Relieful fluvial

Relieful fluvial este acel tip de relief, care s-a format în urma acțiunii apelor
curgătoare.Principala formă majoră de relief o reprezintă văile, a caror evoluție
începe după conturarea principalelor morfostructuri: albie, meandre, luncă, terase,
piemonturi, câmpii de nivel de bază.
Albia este sectorul udat de catre apele unui rau, delimitata de maluri fata de lunca. Lunca
este sectorul de albie acoperit de catre apa raului doar la debite mari, exceptionale.
In cadrul albiei se diferentiaza un canal numit talveg sau canal de etiaj, fiind acel spatiu
ocupat de apa la nivelul cel mai coborat. In cadrul albiei apar praguri, cascade de origine
petrografica, structurala, tectonica.
Meandrele reprezinta buclele realizate de catre cursul de apa in curgerea sa. Se diferentiaza
doua tipuri de meandre: incatusate si libere. La meandrele incatusate, evolutia e
restrictionata de versanti (acestia sunt in contact cu albia minora). Meandrele libere sunt de
doua feluri: meandre libere simple si meandre libere compuse. Realizarea cordonului de
meandrare determina formarea luncii.
Principala formă rezultată este reprezentată de văi, care sunt alcătuite din
următoarele elemente:

 albia minoră: este cea mai joasă parte, iar prin ea curge permanent apa;
 albia majoră: este acea parte care este acoperită de ape doar atunci când
sunt înregistrate debite mari;
 terasele fluviale: se aseamănă cu niște trepte și sunt dispuse de-a lungul
cursului apei curgătoare; ele constituie o fostă albie, care a rămas
suspendată în urma adâncirii albiei râului respectiv;
 versanţii: sunt înclinați și se găsesc în partea superioară a văilor.

1. Din punct de vedere genetic, văile sunt de trei tipuri:

 Văi epigenetice – aceste văi s‐au format concomitent cu desfășurarea unor
faze orogenetice, sau imediat după configurarea unor morfostructuri.
 Văi antecedente – sunt cele mai vechi și sunt caracteristice doar ariilor de
orogen carpatic întrucât ele se mențin pe actualul traseu înainte de
consumarea ultimilor faze ale orogenezei alpine.
 Văi de captare – s‐au format prin mecanisme specifice captărilor fluviale,
când prin eroziune regresivă un râu situat la un nivel altitudinal mai jos
captează un alt râu mai mic, însă situat într‐o poziție altitudinală mai mare.

2. În funcție de raportul de curgere a râului  și structura geologică  se

disting câteva categorii de văi:
 Văile longitudinale sunt văile care sunt insinuate în lungul unor linii
structurale. Cele mai frecvente sunt văile de sinclinal, dar mai rar pot exista și
văi de anticlinal.  
 Văile transversale taie perpendicular structurile geologice.
 Văile diagonale taie structurile geologice diagonal, fiind practic tot văi
antecedente. De exemplu cursul Văii Bistriței Mijlocii.
 Văile obsecvente au direcția de curgere invers față de directia de înclinare a
stratelor. Acestea sunt de regulă mai noi, mult mai scurte  și cu versanții
relativ simetrici. Ca exemplu mentionam Valea Nicolinei.
Acumularea se realizeaza atat in patul albiei, cat si in sectoarele de contact dintre
regiunile inalte si regiunile joase. In cadrul albiei minore, acumularile constituie maluri,
renii, grinduri, ostroave. In sectoarele de contact dintre regiunile inalte si joase se
formeaza conuri aluviale care, prin alaturare si suprapunere vor genera glacisuri
aluviale, iar ca forma mai extinsa piemonturi de acumulare.