar cu
profesorii si colegii nu se ințelege foarte bine.

5
Vicii;este fumător

Surse de venit;cerșește,fură

V. Nevoile copilului;

Sunt relații tensionate cu bunica deoarece nu dorește să fie controlat si să asculte de regulile
casei.

1. Nevoi fizice:

nevoia unei locuințe care să-i asigure dezvoltarea optimă din punct de vedere fizic, psihic și
social;

nevoia de a avea un spațiu adecvat pentru studiu;

nevoia de hrană, îmbracăminte, încălțăminte și rechizite;

nevoia de securitate;

2. Nevoi socio-afective:

nevoia de ințelegere și sprijin din partea mamei

nevoia de apartenenta la un grup;

nevoia de a se juca cu copii de seama lui;

nevoia de a avea lucruri proprii;

nevoia de a fi in armonie cu cei din jur.

3. Nevoi imediate:

nevoia de consiliere în vederea reducerii riscului de a părăsi definitiv domiciliul;

nevoia de consiliere psihopedagogică pentru a acorda mai multă importanță școlii;

6
nevoia unui grup de terapie pentru o mai bună cunoaștere de sine și a celor din jur;

nevoia de afectivitate

VI. Analiz câmpului de forțe;

Puncte tari Puncte slabe


-menținerea legăturii cu mama -relații tensionate cu bunica și frații
-relația cu frații -insuficiența veniturilor
-prezența locuinței -atitudinea negative fată de scoală
-faptul că fumeaza și fură
-lipsește ziua de acasă uneori și noaptea

VIII. Obiectivele intervenției:

1. Obiective pe termen lung:

 crearea unui mediu adecvat dezvoltării fizice și psihice


 menținerea legăturii cu familia de origine;
 menținerea legăturii cu școala.

2. Obiective pe termen mediu:

 sprijinirea copilului în dezvoltarea capacităților de comunicare, colaborare și ajutorare;


 crearea unui spațiu adecvat pentru studiu;
 reducerea factorilor de risc care-l determină să-și petreacă timpul pe stradă;

7
 motivarea copilului pentru a renunța la fumat.

3. Obiective pe termen scurt:

 imbunătățirea relației copilului cu mama


 îmbunătățirea relației cu profesorii și colegii de școală;
 îmbunătățirea relației cu sine însuși;
 participarea la ședinte de consiliere individuală în vederea creșterii stimei de sine si a
încrederii în propriile forțe;
 consiliere în vederea acordării importanței familiei, școlii și problemelor morale;

Profilul psihologic al copilului din stradă

În general ,acești copii au o atitudine de dispreț și respingerea față de familia


natural.În multe cazuri ei inventează scenarii din care să reiasă faptul ca sunt singuri pe lume ,că
sunt intradevăr orfani sau povești precum cele din filmele pe care le savurează atat de mult. În
mintea lor,viața petrecută în familie se situează undeva pe o linie moartă într-o gară părăsită,cee
ace este proaspăt în mintea lor este viața petrecută în stradă.Deoarece ei nu au avut parte de o
stabilitate din toate punctele de vedere material,afectivși moral la rândul lor vor da nastere la o
generație noua de copii care vor simți mai adanc aceste dereglări ale societății.

În urma studiilor făcute majoritatea copiilor au evidentiat particularitățile


comportamentului deviant caracteristic copilului stradal prin incapacitatea de
autocontrol,instabilitate emotive-comportamentală,agresivitate,incapacitatea de a anticipa
consecințele,nivel minim de empatie,impulsivitate,inexistența unui sistem de inhibiții elaborate
social,autoevaluare incorectă a statusului său.

Copiii aflați în stradă, prin vicisitudinea sorții prezintă în măsură considerabilă o


suprainvestire a nevoii de tandrețe, senzualitate și erotism orientată spre un obiect concret, care
este manifestată printr-o adevărată „foame afectivă” a acestor copii. Agresivitate acestor copii
este ambivalentă, manifestându-se spre exterior, dar și, în unele cazuri, prin automutilare, tipice
fiind leziunile pe antebrațe. Cenzura etică este slabă, remarcându-se acumulare de afecte dure
(furie, ostilitate, gelozie, afecte revendicative), care se pot exprima violent în conduită. Apare

8
tendința de a-și ascunde emoțiile, manifestată printr-o anumită duplicitate, printr-o mască pe care
subiectul o pune față de ceilalți și prin conduite oportuniste sau simulante. Subiecții manifestă
tendința de a-și nega și reprima trebuințele, de unde rezultă o stare de inhibiție și negativism
critic, autodistructiv. Alteori, apare un conflict în mecanismele de control al exprimării
afectivității, exprimat subiectiv printr-o stare de angoasă, sentiment de nesiguranță, panică și
agitație interioară, provenită din continua nesiguranță și instabilitate a vieții lor. Copiii stradali
suferă de imposibilitatea de percepere a propriilor necesități și probleme, resimțindu-le în tiparul
unei tensiuni difuze, iritante, fără capacitatea de mentalizare și verbalizare, exteriorizându-le
printr-un comportament primitiv, făcând apel la strategii de apărare precum proiecția
psihologică. Raporturile de relație cu lumea externă și obiectele aparținând ei sunt sub dominația
căutării lacome și neorganizate fără a exista nevoia de a le fixa în interesele sale, de a dori la un
anumit obiect, ele fiind mereu schimbate într-o căutare continuă. Se atestă stare de frustrare a
necesităților orale, completată de sentimentul de singurătate, tristețe și regulate stări depresive
.Copiii prezintă simptome de fobie socială, o teamă marcantă şi persistentă de situaţii sociale sau
de performanţă, manifestată prin exclamaţii, accese acute sau retragere din situaţiile sociale cu
persoane nefamiliale. Nu este vorba aici despre teama de locuri sau persoane care îi amintesc
despre un eveniment traumatic, astfel cum se întâmplă în cazul tulburării de stres posttraumatic.
Consecinţă a abuzului fizic sau emoţional, copiii prezintă teama de a nu fi umiliţi sau batjocoriţi
în public, evită să vorbească în faţa clasei, să meargă în diverse locuri împreună cu alţi copii,
manifestând anxietate, teamă, palpitaţii, transpiraţii. Panica reprezintă prezenţa de atacuri de
panică inopinate, recurente, care nu sunt asociate de către copil cu un declanşator situaţional.
Copiii ce au trăit atacuri de panică le descriu ca fiind perioade de timp în care simt frică sau
disconfort intens, alături de o serie de simptome cognitive sau somatice: palpitaţii, tremur,
transpiraţie, senzaţia de scurtare a respiraţiei sau de strangulare, senzaţia de sufocare, durere sau
disconfort precordial, ameţeli sau vertij, de realizare sau depersonalizare, frica de a nu-şi pierde
controlul sau de a nu înnebuni, frica de moarte, frisoane sau valuri de căldură. Abuzul fizic şi cel
emoţional corelează pozitiv cu climatul familial intens conflictual, modelul educaţional
hiperautoritar, lipsa de implicare în relaţia cu copilul. În foarte puţine cazuri copilul va divulga
violenţa imediat după ce a avut loc primul incident. Deseori, copiii străzii fiind victimizaţi trăiesc
un sentiment profund de neajutorare şi disperare şi consideră că nimeni nu poate să le vină în
ajutor..

9
Majoritatea copiilor care se află permanent în stradă au ajuns în această situaţie după
ce au fugit de acasă sau din centre de plasament, după ce au fost izgonite de acasă sau externate
din instituţii de protecție. În cazul copiilor aflaţi temporar în stradă starea de fapt este generată de
cauze radical diferite. O parte dintre aceştia sunt plecaţi de acasă cu acordul părinţilor, iar alţi
aproape au fugit sau au fost alungaţi de acasă sau din centre de plasament, locuind la rude,
prieteni sau alte situaţii asemănătoare.

Concluzie

În concluzie, la copiii străzii se reliefează un profil psihologic marcat de o slabă


capacitate de conștientizare și verbalizare, imagine de sine deficitară, carențe afective, dificultăți
de contact social și deteriorarea relațiilor cu ceilalți, acumulare de afecte dure, asociate cu lipsa
cenzurii etice, generând comportamente predominant „masculine”, agresive. În cazul copiilor
străzii, fie că sunt lipsiţi de protecţia familiei, fie că sunt exploataţi de familie, riscul de abuz, sub
toate formele sale, se dovedeşte a fi semnificativ mai ridicat, mai ales că vorbim de forme severe
de abuz. De asemenea, se remarcă faptul că populaţia permanent în stradă este într-o măsură
semnificativ mai mare victima abuzurilor, fie că vorbim de abuz fizic, sexual sau de exploatare.
Neglijarea este mai gravă în cazul familiilor cu un nivel scăzut al veniturilor, care, implicit, oferă
copiilor condiţii de locuit modeste sau improprii; din perspectiva modelului educaţional, se
evidenţiază faptul că gravitatea neglijării corelează pozitiv cu model educaţional hiperpermisiv
sau caracterizat de indiferenţă.

10
Bibliografie;

 Particularitățile psihologice și comportamentale ale copiilor străzii


-autori ;lector univ Diță Maria
-dr.conf.univ. Vârlan Maria
 Studiu de caz-Organizația ,,Salvați copiii,,România
 Copiii în situații de stradă în republica Moldova

11
-editura;Terre des hommes 2018
-autor;Liliana Foca-psiholog și doctorant în criminologie

12

S-ar putea să vă placă și